Sunteți pe pagina 1din 13

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE, ANUL III


DISCIPLINA: DELINCVENA JUVENIL

DELINCVENA JUVENIL

ndrumtor:
Lector univ.dr.
Mircea Marica Student:
Codreanu Isabella-Adelina

Universitatea Ovidius 2016

Cuprins
I. Delincventa juvenila
I.Definire si delimitari conceptuale
II.Factorii de risc

II. Teoria psihanalitica

III. Studiu de caz

Bibliografie

1
Delincventa juvenila

I.I. Definire si delimitari conceptuale

P
ledand pentru cauza data este necesar sa definim termenii temei curente
din punct de vedere etimologic, si anume: actul delicvent, definit prin
crima de catre Durkheim drept un comportament pe care legea este
autorizata sa-l sanctioneze" intr-o acceptiune juridica, iar prin abordarea sa
in dimensiunea sociala se concretizeaza prin transgresiune, identificata ca atare si
sanctionata, a normelor in vigoare intr-un sistem social dat, respectiv termenul
juvenil care apartine tineretii; tineresc. Prin urmare imbinarea celor doua
concepte presupune ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate
juridic, savarsite de minorii de pana la 18 ani.
Un lucru interesant de remarcat este originea termenului, de factura latina
"delinquo, delinquere" care inseamna "a gresi in mod neintentionat, a scapa din
vedere", ce exclude motivatiile antisociale. Esecul procesului de socializare familiala,
formeaza copiii in deriva, victimele propriilor lor agresori asimilati. Fuga si
vagabondajul pot aparea ca o forma de eliberare dintr-un mediu ostil perceput.
Se impune a sublinia faptul ca sintagma delincventa juvenila nu este legata de
legislatia penala din tara noastra sau din alte tari, ci doar o incercare de a se grupa o
serie de infractiuni pe categorii de varsta avand o serie de particularitati determinate
de nivelul de maturitate biologica sau mentala a minorilor.
Asadar, pornind de la fuga de la domiciliu, abandonul scolar nemotivat de cauze
obiective, precum si anumite fapte imorale care nu constituie infractiuni, dar sunt
comise de adolescenti si copii, ne arata ca ele nu conduc la un comportament
delicvent, pornind de la premisa ca orice copil este posibil sa fi comis la un moment
dat o fapta nedorita, dar pot deveni ca repetitivitate, indicatori spre delincventa.
Indicatorii care conduc la inclinarea catre delincventa juvenila ca forma de
repetitivitate sunt:
- absente frecvente de la scoala;
- atitudine indiferenta fata de scoala;
- atitudine rebela fata de autoritatile scolare si reprezentantii ordinii;
- reactii disproportionate fata de diferite situatii si fata de colegi;

2
- tendinta de a se asocia cu elemente depravate;
- utilizarea precoce a unui limbaj obscen si violent;
- minciuni si furturi frecvente, chiar inainte de varsta de 9 ani;
- preocupari sexuale precoce;
- consum de literatura pornografica;
- vizionarea foarte frecventa a filmelor cu continut necorespunzator, din punct
de vedere educativ.

I. II. Factorii de risc

De asemenea, important de retinut sunt si factorii de risc care conduc la


aparitia fenomenului de delincventa juvenila ce devine comportament deviant al
minorului sunt:
- rezultatul incidentei factorilor prenatali cat si a lucrurilor ce se petrec in viata
minorului dupa nastere, pe masura ce acumuleaza experiente;
- copiii mamelor adolescente sunt mult mai predispusi sa devina delincventi,
deoarece mamele acestora au tendinta de a folosi metode de educatie
neadecvate si insuficiente;
- absenta tatalui sau a unui model masculin are un efect negativ in sensul
lipsei de protectie si astfel cresc substantial numarul faptele negative ale
copiiilor;
- consumul de droguri, alcool si tigari pe timpul sarcinii vor avea o influenta
negativa asupra dezvoltarii ulterioare a copilului, dand nastere la copii cu
deficiente, cu performantele scolare ale acestora mult diminuate. In fapt,
consumul excesiv de alcool duce la nasterea unor copii care vor fi
predispusi la hiperactivitate, cu inteligenta scazuta si cu o vorbire
defectuoasa;
- lipsa constientizarii rezultatelor actiunilor proprii;
- imaturitate morala si emotionala.

Din practica psihologilor din domeniu s-a ajuns la concluzia ca delincventa


juvenila se manifesta atat in familiile cu statut socio-economic mai ridicat, cat si in cele
cu statut socio-economic mai scazut, iar factorii favorizanti ce apartin familiei sunt:

- lipsa supravegherii din partea familiei;

3
- practici disciplinare irationale si ineficiente;

- istoric infractional familial, atitudini permisive ale parintilor referitoare la


droguri, infractionalitate si delincventa;

- conflict familial extrem si ostilitate;

- lipsa comunicarii, a atentiei, a dragostei;

- prezenta conflictelor, a actelor de violenta, a abuzurilor de orice natura;

- conduita ambivalenta din partea parintilor in relatie cu copiii care nu duce


decat la traume emotionale asupra copiiilor.

Toate acestea devin un simptom in sine si genereaza la nivel comportamental


acte antisociale, comportamente indezirabile, ele nefiind practic decat un strigat de
ajutor. (Maria Ghioldis, Serviciului Protectie Copil Delincvent).

Studiile de specialitate releva relatia directa dintre climatul educativ familial - cu


tot ceea ce presupune el ca stil educational, atmosfera familiala, tehnici de influenta -
si integrarea sociala, definita ca situatia in care un individ se manifesta ca membru al
unei colectivitati fiind capabil sa participe la viata acesteia, sa recepteze si sa
prelucreze informatia specifica, sa comunice printr-un sistem simbolic impartasit de
toti, sa ocupe pozitii si sa isi asume roluril legitime. De asemenea, in sprijinul acestor
evidente, studiile lui Saxton indica o corelatie inalta intre stilurile educative parentale si
dezvoltarea efectiva. (Staciulescu, Elisabeta, 1997)
Avand in vedere evolutia societatii civile romanesti dupa decembrie 1989 s-a
constatat ca o trasatura definitorie, numarul de infractiuni la minori cu varste din ce in
ce mai mici, nefiind supravegheati suficient si beneficiind de o indrumare deficitara,
precum in paralel cu niste conditii precare de viata.
Criza varstelor mici perioada intre pubertate adolescenta, legate de
teribilismul invatat instinctiv de la adulti conduc la o dezvoltare psihica neadecvata cu
varsta lor, implicandu-i in situatii din cele mai dramatice. Luarea in serios a multor din
trasaturile adultilor gresit intelese si a fragmentelor din viata acestora conduc la

4
turbulente in modul de gandire si de actiune a subiectilor in cauza. De aceea, recidiva
delincventei deseori este foarte probabila in cazul copiiilor care se reintorc in mediul
care nu le ofera siguranta si posibilitati de dezvoltare si crestere emotionala,
continuandu-se astfel un ciclu vicios al determinismului social specific.

Pe langa factorii responsabili: familia cu implicatiile afective, Inspectoratul de


politie - cu aplanarea conflictelor existente, scoala - cu educatia referitoare la
cunostintele asimilate, sunt si institutiile abilitate in domeniu, si anume Directia
Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care ofera prin parghiile sale:

Centrul de consiliere si interventie pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat,


repatriat linie telefonica urgenta; primeste sesizari si intervine optim, in acord
cu problema sesizata, in cazurile de abuz, neglijare, exploatare si trafic a
copilului;

compartimentul de asistenta si sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme


psihosociale - promoveaza, monitorizeaza si asigura respectarea drepturilor
copilului cu comportament antisocial, prin coordonarea eforturilor de
implementare a actiunilor si interventiilor in vederea readaptarii copilului cu
probleme psihosociale;

complexul de servicii evaluarea si recuperarea copilului cu dizabilitati (include


Serviciul de evaluare complexa copil - echipa mobila,

Centrul de recuperare si modulul Respiro- este un serviciu cu doua


componente (de zi si rezidential) care ofera un moment de respiro familiilor
copiiilor cu dizabilitati si asistentilor maternali profesionisti cand nu mai au timp
pentru indeplinirea altor responsabilitati, pentru a preveni frustrarea, izolarea si
oboseala;

Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati - echipa mobila si


Serviciul de zi care realizeaza evaluarea copiiilor cu dizabilitati si dificultati de
invatare si adaptare socio- scolara de la nivelul judetului, verificand indeplinirea

5
conditiilor si formuland propuneri privind incadrarea intr-un grad de handicap si
orientarea scolara/profesionala a acestora (centrul de zi previne abandonul si
institutionalizarea copiiilor cu dizabilitati prin asigurarea, pe timpul zilei, a unor
activitati de ingrijire, educatie, abilitare-reabilitare, recreere, socializare,
consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viata independenta, cat si a unor
activitati de sprijin, educare, consiliere pentru parinti sau reprezentantii legali)
etc.

Ca o rezultanta a celor invocate in precedent este faptul ca, pe de o parte


familia este cea care ii sprijina in invatarea optimizarii relatiilor dintre ei cat si propria
viata, iar pe celalata parte este societatea care trebuie sa ofere modele demne de
urmat avand calitati sanatoase ce promoveaza invatarea si studiu aprofundat ca
metoda de afirmare in viata.
Succesul n prevenirea delincventei juvenile cere eforturi din partea intregii
societati, care sa asigure o dezvoltare armonioasa a adolescentilor, cu respect pentru
propria personalitate inca din copilarie. (Principiile Natiunilor Unite pentru prevenirea
delincventei juvenile Principiile de la Riyadh).

II. Teoria psihanalitica

Abordarea psihologica sustine ca activarea capacitatii de reglare a unei


inferioritati fizice ce genereaza accesele instinctuale agresive, masculine, se produce
sub incidenta ansamblului personalitatii si dimensiunea interrelationala in care se
dezvolta individul.

Pornind de la cele trei instante, Id-ul inglobeaza forta de a obtine gratificarea


imediata ce explica delincventa prin furt; ego-ul detine realizatia care ajuta la
controlarea Id-ului iar superego-ul este rezultatul unei educatii morale timpurii, a
incidentei factoriilor si institutiilor formatoare, orientand forta Id-ului spre un
comportament acceptabil sau banarea pulsiunilor inadecvate. Ego-ul, indentitatea
sociala este incercarea constienta de a aplana conflictul ambelor instante si

6
satisfacerea lor iar aceasta tensiune se externalizeaza prin mecanismele de aparare,
unele dintre ele favorizand comportamentele pre-deviante (refularea, deplasarea,
proiectia insotita de negare ca menajare). Drept urmare a unei slabe pregatirii a ego-
ului si superego-ului si factorilor traumatologici implicati, id-ul acceseaza realitatea
mult mai facil.

Conform spuselor lui Freud, orice criminal are in vedere nevoia de a fi pedepsit
pentru a se purifica de vinovatia datorata conflictului oedipian din copilarie. Ostiliatatea
fata de tata poate redirectiona agresivitatea in manifestarea unor comportamente
deviante. Cu ajutorul terapiei psihanalitice insa se constientizeaza obiectul real al
agresiunii.
H.J Zucker aduce in discutie ideea conform careia desi copilul beneficiaza de
bune practici familiale, nu se identifica afectiv cu parintii sai si nu asimileaza
obiceiurile, valorile lor. Exigenta creata de opozitie sau exigenta ca trasatura a familiei
in sine si lipsa satisfacerii principiului placerii, convertesc agresivitatea in acte deviante
Dat fiind ca simptomatologia delincventului in acceptiunea abordarii psihanaliste
provine de la un complex de inferioritate, dupa cum afirma si Alfred Adler, inadecventa
si insecuritate, putem sustine ca explicatiile aduse se preteaza indeosebi
comportamentelor criminalului nevrotic sau psihotic si mai putin ale celui care se
identifica cu modelul obisnuit, rational.
Alexander si H. Staub clasifica tipurile de criminalitate conform: criteriului
imaginar, care transpare n vise, fantezii sau acte ratate; criteriului ocazional, ce
presupune amenintarea iminenta a eului ; si criminalitatea obisnuita care la randul ei
cuprinde trei tipuri de criminali:

- criminalii organici, cu tulburari patologice;

- criminalii nevrotici, care actioneaza pe baza unor mobiluri inconstiente;

- criminalii normali, functionali din punct de vedere psihic dar nu si din din punct
de vedere social.

7
III. Studiu de caz

Din studiile de caz efectuate la nivel international (raportorul european Katerina


Batzeli, in 2007) s-au constatat ca, deprinderile delincventionale al copiiilor apar la
varste sub 13 ani, iar numarul infractiunilor comise de minori fiind in crestere in tarile
UE. Societatea este orientata predominant catre pedepsirea acestor comportamente,
uitand ca majoritatea delincventilor minori reprezinta copii aflati in deriva, victime ale
nepasarii, ale violentei, ale abuzului fizic si psihic, captivi intr-un mediu familial ostil, in
care nu gasesc nici raspunsuri, nici impliniri.
De asemenea, Romania ocupa unul dintre primele locuri in lume in ceea ce
priveste violenta in scoli, este concluzia unui studiu al Organizatiei Mondiale a
Sanatatii. Studiul, efectuat in 37 de tari din intreaga lume, sublinia ca peste 50% dintre
profesorii din Romania raporteaza acte de violenta la cursurile lor, iar 70% dintre elevi
merg la scoala cu teama ca vor deveni victimele unor colegi violenti. Zeci de
inregistrari video care prezinta batai intre elevi au fost postate de utilizatorii portalului
You Tube.
Potrivit raportului in perioada 2000-2008, rata absenteismului scolar s-a triplet,
ca si injuriile si vulgaritatile, adresate in unele cazuri chiar profesorilor, si pana la
violenta, frecventa aparitiei acestor incidente cu aspect predelictual sau chiar
infractional confirma raspandirea fenomenului. Totodata, a crescut si numarul de
conflicte violente intre fete si au existat, de asemenea, cazuri de violenta care au
necesitat interventia fortelor de ordine.
In anul 2005 erau invinuiti de savarsirea unor delicte 11.400 de copii, in 2.188
dintre aceste cazuri fiind vorba de infractiuni care au implicat violenta. Din totalul de
infractiuni, 80% reprezentau cazuri de furt, 12% talharii, 3,59% vatamari corporale
si 0,6% cazuri de prostitutie.
In aceste conditii s-a impus realizarea unor studii de caz in cele ce urmeaza.

8
Studiu realizat pe minorii privati de libertate

Din punct de vedere la identificarii factorilor de risc care influenteaza aparitia


conduitelor infractionale la minori, precum si a frecventelor de aparitie a acestora
(individuali, familiali si scolari la minorii privati de libertate pentru comiterea de
infractiuni) s-a constatat ca:
1. minorii s-au angajat in adoptarea comportamentelor de risc, astfel incat 85,4%
fumeaza, 53,2% au consumat alcool si 27,2% au consumat droguri sau substante
similare;
2. reactiile sau manifestarile autoagresive reprezentate de tatuaje, taieturi,
scarificarea antebratelor si/arsuri cu tigara sunt prezente in proportie de 57,5%,
urmate de un procent de 42,5% de traumatisme craniocerebrale (rezultate conform
afirmatiilor minorilor din accidente sau violenta domestica), 34,6% din minori au
prezentat in antecedente idei si/tentative autolitice si un procent de 25,9% au fost
investigati din punct de vedere psihiatric.
3. fuga de acasa sau din institutiile care-i aveau in grija este prezenta la 47,2%
din minorii investigati, 38,2 % din acestia declarand ca au fost institutionalizati anterior,
pentru anumite perioade de timp.
Referitor la investigatiile si expertizele psihiatrice s-a observat c a procentul
prezentat anterior este aproape egal cu procentul minorilor (23,2%) cu v arsta cuprinsa
intre 14 si 16 ani care necesita obligatoriu investigatie medico-psihiatrica in vederea
stabilirii discernamantului, inainte de a raspunde penal.
Identificarea frecventei factorilor familiali de risc releva ca:
1. din punct de vedere al configuratiei familiale in 47,5% din familii parintii traiesc
in concubinaj, in 16,9% din cazuri minorii au convietuit cu un singur parinte, iar din
procentul de 48,5% de cazuri in care parintii erau casatoriti legal aproape jumatate
(18,3%) au divortat.
2. in ceea ce priveste climatul familial doar 39,9% din minori afirma ca au
beneficiat de un climat stabil, in timp ce 60,1% din minori afirma ca certurile (48,5%),
consumul exagerat de alcool (33,6%) si agresiunile fizice (25,2%) au fost prezente in
mediul lor familial in proportii variabile.

9
3. un alt factor de risc identificat la nivel familial este reprezentat de infrac tiunile
comise de membrii familiei de provenienta, astfel ca intr-un procent de 48,8% din
familii acestea au fost prezente (17,9% infractiuni comise da tata, 15,9% infractiuni
comise de frati si 4% infractiuni comise de mama)
4. ponderea afectiunilor psihice prezente la membrii familiei, conform declaratiilor
minorilor este de 22,3%
La nivel scolar dificultatile intampinate de minori sunt :
1. referitor la numarul de corigente, repetentie sau exmatriculari au fost prezente
la un procent de 71,4% din minorii investigati.
2. procentul de minori nescolarizati este de 22,3% din intreg esantionul.
3. procentul de 32,2% apartine minorilor care au absolvit par tial ciclul primar de
scoala (performantele lor intelectuale nefiind net superioare celor analfabe ti).
Din analiza informatiilor obtinute premisa retinuta in reanalizarea interventiilor
desfasurate atat in scop corectiv formativ - educativ in mediul penitenciar, precum si
reconfigurarea interventiilor preventive desfasurate la nivel local necesare pentru a
depasi superficialitatea interventiilor realizate institutional si a asigura cresterea
eficientei in derularea unor programe sau interventii in vederea sprijinirii minorilor
privind integrarea in comunitate.
Din practica se stie ca este mai usor sa previi decat sa recuperezi, chiar daca
costurile initiale de implementare a strategiilor preventive par a fi mai mari din
perspectiva economica, beneficiul pe termen mediu si lung prin analiza cost
beneficiu isi dovedesc utilitatea.
Prin identificarea factorii de risc amintiti in precedent se pot elabora programe si
modalitati de interventie la diferite niveluri care pot fi implementate doar dupa o
riguroasa analiza multidimensionala, o perioada de pilotare si masurare a eficientei
interventiilor prin operationalizarea acestora.
Din examinarea ponderii factorilor de risc investigati, se constata ca 51.7% din
minori prezinta antecedente penale, ceea ce inseamna ca au avut un debut
infractional precoce cu supunerea acestora la factori cu rol de mentinere in adoptarea
conduitelor deviante recurente.
Un alt aspect important de reliefat este asocierea intre factorii de risc investigati si
criteriul legat de absenta /prezenta antecedentelor penale la minorii din esantionul
studiat (daca consumul de alcool care este prezent la 53,2% din minorii delincventi in
ce masura este prezent la minorii cu antecedente penale respectiv la minorii fara

10
antecedente penale) si daca l-am putea considera un factor de risc in mentinerea
conduitelor deviante repetitive.
Astfel, comparand minorii cu antecedente penale si cei fara antecedente penale
prin prisma factorilor de risc identificati la intreg esantionul, s-a desprins urmatoarele
concluzii:
1. exista statistic asocieri semnificative de intensitate medie sau redusa intre
prezenta antecedentelor penale si mediul de rezidenta (urban); afectiunile psihice ale
membrilor familiei (mama, tata); consumul de droguri/substante similare;
comportamentele autoagresive (tatuaje, taieturi); institutionalizarea minorilor pentru
anumite perioade de timp; structura familiala (dezorganizata, concubinaj, un parinte
sau divortati); climatul familial (instabil); extraversiunea ca trasatura de personalitate
(la introvertiti predomina conduitele infractionale repetitive).
2. nu exista asocieri semnificative din punct de vedere statistic intre prezenta
antecedentelor penale si infractiunile savarsite de membrii familiei; nivelul educational;
prezenta dificultatilor scolare; traumatismele cranio-cerebrale sau prezenta afectiunilor
psihice; comportamentele de risc reprezentate de fumat, consum de alcool, tentativele
autolitice, fuga de acasa sau prezenta tulburarilor de somn; trasaturile de personalitate
referitoare la raspunsurile dezirabile social, nivelul de psihoticism, neuroticism si
tulburarile de comportament.
In acest mod putem afirma ca factorii din aceasta a doua categorie sunt prezenti
atat la minorii fara antecedente penale cat si la cei cu antecedente penale in proportii
similare reprezentand factori de risc in adoptarea conduitelor infractionale.
Elaborarea de modele de interventie ar fi mai eficienta daca prima categorie de
factori ar fi vizati de programele de prevenire a recidivei (la nivel tertiar/recuperativ), in
timp ce focusarea pe cea de-a doua categorie de factori ar fi prioritara in programele
de preventie primara si secundara.
Planurile, programele si strategiile de interventie in ceea ce priveste
monitorizarea, diminuarea si controlul delincventei juvenile implica dincolo de
dimensiunile statistice, sociologice, psihologice, juridice si dimensiunea economica
care ar viza analiza costuri-beneficii inainte de implementarea oricarei interventii.

11
Bibilografie

Marica M., Delincventa juvenila (note de curs)


Gavrilut, G. I., Factorii sociopsihologici explicativi si predictivi ai delincventei

juvenile si reinsertiei sociale (Teza de doctorat), Universitatea Babes Bolyai

Cluj, 2014
Barbu, N. D., Delincventa juvenila copii strazii, Studii de securitate volumul I

nr.4/2012
Sandu, M., Violenta familiala factor de risc in delincventa juvenila, Revista de

cercetare si interventie sociala vol 23, editura Lumen, 2008


Marinescu, C., Delincventa juvenila,

(www.informatiiprofesionale.ro/juridic/delincventa-juvenila)
Champion, D.J., The Juvenile Justice System: Delinquency, Processing, and

the Law, 2004

Ghioldis M., Despre delincventa juvenila - perspectiva unui psiholog

12

S-ar putea să vă placă și