Elementele chimice si importanta lor pentru organismul uman

Unele elemente chimice se gasesc in cantitati mai mari, iar altele se gasesc in
cantitati mai mici in organismul uman. Ele au un rol fiziologic important contribuind prin actiunea lor la buna desfasurare a proceselor ce
au loc in organismul uman.
In substantele organice, preponderente ca pondere in organismele vii, se gasesc in principal C, H, O,
N. Alaturi de aceste elemente chimice ce se gasesc deci in cantitati mari in organismul uman se
mai intalnesc si elemente chimice: Na, K, Ca, Mg, Fe, S, Ci, Zn, Cu, Co, Mn, B, Li, Mo, etc., a
caror prezenta in anumite limite contribuie la buna desfasurare a proceselor ce au loc in
organismul uman. Depasirea acestor limite (inferioare sau superioare) conduce invariabil la
dereglari si are ca rezultat o stare generala proasta a organismului.
Elementele chimice prezente in organismul uman pot fi impartite in doua categorii:
esentiale,a caror prezenta in organism este obligatorie;
neesentiale, ce se gasesc in organism prin simpla contaminare a celor sentiale si care nu
prezinta un rol fiziologic.
Din prima categorie putem aminti: I, Fe, Zn, Mn, Ca, Na, Mo, Co, Cr, F. din a doua categorie fac parte: Al, Bi, Pb.
Felul in care lucreaza aceste elemente le inrudeste de aproape atat cu catalizatorii cat si cu vitaminele. Astfel, drept catalizatori, ei pot sa
dezlantuiasca reactii chimice fara a intra in combinatii dar in realitate ei intervin prin doua combinatii succesive, din care prima le ia si
a doua le inapoiaza libertatea. De asemenea, ca si vitaminele, excluderea lor din alimentatie conduce la tulburari specifice ce pot fi
inlaturate prin adaosul elementului respectiv.
In continuare vom prezenta cateva din cele mai importante elemente din organism:
Sodiu (Na) este unul din cele mai importante minerale din corpul omenesc. Cantitatea de sodiu pentru o persoana adulta poate ajunge la
aproximativ 90g. Se gaseste fixat in oase sub forma de saruri o parte iar cealalta parte participa la realizarea proceselor fiziologice
fundamentale. Cele mai importante functii ale sodiului in organism sunt legate de pastrarea unor functii biologice. Astfel, alaturi de K
participa la reglarea distributiei apei in diferite sectoare ale organismului; participa la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii
neuromusculare; asigura marirea rezistentei la eforturile fizice si psihicice.
Scaderea concentratiei sodiului in organism sub limita inferioara normala conduce la tulburari ca: astenie, tulburari de vedere si
echilibru, scaderea tensiunii arteriale, nevralgii, dureri articulare, scade absorbtia glucozei etc.
Cresterea concentratiei sodiului peste limita superioara admisa determina: cresterea tensiunii arteriale, aparitia unor edeme, grabeste
instalarea insuficientei cardiace, sete excesiva, palpitatii, stari de neliniste, somnolenta, cresterea in greutate, convulsii etc.
Organismul sanatos este capabil sa-si regleze cantitatea de sodiu din organisme, mentinand-o in limite normale.
Potasiul (K) se gaseste in proportie de 0,5% din greutatea corporala intr-un organism sanatos, in mediu intracelular, mai ales.
Este necesar in organism pentru transformarea glocozei in glicon, stimularea secretiei de insulina (stimularea contractiei musculare),
sinteza unor hormoni, reglarea activitatii neuromusculare, modificarea ritmului cardiac, stimularea contractiei musculare etc.
Scaderea concentratiei potasiului sub limita normala conduce la: aritmii cardiace, crampe musculare, instabilitate, palpitatii,
hiperexcitabilitate neuromusculara etc.
Marirea concentratiei de potasiu peste limita normala provoaca: balonare, astenie, hipoexcitabilitate musculara, scadere tensionala,
scaderea frecventei cardiace si riscul opririi inimii in diastola, confuzie mentala etc.
Potasiul poate fi folosit ca medicament pentru hipertensivi, avand rolul de a reduce presiunea sanguina.
Calciul (Ca) este un element foarte important pentgru organismul uman, aflat in cantitate destul de mare, in special, fixat in oase.
Aproximativ 1% se gaseste in tesuturi si in lichidele biologice iar restul in scheletul osos.
Calciul impreuna cu fosforul consolideaza si mentin in stare de functionare optima atat scheletul cat si dentitia. Pentru a se realiza acest
lucru, trebuie ca raportul Ca:P sa fie de 2,5:1. Alaturi de fosfor, mai sunt necesare si alte elemente ca: Mg, vitaminele A, C si D pentru ca
acest element important, Ca, sa-si indeplineasca rolul sau fiziologic. Participa la: consolidarea echilibrului functional al sistemului nervos
central, micsorarea amplitudinii proceselor alergice, ameliorarea capacitatii de distrugere a microbilor de catre leucocite, reducerea
intensitatii fenomenelor exudative.
Hipocalcemia conduce la: stare de insomnie, irascibilitate, crize de transpiratie, colici abdominale, tetanie, dureri de cap intense,
contractii musculare spontane la diverse grupe de muschi etc. Studii recente au pus in evidenta actiunea protectoare a calciului fata de
efectele nocive ale unor elemente radioactive.
Fosforul (P) reprezinta din punct de vedere cantitativ 1% din greutatea corporala si este pe locul 2 (dupa calciu) in ceea ce priveste
abundenta si distributia lui in organism.
Alaturi de magneziu si calciu, fosforul asigura strctura solida a tesutului osos si a dentitiei. Totodata, fosforul intra in structura ATP
(acidul adenozintrifosforic), responsabil cu eliberarea energiei necesare mentinerii activitatilor biologice fundamentale ale organismului.
Scaderea concentratiei fosforului sub limita normala cauzata de arsuri grave si intense, intoxicatie alcoolica i pierderi digestive conduce
inevitabil la: aparitia infectiilor severe, ingreunarea procesului de oxigenare si dezoxigenare la nivelul globulelor rosii din sange,
hemoragii, astenie musculara, iritabilitate, impiedicarea cresterii, insuficienta hepatica, insuficienta cardiaca etc. Deficienta de fosfor este
rareori provocata de aportul nutritional.