Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- caracterul bilateral fiecare din cei doi poli (emitator si receptor) poate emite si
receptiona cunostinte, mesaje, informatii);
de informare formare;
de evaluare control;
de stimulare;
de valorizare a grupului;
Exista diverse criterii dupa care se pot realiza clasificari ale stilurilor de
comunicare. In raport cu tipurile de dominanta si de sociabilitate se poate face distinctie
intre cinci stiluri, patru stiluri de baza si un al cincilea ca o combinatie oportunista intre
primele patru:
Stilul flexibil rezulta din implicarea celei de-a treia dimensiuni a stilului
de comunicare, versatilitatea. Versatilitatea este aptitudinea multora dintre
oameni de a-si adapta stilul de comunicare in functie de situatie si de
partener, pentru a obtine maximum de avantaje si aprobare sociala.
Versatilitatea inseamna adaptare, flexibilitate, mobilitate, nestatornicie, dar
si inconsecventa, oportunism, duplicitate. Versatilitatea ramane o
caracteristica oarecum independenta de stilul de comunicare. Stilul de
baza ramane relativ stabil. Versatilitatea priveste doar ceea ce este jucat si
schimbator in comportamentul unei persoane. Este ceea ce se adauga sau
se retrage mereu, fie pentru a usura comunicarea, fie pentru a manipula pe
cei din jur, fie pentru ambele.
Clasa de elevi este un grup social mic, reunind un numar restrans de membri (de
regula pana la 25) intre care exista relatii vii, de tipul fata in fata. Sub aspect functional
clasa de elevi este un grup de munca, unit prin activitati si scopuri comune. In virtutea
continuitatii in asociere si a nevoii de conlucrare intre membrii grupului se stabilesc
relatii interindividuale, se constituie structuri formale si informale, se detaseaza lideri,
formali si informali, se contureaza si se exercita roluri si responsabilitati.
La fel ca toate grupurile sociale mici, grupul clasa de elevi are o serie de
proprietati generale:
- autoorganizarea;
- forta;
- participarea;
- stabilitatea.
Spre deosebire de alte grupuri sociale, clasa de elevi este un grup prin excelenta
educational, avand o orientare explicita spre realizarea unor actiuni si finalitati formative.
Este un grup social de formare a unor capacitati si trasaturi de personalitate, de invatare a
unor comportamente, de asimilare a cunostintelor si abilitatilor necesare copilului ca
fiinta sociala.
Grupul scolar este compus din elevi ca membri egali intre ei si profesor ca
animator al vietii si activitatii de grup. Raporturile dintre ei sunt determinate atat de
sarcina concreta de realizat, cat si de finalitatea in virtutea careia functioneaza grupul. In
grup, profesorul are o pozitie de superioritate bazata pe statutul sau de adult, posesor al
cunostintelor, reprezentant al societatii.
Influentarea elevului de catre profesor se face direct, prin atitudine, mesaj verbal,
gestica, mimica, stare afectiva, exemplu personal, adica prin prezenta sa activa. Indirect,
profesorul influenteaza prin intermediul altor factori educationali, cum sunt colectivul de
elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul de parinti.
In timpul comunicarii, atat profesorul cat si elevii isi cauta o pozitie si incearca sa
fie recunoscuti in acea pozitie. Este o modalitate de interventie comunicativa legata de
existenta sociala. Asa cum spunea si Jean Paul Sartre, exista intotdeauna in raport cu
pozitiile globale ocupate de ceilalti: suntem tineri in raport cu cei batrani, suntem
elevi in raport cu profesorii, suntem profesori in raport cu elevii, comunicarea
fiind unul din principalele elemente ale pozitionarii existentiale. Pozitionarea si
identitatea create dau valoare, la randul lor, cuvintelor ce vor fi rostite.
BIBLIOGRAFIE:
Elena Truta, Sorina Mardar, Relatia profesor elevi: blocaje si deblocaje, ED.
Aramis, Bucuresti, 2007