UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINE ALE EDUCAIEI

PREGATIREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC SI

ARTISTIC IN DANSUL SPORTIV

NUMELE: Pop

PRENUMELE:
Diana - Andrea

SECIA: An II

GRUPA
FORMA DE NVMNT: zi

LOCALITATEA :
Bistrita
 - 2016-

CUPRINS:

Capitolul I. Introducere

Capitolul II. Importanta alegerii temei

Capitolul III. Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile standard

Vals lent

Tango

Vals Vienez

Quickstep

Capitolul IV. Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile latino

Samba

Cha Cha Cha

Rumba

Jive

Capitolul V. Pregatirea artistica

Capitolul VI. Concluzii

BIBLIOGRAFIE
Capitolul I. Introducere

Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca el nu e tradus prin

abstractizarea vietii el este viata nsasi, daca ne gndim ca prin dans ne putem
exprima liberi, fara constrngeri. Nu are limite, nu are bariere pur si simplu se
simte si se exprima.

Dansul din Antichitate

La indienii antici, dansul nsemna geometria ideala a formei. Shiva,

simbolul mitologiei hinduse, era considerat sursa oricarei activitati, dar si
Printul suprem al dansului. Cele 108 stiluri inventate de el s-au transmis pna la
nvatatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri despre dans, poezie
si teatru).
Numeroase forme de rafinament a cunoscut dansul si n rndul grecilor antici.
Romnii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Unul dintre cele
mai cunoscute dansuri era cel practicat n cursul lunii martie, odata cu
sarbatorirea lui Marte, zeu al razboiului. Aristotel explica originea ritmului prin
functile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bataile inimii,
metronomul perfect. Dansul nseamna emotie, dar nseamna si cucerirea
spatiului sau curajul de a depasi mobilitatea. Mallarme spunea: "... orice emotie
ar pleca de la noi largeste un spatiu ce se napusteste asupra noastra si-l
ncorporeaza".

Dansul european

Acesta datoreaza mult curtilor regale. La nceput dansurile de palat erau

forme ale dansurilor de la sate. De exemplu "Bramb", unul dintre ele, a fost
transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocratii vremii. Cu
timpul nsa, dansurile au evoluat. Astfel, n secolul al XVI-lea, la anumite
dansuri de palat precum "Pavano" sau "Galiardul" au fost adaugati pasi
complicati sau mici sarituri. Daca pna atunci exista tendinta "dansului n gr
23323y241x up", n spectacolele de palat a aparut cuplul femeie-barbat, spre
deosebire de practica din celelalte culturi. Unul dintre aspectele dansului era
erotismul, sugerat cu finete n "Menuet", dans din secolul al XVIII-lea ce simula
un fel de duel amoros.
n urma revolutiei sociale din secolul al XVIII-lea, clasa mijlocie s-a
mbogatit si au aparut sali de bal si alte localuri publice dedicate
divertismentului. Daca pna atunci dansatorii formau perechi numai cu cei
apropiati ca rang social, acum devenise ceva obisnuit "fuziunea" ntre aristocrati
si cei de rang mediu. La sfrsitul secolului a aparut un nou dans, care le-a
ntrecut pe celelalte - Valsul. Aparitia lui a fost una revolutionara si, desi
moralistii au fost scandalizati, valsul a ramas si a fost apoi urmat de viguroasa
polca sau alte dansuri de perechi.
ntre timp, dansul de palat a dus la aparitia dansatorilor profesionisti, care
evoluau n fata spectatorilor si a ajuns ca la nceputul secolului al XX-lea sa
devina dans sportiv, mpartit pe doua sectiuni: standard si latino-american.

Dansul in Romania

Pe vreamea cand in strainatate se organizau conferinte in cadrul carora

dansurile erau standardizate si concursuri in care se puneau in practica aceste
standarde, in Romania se desfasura primul concurs de dans de societate, in
1984, la Pitesti, sub titulatura Dansul Florilor, organizat fiind de Viorel Nastase,
unul dintre fondatorii F.R.D.S. Acestui concurs i-au urmat altele sub aceeasi
titulatura de "dans de societate", urmand ca din 1991, odata cu infiintarea
F.R.D.S. sa se treaca la denumirea moderna de "dans sportiv".

La un an de la infiintare, pe 1 ianuarie 1992, F.R.D.S. s-a afiliat la

I.D.S.F., devenind membru cu drepturi depline. Federatia Romana a pornit timid
la drum cu doar 9 cluburi de dans inscrise oficial, din cateva orase ale tarii.
Evolutia anilor urmatori a fost fulminanta si spectaculoasa, in doar 13 ani
Federatia inregistrnd sub cupola ei peste 90 de cluburi cu peste 2500 de
dansatori activi.

Staff-ul federatiei a fost preocupat permanent de crearea unei lumi

specifice a dansului sportiv romanesc care trebuia sa-si cucereasca un loc alaturi
de alte discipline consacrate ale sportului romanesc.
Chiar din primul an de la infiintare, Federatia a organizat, n colaborare cu TVR,
primul concurs international de dans sportiv din Romania. Drumul era deschis
tinerilor dansatori romani care bateau la portile afirmarii, astfel incat la
Campionatul Mondial de la Singapore din 1992 a fost prezenta si perechea
romaneasca:Virgil Grigore / Maria Batea.

In 1993, perechea V. Radulescu / Melania Istrate s-a calificat n finala

concursului international de la Alasio, Italia ocupand un merituos loc VI. Anul
1996 a insemnat pentru F.R.D.S. si consacrarea primilor arbitri internationali:
Virgil Nastase si Valeria Mangra.
Din 1995 federatia a obtinut si personalitate juridica. Din 1996 si pna azi,
Romania a ajuns sa aiba la dans sportiv si vicecampioni mondiali - perechea
Sergiu Rusu / Mirona Gliga, de la clubul "Dansul Viorilor" din Reghin, si o
calificare in finala Cupei Europene la 10 dansuri in 2005 - prin perechea Mihai
Petre / Elwira Duda, de la clubul "Pas in Doi" din Bucuresti, care alaturi de alte
perechi din tara noastra au reprezentat Romania cu cinste la campionatele si
concursurile din lumea internationala a dansului sportiv.

Dansurile standard

- Valsul lent este un dans de origine engleza, aparut n anul 1874 ntr-un club
select din Anglia. Prima data se prezenta ca un dans importat din S.U.A., numit
"Boston".

- Tango-ul a avut ca predecesor "Milonga", un dans din Brazilia. I-a fost

schimbat numele de "Milonga" deoarece aducea aminte de ghetourile Buenos
Aires-ului. nca din anul 1900 s-a ncercat introducerea tango-ului si n Europa.

- Slowfox-ul este naintasul "Foxtrot-ului", dans aparut la nceputul anilor '20.

Multe dintre figurile acestuia, adaptate sau nu, au fost introduse ulterior si n
valsul lent. Paternitatea "Foxtrot-ului" este atribuita unui actor american de
vodevil, Henry Fox. Unii cred ca s-a numit "Slow Fox" dupa numele lui. Altii
sunt de parere ca, de fapt, asemanarea cu mersul vulpii (eng. - fox) i-ar fi dat
denumirea.

- Quick-step-ul s-a dezvoltat n timpul primului razboi mondial n suburbiile

New York-ului. A aparut la sfrsitul anilor `20.

Dansurile latino-americane

- Samba si are originile n Africa, nsa a fost descoperita n

Brazilia, devenind cu timpul dans national.

- Cha-cha este o figura a "Mambo-ului". Pna la nceputul anilor `50, aceasta a

schitat un nou dans, "Cha-Cha-Cha".

- Rumba este un termen generic ce acopera o mare varietate de nume ale unei
muzici sau ale unui dans din vestul Indiei.

- Paso-doble este singurul dans care nu-si are originea n cultura "Negro", fiind
originar din Spania. A nceput sa cstige popularitate n jurul anilor 1920,
punctul culminant fiind anul 1926.

- Jive-ul este un dans adus din America, dar tot cu origini africane. Muzica de
"Jive" s-a dezvoltat n perioada anilor '50-`60 prin ritmuri saltarete si melodii
placute.
Asadar, dinamismul este caracteristica tuturor acestor dansuri.
Capitolul II. Importanta alegerii temei

In toate ramurile de sport pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare

importanta. Ea consta in insusirea exercitiilor fizice specifice prin care se
realizeaza performanta propriu-zisa. In zilele noastre pregatirea tehnica a
capatat un profund continut stiintific, dar fiind faptul ca ea se bazeaza pe o serie
de stiinte si, in special, pe biomecanica. Ignorarea acestui lucru, cnd
performantele sunt att de nalte, nseamna sa muncesti la ntmplare.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul

excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor
dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor motrice,
excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu
intensitate corespunzatoare.

Toate exercitiile fizice, energia sportului si perfectionarea deprinderilor

motrice trebuie orientate spre rezolvarea cerintelor tehnicii. La rndul ei
pregatirea tehnica presupune legatura strnsa cu pregatirea fizica.

Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor

exercitiilor fizice trebuie facuta intr-o asemenea succesiune, nct sa duca la o
tehnica perfecta.

Alegerea temei este importanta pentru a stii cum sa ne pregatim att fizic
cat si tehnic organismul in vederea executarii corecte a elementelor si miscarilor
in timpul dansului. Astfel ne ferim de accidente neprvazute. In toate ramurile
sportive pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare importanta. Ea consta in
insusirea deficientelor miscari ce alcatuiesc exercitiile fizice prin care se
realizeaza performanta. In zilele noastre pregatirea tehnica a devenit o problema
stiintifica, dat fiind faptul ca ea se bazeaza pe o serie de stiinte si, in special, pe
biomecanica, pentru a-si explica corect principalele componente ale tehnicii. A
o ignora, cnd performantele performantele sunt att de nalte, nseamna a face
munca la ntmplare. Toate exercitiile fizice, energia sportului si deprinderile
sale motrice trebuie orientate in directia cerintelor tehnici pe care el urmeaza sa
le insuseasca. Pregatirea tehnica trebuie sa fie legata si mbinata in mod organic
cu pregatirea fizica.

Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor exercitiilor

fizice trebuie facuta intr-o asemenea succesiune, nct sa duca la o tehnica
perfecta.
 In dansul sportiv nu se poate vorbi despre o scoala proprie. Avem 7 categorii
sportive (de la copii pana la maiestri), nu posedam inca un material de studiu
propriu, complex, sistematizat si esalonat pe vrste, in afara de programul de
clasificare, pe care orice dansator sau dansatoare de performanta sa-l parcurga
in mod obligatoriu, in cadrul fiecarei categorii sportive.

Intr-o programa complexa de invatare esalonata de la categoria cea mai

mica la cea mai nalta, toate exercitiile fizice trebuie sa fie alcatuite si
sistematizate in asa fel, nct cele cuprinse intr-o anumita categorie sportiva sa
reprezinte elemente pregatitoare pentru cea urmatoare, acest lucru garantnd
trecerea dintr-o categorie in alta in mod firesc, cu usurinta.

CAPITOLUL III. Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile

standard

VALS LENT

Masura muzicala este de (trei patrimi intr-o masura muzicala).

Tempoul este de 29-30 de masuri pe minut.

Pozitia in vals lent este aceeasi ca in deschiderea generala despre dansurile

standard. Sunt folosite in timpul executiei combinatiile din valsul lent, att PI,
cat si PP, PE d si PE s, bineinteles cu specificul pe care dansul l confera.

Deplasarile in vals lent sunt nainte, napoi, diagonal nainte, diagonal

napoi, lateral, lateral usor nainte, lateral usor napoi, si se subordoneaza
biomecanicii deplasarii corpului omenesc. Valsul lent prezinta in deplasare un
caracter aparte datorat ridicarilor si coborrilor.

Specific valsului lent sunt ridicarile si coborrile in deplasare. Astfel corpul

ncepe urcarea pe a doua jumatate a timpului 1 muzical, continua inaltarea pe
timpul 2 muzical, este sus pe prima jumatate a timpului 3 muzical si coboara pe
a doua jumatate a acestuia, continund coborrea si pe prima jumatate a
timpului 1 muzical din masura precedenta. Majoritatea figurilor deschise se
subordoneaza acestei caracteristici a valsului lent.

In valsul lent deplasarea nainte pe primul pas si timpul 1 muzical se face

la contactul cu solul, cu rularea talpii de la calcai la vrf, in mod natural.
Ridicarea corpului in deplasarea nainte pe timpul 1 muzical se realizeaza si cu
ajutorul talpii, prin specificul rularii acesteia de la calcai la vrf. In deplasarea
napoi, pe acelasi timp, ridicare se face fara ajutorul talpii, numai din articulatia
genunchiului. Cnd pasul este facut cu urcarea corpului, pe timpul 2 muzical
atunci el este facut de regula pe vrf. Coborrea pe timpul 3 muzical se face de
pe vrf pe calcai.

In valsul lent primul pas se face cu o usoara contramiscare, aceasta si

datorita coborrii pe a doua jumatate a timpului muzical precedent, cat si
pregatirii ntoarcerii ce urmeaza a fi facute ulterior.

In pozitiile exterioare avem de-a face cu o pasire in pozitie de contra

miscare, lucru ntlnit la toate dansurile cnd se danseaza in pozitie exterioara.

Contramiscarea, prin natura ei, ajuta in valsul lent in deplasare si mai ales
in ntoarcerile executate dupa folosirea sa. In deplasarea exterioara, pasirea in
pozitia de contra miscare este obligatorie.

TANGO

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.

Caracterul dansului este dat de miscarile sincopate si de pauzele

dramatice, iar maniera de abordare depinde n mare masura de abilitatea
dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.

Este un dans plin de personalitate, cu multa traire interioara care invaluie

publicul cu parfumul sau.

VALS VIENEZ

Masura muzicala este de (trei patrimi dintr-o masura).

Tempoul este de 60 de masuri pe minut.

Pozitia este deschisa, fara sa sufere modificari precum la tangou.

In vals vienez deplasarea se bazeaza mult pe ciclicitatea miscarii si

repetitia figurii Natural si Reverse Turn. Caracterul valsului vienez este
imprimat de muzica vioaie si rapida, precum si de inaltarile, coborrile si
nclinarile corpului dansatorilor, care sunt asemanatoare cu ale unui pendul.
 QUICKSTEP

Masura muzicala este de 4/4 (patru patrimi intr-o masura)

Ritmul este de 50 masuri pe minut.

Quickstep este dansul care are specific inaltarile si coborrile asemanatoare

foxtrotului dar sunt mai mici, iar contactul cu solul, de asemenea cea mai mica
ntrecnd si valsul vienez pe primii pasi rapizi. Contactul cu podeaua se face
printr-o presiune menita sa proiecteze corpul in directia si pe pasul urmator.

Capitolul IV:Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile

latino

SAMBA

Dans cu o actiune viguroasa, sugerata in muzica de anumite elemente de

percutie care accentueaza diferitii timpi muzicali din masura.

Masura muzicala este de 2/4, cu predominante accente pe al doilea timp.

Tempo-ul este de 50-52 de masuri pe minut. Exista si aranjamente muzicale

mai rare (48 de masuri pe minut) sau mai rapide (pana la 56 de masuri pe
minut).

CHA CHA CHA

Masura muzicala este de 4/4

Caracteristic muzicii este accentul pe timpul 1 al fiecarei masuri

Dansul trebuie nceput facnd primul pas pe timpul 1 din masura

Ritmul este de 28-30 de masuri pe minut.

 Muzica este construita astfel, nct fiecare al 4- lea timp din masura este
impartit in doua egale. In plus al treilea pas al Chasse-uluim este facut pe
primul timp muzical din urmatoarea masura muzicala.

Modul de pasire nainte in cha-cha-cha este asemanator rumbei.

Contactul cu podeaua se face nti pe vrf. Cnd se ajunge pe pingea, se executa
o presiune in podea, datorita nceperii transferului de greutate. Coborrea
calcaiului este aproape simultana cu ntinderea completa din genunchi a
piciorului. Aceasta trecere vrf - pernite - calcai este denumita , ca la toate
dansurile latino - "Contact Progresiv"

Pasul napoi este facut nti pe pingeaua piciorului care executa miscare
sau pe vrf. In final, calcaiul coboara atunci cnd greutatea este transferata pe
piciorul in extensie. La finalul pasului, piciorul fara greutate se ridica natural de
pe podea, nti cu calcaiul. De regula, piciorul care ramane fara greutate, pe
timpii muzicali 1 si 3 are o linie mai pronuntata, cu vrful in contact cu
podeaua.

RUMBA

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 25-27 masuri pe minut

Senzuala, subtila si pasionanta, rumba este numita "perla dansurilor

latino-americane", fiind un dans al iubirii si suferintei. Se caracterizeaza prin
miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale bratelor, avand o melodicitate
lirica, poate chiar un anumit melo-dramatism.

Astazi multe din figurile de baza au pastrat vechea poveste pasionanta de

dragoste in care femeia incearca sa domine barbatul cu ajutorul farmecului sau
feminin. In coregrafiile reusite va exista intotdeauna un element de "tachinare si
fuga", barbatul fiind ispitit si apoi respins.

Pentru partenera miscarile cele mai atractive sunt cele de bazin, in timp
ce partenerul isi foloseste intregul trup pentru a-si impresiona si
domina partenera. Din pacate, la finalul dansului el nu reuseste niciodata.

Rumba a fost si a ramas spiritul si sufletul muzicii si dansului latino-

american. Ritmurile fascinante si expresivitatea corpurilor facand din Rumba
unul din cele mai populare dansuri latino-americane.
 JIVE

Dansul Jive este tot un dans static, in timpul dansului neexistand multa
deplasare. Timpii accentuati sunt timpii 2 si 4. In competitie Jive-ul dureaza
intre 1,5-2 minute, numarul de batai pe minut fiind de 44. Muzica are un ritm de
4/4, cu tempoul de 42-44 masuri pe minut.

Mai trebuie adaugat ca acest dans contine atat pasi de chasse, cat si
kick-uri si piruete rapid realizate. De multe ori aceste lucruri se succed intr-un
mod foarte complicat, si de accea trebuie ca cei doi parteneri sa ramana foarte
concentrati pentru nu a pierde ritmul muzical. In cadrul competitiilor, partenerii
sunt de multe ori punctati in functie de energia pe care o manifesta, dar mai ales
de corectitudinea si estetica executiei pasilor pe ritmul melodiei. Flick-urile si
kick-urile nu trebuie sa fie doar pura decoratie artistica, fiind cateva elemente
foarte importante in redarea ritmului si tempoului, precum si alte gesturi ce pot
fi realizate. Elementul central al dansului este priza palmelor, care trebuie sa se
afle intr-o continua presiune. Sa fie foarte ferma. Un alt element essential este
coordonarea dintre cei doi parteneri, mai ales in momentele in care se executa
intoarceri rapide si schimbari complicate ale prizei mainilor.

Versiunea actuala de jive are pasii de baza formati din chasse-uri

realizate in mod sincop, adica lateral, apropiat, lateral; conduceri laterale cu
corpul stanga dreapta, urmate de un pas de rock realizat in spate cu revenire
spre in fata. Soldurile se misca cu o jumatate de bataie dupa fiecare pas, iar
greutatea este mentinuta in permanenet catre in fata, adica pe pernita talpii. In
timpul chasse-ului, datorita faptului ca se tine piciorul care conduce sus,
formand un unghi de 90 de grade cu corpul, iar piciorul care urmeaza aparent
inactiv, creaza iluzia optica a ceea ce se numeste "moonwalk" sau mersul pe
luna, conferind dansatorului o prezenta interesanta de imponderabilitate.

Un lucru foarte interesant este asocierea acestui dans si mai ales a

muzicii si stilului libertin de exprimare cu tinerii. Acest lucru nu este
intamplator, deoarece tinerii au asimilat instantaneu crezul timurilor de atunci,
iar cei mai inaintati in varsta au ramas mult timp reticenti la schimbare,
criticand vehement inclinatiile nesanatoase ale tinerilor.

Capitolul V:Pregatirea artistica

Pregatirea artistica. Caracteristici. Componente.

 Teoria generala a antrenamentului sportiv de mare performanta impune
pentru sporturile tehnico-combinatorii urmatorii factori : pregatirea tehnica,
artistica, fizica, teoretica, tactica si biologica .

Pregatirea artistica este din ce in ce mai nominalizata si capata un rol din

ce in ce mai important in dansul sportiv.Aceasta componenta a antrenamentului
sportiv este prezenta numai la acele ramuri de sport ,la care stabilirea intaietatii
se realizeaza in principal pe baza maiestriei executiei procedeelor tehnice si
artistice specifice si a gradului lor de dificultate.

Pregatirea artistica impune utilizarea unor mijloace coregrafice,

muzicale,de stimulare a creativitatii si expresivitatii motrice. Rezultatele
pregatirii artistice se concretizeaza in efectuarea deprinderilor motrice cu un
inalt grad de expresivitate , capabile sa transmita un mesaj spectatorilor si
juriului pentru obtinerea unor mai performante inalte .

In dansul sportiv legatura intre pregatirea tehnica si cea artistica este atat
de stransa incat adeasea cele doua forme de pregatire se intrepatrund.In acest
context, se considera ca pregatirea tehnica trebuie privita ca un factor
complex,alcatuit din mai multe componente. Fiecare din aceste componente
prezinta particularitati si modalitati de lucru specifice , care contribuie in
proportii bine precizate la realizarea maiestriei tehnice.

Pregatirea coregrafica

Obiectivul principal priveste pregatirea coregrafica si foloseste o serie de

figuri impuse de FRDS in dansul sportiv.

Obiectivele intermediare urmaresc :

-formarea tinutei si executiei artistice ;

-formarea "stilului" in executia motrica ;

-educarea capacitatii de a armoniza miscarile cu muzica si de a le executa

expresiv (referirile privesc si pregatirea ritmico-muzicala) ;

-insusirea de deprinderi si priceperi specifice dansului.

Pregatirea coregrafica, de multe ori este integrata in pregatirea tehnica

deoarece intre aceasta exista o stransa legatura,ele completandu-se reciproc.

Pregatirea artistica trebuie sa se realizeze in stransa concordanta cu

educatia estetica tehnica si coregrafica.
 Pentru a realiza o buna pregatire coregrafica trebuie utilizate
urmatoarele cai si mijloace :

-vizionarea unui numar cat mai mare de evolutii in cadrul antrenamentului

sportiv cat si in cadru competitional,prin participarea la un numar cat mai mare
de concursuri cat si prin materiale didactice ce apartin acestei ramuri de sport.

-invatarea intregii game de exercitii cu caracter coregrafic si repetarea acestora

in grup si independent, pe fondul unor fraze muzicale diferite ;

-organizarea de auditii muzicale variate,cu punctarea unor fraze din piesele

muzicale audiate , care se potrivesc pe anumite secvente ale compozitiilor
coregrafice ;

-efectuarea de "studii individuale" , pe muzica ,care sa stimuleze creativitatea

dansatorilor, ce au ca rezultat realizarea unei noi miscari sau legaturi originale
de elemente.

Caracteristicile tinutei artistice

La nivelul intregului corp:

- atitudine corporala trebuie sa fie eleganta,in care trunchiul are o permanenta

tendinta de inaltare;

- curburi normale ale coloanei vertebrale

- capul ridicat cu barbia la nivelul unei linii imaginare paralela cu solul ;

- umerii coborati cu omoplatii stransi , pentru a degaja linia gatului ;

- muschii abdominali se mentin permanent intr-un tonus controlat ;

- muschii fesieri in contractie , bazinul usor proiectat inainte.

La nivelul membrelor inferioare :

- musculatura este stransa in jurul axului vertical si inaltata ;

- picioarele rasucite usor in exterior din articulatiile coxo-femurale ;

- glezna este bine intinsa ,in flexie plantara, cand piciorul se in

pozitii mentinute .

La nivelul membrelor superioare :

- tinuta bratelor in diferite pozitii creeaza o imagine de plutire si lejeritate ;

- bratele rotunjite si plasate sub linia umerilor in pozitiile mentinute ; mana in

prelungirea antebratelor, iar palma priveste spre sol ;

- degetele relaxate dar controlate, au o tinuta specifica cu policele alaturat

palmei spre interior si aratatorul usor ridicat fata de celelalte degete.

Caracteristicile executiei artistice

Executia artistica - implica urmatoarele cerinte in efectuarea tuturor actiunilor

motrice :

- bratele rotunjite in realizarea actiunilor libere, cu intarzierea mainilor in

miscare pentru a oferi impresia de prelungire a miscarilor in spatiu;

- urmarirea cu privirea prin miscari estetice ale capului a tuturor

actiunilor bratelor , pentru intregirea expresiei artistice;

- intarzierea capului in actiunile trunchiului pentru a realize prelungirea

miscarilor in spatiu;

- efectuarea actiunilor motrice ce implica membrele inferioare cu varful

piciorului rasucit in exterior si care se desprinde ultimul de pe sol, revenind
primul ( cu exceptia situatiilor in care constructia miscarilor impune alta pozitie
a varfului piciorului) ;

- plasarea corecta a segmentelor corpului in planuri si directii precise ;

- plasarea si transimiterea corecta a greutatii corpului pe suprafetele de sprijin;

- executia libera naturala a tuturor actiunilor motrice si in concordanta cu

toate particularitatile acompaniamentului muzical (trairea emotionala) .

Aceste componente se formeaza prin exersarea unor structuri motrice

executate izolat si in combinatii la nivelul tuturor segmentelor corporale.

Ritmicitatea motrica este o calitate nativa, perfectabila, ce consta in

capacitatea de a executa diferite actiuni motrice repetabile la anumite intervale
organizate precis in timp si spatiu. In dans, ritmicitatea motrica reprezinta
capacitatea de a percepe si a transmite prin intermediul miscarilor,
particularitatile acompaniamentului muzical din punct de vedere al succesiunii
timpilor dintr-o fraza muzicala.
 Aptitudini si Talent

Aptitudinile sunt rezultatul interactiunii predispozitiilor ereditare cu

conditiile educative de formare a acestora si activitatea fizica efectiva a
dansatorului. Cunoasterea structurii aptitudinilor s-a realizat prin calculul
corelatiilor dintre rezultatele obtinute de dansatori la testele de aptitudini. Unele
dintre elementele de structura sunt variabile, iar altele sunt stabile. Gradul de
stabilitate depinde de o serie ntreaga de factori, cum sunt stabilitatea sarcinilor
pe care dansatorul trebuie sa le ndeplineasca, potentialitatile editare pe baza
carora aptitudinile se formeaza, masurile in care structurile se constituie pe baza
unui model creat in filogeneza, motivatia dansatorului in activitatea respectiva
etc.

Structura aptitudinilor se modeleaza dupa sarcina, dar odata modelata se

poate fixa intr-o masura mai mare sau mai mica.

La vrste mai mari apar aptitudini specializate, modelate dupa anumite

preocupari si in acelasi timp se limiteaza posibilitatea de a constitui alte
structuri cu totul diferite. Cu alte cuvinte cu cat omul exerseaza timp mai
ndelungat o singura activitate cu att mai greu ii va fi mai trziu sa modeleze
aptitudini necesare pentru o alta preocupare. O pregatire multilaterala, o
activitate echilibrata, cu preocupari in mai multe directii poate duce la existenta
mai multor structuri variate care intra in functiune succesiv si astfel se poate
contribui la cresterea eficientei factorilor primari prin asigurarea posibilitatilor
mai mari de restructurare a configuratiei lor.

In sport ntlnim urmatoarele categorii de aptitudini sportive: aptitudini

sportive generale si aptitudini specifice practicarii unei ramuri de sport.
 Aptitudinea fizica are o arie ntinsa de cuprindere, indicnd in sens larg,
capacitatea de a efectua o activitate fizica armonios, cu o cheltuiala eficienta de
energie. Este determinata progresiv printr-o serie de factori.

Talentul este o treapta superioara a aptitudinii, caracterizat in esenta prin

creatia originala. El se poate manifesta mai devreme sau mai trziu. Acesta fiind
in strnsa dependenta de influenta educativa exercitata asupra dansatorului, de
momentul exercitarii acestei influente precum si de modul in care ea a fost
condusa.

Talentul este nu numai inteligenta deosebita, ci el se mai caracterizeaza si

printr-o pasiune pentru munca, prin daruire totala fata de dans.

In dansul sportiv spre deosebire de sporturile cu o tehnica mai simpla, ca

pedalatul, vslitul etc., fiecare element dintr-un exercitiu are tehnica lui. Fortele
care conditioneaza executarea lor se mpart in doua: externe si interne. Din
gruparea fortelor externe fac parte: gravitatia, inertia, fortele de frecare etc., iar
fortelor interne le corespund contractiile musculare, tendoanele, articulatiile si
calitatile psihice. In diversele faze ale unei miscari au preponderenta atat fortele
externe, cnd cele interne. Interactiunile rationale dintre aceste 2 forte bazate pe
legi ale mecanicii constituie conditiile esentiale pentru realizarea executie
tehnice si artistice corecte. Calitatile psihice sustin
ntreaga activitate. In unele tari, o anumita esalonare a exercitiilor fizice, de la
primii pasi in dans si pana la consacrare, a dus la o tehnica speciala, cu rezultate
remarcabile, a creat "scoli". In prezent se cunosc rezultatele, scolii de dans
romanesti, sovietice si japoneze.

In dansul sportiv romanesc se poate vorbi despre o conceptie si o "scoala"

proprie. Avem categorii sportive (de copii pana la maiestri); detinem un material
de studiu propriu, complex, sistematizat si esalonat pe vrste, un program de
clasificare pe care orice dansator sau dansatoare de performanta l parcurge in
mod obligatoriu in cadrul categoriilor sportive.

Intr-o programa complexa de invatare, esalonata de la categoria cea mai

inferioara de clasificare la super maiestru, toate exercitiile fizice, trebuie sa fie
alcatuite si sistematizate in asa fel, nct cele cuprinse in categoria sportiva
anterioara sa reprezinte elementele pregatitoare pentru urmatoarea, realizndu-
se pe acesta cale trecerea fireasca dintr-o categorie in alta.

Continutul programei diverselor categorii sportive sau de vrsta trebuie sa

asigure in acelasi timp pregatirea fizica si tehnica, astfel nct sportivul sa
corespunda intru totul cerintelor tehnice ale categoriei care o parcurge. Intre o
vrsta si alta, intre o categorie sportiva de clasificare si alta, nu trebuie sa existe
discontinuitatea exercitiilor.
 Dansul sportiv este o disciplina cu o tehnica foarte bogata si variata. Pentru
a usura insusirea miscarilor, specialistii din diferite tari, dar si din tara noastra
au impartit miscarile si pozitiile in diferite grupe structurale. Fiecare grupa
structurala are un continut vast, ncepnd cu elementele cele mai simple pana la
cele mai complexe, miscarile sau pozitiile din aceeasi familie semannd intre
ele structural. Specificul miscarilor sau pozitiilor este determinat si de
particularitatile aparatelor. Astfel, in miscarile cu structura de rotare se distinge
momentul inertiei, care sufera modificari in concordanta cu pozitiile corpului si
actiunile dansatorului care departeaza sau apropie centrul sau de greutate de axa
de rotatie. Modificarea momentului de inertie depinde de variatia vitezei de
rotatie a corpului. Momentul vitezei este invers proportional cu viteza de roatie
a corpului: cu cat este mai mic, cu att viteza de rotatie este mai mare. Cresterea
sau micsorarea vitezei de rotatie a corpului, care se realizeaza prin modificarea
corpului, constituie unul din mecanismele fundamentale ale tehnicii de executie
a exercitiilor in dansul sportiv.

Continutul bogat al fiecarei grupe structurale se caracterizeaza prin

particularitatile fazei actiunilor principale, care intr-o masura mai mare sau mai
mica, se manifesta in fiecare element component al grupei structurale
respective. Una din sarcinile importante ale antrenorului este ca in cadrul
fiecarei categorii de clasificare sa predea o serie de elemente din fiecare grupa
structurala, ncepnd fireste cu cele mai simple, respectnd principiul gradarii
dificultatii, totodata o atentie deosebita elementelor de baza.

Este considerat element de baza al unei grupe structurale acela care

poate avea o eficienta metodica mare si asigura transfer pozitiv in insusirea unui
numar cat mai mare de elemente mai dificile, foarte grele sau originale.In cadrul
pregatiri tehnice orice exercitiu se descompune in elementele sale componente,
fiecare element fiind o veriga dintr-un lant.

Elementele componente trebuie sa se inlantuie in ordinea fireasca, in care

cel dinainte sa fie pregatitor pentru urmatorul. Aceasta operatie bazata pe o
corecta analiza biomecanica ajuta la stabilirea unei succesiuni logice in
insusirea materialului de studiu. In lantul de elemente, o parte din verigi
corespund anumitor etape de vrsta sau categorii sportive din planul de
perspectiva, impartirea fiind ntotdeauna adecvata posibilitatilor fiziologice si
psihice ale executantilor. Astfel verigile pregatitoare trebuie alcatuite pentru
fiecare element de dans sportiv, daca dorim sa realizam o pregatire tehnica
metodica. Problema care ii preocupa pe antrenori si oameni de stiinta este
modul in care trebuie predate exercitiile fizice adolescentilor pentru a le forma o
pregatire fizica multilaterala buna, pentru a-i invatat sa-si dirijeze in mod
controlat actiunile motrice proprii. Practicarea diferitelor exercitii de dans
sportiv nu este un scop in sine, ci este orientata in vederea rezolvarii sarcinilor
educatiei fizice in intelesul cel mai larg al cuvntului. Aceasta se va putea
realiza numai daca viitorul dansator este pregatit multilateral din punct de
vedere fizic, daca stapaneste tehnica actuala de executie a elementelor, daca
poate sa-si aprecieze actiunile motrice pe care le efectueaza in spatiu, in timp si
in functie de gradul de ncordare musculara pretins si daca stapaneste procedee
corespunzatoare pentru a-si autoaprecia evolutia proprie. Rezolvarea acestor
sarcini impune cautarea celor mai multe si rationale metode de predare a
exercitiilor de dans sportiv. Dansul n activitatile de tip educatie
fizica si sport se situeaza ntre lumea artei,lumea sportului si cea a scolii.
Miscarea si inventivitatea se adreseaza personalitatii dansatorilor si se fondeaza
pe o practica condusa in functie de necesitatile interne ale acestora.

Educatia estetica se realizeaza prin :

- forma plastica ,eleganta a miscarilor artistice si fondul emotional al

acestora,deci formarea sensibilitatii artistice;

- utilizarea acompaniamentului musical (genuri variate), pentru a contribui la

educarea simtului muzical si la formarea unei culturi generale a
dansatorilorlor,care sa patrunda sensul, continutul de idei al piesei muzicale si
apoi sa-l transpuna in miscare corporala excesiva;

- formarea unui bagaj motric cat mai complex,conturarea personalitatii artistice

a executantilor prin intermediul miscarilor de expresie, avand ca fond
sensibilitatea artistica muzicala si particularitatile psiho-fizice ale acestora;

-dezvoltarea simtului artistic al imaginatiei creatoare si a expresivitatii

miscarilor

Miscarile din dansul sportiv se exexuta intr-o maniera specifica, ce implica

notiuni legate de estetica gestului. Gestul motric capata astfel caracter de dans,
este expresiv, artistic, elegant, prezentand caracteristici specifice de plasticitate,
expresivitate si abilitate motrica.

Capitolul VI: Concluzii

Obtinerea unor performante inalte in dansul sportiv pretinde un volum de

munca extrem de mare in cadrul lectiilor de antrenament sportiv atat tehnic cat
si artistic, o complexitate sporita a eforturile psihice si fizice, cu multa
perseverenta si seriozitate deosebita in pregatirea dansatorilor, inca de la o
varsta mica.

BIBLIOGRAFIE

1. Grigore.V- Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura Semne

Bucuresti 2001

2. Visan A. - Dansul pentru educatia corporala, Editura Cartea Universitara,

Bucuresti 2005

3. Prof. univ. dr. Dragnea A., Lect. univ. dr. Bota A., Lect. univ. dr. Iancu H.
Lect. univ. dr. Stanescu M. - Teoria Educatiei fizice si sportului, Editura Fest
Bucuresti 2002

4. Carstea Gheorghe - Teoria si metodica antrenamentului sportiv, ANEFS 1993

5. Dragnea Adrian - Teoria antrenamentului sportiv, ANEFS 1990

6. Alexe N - Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis

7. Dragnea, A., Bota, A., - Teoria activitatilor motrice, Bucuresti, Editura

Didactica si Pedagogica Bucuresti1993.