Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

IGIENA SI DEZINFECTAREA UNITATILOR

AVICOLE

OANCEA GEORGIANA

ALEXANDRA
IGIENA SI DEZINFECTAREA IN UNITATILE
AVICOLE

Performanta in fermele avicole, indiferent de dimensiunea acestora, este reprezentata


de echilibrul sanatatii pasarilor, de ritmul rapid al cresterii puilor, de o mortalitate redusa si de
echilibrul consumului de furaje pe unitatea de produs.
Monitorizarea sanatatii intra in atributiile medicilor veterinari angajati sau arondati de
catre laboratoarele autorizate. Legislatia actuala privind supravegherea starii de sanatate si
masurile de biosecuritate trebuie aplicate strict, tuturor fermelor crescatoare de pasari in sistem
industrial. Mari sau mici, complexele avicole au obligatia respectarii conditiilor de autorizare
sanitara si sanitar- veterinara. Fara exceptie, trebuie sa urmeze aceleasi reguli de confort oferit
pasarilor, precum si de protectie a mediului ambiental. Totodata, dotatarile si amplasamentul
urmeaza obligatoriu standarde identice.
Amenajarea preliminara
Construite in corcondanta cu legislatia romana si europeana, fermele avicole conforme au o
infrastructura din beton si caramida sau din panouri prefabricate de tip sandwich. Aleile, betonate
pana la intrarea in fiecare hala, asigura posibilitatea dezinfectiei permanente. Halele sunt
etanseizate complet, doar cu fante pentru admisia aerului. Fantele au rolul de a bloca accesul
rozatoarelor sau a pasarilor salbatice. Gardul, negresit ridicat in jurul fermei, delimiteaza zona
interzisa reprezentata de interiorul imprejmuit.
La intrarea in ferma se instaleaza pompe de dezinfectie, dezinfectoare pentru rotile auto, covoare
de dezinfectie, tavite pentru dezinfectarea picioarelor lucratorilor. Filtrele sanitar-veterinare sunt
spatii pentru schimbarea obligatorie a hainelor, compuse din camere separate pentru depozitarea
hainelor de strada, echipamentelor de ferma invecinate salii de dusuri. Amenajari se fac direct in
hala doar la fermele mici (cu una sau doua hale). In hala de pasari este posibila dezinfectia
mainilor si incaltamintei. Avantajul fermelor mici vine din posibilitatea mentinerii unui grad
microbian redus, comparativ exploatatiile avicolele cu multe hale.
Igiena (de)popularii fermelor
O prima conditie a popularii fermei este densitatea pasarilor. Aceasta trebuie controlata si
bine delimitata ajungandu-se, prin exagerari ale popularii, la lipsa uniformitatii, o incidenta mare
a imbolnavirii, reducerea ratei de crestere (indeosebi inaintea abatorizarii), cresterea mortalitatii,
deprecierea calitatii carnii (textura, culoare, gust, miros, aroma), acoperire slaba cu penaj.
La inceputul unei etape de crestere, din spatiul care asteapta popularea (lasat liber de pasarile
trimise spre abatorizare) se inlatura asternutul de pe sol, hala se spala, se decontamineaza, se
dezinfecteaza si se deparaziteaza, simultan cu aleile de acces. Imediat dupa evacuarea puilor din
hala, asternutul se pre-inmoaie cu solutie dezinfectanta. Ulterior, echipamentul tehnologic se
demonteaza si se scoate din hala sau (in functie de specific) se ridica la o anumita inaltime fata
de sol, pentru a permite inlaturarea prafului si panzelor de paianjen. Asternutul de pe beton se
transporta, dupa scoaterea din hala, la o distanta de cel putin 1,5 km fata de ferma.
Intre seriile de pui trebuie sa existe o perioada de vid sanitar de minim 14 zile, pana la (cel mai
efficient, dealtfel) 21 de zile. Hala se varuiesete inaintea dezinfectiei urmand operatiunea cu o
fumigatie energica produsa la temperatura de 21 de grade Celsius. Dupa fumigatie, hala se
ermetizeaza 24 de ore, timp in care se dezinfecteaza caile de acces.
Rezultatul dezinfectiei generale se verifica inaintea introducerii unei noi serii de pui, prin
transmiterea de probe catre laboratoare, pentru stabilirea numarului total de germeni (NTG)
existenti. Depasirea limitelor NTG impune repetarea dezinfectiei intregului spatiu.
Conform legislatiei, suprvegherea permanenta a sanatatii pasarilor este obligatorie dupa
popularea fermei, procentul mortalitatii fiind urmarit prin trimiterea de probe catre laboratoarele
autorizate, in vederea diagnosticarii posibilei existente a bolilor transmisibile. Suspiciunile
privind starea generala de sanatate a pasarilor restrictioneaza trimiterea catre laborator.

Dotari conforme veterinar


Asternutul poate fi compus din paie tocate, talas, deseuri de hirtie, coji de seminte de
floarea soarelui, pleava si coji de cereale, nisip. Asternutul format din talas si paie tocate are
contaminare scazuta, absorbtie buna, biodegradare acceptabila. Poate apare insa fermentarea sau
contaminarea cu substante chimice din productia cerealiera sau cu micotoxine. Nu se vor folosi
deseuri din hartie velina, nefiind bune absorbante. Este un asternut ce produce praf, iar pasarile
au tendinta sa-l consume.
Echipamentul tehnologic este introdus in hala dezinfectat, in stare de functionare, dupa
instalarea asternutului. Se executa o noua fumigatie, in conditiile celei anterioare. Se recomanda
efectuarea acestor lucrari in prima saptamana de vid sanitar, pentru a se asigura ulterior odihna
halei, in vederea ruperii lantului microbian.
Temperatura halei are cel mai bun indicator al nivelului: comportamentul pasarilor. Puii
se distribuie uniform si au un murmur specific, atunci cand temperatura este conortabila. Altfel
(la temperaturi extreme), se inghesuie si piuie ascutit.
Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 65-70%, in primele 10 zile de viata a puilor.
Dupa aceasta perioada, valorile ce previn deshidratarea mucoasei respiratorii, riscurile aparitiei
bolilor cardiace si pulmonare trebuie sa indice valori de 55-70%.
Ventilatia corespunzatoare imbunatateste calitatea aerului din hala, uniformizand umiditatea
relativa si temperatura aerului. Mijloacele de ventilare sunt suplimentate in conditiile acumularii
de gaze toxice, peste limitele admise. Viteza curentilor de aer nu afecteaza sanatatea puilor,
insa deficientele tehnologice sau de constructie schimba microclimatul, indeosebi in perioada
temperaturilor exterioare extreme. Varsta puilor impune cresterea/reducerea curentilor de aer.
Lumina trebuie sa se afle sub un permanent control, un regim de lumina adecvat
garantand, impreuna cu ceilalti factori de influenta, rezultate pozitive. Programul de lumina de
23-34 de ore lumina/zi este, de obicei, folosit la puii de carne. Programul cu mai putin de 23
ore/zi este productiv, insa numai aplicand metoda fractionarii luminii, cea a cresterii foto-
perioadei sau a reducerii foto-perioadei.
Relatia fermierilor cu mediul exterior
Pentru a evita contaminarea pasarilor, prin afectatarea mediului intern, de catre persoanele
introduse in hala, sunt stabilite reguli stricte privind miscarile personalului, vizitatorilor,
utilajelor si altor materiale sosite din mediul extern. Angajatii fermelor si abatoarelor, care intra
in contact direct cu pasarile nu au voie sa creasca pasari in propria ograda, fiindu-le totodata
interzis sa aiba alt serviciu in domeniul avicol. Dupa concediu, carantina de 72 de ore este
impusa personalului din ferme, contactul cu pasarile fiind interzis in aceste trei zile. Lucratorilor
administrativi (electricieni, mecanici, fochisti, soferi) urmeaza programul de spalare si
dezinfectie al personalului care intra in contact cu pasarile: dus, schimbarea hainelor,
dezinfectarea echipamentului. Deplasarea angajatilor este programata astfel incat riscul
contaminarilor incrucisate sa fie eliminat total.

Introducerea materialelor din mediul extern:


materialele care intra in contact cu pasarile vor fi exclusiv noi, nefiind permisa refolosirea.
Dezinfectarea urmeaza a fi efectuata obligatoriu, indiferent de sursa de achizitie a materialelor;
materialele ce nu contacteaza pasarile vor fi dezinfectate la intrarea in ferma, chiar daca
prezinta risc redus de contaminare;
mijloacele de transport a dejectiilor din ferma, spre exterior, trebuie arondate unei singure
platforme, de-a lungul unui ciclu de productie. Spalarea si dezinfectarea vehiculelor este
obligatorie la fiecare patrundere in ferma, fiind interzisa folosirea unui mijloc de transport al
dejectiilor pentru mai multe exploatatii avicole;
ingredientele furajere cu risc sunt monitorizate si consemnate in registre specifice (pentru
fiecare furnizor), inscrise ulterior in baze de date privind controlul calitatii. Ingredientele furajere
prezinta, nominal, propriul risc de contaminare;
pasarile salbatice si rozatoarele vor fi inlaturate de pe suprafata complexului si din aproprierea
acestuia. Sunt urmarite posibilele spatii de cuibarit si materialele ce pot servi adapostirii
animalelor parazite;
zona de primire a ingredientelor trebuie sa fie curata si ordonata, gurile de descarcare lipsite de
urme ale receptiei anterioare;
furajele sunt exclusiv granulate sau tratate antimicrobian (pentru puii de carne). Celelalte
categorii de pasari primesc furaje doar tratate antimicrobian.

Evacuarea gunoiului de grajd si a deseurilor


Gunoiul de grajd (dejectiile din ferma) sunt dezinfectate si depozitate pe platforme construite
special, imprejmuite corect, deoarece sunt folosite dupa o perioada de stationare mai lunga.
Dejectiile sunt tinute in batale specifice doar in fermele de gaini crescute in baterii (ouatoare).
Deseurile rezultate din procesul incubatiei se incinereaza dupa ce (intr-o incapere alocata special)
sunt dezinfectate si ambalate. Operatiunea este executata de o persoana instruita in acest scop si
autorizata. Incinerarea sau ingroparea reprezinta modalitatile prin care pasarile moarte sunt
eliminate, dupa colectare. Cand incinerarea se efectueaza la crematoriul specializat, transportul
se face cu mijloace folosite doar pentru aceasta operatie, dupa ce cadavrele pasarilor au fost
ambalate conform.

Abatorizarea igienica
Respectarea stricta a regulilor de igiena in abator urmareste prevenirea contaminarii infectioase.
Dintre masurile igienice pentru buna functionare enumeram: existenta unei statii de preparare a
detergentilor, sterilizarea uneltelor si instrumentelor necesare abatorizarii, dezinfectia utilajului
mobil, folosirea echipamentului de protectie (sort, masca, manusi), prevenirea accesului pasarilor
salbatice, rozatoarelor sau insectelor. Nu in ultimul rand, dezinfectia si spalarea custilor si
vehiculelor care au transportat pasari vii.
In abator, sterilizarea prin transformare a deseurilor in fainuri proteice urmeaza procesarea (20 de
minute, la 135 de grade Celsius). Inexistenta unor mijloace de sterilizare prin procesare,
respectiv imposibilitatea transformarii in fainuri proteice, impune transportul deseurilor la
incinerator in containere etanseizate. Fainurile proteice sunt distribuite conform OG 47/2005.
Problema Biosecuritatii fermelor de crestere industriala a animalelor de interes economic
este veche, a inceput inca de la primele ferme de crestere industriala, a continuat si va continua
atata timp cat omul si-a asumat limitarile inerente la care este supus in acest caz: dezvoltarea
unei imense presiuni infectioase pe intreg lantul alimentar, de la ou la carne, de la ferma la
depozitele frigorifice in care se pastreaza productia obtinuta.
Pe fond, este vorba de modul in care manageriem / blocam transmiterea germenilor
infectiosi pe orizontala dar si pe verticala, utilizand un ansamblu de masuri profilactice specific
si / sau nespecifice. Pare simplu la prima vedere dar la rafinamentul solutiilor simple se ajunge
prin eforturi repetate de imbunatatire prin simplificare!
Scopul acestui articol nu este de a comenta partea de masuri de profilaxie specifica (ca
parte a masurilor de Biosecuritate), ci acela de a trece in revista o serie de concepte ce stau la
baza masurilor de profilaxie generala nespecifica si de a cauta sa ofere o serie de solutii adaptate
la evolutiile moderne din industria zootehnica actuala.
Simplificand lucrurile, putem asigura Biosecuritatea lantului alimentar intervenind pentru
limitarea circulatiei agentilor infectiosi la nivel de ferma (hale, alei, cladiri administrative,
platforme de gunoi, conducte aprovizionare apa, etc), la nivel de transport, la nivel de abator si
depozitare. Pe parcursul tuturor acestor etape, medicul veterinar este intr-o permanenta batalie
pentru limitarea si jugularea circulatiei germenilor patogeni, a infectarii pe orizontala si verticala
a efectivelor crescute si la mentinerea presiunii infectioase in limite acceptabile.
Biosecuritatea poate fi pasiva daca o analizam prin prisma situaiei geografice, a
orientarii, pozitionarii obiectivelor in functie de caile principale de acces rutier, a vanturilor
dominante, a imprejurimilor (apropierea fata de alte ferme industriale sau chiar de subzistenta in
mediul rural, obiective de industrie alimentara, gropi de gunoi, etc.).
La fel de bine putem analiza Biosecuritatea ca fiind un ansamblu de masuri efective
active, ce vizeaza limitarea transmiterii germenilor infectiosi inauntrul, dar si in afara
obiectivelor, prin imprejmuiri ale obiectivelor zootehnice, dezinfectoare rutiere sau podale la
intrarea in obiective, imbracaminte de protectie, instituirea filtrului sanitar veterinar cu
respectarea regulilor de filtru, respectarea recomandarilor tehnologiei de crestere a animalelor
(densitate / mp, granularea furajelor, ventilatia adecvata, reparatia halelor, inchiderea ermetica a
buncarelor de furajare, transportul gunoiului de grajd, depozitarea acestuia, derularea
operatiunilor de DDD), controlul si pastrarea calitatii apei.
Vorbind de riscurile asumate de om in implementarea sistemelor de crestere industriala a
animalelor de interes economic, iata cateva cifre privind incarcatura microbiana in ferme pe
diverse faze tehnologice:
Numar microorg/cm2
Animale n ferm 10 7 10 9 microorg/cm2 (100 mil 10 miliarde/ cm2)
Dup evacuarea animalelor 50 milioane/cm2 10 7
Dupa splarea cu ap rece 20 milioane/cm2 10 7
Ap fierbinte + Detergent 100.000/cm2 (99%) 10 5
Dup dezinfecie 500-1000/cm2 10 2
Dupa cum se poate observa chiar si dupa dezinfectie ramane un numar semnificativ de
germeni in mediu, dezinfectia fiind un procedeu cu efect final microbicid si care nu trebuie
confundata cu sterilizarea
De asemenea, trebuie subliniat faptul ca decontaminantele obisnuite nu au efect asupra
unor forme de evolutie sau rezistenta a bacteriilor, sau a altor germeni din ferma ( spori,
oochisti).
De aceea, daca privim prin prisma eliminarii tuturor germenilor din obiectivele
decontaminate, dezinfectia poate avea mai multe trepte de eficacitate:
NIVEL SCZUT Distruge bacteriile comune, virusuri cu anvelopa lipidic, fungi
NIVEL MEDIU Distruge bacteriile comune, anumite specii din genul Mycobacterium,
toate virusurile, fungi
NIVEL RIDICAT Distruge bacteriile comune, toate speciile din genul Mycobacterium,
virusuri, fungi i distruge sporii, eventual oochistii. De subliniat ca asemenea dezinfectii (de
nivel ridicat) se pot realiza doar utilizand decontaminante de tip HLD (high level of
decontamination) care au darul de a distruge toti germenii in maximum 30 minute (inclusiv
sporii).
In momentul in care vorbim despre alegerea unui decontaminant, cu siguranta este
necesara evaluarea acestuia prin prisma urmatoarelor caracteristici dorite:
S aib o capacitate microbicid ridicat, la concentraii sczute
S aib toxicitate sczut sau nul pentru om, animale, mediul nconjurtor
Sa aib proprietatea de a forma soluii, emulsii, geluri sau suspensii omogene, ct
mai stabile
S nu aib miros neplcut
S aib disponibilitate mare pe pia
S aib pre redus
Evident, toate aceste caracteristici la un singur produs este imposibil sa fie indeplinite
dar, o alegere judiciosa in functie de locul decontaminarii, situatia epidemiologica, limitarile
legale, etc., poate oferi solutii ce intrunesc conditii de eficienta in procesul de productie.
Intensivizarea productiei zootehnice industriale din ultimile decade a dus la necesitatea
utilizarii masive a decontaminantelor HLD. Mai jos, o lista cu produsele des utilizate in
decontaminare in industria avcola:
Caracteristica HLD
Alcool NU
Compui pe baz de clor ... NU
Formaldehida .... HLD
Amoniu quaternar .. NU
Fenol ...NU
Glutaraldehida .. HLD
Orto-ftalaldehida (OPA) ...HLD
Compui pe baz de Iod ... NU
Peroxid de hidrogen HLD
Persulfat de potasiu .. NU
Acid peracetic HLD
O evaluare exclusiv tehnica a decontaminantilor este insa aceea a definirii capacitatii
virucide, bactericide, fungicide si (foarte important), de penetrare si distrugere a biofilmului
Din acest punct de vedere se pot evalua toate decontaminantele utilizate in industria
avicola care in principiu pot fi impartite in 5 grupe majore: iodofori, aldehide, peroxizi, amoniu
cuaternar, fenoli.
Din acest punct de vedere am putea avea urmatoarea imagine de ansamblu in ceea ce
priveste eficacitatea mai mare sau mai mica a acestor grupe de decontaminanti: Aldehide,
Iodofori, Compusi pe baza de amoniu, Fenoli, Peroxizi.
BIBILIOGRAFIE

Revista specialistilor din industriile de carne si lapte