Experienta Michelson-Morley(1880)

Aceasta experienta si-a propus sa dovedeasca miscarea Pamntului fata de eter

prin masurarea vitezei "vntului eteric" precum si a efectelor vntului eteric asupra
propagarii luminii. Schema interferometrului este reprezentata n figura I.1.
Interferometrul este alcatuit dintr-o lama semitransparenta B, doua oglinzi plane si ,
o luneta L si o sursa de lumina monocromatica S.

Cele doua portiuni si se numesc bratele interferometrului si au

lungimile si . Lumina monocromatica provenita de la sursa este divizata de lama B n
doua fascicule: unul -reflectat, altul -transmis. Dupa reflexii pe cele doua oglinzi,
cele doua fascicule (coerente pentru ca provin de la aceeasi sursa primara S) vor
interfera n luneta si se vor observa franje de interferenta cu interfranja dependenta de
diferenta lor de drum.

Fig.I.1

Presupunem ca Pamntul se deplaseaza cu viteza v, paralela cu bratul ,fata de

eterul considerat fix, iar o data cu Pamntul se deplaseaza si interferometrul.
Presupunem ca viteza luminii este independenta de miscarea izvorului luminos. Vom
calcula timpii necesari celor doua fascicule pentru a strabate drumurile lor. Pentru
fasciculul (1) (figura I.2): n momentul reflexiei n punctul de incidenta A, oglinda se
gaseste n dreptul acestui punct, dar n timpul necesar luminii sa ajunga la ea ( ),
aceasta se va deplasa pe distanta .

Fig. I.2
 n momentul reflexiei pe oglinda , lama se gaseste tot n dreptul acestei oglinzi,
dar n timpul necesar ntoarcerii razei reflectate pe la lama , lama se va gasi n
pozitia astfel ca .

Cum miscarea este uniforma, , , deci obtinem:

(I.4)

de unde:

(I.5)

iar:

(I.6)

Pentru fasciculul (2):n momentul iesirii razei transmise n C, oglinda se va gasi

la distanta de C, dar n timpul necesar acestei raze sa ajunga la , aceasta s-a
deplasat pe distanta , astfel ca:

(I.7)

de unde:

(I.8)

Cnd fasciculul se reflecta pe , lama se gaseste la distanta de oglinda, dar n

timpul necesar luminii reflectate sa ajunga la lama aceasta din urma se apropie cu ,
deci:

(I.9)

de unde:

(I.10)

astfel nct fasciculului (2) i este necesar timpul:

(I.11)

sa ajunga la luneta.
2
 Observatie: aceleasi rezultate se obtineau folosind "viteza relativa" a luminii fata
de oglinda (c-v), respectiv (c+v), data de regula Galilei de compunere a vitezelor.

Diferenta de timp ntre cele doua raze care interfera (presupunnd ):

(I.12)

va corespunde unui defazaj ntre ele, producnd un sistem de franje de interferenta.

Daca interferometrul este rotit cu n sens orar, bratul va fi paralel cu directia

de deplasare a Pamntului, iar bratul - perpendicular pe aceasta directie, deci si
invers, astfel nct diferenta de timp ntre cele doua raze va fi:

(I.13)

Diferenta timpilor provocata de rotirea aparatului:

(I.14)

ar trebui sa produca o deplasare a sistemului de franje cu un anumit numar de franje.

Dezvoltnd n serie binomiala numitorii din (I.14) si retinnd doar primii doi termeni
obtinem:

(I.15)

iar numarul de franje cu care ar trebui sa se deplaseze figura de interferenta prin rotirea
aparatului va fi:

(I.16)

unde T este perioada radiatiei monocromatice. Se obtine:

(I.17)

unde este lungimea de unda n vid a radiatiei monocromatice.

Folosind datele experimentale , , l = 11m se

obtine , adica o deplasare cu 40% dintr-o interfranja.

Surpriza experimentatorilor a fost neobservarea vreunei deplasari: figura de

interferenta este imobila.

3
 Mentionam ca interferometrul Michelson era ultraperformant, permitnd punere n

evidenta chiar a unei deplasari dintr-o interfranja, care ar corespunde unei

deplasari cu , deci nu se punea problema vreunei erori experimentale.

Mentionam de asemenea ca experienta Michelson-Morley a fost repetata de-a

lungul a 80 de ani de mai multi cercetatori: ntre 1897-1905 - Morley si Miller; ntre 1921-
1925 Miller, lucrnd pe muntele Wilson din California (cteva mii de ncercari); 1928-
Michelson, Pease si Pearson (Caltech-Pasadena, California); 1926-1927, elvetianul
Auguste Piccard a repetat experienta ntr-un balon la 2 km deasupra Pamntului; n 1948-
Essen (Anglia) a introdus n cercetari radioundele, iar n 1958 Charles Townes a lucrat cu
un maser, realiznd precizii uimitoare.

Astfel, miscarea Pamntului fata de eterul mobil nu putea fi pusa n evidenta prin
nici o experienta optica sau electrica.

Rezultatul negativ al experientei Michelson-Morley- "cel mai important rezultat

negativ din istoria stiintei" (John Bernal-fizician si sociolog) -arata ca efectele "vntului
eteric" nu sunt decelabile; nu exista un referential preferential n care eterul este fix si nu
este valabila-pentru lumina-regula lui Galilei de compunere a vitezelor. Pentru explicarea
rezultatului negativ al experientei Michelson-Morley s-au emis mai multe ipoteze bazate
pe urmatoarele considerente: absenta deplasarii sistemului de franje ar duce la
adica:

1.considernd aceeasi viteza a luminii pe toate directiile, ar trebui ca

(I.18)

adica bratul interferometrului paralel cu directia de miscare este mai mic, a suferit o
contractie, iar cel perpendicular a ramas nemodificat. Fenomenul poarta numele
de "contractia Lorentz-Fitzgerald" si nu depinde de natura corpurilor.

2.daca se presupune egalitatea bratelor ar trebui admisa inegalitatea vitezelor de

propagare a luminii pe o directie fata de alta. Situatia ar putea fi explicata pe
baza "ipotezei balistice" si anume ca viteza luminii depinde de viteza sursei
emitatoare. Ipoteza balistica a fost infirmata nsa de experienta lui De Sitter.

3.daca se presupune egalitatea bratelor si a vitezelor de propagare a luminii n

lungul acestor brate ar trebui admisa"ipoteza timpului relativ", adica faptul ca
scurgerea timpului nu este uniforma ci este mai nceata pe directia miscarii Pamntului.
Aceasta ipoteza sta la baza teoriei lui Einstein.