Sunteți pe pagina 1din 17

Introducere

Pornind de la premisa c aceast tem trebuie s deschid perspective multiple


de abordare, pentru a rspunde unui criteriu al complexitii sau al
interdisciplinaritii, am optat pentru condiia femeii n literatur.
Feminismul reprezint pledoaria pentru drepturile femeii. Termenul de feminism
s-a rspndit la jumtatea secolului al XIX-lea n Europa. Din punct de vedere
istoric feminismul a debutat ca parte a discursului european iluminist. n secolul
al XVIII-lea, anul 1792, apare cartea intitulat A Vindication of the Right of
Women, care presupunea egalitate ntre femei i brbai.
O justificare a alegerii acestei teme pentru importana i complexitatea ei, ct i
pentru interesul pe care l poate incita i ineditele corelaii, corespondene i
revelaii pe care le poate aduce. Feminismul este de mai multe tipuri: liberal,
marxist, radical socialist, n timp ce feminismul liberal pledeaz pentru drepturi
ntre femei i brbai.
n societile vestice, micrile feministe au o vechime de peste 300 ani. Ele s-au
manifestat iniial prin publicarea unor lucrri n care se protesta mpotriva
considerrii femeilor ca o categorie subordonat, ca o minoritate". Ulterior,
formele de protest s-au diversificat, un rol deosebit revenind aspectelor politice.

Cuvinte-cheie: feminism;abordari; doctrina;abordari; relatii international;


valuri ; personalitati; istorie

1
FEMINSM s.n. 1. Micare social care urmrete dobndirea egalitii n drepturi
a femeilor cu brbaii. Doctrin care propag emanciparea femeii i extinderea
drepturilor ei. 2. Stare patologic caracterizat prin dezvoltarea la brbat a
caracterelor sexuale feminine.
Termenul de feminism a nceput sa fie sa fie folosit cu sensul de convingere si
pledoarie in favoarea drepturilor egale pentru femei, bazata pe ideea egalitii
intre sexe dup prima Conferina Internaionala a Femeilor (Paris,
1892). Rdcinile feminismului sunt insa mult mai vechi, mai exact, odat cu
primele contestri publice ale tratrii femeilor ca sex inferior si cerina pentru
consideraie egala putem vorbi de feminism.

Istoric
Daca in majoritatea civilizatiilor antice rolul femeii era unul extrem de limitat, nu
se poate spune acelasi si despre cele care traiau in Egiptul antic. Desi pozitia
sociala a urmaselor Evei era determinate de pozitia tatalui sau a sotului, femeile
aveau totusi drepturi egale cu cele ale barbatilor. Intr-adevar, barbatii erau capul
familei, insa egiptencele aveau mai multa libertate, putere si mai multe drepturi.
Mai mult decat atat, puteau ocupa orice pozitie pe scara ierarhica din societate si
puteau conduce tara. Iar pentru ca aveau dreptul sa detina proprietati, sa
imprumute bani, sa semneze contracte si sa intenteze divort, nu erau
dependente de sotii lor din punct de vedere financiar.
In Roma antica, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o
vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. De abia
in secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate. Abia
dupa o lunga perioada de timp, in care femeile nu puteau face nici macar
sugestii, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile si sfaturile consoartelor.
Iar dintre toate societatile antice, probabil ca cea din Grecia desconsidera cel mai
mult femeia. Aici, urmasele Evei erau private drept fiind inferioare, al carui
intellect era doar putin mai dezvoltat decat cel al copiilor. In Atena, diferentele se
faceau intre cetateni si rezidenti, cei nascuti legitim si cei nelegitimi, femeile
maritate si nemaritate. Iar filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si
minti slabe, motiv pentru care trebuiau protejate de ele insele.
Astfel, fiecare femeie avea un gardian fie sotul, fie cel mai apropiat barbat
nascut in familie care detinea controlul asupra vietii ei. Femeile aveau dreptul
sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri
marunte, necostisitoare. Insa cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu
un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic.
Drepturile femeilor erau sa nasca copii legitimi sis a aiba grija de casa, iar cand
ieseau din casa era obligatoriu sa fie insotite de sclave. In caz contrar, o femeie
singura pe strada era considerate sclava, prostituata si concubine. Iar cand era
vorba de petreceri, spre deosebire de egiptence carora li se permitea sa
mearga impreuna cu sotul grecoaicele erau inchise intr-o camera cat timp
barbatul avea invitati.
nceputurile Declaraiile drepturilor femeilor. De abia spre sfritul
secolului XVIII, n societatea burghez s-au fcut auzite i primele voci care
revendicau drepturi egale pentru femei. Acest lucru a avut mai multe cauze. n
primul rnd, Declaraia Drepturilor Omului, elaborat pe baza dreptului natural n
Frana i Statele Unite, au fcut ca i femeile s emit pretenia unor drepturi
egale.
Prin dezvoltarea activitii capitaliste de producie, locul de munc i cel de
domiciliu au devenit entiti din ce n ce mai diferite. Iar acest lucru a condus la o
redefinire a diviziunii muncii ntre sexe. Femeia se definea n mod primar ca soie
i mam, a crei munc n cadrul familiei fcea posibil i consolida succesele

2
extra-domestice ale brbatului. "Familia" a devenit astfel un spaiu de
comunicare social i de reproducere aflat n afara sferei profesionale, rezervat
exclusiv soilor i copiilor acestora. Femeile au fost "scutite" de munci, sarcina lor
fiind n schimb s transforme familia ntr-un loc de refugiu privat i intim, care s
completeze n mod armonios lumea exterioar a activitii lucrative,
concureniale i centrate n jurul puterii i a banilor.

Societatea burghez nu permitea femeilor s devin concurente directe n


cadrul procesului de producie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin
economic, politic i chiar i privat. Femeile aveau posibiliti limitate de educaie,
nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte i nici nu puteau s
lucreze fr consimmntul soului lor. n divoruri i n hotrrile judectoreti
cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate n mod clar. n acelai
timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii i erau exploatate la
maximum. Aceast situaie general a constituit sursa din care s-au nscut
primele revendicri publice pentru dobndirea de drepturi i posibiliti egale
pentru femei.
Primele structurri ale micrilor feministe apar n suita ideilor Revoluiei
franceze. Textele feministe fondatoare redau principiile iluministe ale dreptului
natural i ale egalitii n drepturi i liberti. Scriitoarea revoluionar Olympe de
Gouges, inspirat de Declaraia drepturilor omului, proclam n Dclaration des
droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emanciprii
femeii, afirmnd egalitatea ei juridic; n Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft public
o Vindication of the Rights of Woman (1792). Teoretic, ideile sunt precizate, ns
evoluia militantist a micrii este una anevoioas i complicat.

Frana: "Declaraia drepturilor femeii i ale cetencei"


Femeile au jucat un rol important n procesele de schimbare social din Frana
secolului XVIII. Revoltele care izbucneau n Frana pe timpul foametei erau
conduse n mod tradiional de ctre femei. Femeile i creaser o ni social n
care puteau exercita o oarecare influen cultural, economic i politic. La
Paris, breslele precupeelor i ale spltoreselor erau temute pentru puterea lor
de expresie. Multe femei au luptat cot la cot cu brbaii lor pe baricade n timpul
Revoluiei Franceze. Totui, dorina lor de a fi considerate egalele brbailor nu s-
a mplinit. Femeile au rmas n afara drepturilor proclamate.
Acesta a fost contextul istoric n care scriitoarea
Olympe de Gouges a formulat "Declaraia drepturilor
femeii i ale cetencei". Documentul este inspirat
puternic din "Declaraia drepturilor omului i ale
ceteanului", proclamat n anul 1789. Ceea ce este
revoluionar n coninuturile acestei Declaraii este
implicarea consecvent a femeii n formulrile i
articolele legii: "Femeia are dreptul s urce pe eafod.
La fel, ea trebuie s aib dreptul s se urce la tribun
pentru a se adresa mulimii."1 Ea a clarificat toate
elementele din acest text pentru a dovedi c i femeile
cad sub incidena acestuia. Astfel, ea a nlocuit cuvntul
"om" sau "brbat" cu "femeia i brbatul", adugnd
lng cuvntul "cetean" i pe cel de gen feminin,
"ceteanc".
Ea a trimis aceast declaraie Adunrii Generale spre ratificare.

3
Declaraia a trezit interes att n Frana ct i n strintate. n plus, ea a mai
elaborat i un "Contract social ntre brbat i femeie" (analog textului lui
Rousseau, "Contrat Social"). De Gouges dorea s nlocuiasc cstoria cu un
contract bazat pe drepturi egale. n ceea ce o privea, femeia era deosebit de
important prin simplul fapt c acesteia i revenea sarcina de a nate copii. De
aceea, ea a atribuit femeii ca mam drepturi speciale. Cu aceste idei
revoluionare ea a contestat concepiile lui Rousseau i ale adepilor lui, precum
i ale conductorilor Revoluiei. Pentru c acetia consideraser c rolul biologic
al femeii o excludea pe aceasta n mod automat de la orice activitate politic
public.

1. "Prima micare feminist" (1848-1914): Lupta ndrjit pentru drepturile


politice i civile
Olympe de Gouges a fost executat de regimul revoluionar al terorii n anul
1793. Pe ct se consolida mai mult societatea burghez, pe att preau femeile
s-i piard din drepturi. n acelai an, Adunarea General a scos n afara legii
cluburile femeilor aprute dup Revoluie, emind i o lege care le acestora s
se ntruneasc. i pentru c afinitile femeilor erau mprite ntre diferite
partide i grupuri de interese, ele nu au putut s se impun n mod unitar pentru
drepturile lor. Aa au euat toate speranele lor de a fi considerate egalele
brbailor. "Declaraia drepturilor femeii i ale cetencei" a zcut mult vreme
neobservat prin arhive, nefiind inclus pe lista oficial a documentelor vremii.
De abia odat cu apariia micrii feministe ea a fost redescoperit i confirmat
n statutul ei de document istoric unic i valoros.

SUA: "Declaration of Sentiment"


n 1848, n localitatea Seneca Falls din statul New York, Elizabeth Cady Stanton i
Lucretia Mott au organizat o conferin pe a crei ordine de zi s-a aflat pentru
prima dat discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea ntrunire se
implicaser deja mai nainte n micarea pentru drepturile negrilor. Micarea anti-
sclavagist a ascuit contiina femeilor care i-au dat seama acum c i ele erau
discriminate. Adeptele micrii pentru drepturile femeii cereau, printre altele:
dreptul de a dispune de proprietatea i veniturile proprii,
dreptul de a primi custodia copiilor n cazul unui divor,
posibiliti mai extinse de a li se aproba divorul,
drepturi legale i economice mai bune pentru femeile divorate,
acces sporit la educaie i la activiti profesionale precum i dreptul de
vot.

Declaration of Sentiment" se sprijinea la fel ca "Declaraia drepturilor femeii i


ale cetencei" a lui De Gouges pe Declaraia de Independen de la 1776.
Aceast declaraie era ndreptat mpotriva dominaiei brbailor din toate
domeniile vieii. Acest text se baza pe premisa c toi brbaii i femeia se nasc
cu aceleai drepturi asupra vieii, libertii i fericirii i c garantarea acestor
drepturi inalienabile ar trebui s constituie singurul scop legitim al statului. Toate
legile care obligau femeile s adopte o poziie subordonat au fost declarate
ilegitime. n plus, au mai fost elaborate doisprezece rezoluii n care se cereau
drepturi egale pentru femei n context privat, religios, economic i politic 2

4
Cu toate c att declaraia ct i autoarele ei au avut de ndurat n cele ce au
urmat remarci sarcastice i interpretri nedrepte, acest moment constituie
nceputul micrii feministe din SUA, care a intrat n lupta pentru impunerea
drepturilor femeii mult mai devreme dect cele de pe continentul european i
care a deinut cu siguran o funcie exemplar.

2. "Noua" micare feminist (din 1969): "Femeii, o jumtate din lume


brbatului, o jumtate din cas"

5
Feminismul contemporan
Diverse micri i denominaii feministe revendic astzi, mai cu seam la nivel
academic i civic-instituional, latura teoretic a doctrinei. La nivel militantist,
organizaii precum Femen s-au aflat, de curnd, n atenia mass-media prin
aciunile lor reprezentnd pop feminismul (v. Legturi externe).
n Romnia, studiile Mihaelei Miroiu i ale Laurei Grunberg sunt printre primele ncercri
de a prezenta publicului ideile i problematica feminismului, ns curentul s-a
dezvoltat semnificativ ncepnd cu precdere din jurul anului 1995.
Lucrarea Lexicon feminist1 a Mihaelei Miroiu i a Otiliei Dragomir, dar i alte lucrri
scrise de teoreticienele feminismului romnesc explic concepte fundamentale
pentru curentul feminist, cum ar fi cele de: putere de gen, etici feministe, etica grijii, etici
ginocentrice, etici materne, empatie, putere simbolic, rol de gen, sociologie feminist, sociologia
genului,socializare de gen, stereotip de gen, stratificare de gen, studii de gen, ovinism masculin i
altele.

Anumii observatori occidentali consider c populaiile cretin-ortodoxe, chiar


i cnd e vorba de cele imigrate ntr-o societate occidental, privesc feminismul
ca fiind irelevant pentru etosul ortodox; aceti observatori constat c nu exist o
micare popular, de mas, care s militeze pentru hirotonisirea femeilor pentru
preoie sau episcopat, i chiar timidele cereri pentru dreptul femeilor de a deveni
diaconi - fapt care n-ar face dect s renvie o bine-documentat tradiie a
bisericii bizantine timpurii - evit tonul strident i direct manifestat de micrile
pentru hirotonire n bisericile cretine occidentale. 2

Organizarea concret i afirmarea social ncep cu adevrat odat cu micarea


numit "a sufragetelor", structur militant activ n Statele Unite i n Anglia care-i
propune denunarea formelor de sclavie social i obinerea unor schimbri
juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota este statuat n 1918 n Anglia, i
n 1920 n Statele Unite; vor urma revendicri specifice, viznd drepturi salariale,
civice .a.m.d.

Astfel, baza ideologiei feministe este aceea ca societatea este organizata intr-un
sistem patriarhal in care barbatii sunt favorizati in detrimentul femeilor. Ca teorie
sociala si miscare politica, feminismul critica inegalitatea de sanse dintre sexe,
promoveaza drepturile si interesele femeilor. Teoriile feministe incearaca sa
explice natura inegalitatii dintre sexe si sa se centreze pe aspectele politice,
relatia femeii cu lumea si sexualitatea. Procuparile feminismului sunt legate de
drepturile la reproducere, violenta domestica, concediile prenatale si postnatale,
dreptul la un salariu egal cu al barbatilor, hartuirea , discriminarea si violenta
sexuala.
Subiectele dezbatute de miscarile feministe includ stereotipurile sociale,
transformarea femeii in obiect (cu precadere obiect sexual), oprimare si
patriarhat.

Cele mai timpurii critici la adresa rolului femeii, fara a incrimina faptul ca
femeile ar fi dezavantajate din pricina barbatilor a fost redactata de Mary
Wollstonecraft si este una dintre putinele manifeste existente inainte de secolul
lX. Pentru Wollstonecraft rolul femeii in societate era prea mic, in compartie cu
ceea ce ar fi putut femeia sa faca; ea credea ca ambele sexe sunt vinovate
pentru aceasta situatie si era convinsa de puterea fantastica pe care femeia o are
asupra barbatului.

Feminismul a penetrat domeniul Relatiilor Internationale ca reactie la


abordarea traditionala, de sorginte realista, conform careia Relatiile

6
Internationale sunt o lume a puterii, a conflictului, a razboiului, unde nu-si au
locul femeile si valorile specific feminine ale emotionalului, esteticului,
naturalului, grijii si slabiciunii.

3,.Mihaela Miroiu, Gndul umbrei. Abordri feministe n filosofia contemporan, 1995


4. Mihaela Miroiu, Drumul ctre autonomie. Teorii politice feministe, ed. Polirom, 2004

7
Abordarile de gen au devenit parte a Relatiilor Internationale, prin
cercetari precum legatura dintre purtarea razboiului si femei ca victime, dintre
miscarile pacifiste si femei ca opozante, etc.
Teoriile de inspiratie feminista in Relatiile Internationale se grupeaza pe trei
categorii principale.
Prima, de orientare precumpanitorliberala, evidentiaza faptul ca femeile au
existat intotdeauna in Relatiile Internationale, dar au fost ignorate.
Cea de orientare a doua se concentreaza pe critica teoriilor consacrate din
perspectiva evidentierii dimensiunii masculine si masculinizante pe care se
intemeiaza acestea.
A treia si ultima indica transformarile pe care integrarea problematicii de gen
le poate aduce teoriei si practicii Relatiilor Internationale.
In domeniul Relatiilor Internationale exista o pluralitate de teorii
feministe:
- teoria feminismului liberal;
- teoria feminismului marxist;
- teoria feminismului perspectival;
- teoria critica;
- teoria feminismului constructivist;
- teoria feminismului postmodern.
Feminismul liberal constituie primul curent feminist aparut in domeniul
Relatiilor Internationale. Principalele sale preocupari, se concentreaza pe:
- semnalarea necesitatii implicarii femeilor in categoria factorilor de decizie;
- evaluarea masurii in care prevederile existente pe plan
international referitoare la drepturile omului sunt favorabile femeilor;
- promovarea femeilor in lumea relatiilor internationale;
- introducerea sau mentinerea in dezbaterile de politica externa si
internationala a unor probleme ce privesc femeile (problemele imigrantelor,
refugiatelor, muncii la negru, traficului de carne vie, violentei impotriva femeii,
conditiei femeii in timpul conflictelor armate).
In ce priveste acest din urma aspect conditia femeii in timpul conflictelor
armate feminismul liberal si-a adus contributia la elaborarea Conventiei a IV-a
de la Geneva (1949), care a reprezentat primul instrument ce cuprinde dispozitii
referitoare la tratamentul aplicabil persoanelor civile in timpul conflictelor armate
internationale.
Feminismul liberal si-a pus amprenta si asupra statutului Curtii Penale
Internationale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, care prevede printre alte violari
grave ale legilor aplicabile in timpul conflictelor armate internationale, violul,
sclavia sexuala, prostitutia, insarcinarea (graviditatea) sau sterilizarea fortate,
precum si orice alta forma de violenta sexuala.
Feminismul marxist avand drept fundament teza marxista a inegalitatilor de
clasa, abordeaza relatiile de gen din perspectiva inegalitatilor dintre statutul,
drepturile si distributia resurselor intre barbati si femei la scara globala.
Contributiile cele mai semnificative ale acestui curent se focalizeaza pe studierea
si interpretarea relatiilor de putere la scara globala din perspectiva unor realitati
asimetrice de tipul: centru periferie; metropola colonie; Nord Sud; lume
dezvoltata lume subdezvoltata; rasa alba - alte rase.
Feminismul perspectival - s-a impus incepand cu anul 1980. Are in
vedere: identificarea si expunerea diferentelor de gen existente; si considerarea
teoreticienilor ca persoane in masura sa contribuie la scindarea relatiilor dintre
sexe prin intermediul lucrarilor ai caror autori sunt.
Feminismul perspectival porneste de la observatia ca in domeniul Relatiilor
Internationale majoritatea autorilor lucrarilor in domeniu sunt barbati, fara ca
aceasta sa insemne ca domeniul ar fi in intregime rezervat acestora. Acesta este

8
insa un fapt suficient pentru a genera subiectivitatea ideilor propuse. De aici ar
rezulta o abordare limitata, din perspectiva masculinitatii, a problematicii femeii.

9
Astfel, de regula in Relatiile Internationale femeia este vazuta ca fiind:
mama sau potentiala mama a soldatilor;
simbolul caminului, pacii, traditiilor;
eroina caritabila;
sotie a diplomatilor, plasata in conul de umbra al lumii inteligibile si accesibile
barbatilor exceptionali care sunt singurii meniti a fi oameni de stat.
Feminismul perspectival propune renuntarea la puterea coercitiva in favoarea
celei coactive, adica transformarea puterii exercitate asupra celuilalt inputerea
de a face impreuna cu celalalt, obiectiv pe care, la nivel statal, si-l propun si
relatiile internationale.
Feminismul teoriei critice este un curent mai recent, apartinand anilor 90.
Influentat de marxism, el critica doctrinele si programele organizatiilor
internationale (Organizatia Internationala pentru Migratie, Organizatia
Internationala a Muncii, Banca Mondiala, diverse ONG-uri internationale), pentru
faptul ca prin prevederile lor privitoare la femei si prin dezinteresul de a aplica
putinele prevederi existente in materie, nu fac altceva decat sa contribuie activ la
incurajarea discriminarilor de gen. Scopul sau principal este constatarea lipsurilor
existente in legislatia actuala si imbunatatirea acesteia.
Feminismul constructivist are in vedere:
modul cum sunt construite rolurile identitatilor nationale si cele specifice
organizatiilor internationale si masura in care politicile internationale abordeaza
problema identitatii;
constructia normelor si institutiilor care sa aiba in vedere problematica
relatiilor de gen;
construirea imaginii razboiului ca un superlativ al masculinitatii;
limbajul ca posibila cheie pentru rezolvarea si echilibrarea relatiilor de
gen, pornind de la premisa ca domeniul Relatiilor Internationale are in vedere,
prin definitie, fapte sociale care propun un limbaj ce le serveste la a fi constituite
si comunicate partilor participante in scopul acceptarii lor.
Importanta feminismului constructivist rezida in aceea ca ajuta la intelegerea
problematicii de gen de catre institutiile nationale si internationale, impunandu-le
o implicare activa in gestionarea relatiilor de gen.
Feminismul postmodern este caracterisic anilor 1990-2000 si are
urmatoarele atribute:
contribuie prin criticile sale la intelegerea politicii mondiale ca discurs
masculin si masculinizant, ce forteaza o realitate complexa in tipare fortate,
opresive;
este preocupat de alteritate, diversitate, marginalizare, metanarare;
propune deconstructia tuturor conceptelor care contribuie la accentuarea
diferentelor de gen;
- ajunge sa puna sub semnul intrebarii insasi ideea emanciparii femeilor la
scara globala, de care este impregnat spiritul feminist.
Valurile feminismului sunt:
"valul modern: 1789 (an in care a fost publicata lucrarea "O revendicare a
drepturilor femeii", autor Mary Wolstnecraft) pana in anii '50 ai veacului nostru;
valul contemporan al egalitatii si diferentelor: anii '60- '90 pana in prezent,
dupa altii;
valul avand dominanta ecologist-feminista despre care analistii afirma ca s-ar
naste acum.
Cea mai recent clasificare a feminismului a fost prezentata si clasificata la
Amsterdam, in anul 1994, la conferinta Internationala Six Feminist Waves
Languages of Feminism in Modern History si mentioneaza sase "valuri" ale
feminismului. 5

10
a) perioada " Querelle de femmes" (1400-1600), dominata de influenta Cristinei
de Pisan care abordeaza problema identitatii femeilor si sansa lor de a-si extinde
puterea si influenta politica;
b) feminismul rationalist (secolul al XVII-lea) influentat de scrierile lui Poulain de
la Barre si Cristian Thomasius care, influentati de cartezianism, promoveaza
egalitatea sexelor si legitimitatea dobandirii statului juridic si moral egalaal
femeilor cu barbatii;

5. Gadei Doina (2003). "Victimizarea femeii in Romania in perioada de tranzitie",


p.10-11, Editura Sitech, Craiova
c) feminismul iluminist (1750-1800) marcat de ideile lui Mary Wollstnecraft
precum si ale lui Locke sau Rousseau. Sunt introduse in discurs concepte
precum :femeie, feminin, virtute, ratiune, forta, sanse egale ori statut de
cetatean;
d) feminismul utopic (1820-1920) lansat de gruparea Saint-Simion ce viza
elibererea culturala a femeii prin practicarea unei literaturi numite "parole de
femme"- expresie introdusa de Claire Demar;
e) feminismul liberal (1860-1920) avand la baza ratiunea ca arma principala a
emanciparii.
f) feminismul contemporan (dupa anii '60), a carui aparitie a fost marcata de
publicarea cartii "Al doilea sex" (1949) de Simone de Beauvoir."

Feminismul in cadrul Relaiile Internaionale


Robin Cook. Hubert Vedrine. Klaus Kinkel. Evgheni Primakov. n domeniul
Relaiilor Internaionale brbaii sunt cei care fac legea. Alturi de politic i
armat, acest spaiu asociat cu fora, tensiunea, ameninarea nuclear i
disensiunea, este, prin excelen, arena n care i nfrunt voinele i creierele
numai cei considerai puternici. Adic cei care poart pantaloni. Aceast realitate,
pentru prima oar, de la crearea femeii din costa lui Adam, este, ns, n
schimbare. Este de ajuns s privim spre Vest pentru a sesiza vntul schimbrii.
Cel mai puternic om al Statelor Unite, dup preedintele, a fost o femeie, efa
diplomaiei americane, Condoleezza Rice.
Femeie? Brbat? Dincolo de particularitile anatomice, aceti termeni nu
desemneaz dect nite constructe sociale. Mai degrab un set de categorii
social construite care variaz n spaiu i n timp dect nite aspecte biologice. Un
ansamblu de roluri interiorizate de fiecare dintre genuri n procesul de socializare.
Nu te nati femeie, ci devii femeie. Nu te nati brbat, ci devii brbat. Este un
proces care ncepe n copilrie, cu socializarea primar, continu n adolescen,
i ia final odat cu moartea. Femeie. Brbat. Femeile: sensibile, slabe, nu rezist
la presiune, etc. Brbaii: puternici, raionali, fermi, etc. Nu sunt dect
stereotipuri care, sub pretenia c descriu o realitate obiectiv i universal valid,
legitimeaz o relaie de subordonare. Legitimeaz cordonul ombilical al femeii de
spaiul privat i rolul brbatului n sfera public.
Reprezentantele teoriei feministe propun o completare a realismului i o
redefinire a conceptelor de putere i securitate. Din perspectiva teoriei realiste,
puterea nseamn controlul omului asupra omului. Este un punct de vedere care
exclude, prin definiie, cooperarea. Feministele sesizeaz tocmai acest potenial
pentru cooperare i toate poziiile lor subliniaz caracterul multidimensional al
puterii.
Hannah Arendt definete puterea drept abilitate uman de a aciona n
echip cu alii care mpart preocupri similare (Geta Juverdeanu , O perspectiv
feminist asupra relaiilor internaionale, Revista Cap. Compas, nr. 1, martie

11
1998). Femeile au devenit mai apte s se sprijine pe putere ca persuasiune. Jane
Jaquette vede similariti ntre aceste strategii de persuasiune dezvoltate de
femei pentru a se opune argumentelor forei brute utilizate de brbai n cele ale
statelor mici, care acioneaz de pe o poziie slab n sistemul relaiilor
internaionale.
Constituirea coaliiilor, cooperarea colectiv - de exemplu, ONU, Uniunea
European, Conferina de Coordonare a Dezvoltrii Sud Africane - sunt mrci ale
acestei viziuni asupra sistemului internaional. Pn n anii 80, rolul genului n
teoria i practica relaiilor internaionale, cu deosebit precdere n domeniul
teoriilor i studiului securitii internaionale, a fost aproape n totalitate ignorat.
Astzi, cercetrile feministe reprezint, ns, o contribuie din ce n ce mai
important n contextul studiilor din acest domeniu.

O serie de opinii, exprimate nc de acum cteva decenii, au vizat


complexitatea sistemului de relaii internaionale, rolul femeilor i al brbailor n
conflicte i n sistemul de pace / securitate internaional.
Opiniile exprimate n ultimii ani arat c feminismul a devenit mult mai deschis,
c s-a dezvoltat ca teorie flexibil i c s-a conectat la alte preri teoretice care
ncearc s-i critice ipotezele fundamentale.
n studiul relaiilor internaionale feminismul aduce o agend teoretic
nou, dar i o agend de cercetare nou, regndind fenomene internaionale mai
vechi pe care le comunic ntr-un limbaj nou. De asemenea, pune accentul pe
realitile internaionale ignorate pn acum n cercetrile tradiionale (acel
mainstream / malestream)
n studiul relaiilor internaionale feminismul aduce o agend teoretic nou,
dar i o agend de cercetare nou, regndind fenomene internaionale mai vechi
pe care le comunic ntr-un limbaj nou. De asemenea, pune accentul pe realitile
internaionale ignorate pn acum n cercetrile tradiionale (acel mainstream /
malestream).
Spike Peterson consider c accentuarea rolului suveranitii statale este
una dintre sursele de insecuritate a femeilor, deoarece limiteaz construcia
unei comuniti politice n raport cu instituiile sau politicile masculine i
tradiionale. Definiia dat de Peterson aduce o generalizare a situaiei de
insecuritate a femeilor, implicnd ideea c nelegerea securitii n relaiile
internaionale presupune nelegerea surselor de insecuritate specifice i pe cele
potenial unice ale procentului de populaie reprezentat de femei n toat lumea
(Dana Radle, Roluri de gen n structurile politice i militare, Respublica Revista
Egalitii de anse, nr. 1, aprilie 2006).

Cercetrile feministe analizeaz constituirea elementelor identificabile ale


conflictului i rzboiului: implicarea n rzboi, rezistena, operaiunile suport care
implic prezena sau viaa femeilor n vreun fel. ncercrile feministe tind s
cerceteze nu numai relaiile de putere dintre femei i brbai, dar i rolurile de
gen, ntr-un context mai larg al relaiilor internaionale. Punctele de vedere post-
moderne pun accentul pe importana social a elementelor de gen. Obiectivul
acestei investigaii este chestionarea i analiza poziiilor pozitiviste care susin c
exist o lume obiectiv.
Feminismul n relaiile internaionale a deschis calea unei ntregi serii de
dezbateri i arii de lucru, de la femeile din diplomaie, la cele implicate n rzboi
sau operaiuni de pace, pentru a ilustra doar cteva din cele mai controversate
teme.
n The Curious Feministe, Enloe acord o atenie deosebit efectului
globalizrii asupra raporturilor de munc i a salarizrii femeilor. Aceast carte
prezint nu numai rolurile femeilor pe pieele economice, n cadrul conflictelor

12
mondiale i al puterii politice, ci arat i interesul special al lui Enloe pentru
conectarea acestor teme la viaa de zi cu zi a femeilor. De asemenea vorbete
despre cum a devenit interesat de feminism i afirm c curiozitatea unei
feministe nseamn c viaa unei femei trebuie s fie mai presus de scopul, de
sfera interesului su.
O alt contribuie important a fost adus de J. Ann Tickner, cunoscut
pentru lucrarea sa Genul n relaiile internaionale, n care puncteaz felul n
care acest domeniul susine genul: preponderent, asemenea unei gazde, n ceea
ce privete masculinitatea, i mai mult n sens marginal, atunci cnd e vorba de
vocea femeilor. Tickner susine c realismul este tributar lungii tradiii de gndire
care asociaz conceptul de naiune i cetenie cu cel de serviciu militar,
respectiv trsturile masculine specifice. Conform punctului su de vedere,
tradiiile vestice n gndirea realist, liberal i marxist sunt puternic legate
cultural de noiunile de masculinitate, autonomie, independen i putere. Aceste
tradiii au adus anumite ipoteze privind comportamentul, evoluia i creterea
economic, ntr-un fel care a fcut ca femeile s rmn nite actori invizibili.
Important este c ea urmrete s transcead genul; scopul este nu nlocuirea
unei definiii masculine a relaiilor internaionale, ci diminuarea diferenelor de
gen pentru susinerea unor concepte care s priveasc ambele genuri.

13
Teoria Politica

Golda Meir a fost prima femeie din Israel care a deinut funcii politice
importante (premier, ministru de externe): "Muli m acuz c a conduce
afacerile statului cu inima i nu cu capul. i ce-i cu asta? Cei care nu stiu s
plng din toata inima, nu tiu nici s se bucure. A zice, aadar, c femeile
raioneaz, comunic i acioneaz ca femeile iar brbaii - ca brbaii. i este
foarte bine asa, deoarece gsesc ca o femeie brbat poate fi tot att de
dezagreabil ca i un brbat efeminizat"
O alt reprezentant cunoscut a micrii feministe, din Germania este Alice
Schwarzer.

Teoria politic feminist este o arie nou n aria feminist aprut la


sfritul anilor 80 i nceputul anilor 90 care susine c statul, politicile i
instituiile au un impact asupra relaiilor de gen.
n perspectiva clasic, teoriile politice s-au concentrat asupra aspectelor
normative ale guvernrii i statului. Politica reprezint puterea i practica
guvernrii iar teoria politic este studiul acestora. A guverna politic (fr
recurgere la violen), nseamn a guverna prin intermediul instituiilor i
aranjamentelor publice. O astfel de nelegere a guvernrii este specific pentru
regimurile democratice. n regimurile autoritare nici politicile feministe nu au
cadre de desfurare. Teoria politic poate mbrca dou aspecte:
Teorie politic prescriptiv, aceasta ocupndu-se cu aspecte normative de
tipul cum ar trebui s, concentrndu-se asupra analizezei conceptelor centrale
n teoria politic, de tipul: egalitate, putere, autoriatate, drepturi, libertate,
obligaie, legitimitatea guvernrii, idealul de guvernare.
Teoria politic descriptiv, aceasta viznd urmtoarele aspecte: cum se
legitimeaz guvernarea, cum se exercit puterea, legea, autoritatea, decizia i se
concentreaz pe felul n care funcioneaz instituiile legislative, executive,
judectoreti, pe partide, faciuni, grupuri de interese (deci, pe cei ce guverneaz
sau sunt n competiie pentru guvernare) (Frazer, 1998). Politica a fost n mare
msur un domeniu-monopol masculin (o afacere masculin) la care femeile nici
nu au participat i nici nu au constituit politici (nu au determinat agenda politicii,
nici sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii
teoreticieni ai politicii au produs i teorii ale genului.

Aceste teorii au consacrat distincia ntre polis i gospodrie, ntre lumea


public i politic, pe de-o parte, cea privat, domestic, pe de alt parte
(distincia a fost consacrat de ctre Aristotel i urmat de ctre modernitate
(Hegel i Rousseau), ea perpetundu-se i la gnditori care au susinut drepturile
femeilor, cum ar fi Condorcet i J. Stuart Mill). Indiferent ct au depit barierele
timpului lor, teoreticienii politicului au rmas, n majoritatea lor, conservatori n
privina genului, ei s-au nrolat n simul comun, n prejudecile clasice despre
relaiile de gen (brbaii sunt mai raionali i mai autonomi, deci ei pot fi actori ai
sferei publice, femeile au autonomie limitat, sunt mai emoionale i mai legate
de natur, familie, sfera privat).

Dup 1960, odat cu feminismul valului al doilea, aceast perspectiv teoretic


a fost modificat substanial, n consens cu apariia unor noi provocri teoretice
ale noii stngi i ale feminismului. Politica, la fel ca i teoria ei, capt aspecte
multi-centrice. Lozinca introdus de ctre feminismul acelei perioade: Ceea ce
este personal este politic a produs mutaii semnificative care au condus spre
conturarea unui nou domeniu, cel al teoriei politice feministe. De altfel,
nceputurile acestui domeniu sunt mult mai timpurii. Feminismul a fost o

14
trstur constant a gndirii moderne. La sfritul secolului XVIII, Mary
Wollstonecraft ofer un nceput substanial prin A Vindication of the Rights of
Woman, iar n secolul urmtor, Harriet Taylor i John Stuart Mill, sunt ei nii
teoreticieni feminiti ai politicului.

Dincolo de faptul c lumea Relaiilor Internaionale este o lume a brbailor,


vom aborda de-a lungul lucrrii noastre participarea femeilor n viaa public i n
viaa Relaiilor Internaionale nc din cele mai ndeprtate timpuri din structura
fiinei umane, stnd chiar la baza dezvoltrii i evoluiei acestui domeniu.

Renumite autoare feministe din domeniul Relaiilor Internaionale au artat n


scrierile lor c femeile ca existene concrete nu sunt doar mame, simbol al
cminului, al pcii i al tradiiilor, eroine caritabile, soiile diplomailor sau rareori,
decideni masculinizai ntr-o lume accesibil i inteligibil doar brbailor
excepionali, oameni de stat. Morgot Light i Fred Halliday disting dou
categorii de contribuii feministe n domeniul Relaiilor Internaionale: scrierile
care consider consider femeile o categorie de studiu i cele care iau genul ca
reper epistemologic. O autoare feminist important n studierea Relaiilor
Internaionale, Jacqui True, observ c exist trei modaliti chiar trei etape de
integrare a genului, n studiul relaiilor internaionale: genul ca variabil, genul ca
element constitutiv i genul ca element transformator.
A existat mai nti etapa n care femeile au fost descoperite ca fiind totui
prezente n relaiile internaionale.
A doua etap, aceea a genului ca element constitutiv, are n vedere reliefarea
caracterului distorsionat, masculin i masculinizat, dar aparent neutru i abstract,
pe care teoriile relaiilor internaionale i, n general, ntreaga nelegere a
domeniului internaional se sprijin n mod insesizabil.
A treia etap const n indicarea transformrilor pe care integrarea
perspectivei genului le aduce n modul de definire, studiere i practicare a
relaiilor internaionale.

15
Concluzie
n concluzie, pot spune ca o femeie poate face carier n politica internaional,
dar totul depinde de ea. Tot ce trebuie este: o porie bun de inteligen, o doz
acceptabil de perseveren i ct se poate de mult voin. Toate uile se pot
deschide doar dac tii s gseti cheia potrivit.
Insa, Feminismul modern este asociat astazi cu patura academica mijlocie. Iar
sctivismul feminin este o atitudine cu care trece barierele de rasa, clasa sau
cultura. Printre activisti nu sunt doar femei, ci si barbati. Probleme particulare ale
femeilor ce traiesc intr-o anumita cultura, sunt tratate in cadrul feminismului ca
probleme ce privesc omenirea.
In acest context, feminismul ar putea parea doar o falsa disputa, un fel de curent
de opozitie contra misoginsmului care se rezuma doar la tachinarea tacita si
neproductiva dintre sexe. Stridenta feminismului in lupta cu misoginismul, un
curent radical si utopic, nu poate fi constructiva, ci doar alimenta extremismul
misogin. Calea de mijloc in rezolvarea razboiului sexelor este respectul de ambele
parti.
Cu toate acestea, noi, femeile, ar trebui sa ne amintim ca in secolul XXI,
drepturile noastre nu mai sunt diferite de drepturile omului, datorita
feminismului.

16
Bibliografie
1. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/TEORII-ALE-
RELATIILOR-INTERNAT34597.php
2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Teorie_politic%C4%83_feminist%C4%83
3.http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/9_ELEONORA_MIRABELA_TUFAN.pdf
4. http://ro.scribd.com/doc/43098135/18-Feminismul
5. http://cristeiulia.wordpress.com/
6.
http://www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/woher/ge
schichte.htm
7. http://capdefier.blogspot.com/2010/05/valurile-feminismului.html
8. http://andreea-tuculeanu.blogspot.com/2010/04/despre-feminism.html
9. http://biblioteca-alternativa.noblogs.org/files/2013/01/SNSP-9736810127.pdf
10.http://www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/woher
/frauenbewegung2.htm

17