Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mobilizarea pasiva.
Exista de foarte multa vreme o vesnica disputa asupra valorii kinetoterapiei pasive, desi
ea continua de secole sa se perfectioneze.
mentin sau chiar cresc excitabilitatea musculara (legea lui Vek skul: ,.excitabilitatea
unui muschi creste cu gradul de intindere');
ritmate, miscarile pasive au efectele mecanice ale unul pompaj' asupra vaselor mici
musculare si asupra circulatiei venolimfatice de intoarcere;
previn sau elimina edemele de imobilizare ;
Efectele multiple pe care le poate avea mobilizarea pasiva dovedesc ca aceasta ramane
o tehnica la care nu se poate renunta, mai ales in recuperarea bolnavilor neurologici si,
in al doliea rand, a bolnavilor posttraumatici si reumatici. De asemenea, mis carile pasive
reprezinta o tehnica de baza in gimnastica sugarului si copilului mic sanatos, ca si,
bineinteles, in reeducarea functionala a lui, cind prezinta o afectiune locomotorie.
Din insiruirea efectelor mobilizarii pasive, pot fi usor deduse scopurile pentru care este
utilizata aceasta tehnica.
prizele trebuie sa utilizeze cel mai mare brat al pirghiei mobi lizate (exista si
exceptii) ; contrapriza, in schimb, este in apropierea ar ticulatiei;
locul de aplicare a prizei constituie un mod de facilitare sau in hibitie a unui grup
muscular.
g) Mobilizarea pasiva este o tehnica pur analitica, deci va antrena succesiv articulatie
dupa articulatie si tot succesiv se va executa pentru fiecare directie de miscare
Tractiunile vertebrale
recomandate in discopatii fac parte
din aceeasi categorie a tractiunilor
discontinue.
c) Tractiunile fixatii
alternante sint mai mult o varianta a
tehnicii de posturare corectiva, dar se
mentin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseamana si cu ortezele progresive.
Tractiunea de fapt nu se executa in ax, ci oblic, pe segmentele adiacente articulatiei.
Sistemul de tractionare este realizat prin tije cu surub sau alte sisteme de tractionare
treptata, prinse in aparate rigide amovibile, confectionate din plastic, piele sau chiar gips, care
imbraca segmentele respective.
Reglajele progresive de tractiune cresc la un interval de cca 48 de ore. Tehnica este utilizata
pentru corectia devierilor determinate de cicatricele retractile sau redorile articulare gene rate
de retracturi ale tesuturilor moi.
Exista mobilizari fortate sub anestezie regionala sau locala, dar mai putin utilizate
pentru articulatiile mari si in general asociate cu o medic atie miorelaxanta.
Mobilizarile sub anestezie comporta destule riscuri (in afara de insuccese), ca fracturi de
epifize - mai ales la copii -, smulgeri de liga mente si chiar rupturi cutanate, motiv pentru
care ortopedul care le executa trebuie sa cunoasca foarte bine tehnica de lucru.
Odata facuta mobilizarea sub anestezie si articulatia fixata in po zitia maximii obtinuta,
dupa circa 48 de ore se va incepe mobilizarea activo-pasiva. In aceste 48 de ore se va
combate edemul local articular ou comprese resorbtive, antiinflamatorii, antialgice. Dupa
cateva zile de kinetoterapie intensa se poate practica o noua imobilizare fortata.
3. Mobilizarea pasiva pura asistata este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva
executata de mainile kinetoterapeutului, in timp ce pacientul isi relaxeaza voluntar
musculatura.
Prin aceasta tehnica se realizeaza totalitatea efectelor mobilizarii pasive descrise mai
inainte. Ea trebuie sa respecte toate conditiile de realizare a miscarii pasive, de asemenea
discutate mai sus.
Parametrii acestei tehnici sant :
prizele si contraprizele;
mobilizarea segmentelor;
a) Pozitia pacientului este importanta atit pentru a permite con fortul si relaxarea sa,
cat si pentru o cat mai buna abordare a segmen tului de mobilizat. Pacientul este pozitionat
in decubit dorsal, decubit ventral sau in sezind.
Din decubit dorsal se mobilizeaza : umarul ( toate miscarile, cu exceptia retropulsiei);
cotul (toate miscarile); pumnul-mina (toate mis carile); soldul (toate miscarile, cu exceptia
extensiei); genunchiul (toate miscarile, daca soldul e liber); glezna-degetele (toate miscarile);
rahisul (flexie - inclinari laterale - rotatii).
Deoarece segmentul care urmeaza sa fie mobilizat trebuie perfect relaxat si suspendat,
priza cere destula forta din partea kinetoterapeu tului, mai ales pentru trunchi si segmentele
grele. De aceea se recomanda suspendarea in chingi a segmentului si executarea mobilizarii
pasive din aceasta situatie. Se va vedea, la tehnicile de facilitare, ca prizele mainile
kinetoterapeutului reprezinta prin ele insele tehnici FNP (facilitare ne uroproprioceptiva)
fundamentale.
c) Mobilizarea segmentelor
In cazul unei forte musculare sub 2, cind muschiul se contracta fara sa poata
deplasa segmentul, eventual doar in afara gravitatiei, mo bilizarea pasivo-activa se indica
pentru a ajuta efectuarea unei miscari sau a intregii amplitudini de miscare, conservand
capacitatea de contract i e pentru un numar mai mare de repetitii.
Metoda este desigur utilizata nu pentru asuplizari articulare, ci pentru reeducarea
fortei musculare, ca si pentru reeducarea unui muschi transplantat, in vederea perfectionarii
noului rol pe care il va detine in lantul kinetic.
7. Manipularea , in principiu, este o forma pasiva de mobilizare, dar prin
particularitatile de manevrare, de tehnica, este considerata ca facind parte din grupul
metodelor si tehnicilor kinetologice speciale.
Bibliografie
http://www.ueb.ro/efs/ebiblioteca/Bazele%20generale%20ale%20kinetoterapiei.pdf
http://www.scrigroup.com/sanatate/BAZELE-TEHNICE-ALE-KINETOLOGIE25347.php