Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In literatura psihologica, limbajul este definit 'drept o forma specific umana, care consta in
esenta in folosirea limbajului in procesul de comunicare si gandire.'
Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea in
forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin realitatea obiectiva. Lipsa de
comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii, modifica natura
relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului. Cu ajutorul limbajului
sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate cunostintele, ceea ce determina o
complicare a conditiilor interioare si de formare a personalitatii copilului.
Emil Verza arata ca 'exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia
personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie comunicarea verbala pune amprenta asupra
dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si personalitatii
sale fiind la randul sau, influentat de acesta.'
Limbajul copiilor se dezvolta substantial sub influenta adultilor cu care stabileste relatii de
comunicare din ce in ce mai complexe. Apariti limbajului interior face ca raspunsurile pe care le
formuleaza copilul sa fie rezultatul unei formulari anterioare ale gandirii anticipate.
Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica cu cei din
jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui o baza in activitatea
scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin
care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme superioare, poate ajunge la cunoasterea tot
mai deplina a realitatii obiective. Pe masura ce isi insuseste vorbirea copilul poate fi educat mai
usor prin intermediul cuvantului ce contribuie la educrea lui intelectuala.
Daca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii copilul i-a contact cu mediul inconjurator
mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra organelor de simt, la varta
prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul, cunoasterea directa se realizeaza la un
nivel mai inalt fiind insotita de explicatiile, sublinierile si concluziile adultului. Prin cuvant il
invatam pe copil sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un raspuns la intrebarile adresate. In acest
mod se contribuie la dezvoltarea concomitenta a gandirii si limbajului, la cresterea capacitatilor
de cunoastere, la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea vocabularului, la marirea
posibilitatilor de exprimare.
La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii promite copilului sa realizeze relatii cu
adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si starile
interioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. Prin intermediul limbajului copilul isi
dezvlta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Din punct de vedere
psihologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a sistemului verbal il constituie
recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte de catre copil.
Comportamentul verbal implica intotdeauna constiinta al carui control se desfasoara dar la randul
sau, el exercita influenta asupra constiintei. Relatia este specifica si dependenta de gradul de
normalitate psihica si al limbajului, de varsta. La copiii cu intelect normal se manifesta cu multa
finete, in timp ce la copiii cu intelect normal, dar cu tulburari de vorbire sunt deficitare nu numai
modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar si modalitatea de receptionare a ideilor altora,
fapt ce se datoreaza tocmai handicapurilor de vorbire. Datorita acestui aspect adaptarea copilului
cu tulburari de limbaj la conditiile comunicarii, receptionarii si fixarii ideilor se face intr-un mod
deficitar.
Asupra copiilor cu intelect normal si asupra acelora cu intelect normal dar cu tulburari de limbaj
pot fi exercitate influente instructiv-educative nelimitate. Influentele educative exercitate, trebuie
sa tina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor de a diversifica si receptiona in mod
personal. Gradul de dezvoltare intelectuala joaca un rol hotarator in definirea nivelului pe care il
atinge limbajul. Cu cat copilul dovedeste o mai mare capacitate mentala, cu atat comportamentul
verbal se caracterizeaza prin finete, suplete, complexitate si superioritate.
Imposibilitatea de a comunica cu cei din jur prin limbaj aduce la o stagnare in dezvoltrea
personalitatii copilului, ar modifica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea inconjuratoare, l-ar
izola si daca ar fi lipsit de influenta instructiv-educativa speciala, l-ar impiedica sa se pregateasca
pentru participarea la viata sociala.
Educatia copiilor prescolari are un rol marcant pentru intreaga lor viata. 'Aceasta nu
pentru ca programa educatiei copiilor din gradinita este dedicata copiilor si generatiilor ce vor
gestiona o noua etapa de dezvoltare a progresului general, social ( intr-o lume ce va avea alte
dimensiuni decat cele de azi, dimensiuni in care vor fi alte- rosturi si rostiri -, pentru ca in
copilarie se pun bazele personalitatii si o fiinta vie devine persoana, om), si pentru ca in
conditiile eterne ale educatiei, copilul prescolar are de parcurs toate drumurile vietii de fiecare
zi, drumuri ce duc de azi pe maine, de a le pava cu o noua forma de intelegere a dragostei de
viata, a respectarii drepturilor omului.'
Fiecare educatoare are raspunderea de a destina intr-adevar toate actiunile copiilor prin
organizarea si pregatirea temeinica a acestora, pe baza cunoasterii profunde a psihologiei
copilului. Cu toate ca trasaturile psihice sunt caracteristice elevului, totusi unele premize ale
acestei trasaturi pot fi asigurate inca din gradinita, ele reprezentand o conditie necesara a trecerii
de la un joc la invatatura sistematica ca activitate de baza.
Una dintre aceste premise o reprezinta educatia limbajului la toti prescolarii dar mai ales la cie
din grupa mare. La invatarea de tip scolar, la toate obiectele de invatamant, nu pot fi concepute
rezultate reale fara ca elevii sa nu dispuna de capacitatea de a se exprima.
In actualele conditii, la aceste activitati trebuie avute in vedere obiective precum: exersarea
organului fonator al vorbirii pentru asigurarea unei pronuntii clare; a unei pronuntii corecte a
sunetelor si grupurilor de sunete; dezvoltarea capacitatilor de diferentiere perceptiva, fonetica;
imbogatirea vocabularului; formarea priceperilor si deprinderilor de exprimare orala corecta;
simularea capacitatii copiilor in exprimare.
Desigur aceste obeictive se vor realiza in primul rand in activitati comune dar trebuie acordata si
o atentie sporita si activitatilor cu grupuri mici de copii si individuale acestea permitand tratarea
diferentiata cu rezultate mult mai bune.
'Desi e veche de cand lumea, educatia are de solutionat tot timpul probleme noi pe care
societatea omeneasca in ansamblu si anumite grupuri sociale, le pun in anumite stadii de
dezvoltare.' Conceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din timp a
invatarii dirijate si spontane considerand invatarea drept scopul principal al dezvoltarii
inteligentei copilului si baza procesului de socializare.
'La varsta prescolara, copilul dobandeste cele mai profunde, durabile si productive
insusiri psihice ale individualitatii proprii, o intensa receptivitate, sensibilitate si flexibilitate
psihica.'
In conditiile unei educatii corecte, catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari
pronunctia fonemelor din limba materna. Totusi, nu sunt rare cazurile in care si copiii de virsta
mai mare manifesta unele dificultati articulatorii. In perioada prescolara se continua
perfectionarea laturii fonetice a limbajului.
Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor adica
notiunile care se schimba, se imbogatesc, se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei
si a perfectionarii operatiilor gandirii.
Cuvintele nu sunt altceva decat simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca aminte
de actiunile prelungite cu ocazia observarilor. Copilul prescolar nu invata reguli gramaticale, nu
cunoaste definitii, nu stie ce este substantivul, verbul, declinarea dar respecta in vorbire aceste
reguli gramaticale avand in jur modele de vorbire, este antrenat sa le cunoasca prin jocuri si
exercitii, este corectat cand greseste.
Activitatile de povestire au stat in centrul atentiei mele datorata valorii lor etice si estetice
si influentelor exercitte asupra personalitatii scolarului in devenire. La inceput am urmarit sa
folosesc acele procedee care sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, sa inlesneasca
capacitatea de a respecta episoadele cu succesiunea lor logica, sa-i familiarizeze cu o exprimare
corecta, coerenta, expresiva, cu folosirea expresiilor literare, specific povestilor.
Prin crearea de povestiri dupa imagini: cu inceput dat, sau dupa modelul educatoarei, pe
langa dezvoltarea imaginatiei creatoare, am cautat sa actionez asupra exprimarii corecte tocmai
prin aceste exercitii de creatie (compozitie). In prezentarea povestilor am folosit procedeul
ilustrarii continutului cu ajutorul siluietelor. Repovestirile le-am organizat pe tema de sinteza ca
harnicia, bunatatea, dreptatea etc., prin care copiii s-au desprins din text, reusind sa gaseasca note
comune unei categorii de personaje cuprinse in multe povesti, sa le caracterizeze folosind
mijloace proprii de exprimare.
O alta modalitate pe care am utilizat-o in scopul formarii si dezvoltarii deprinderilor de
exprimare corecta in vederea citit-scrisului in clasa I, a fost si convornirea ca forma de activitate,
prin intermediul careia se trece progresiv de la exercitiile simple si de la vorbirea in propozitii
scurte, la exprimarea independenta, in texte din ce in ce mai complicate.
Aspect fonetic
In realizarea aspectului fonetic al limbajului, al vorbirii copiilor s-a avut in vedere doua
coordonate: dezvoltarea auzului fonematic si corectarea pronuntiei copiilor.
Este bine cunoscut faptul ca la varsta prescolara sistemul fonetic este inca in formare, in
special la copiii de la grupa mica. Articularea corecta a sunetelor limbii materne are o influenta
directa asupra insusirii corecte a deprinderii de citit-scris.
Dupa ce copiii si-au insusit miscarile de articulatie verbale, se pot asocia si exercitii de
limitare a unor sunete utilizand din plin anomatopeele (zborul albinitei, chemarea pisicii, sunetul
telefonului, scartaitul usii, sunetul soneriei). Majorittea exercitiilor au fost preluate din programa,
manuale, literatura de specialitate, pe care le-am adaptat nevoilor aparute in munca de prevenire
si corectarea vorbirii ; altele au fost create. Acestea au fost incluse in jocurile si activitatile la
alegerea copiilor, in activitatile comune si in programul distractiv. Tot in scopul emiterii corecte a
unor sunete se pot folosi jocurile muzicale asociate cu framantari de limba.
repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copii, fara sa li se
atraga atentia in mod special asupra acestui lucru, dar scotand in evidenta forma lui
corecta si sunetele cre au suferit modificari ;
repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copil, atragandu-le
atentia asupra modului corect de pronuntare ;
repetarea de catre copil intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit. Acest
procedeu se foloseste in cazul in care copiii au retinut bine structura sonora a unor
cuvinte invatate si totusi au posibilitatea de a le pronunta corect.
Tonul cu care se atrage atentia asupra pronuntiei nu trebuie sa fie niciodata ridicat, ci un ton cald,
apropit de copil. Folosindu-se in mod sistematic si adecvat procedeele de mai sus, copiii incep sa
devina constienti ca fac diverse greseli atunci can vorbesc, ca urmare a acetei constientizari
asculta mai atenti felul cum pronunta educatoarea, marindu-si pe zi ce trece posibilitatile de
diferentiere a sunetelor limbii, de Autocontrol al limitei verbale si de producere verbala corecta.
Aspect gramatical
Copiii trebuie sa ajunga sa foloseasca constructii corecte din punct de vedere gramatical.
Astfel vor fi obisnuiti:
sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp, numar si mai ales sa foloseasca corect
trecutul si viitorul verbelor cunoscute;
sa acorde substantivele cu cuvintele care le insotesc, asa redea in vorbire anumite grade
de comparatie;
Pentru realizarea acestor obiective, am folosit ca mijloace de realizare: lecturi dupa imagine,
jocuri didactice, povestiri, memorizari, convorbiri.
Exprimarea copilului prescolar abunda in dezacorduri intre subiect si predicat. Una din cauzele
acestor dezacorduri trebuie cautata in insuficienta analiza a raporturilor de corespondenta intre
actiune si subiectul actiunii. O alta cauza a dezacordurilor consta in preluarea formei pe care a
intrebuintat-o antevorbitorul, fara a o mai adapta in vederea unei replici corecte. De asemeni,
daca limbajul care se vorbeste in jurul copilului este defectuos, in lipsa unui model corect,
copilul continua sa faca dezacorduri.
Un mijloc eficient de realizare a unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical este
convorbirea. In activitatea de convorbire, intrebarile puse de educatoare, solicita pe copil sa-si
reaminteasa si sa selecteze cunostintele, sa foloseasca cele mai adecvate operatii ale gandirii si sa
le aplice in functie de contextul discutiei. In unele activitati de convorbire, materialul intuitiv
poate crea o atmosfera favorabila discutarii unor aspecte cunoscute de copii.
Imbogatirea cunostintelor ar avea un caracter pasiv, daca educatoarea nu l-ar invata pe copil
sa le soloseasca, sa patrunda in esenta fenomenelor si proceselor in vederea descoperirii
legaturilor dintre ele si totodata sa le comunice intr-o ordine logica. In cadrul acestora, m folosit
pocedee cre sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, care sa-l ajute pe copil sa
desprinda principalele momente ale ei, sa-l familiarizeze cu o vorbire corecta din punct de vedere
gramatical.
Aspect lexical
Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc
adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei
dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata, insusirea
limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza experientei
personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.
Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire vocabularului
si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea vie formeaza
precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator realitatii. Prin
activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si deosebiri, face
comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei prescolare este de
aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce inseamna ca ei stapanesc
lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si
semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se imbogatesc si se precizeaza treptat pe
masura acumularii experientei si perfectionarii operatiilor gandirii.
Colaborrea dintre gradinita si scoala a dus la o mai buna cunoastere de catre educatoare a
cerintelor necesare integrarii in clasa I, a greselilor tipice pe care le fac prescolarii in perioada
preabecedara, precum si la initierea si intensificarea unor actiuni menite sa previna formarea
unor deprinderi gresite de pronuntie, de citire, de scriere.
Studiindu-se greselile tipice de citire si scriere s-a constatat ca majoritatea dintre ele se
datoresc: unei ponuntii incorecte, insuficientei dezvoltari a sensibilitatii analizatorilor, spiritului
de observatie slab dezvoltat, neexiersarii operatiilor gandirii, lateralitatii nedefinitesi
nedezvoltate suficiente a mainilor.
Un procedeu eficace pentru reglarea ritmului vorbirii si a respiratiei este recitarea unor
versuri din ce in ce mai lungi, determinandu-i pe copii sa respecte pauzele indicate de punctuatie.
Pentru eliminarea dificultatilor intampinate in general, la prescolari, in folosirea unor cuvinte mai
lungi sau cu structuri fonetice mai grele si a unor poezii care cuprind asemenea cuvinte, am
initiat jocuri de silabe, ghicitori, numaratori.
Procedand cu tot tactul pedagogic necesar, educatoarea va stimula, intr-un fel sau altul,
activitatea verbala a copilului, deoarece numai in acest fel se pot preveni si corecta unele defecte
de vorbire.
O educare corecta a vocii si vorbirii copilului necesita o aplicare a unui sistem bine
chibzuit, cu exercitii motrico-muzicale, care urmaresc formarea simtului ritmului, dezvoltarea
supletei aparatului fonator si a intregului corp.
Vorbirea corecta, expresiva a educatoarei si a celorlalte persoane cu care vine in contact
prescolarul, constituie unul din mijloacele principale de educare a limbajului si de corectare a
defectelor de pronuntie. Dezvoltarea pronuntiei corecte, a vorbirii corecte trebuie sa fie o
preocupare permanenta a educatoarelor.
CONCLUZII SI PROPUNERI
Aceste capacitati se pot forma prin toate activitatile instructiv-educativbe din gradinita si
in primul rand prin cele de dezvoltare a vorbirii, care vizeaza probleme ale insusirii aspectului
fonetic al limbii, ale insusirii lexicului si structurii gramaticale.