Forme medicamentoase moi

Ungunete
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide,
destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase , in scop
terapeutic sau de protectie.
In functie de gradul de dispersie al substantelor
active , unguentele pot fii: unguente-solutii , unguente-
emulsii,unguente-suspensii sau unguente mixte.
Daca substanta activa depaseste 25% din masa
unguentului,unguentele-suspensii sunt denumite paste.
Daca faza apoasa depaseste 10% din masa
unguentului,unguentele-emulsii sunt denumite creme.
Bazele de unguente hidrosolubile constau in excipienti
miscibili cu apa,cu care formeaza geluri coloidale.Dintre
acestea sunt polietilenglicolii si o serie de coloizi hidrofili
naturali sau sintetici-amidon ,
pectine,metilceluloza.Aceste geluri coloidale sunt
hidrofile, bine suportate de piele , favorizeaza
patrunderea medicamentelor si sunt usor de indepartat
prin spalare cu apa ( gel cu diclofenac).
O categorie aparte de baze de unguente, este
reprezentata de silicoane.Acestea formeaza pe suprafata
pielii o pelicula cu proprietati hidrofobe si protectoare fata
de diferite substante hidrosolubile nocive.
Compozitie : Unguentele sunt formate din substante
active , incorporate in excipienti.
Din punct de vedere al gradului de patrundere in piele a
excipientului,unguentele pot fi epidermice,endodermice si
diadermice.
Unguentele epidermice actioneaza la suprafata
pielii,au o penetratie slaba si produc un efect local de
scurta durata.Ele se prepara cu excipienti de natura
minerala(vaselina , ulei de vaselina )
Unguentele endodermice sunt preparate care pun
in libertate medicamentul,dupa ce a patruns in sructurile
mai profunde ale pielii.Ele sunt absorbite
partial,penetrand prin foliculii pilosi prin glandele
sebacee.Excipientii folositi pentru unguentele
endodermice sunt grasimile de natura vegetala.
Unguentele diadermice : au o actiune mai
profunda , de durata , asigurand o absortie avansata a
medicamentelor.Se prepara pe baza grasimilor de natura
animala sau pe baza de eucerina.
In functie de miscibilitatea lor cu apa, excipientii
pentru unguente se clasifica in 4 grupe :
1 Hidrocarburi care sunt nemiscibili cu apa :
vaselina,uleiul de vaselina si eucerina.
2 Alcooli care la randul lor sunt :
- Monoalcooli (nemiscibili cu apa ): alcool cetilic
- Steroli ( emulsionabili cu apa):lanolina
- Polialcooli ( miscibili cu apa) : glicerina , alcoolul
polivinilic .
3 Gliceride naturale care sunt nemiscibile cu apa si se
impart in :
- Grasimi animale (axungia)
- Grasimi vegetale ( ulei de floarea soarelui, de
masline)
4 Esteri ai acizilor grasi cu monoalcooli care sunt
nemiscibili cu apa , ca de exemplu ( ceara de albine ) si
cetaceul (ulei din cavitatile craniene si pericraniene ale
casalotului Physeter macrocephalus).
Deci in functie de miscibilitatea lor cu apa , bazele de
unguent pot fi : baze liposolubile ( grase) , baze emulsii
de tip U/A , baze emulsii de tip A/U si baze hidrosolubile.
Tehnica de preparare : In laboratoare , unguentele
se prepara in mojare.
Substanta activa se pulverizeaza foarte fin , se adauga
treptat excipientul cantarit,amestecandu-se continuu.In
prealabil,substanta poate fi dizolvata in 2-4 picaturi de
ulei de vaselina sau se poate unge mojarul cu ulei de
parafina.
Controlul unguentelor : Se verifica omogenitatea
si pH-ul unguentelor.
Omogenitatea:Unguentul intins in strat subtire pe o
lama de sticla si examinat cu lupa nu trebuie sa prezinte
picaturi sau aglomerari de particule (care ar indica
substanta activa nedizolvata)
 Valoarea pH-ului unguentelor se determina
potentiometric si trebuie sa fie cuprinsa intre 4,5 si 8,5.
Ungunetele speciale
Unguetele oftalmice si nazale numai cu vaselina
neutra sterilizata si cu adaus de lanolina care le confera
adezivitate.
Unguentele care se prepara cu substante vezicante ,
folosite exclusiv in medicina veterinara , se numesc
vezicatori.
Cantitatea de substanta activa a acestora se exprima in
parti , nu in procente, o parte fiind reprezentata
intotdeauna de substanta activa , iar restul de parti fiind
excipientul ( vaselina).
Unguente oficinale . F.R.X-a contine 9 unguente :
unguente cu clotrimazol 1%,unguent emulgator,unguent
cu glicerol (glicerina),unguent cu acetat de hidrocortizona
1% , unguent cu macrogoli,unguent oftalmic cu
clorohidrat de pilocarpina 2% , unguent cu fenibutoza
4% , unguent simplu si unguent cu oxid de zinc 10%.
In medicina veterinara se utilizeaza o serie de
unguente tipizate , ca de exemplu : Asocilin , unguent
vezicant cu biiodura de mercur 1:9, unguent sulfamidat
10% , unguent cu tripelenaminca 2% , unguent cu
tripaflavina 0,5%.

Electuarele
 Electuarele sunt forme medicamentoase de
consistenta semisolida , destinate administrarii pe cale
orala.
Compozitie : Electuarele contin una sau mai multe
substante active , un adjuvat ( pulbere vegetala) si un
liant.Electuarul trebuie sa aiba gustul preferat de specia
la care se administreaza.Astfel, porcii , caini , cabalinele
prefera gustul dulce, ovinele sarat iar rumegatoarele
mari,caprinele si iepurii amar.
Tehnica de preparare : Peste substanta activa
pulverizata in mojar se adauga liantul si se amesteca.Se
completeaza amestecul cu faina pana la obtinerea
consistentei dorite : de miere groasa si de crema
tare,aderenta de spatula.
Formele medicamentoase Lichide

Medicamentele lichide se compun dintr-o substanta

activa solida , lichida sau gazoasa si un dizolvat .
Formele medicamentoase lichide folosite in
terapeutica veterinara sunt :
1. Solutiile neinjectabile
2. Suspensile
3. Emulsiile
4. Solutiile(lichide)injectabile
5. Mucilagiile
 6. Solutiile extractive apoase
7. Apele aromatice
8. Siropurile
9. Tincturile
10. Extractele
11. Picaturile : auriculare,nazale,oculare
Alaturi de acestea se mai intrebuinteaza unele denumiri
speciale , ca de exemplu : potiuni , mixturi, picaturi
pentru uz intern
,elixire,colutorii,limonade,spirturi,alcoolate,solutii
alcoolice,lotiuni,picaturi pentru urechii si picaturi pentru
nas.

Solutiile neinjectabile

Solutiile preparate farmaceutice lichide care contin

una sau mai multe substante active dizolvate intru-un
solvent sau intr-un amestec de solventi.Se administreaza
intern sau extern.Fiind dispersii moleculare sau ionice ale
substantei active , trebuie sa fie limpezi,transparente,fara
sediment.
 Compozitie : Solutiile contin una sau mai multe
substante active (solvatul sau dizolvatul) intr-un solvent
format din mai multe componente lichide se numesc
solutii compuse.
Dupa natura substantei dizolvate deosebim :
- solutii de gaze in lichide ( de acid clorhidric , de
amoniac , de
dioxid de carbon )
- solutii de lichide in lichide , formand asa-numitele
amestecuri
- solutii de solide in lichide care sunt cele mai
raspandite in farmaceutica.
In functie de concentratia lor,solutiile pot fi :
- diluate , cand concentratia este mica;
- concentrate , cand concentratia substantei este
mare;
- saturate,cand contin cantitatea maxima ce se
poate dizolva;
- suprasaturate,cand cantitatea de substanta
depaseste limita de solubilitate.

In functie de aplicarea solventilor in

practicarea farmaceutica se disting :
 - solventi folositi in industria farmaceutica :alcool
metilic,etilic,eter de petrol
- solventi folositi in farmacii : apa , alcool , glicerina
In functie de calea de administrare a
solutiilor , solventii pot fi :
- solventi pentru uz intern si extern : apa , alcool
etilic , glicerina, propilenglicol , ulei de floarea
soarelui
- solventi numai pentru uz intern :alcool izopropilic;
- solventi pentru peparate parentrale : apa pentru
injectii,alcool benzelic , ulei de floarea soarelui
neutralizat.

Suspensiile

Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,

constituie din una sau mai multe substante active
insolubile,suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si
destinate administrarii interne sau externe.
Suspensiile sunt fluide , opace cu sediment ,
omogene dupa agitare , avand culoarea , mirosul si gustul
componentelor.
Compozitie : Suspensiile contin una sau mai multe
substante active , un solvent si un agent de suspensie .
Agentii de suspensie pot fi de origine naturala si de
origine minerala.
Tehnica de preparare : peste substanta activa ,
triturata bine intr-un mojar , se adauga treptat o
cantitate dubla de stabilizant , amestecandu-se pana se
obtine o pasta, care se subtiaza apoi cu vehiculul propriu-
zis in cantitatea prescrisa.La suspensiile cu peste 20%
substanta activa insolubila nu se mai adauga stabilizant.
Suspensiile pot sedimenta in timp ; dupa o agitare timp
de 1-2 min , trebuie sa se disperseze si sa-si mentina
omogenitatea pe durata administrarii.
Pe etichetele recipentelor care contin suspensii se va
scrie de mana indicatia A se agita inainte de
intrebuintare sau se ataseaza langa eticheta vigneta
corespunzatoare.

Emulsiile

Emulsiile sunt preparate farmaceutiec lichide , mai

mult sau mai putin vascoase , constituie dintr-un sistem
dispers ( format din doua faze lichide meniscibile, realizat
cu ajutorul unor emulgatori ) si destinate administrarii
interne sau externe.
Emulsiile au aspect laptos si omogen .Culoarea si
gustul sunt caracteristice componentelor
Compozitie : Intr-o emulsie figureaza trei componente
de baza: cele doua faze nemiscibile intre ele si
emulgatorul.
Cele doua faze nemiscibile se numesc :
- faza interna (dispersata , discontinua) care se
gaseste repartizata in masa celuilalt lichid, sub
forma de picaturi
- faza externa (dispersanta , continua)
Fara emulgator , cele doua lichide nemiscibile intre ele se
separa mai mult sau mai putin rapid, in functie de
densitatea , chiar daca au fost agitate energic
impreuna.Majoritatea emulgatorilor actioneaza pentru
formarea si stabilizarea emulsiilor , formand emulsii
adevarate ,prin diminuarea tensiunii interfaziale.
Emulgatorii adevarati se clasifica astfel :
1. Emulgatorii anionici( care disociaza in solutie
apoasa , anionul fiind partea care deterina
emulsionarea) : sapunurile alcaline , sapunurile
sulfate si saponielele.
2. Emulgatorii cationici ( de asemenea disociaza in
mediu apos , cationul determinand emulsionarea)
3. Emulgatori neionici ( nu disociaza in mediu apos ,
sunt substante tensioactive) : alcool
cetilic,stearilic,colesterolul,esteri.
4. Emulgatori de origine naturala : guma arabica ,
galbenusul de ou,gelatina,cazeina.
 5. Emulgatori solizi sunt substante solide
pulverizate,care se orienteaza la interfata apa/ulei si
impiedica separarea fazelor printr-o actiune
mecanica : bentonita,veegum,hidroxidul de
magneziu si de aluminiu.
Tehnica de preparare : In principiu se amesteca
treptat faza uleioasa cu emulgatorul si se adauga apoi
faza apoasa.Prepararea se face in pahare Erlenmeyer ,
capsule de portelan sau mojare.
In industrie se utilizeaza agitoare mecanice sau
dispozitive de agitare elicoidale , prin care se obtin
emulsii grosiere , care apoi sub presiune se trec fortat
printr-un orificiu foarte fin al unei valve,rezultand
emulsia.
Emulsiile de tipul U/A , administrate oral, au
avantajul ca pelicula de emulgator si invelisul format din
faza aposa mascheaza gustul neplacut al uleiurilor sau a
produselor similare , uleiurile emulsionate sunt mai usor
hidrolizate de sucul pancreatic si absorbite mai rapid prin
peretele intestinal.
Exista doua linimente de uz uman care pot fi
intrebuintate si in medicina veterinara : linimentul
amoniacal si linimentul oleocalcar.
Linimentul amonical contine :
Ulei de floarea soarelui 74,0 g
Acid stearic 1,0 g
 Amoniac diluat 25,0g
Linimentul oleo-calcar contine :
Ulei de in 45,0 g
Lanolina anhidra 5,0 g
Apa de var (hidroxid de c) 50,0 g
Uleiul de in si lanolina se incalzesc la 50 C pebaia de
apa , se adauga apa de var si se agita pana la
emulsionare.Este o emulsie de tip A/U.
Emulgatorul este stearatul de calciu care ia nastere in
cursul reactiei dintre acidul stearic din uleiul de in si ionii
de calciu de var.lanolina confera consistenta si impiedica
separarea fazelor.

Solutiile injectabile
Preparatele injectabile sunt solutii,suspensii ,emulsii
sau pulberi sterile , care se dizolva sau se suspenda
intr-un solvent steril inainte de folosire,sunt repartizate
in fiole sau in flacoane si sunt administrate prin
injectare.
Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau
emulsii ulei in apa,izotonice si apirogene , care se
administreaza intravenos , cu ajutorul unui dispozitiv
de perfuzare.
 Compozitie : Solutiile injectabile se prepara din
substante active si solventi.
Substantele active folosite la prepararea
medicamentelor injectabile trebuie sa fie dintre cele
mai pure si sa indeplineasca conditiile impuse de
farmacopee sau de normele in vigoare,pentru cele care
nu sunt incluse in farmacopee.
Solventii intrebuintati la prepararea injectilor sunt :
apa,uleiurile vegetale si in cazuri mai rare amestecul
de apa,alcool si glicerina,eterul amestecat cu ulei.
Apa distilata trebuie sa fie apirogena intrucat in apa
distilata veche s-a semnalat prezenta bacteriilor sau
ciupercilor.Aceasta apa distilata , chiar resterilizata
ulterior,contine produse de metabolism microbian care
produc frisoane,cefalee,greturi,vrasaturi,precum si
ridicarea temperaturii corporale,motiv pentru care sunt
numite substante pirogene.
Uleiurile vegetale frecvent intrebuintate sunt cel de
floarea soarelui, de masline,de migdale,de seminte de
bumbac.
Pentru solutii injectabile uleioase si picaturi pentru ochii
se foloseste uleiul de floarea soarelui neutralizat si
sterilizat cu aer cald,timp de 3 ore la 140C .
Alcool etilic pur,proaspat si neutru ,amestecat cu apa
se foloseste pentru a mari solubilitatea in apa a
preparatelor digitalice.
 Propilenglicolul se utilizeaza pentru dizolvarea unor
substante care se descompun in mediu apos,cum sunt
derivatii barbiturici.
Prepararea solutiilor injectabile se face in mai multe
faze succesive : alegerea si pregatirea recipientelor ,
prepararea solutiei , umplerea si inchiderea fiolelor sau
flacoanelor si sterilizarea.
1. Pregatirea recipientelor : recipientele solutiilor
injectabile trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii : sa mentina integritatea produstului , sa
permita examinarea continutului, sa fie rezistente la
incalzire,manipulari si transport si sa nu influenteze
produsul.Pentru medicamentele injectabile se
folosesc: fiolele de diferite forme , cu capacitati intre
0,5050 ml, care contin cantitatea de medicament
care se administreaza odata si flacoanele mici de
sticla,prevazute cu dop de cauciuc ci cu o garnitura
metalica ce asigra etanseitatea , utilizate mai ales
pentru antibiotice.
2. Prepararea solutiilor injectabile : substantele active
se cantaresc , se dizolva sau se dispereaza intr-o
portiune din solventul sau amestecul de solventi
prevazuti si se completeaza la volumul
specificat.Este o preparare la volum g/V si nu la
greutate ,care se executa in vase gradate.
Ajustarea pH-ului este necesara pentru
asigurarea stabilitatii solutiilor injectabile.
Intrucat pH-ul serului sanguin este de 7,3 -7,5 este bine
ca lichidele injectabile sa fie ajustate la acest
pH,ajustarea care se face cu tampoane de fosfati.Sunt
situatii in care pH-ul 7,3 produce precipitarea sau
alterarea unor substante ca :
atropina,papaverina,morfina, iar alte substante sunt
stabile numai la un pH acid.
Izotonizarea este necesara intrucat solutiile hipotone
produc hemoliza , iar cele hipertone necroze locale.Se
izotonizeaza solutiile injectabile apoase , prin adaugarea
de clorura de sodiu sau alte substante.Operatiunea este
obligatorie la solutiile injectabile care se administreaza la
omul adult in volume de 5 ml sau mai mari.Nu se
ionizeaza solutiile pe baza de ulei sau cu solventi
anhidrici.
Emulsiile injectabile : trebuie sa aiba un aspect
omogen dupa agitare si sa nu prezinte nici un semn de
separare a fazelor.
3. Umplerea si inchiderea fiolelor.Se face manual sau
mecanic cu ajutorul unor dispozitive de dozare
automata.Volumul de lichide injectabil,care trebuie
introuds in fiole.
4. Sterilizarea preparatelor lichide injectabile se face
obisnuit la autoclav,timp de 20 minute la 120C
Pulberile si vehiculele uleioase se sterilizeaza cu
caldura uscata timp de 2 ore la 170-180C.
 Mucilagiile
Mucilagiile sunt solutii coloidale de substante
hidrofile naturale sau de sinteza in apa.In industrie si
farmacie se utilizeaza ca agenti de suspensie ,
emulgatori,aglutinanti pentru comprimate si pilule, iar
in terapeutica ca excipienti pentru diminuarea actiunii
iritante a unor medicamente caustice , precum si ca
substante protectoare ale mucoasei gastrointestinale in
caz de gastro-enterite,intoxicatii.
In principiu mucilagiile contin o substanta activa
macromoleculara, un solvent si un conservant.
Solutiile extractive apoase
Solutiile extractive apoase sunt preparate
farmaceutice lichide,obtiunute prin
macerarea,infuzarea sau decotia produselor vegetale
cu apa.In functie de modul de obtinere pot fi :
macerate,infuzii,decocturi.Solutiile exractive apoase
sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu culoare ,
mirosu si gustul caracteristice componentelor extrase
din produsul vegetal.
Apele aromatice
Solutiile de uleiuri volatile,denumite si ape aromatice ,
sunt solutii apoase sau hidroalcoolice de uleiuri volatile
obtinute prin distilarea sau prin dizolvarea uleiurilor
volatile, care se folosesc ca atare sau ca vehicule
pentru solutii de uz intern.
Tehnica de preparare : dupa cum rezulta din definitie ,
apele aromatice se pot prepara in urmatoarele doua
moduri :
a) Prin antrenare cu vapori
b)Prepararea prin dizolvarea uleiurilor volatile
Siropurile

Sirolurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un

continut de zahar care,cu exceptia siropului
simplu,contin si substante medicamentoase sau
aromatice.Se intrebuinteaza numai intern , de
preferanta la speciile mici , pentru a corecta gustul
unor medicamente,
Siropurile se prezinta sub forma de solutii
vascoase,limpezi sau slab opalescente,cu gustul si
mirosul componentelor.Spre deosebire de majoritatea
solutiilor,la sirouri cantitatea de substanta de dizolvat
predomina fata de cantitatea de solvent;siropurile
trebuie sa aiba o concentratie in zahar de cel putin
40%.
 Compozitie : siropurile contin zahar, apa si
substante medicamentoase sau aromatizante.
Tehnica de preparare : Dizolvarea zaharului se
poate face la rece sau la cald.
Dizolvarea la rece se poate face prin simpla agitare si
prin precolare,metode aplicate mai ales la
prepararea siropului simplu.
Dizolvarea prin agitare este mai rar folosita ,
deoarece necesita o agitare indelungata.
Dizolvarea la rece se aplica siropurile ce contin
substante volatile sau care se altereaza prin
caldura.Este o metoda care nu necesita
supraveghere continua, se evita alterarea zaharului
prin caldura,dar este o metoda laborioasa.
Dizolvarea la cald se poate efectua la baia de apa,fie
pe foc direct,agitand amestecul continuu.Dupa
dizolvare , siropul se filtreaza prin hartie de filtru sau
vata.Este o metoda expeditiva , insa necesita
supraveghere,iar zaharul se poate carameliza
partial,la o temperatura prea ridicata.
Pentru siropuri se impune aducerea la
concentratia ceruta,deoarece intr-un sirop mai
concentrat se produce recristalizarea zaharului , iar
siropurile prea diluate fermenteaza .In acest scop se
verifica densitatea siropurilor , care trebuie sa fie de
1,30-1,32 la 15C si 1,26 la siropul fierbinte.Daca
siropul nu are densitatea necesara se adauga zahar ,
daca densitatea este prea mare , se adauga apa
fiarta.
Controlul siropurilor se refera la masa lor
totala si la continutul in substanta activa.La masa
totala pe recipient se admin abaterile.
Controlul de substanta activa , fata de valoarea
declarata , poate avea abaterile procentuale .

Tincturile
Sunt preparate farmaceutice lichide , sub forma de
solutii , alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice,
obtinute prin extractia produselor vegetale.Se
prezinta sub forma de lichide limpezi , colorate , cu
gust si miros specific si se utilizeaza intern sau
extern.
Tincturile se prepara dintr-un drog maruntit si eu
excipient(cele mai multe se prepara cu alcool de 70)
Clasificarea tincturilor se poate face dupa
diferite criterii.Astfel , dupa natura dizolvantului
folosit pot fi :
hidroalcoolice,alcoolice,eteroalcoolice,acetonice,vino
ae;
Dupa compozitie pot fi simple sau compuse,dupa
cum se prepara dintr-un singur produs vegetal sau
din mai multe; dupa procedeul de preparare tincturile
se obtin prin : macerarea,macerare repetata sau
precolare.
Tehnica de preparare : tincturile se pot
prepara prin unul din procedeele urmatoare :
- Macerare
- Macerare repetata
- Percolare
Macerarea : Peste produsul vegetal se adauga
solventul prevazut.Amestecul se tine inchis,la
temperatura camerei , timp de 10 zile,agitand de 3-4
ori pe zi.Lichidul extractiv se decanteaza, rezidul se
preseaza.Lichidele extractive obtinute se lasa sa
sedimenteze timp de 6 zile la 5-10C si se filtreaza.
Macerare retetata : peste produsul vegetal
maruntit se adauga succesiv parti egale din volumul
total de solvent prevazut si se tine inchis intr-un vas ,
la temperatura camerei.Lichidul extractiv se separa ,
produsul vegetal se preseaza si se adauga portiunea
urmatoare de solvent.Lichidele extractive reunite si
omogenizate, se lasa sa sedimenteze la 5-10 C timp
de 6 zile si se filtreaza
Percolarea produsul vegetal maruntit se
umecteaza cu cate 0,5 ml din solventul prevazut ,
pentru fiecare gram de drog , si se lasa intr-un vas
inchis timp de 3 ore,la temperatura camerei .
 Comprimarea pra puternica stanjeste curgearea
solventului , iar un material prea afanat poate forma
canale care lasa solventul sa treaca , fara a extrage
principiile active.Se adauga treptat solventul , pana cand
acesta incepe sa curga prin robinetul inferior deschis,iar
deasupra amestecului se mai afla un strat lichid.
Extractele

Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice

fluide , moi sau uscate,obtinute prin extractia produselor
vegetale cu diferiti solventi , urmata de evaporarea
partiala sau totala a solventului si aducerea masei
reziduale sau a pulberii la concentratia sau la
consitstenta prevazuta.
Dependent de consistenta pot fi : extracte moi care
contin cel mult 20% materii volatile si extracte uscate
care contin cel mult 5% materii volatile.
Compozitie : extractele contin produs vegetal si
solventi pentru extractie : apa acidulata,apa
alcalinizara,alcoolul.
Tehnica de preparare : Extractele se obtin prin
macerare, macerare repetata sau percolare , fiind de
obicei tincturi , care se supun unui proces de concentrare
pentru a se obtine consistenta dorita.
Extractele fluide se obtin prin una din metodele
enuntate.Percolatele se concentreaza , sub presiune
redusa,la o temperatura care sa nu depaseasca 50C
,pana la indepartarea solventului de extractie.Rezidul se
redizolva in cantitatea initiala de solvent.Se pastreaza 6
zile la 5-10 C si se filtreaza.
La prepararea extractelor moi si uscate se
indeparteaza substantele balast si apoi solutiile extractive
obtinute prin una din metodele mentionate se resupun
unei concentrari prin distilare sub presiune redusa , la o
temperatura care sa nu depaseasca 50C.