Leonid Dimov

VIS CU MILITAR

n salonul cu tapiserii de vntoare

( Toi plecaser la vnat: se mai zreau n deprtare )
Era aezat un instrument negru, semicircular, colosal,
Ct un pachiderm lustruit, cu clape imense,
Mari ca nite surcele, cu butoane, cu pense,
i, cu spatele la dreptunghiul tiat n pajiti cu troli,
Am nceput s-aps numai pe bemoli.
Au intrat atunci orchestre de femei suntoare,
Cu tamburine liliachii i zurgli la picioare,
i mi-am auzit numele strigat de stpnul acelei case
n custodia cruia te aflai, dulce, cu pielea de mtase.
Era un militar crunt i bibliofil,
Cu mari victorii ctigate din Missouri pn-n Nil,
tiam c m va zdrobi.Mi-era ruine
C te temeai de el mai mult dect de mine
i totui rmneam, citind, seara, despre Napoleon
Sub catifeaua verzulie a lmpilor de neon,
i tremuram c-am pierdut firul unui dialog
Din acel apocalips ntre Gog i Magog.
Apoi deveneam indiferent,
Cobora dintr-o Anglie de scnduri ducele de Kent,
ncepeau s urce indrilele unor turnuri netede
Spre rozele planete mncate de pete de
Mucigai negru. Adormeam
i m trezeam n tam-tam
De Africi albastre
Ateptau acolo, sub arbori de pine, cmile noastre.

<<<< Cuprins >>>>