Seminarul Teologic Ortodox Veniamin Costachi Manastirea Neam

Dumnezeu fiind n chip, S-a deertat pe Sine,chip de rob lund

nvtura despre chenoz

-lucrare de atestat-

ndrumtor: Candidat:

Pr.Prof. Vasile Pvleanu Mnzulic Constantin-Cosmin

Cuprins

I. Argument
II. Taina chenozei
III. Aspectele chenozei
IV. Etapele chenozei
V. Texte chenotice
VI. Realitatea chenozei
VII. Chenoza in societatea Sfinilor Prini
VIII. Bibliografie

I.Argument

I.Argument
II. Taina chenozei
 Din punct de vedere lingvistic, (chenosis) nseamn golire sau de ertare, iar
cele dou accepiuni ale cuvntului sunt corelative.

Prin chenoz numim acea coborre i smerire inexprimabil a Fiului lui Dumnezeu ntrupat,
rmnnd n acelai timp ,ceea ce era (Dumnezeu) i lund ceea ce nu era (trup), chip de
rob, i fcndu-Se ca unul din noi, pn ntr-att nct li s-a prut celor necredincioi c nu
este Dumnezeu (cf. sfntul Maxim Mrturisitorul), ca s Se apropie i s Se uneasc cu noi.
Este gestul deertrii, golirii sau micorrii slavei Sale dumnezeieti pe care a avut-o nainte
de ntrupare (Ioan. 17, 5), pentru a veni n maxima apropiere de noi i a realiza pentru
totdeauna unirea firii dumnezeieti cu firea omeneasc n ipostasul Su dumnezeiesc1.

Iar n teologie, chenosisul sau chenoza (cum s-a familiarizat cuvntul n teologia romneasc)
este golirea sau deertarea de Sine a Fiului lui Dumnezeu, pentru ca s Se ntrupeze i s Se
fac om i s triasc ca om printre oameni.

Astfel, la Filip. 2, 7, apare verbul , la forma indicativ aorist, persoana a 3-a singular,
referindu-se la persoana Fiului. i aceasta e prima i singura apariie textual n Noul
Testament a acestei forme verbale. Iar aici Sfntul Pavel ne spune c Fiul lui Dumnezeu S-a
deertat pe Sine ( ), chip de rob lund ( ), ntru
asemnarea oamenilor fcndu-Se ( )2. Pentru c Fiul lui
Dumnezeu, ntrupndu-Se, S-a artat oamenilor cu chip de om, de creatur, i S-a asemnat
oamenilor, fr ns a avea pcatele i patimile noastre. ns, n esen a ei, noi nu tim ce
nseamn aceast deertare a Lui pentru a Se face om.

Printele Dumitru Stniloae subliniaz acelai lucru atunci cnd spune: Chenoza const n
faptul c Fiul lui Dumnezeu i-a nsuit, i-a fcut proprii (, ) firea
omeneasc i slbiciunile ei, neimprimate de pcat. Dar n ce const aceast mpropriere e o
tain. Ea exprim raportul de intimitate ntre Ipostasul divin i natura omeneasc3

1 1. Pr. Prof. Dr. Ioan Ic, Chenoza, n vol. Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof.
Pr. Ioan Zgrean,Dogmatica ortodox manual pentru seminariile teologice, ed.
Renaterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 208

2 Diac. [Lect. Dr.] Florin Toader Tomoioag, Taina chenozei n teologia ortodox a
secolului al XX-lea, Ed. Doxologia, Iai, 2015, p. 82.

3 Preotul Profesor Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. al II-lea,

ed. a III-a, Ed. IBMBOR, Bucureti, 2003, p. 70.
Golire nu nseamn nici o clip ca Hristos s fi renunat la ceva din cele ale firii Sale
dumnezeieti. Hristos este n veci Dumnezeu adevrat, fr tirbire. Prin ntrupare Fiul lui
Dumnezeu asum firea omeneasc, fcndu-se astfel (i) Fiu al omului pentru venicie.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, este deci Dumnezeu adevrat i om adevrat.
Chipul asumrii umanitii n Hristos rmne ns tain de necuprins. Termenul de chenoz
ncearc tocmai s exprime ceva din acest mister: pe de o parte face referire la smerenia lui
Hristos, care este strin omului ca una mai presus de nelegere, dup cum mrturisete
sfntul Siluan Athonitul prin aceea ca una este smerenia omului i alta este smerenia lui
Hristos; pe de alt parte, arat minunea prin care prin ntrupare Cel nencput devine om,
creatur, i face astfel umanitatea noastr prta necreatului. ntruparea Fiului lui Dumnezeu
nu este un episod pasager ntrct El rmne om n venicie odat cu ntruparea, de unde i
venicia chenozei Lui.

Locul scripturistic clasic este la Filipeni 2, 6-11: "Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o
stirbire a fi El ntocmai cu Dumnezeu, ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, facndu-se
asemenea oamenilor, si la infaiare aflndu-se ca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor
facndu-se pana la moarte, si inc moarte pe Cruce. Pentru aceea si Dumnezeu L-a
preanalat i l-a daruit lui nume, care este mai presus de orice nume; ca ntru numele Lui, tot
genunchiul s se plece, al celor cereti si al celor pamntti si al celor de dedesubt.Si s
marturisesc toata limba c Domn este Iisus Hristos, ntru slava lui Dumnezeu Tatl"

II.Aspectele chenozei

ntruparea Fiului lui Dumnezeu are doua aspect:

 1. Modul smereniei coborrii lui Dumnezeu din slava Preasfintei Treimi la condiia de
om
2. Modul asumarii firii noastre umane,astfel nct El s fie Dumnezeu adevrat i om
adevrat n acelai timp,iar cele doua firi s fie unite ipostatic n chip
nemprit,nedesprit,neamestecat i neschimbat.

Prin urmare, chenoza cuprinde dou aspecte: smerirea Fiului lui Dumnezeu pn la
condiia de om; felul n care i-a mpropriat firea uman. De la nceput, trebuie spus c actul
chenozei este un paradox, pentru c smerirea, golirea real a Fiului de slava Sa divin prin
ntrupare nseamn tocmai reversul - aparent contrar - al puterii i libertii Sale; pentru c
numai prin aceast umilire i restrngere a slavei Sale s-au putut oamenii mprti, prin
srcirea Lui, de bogia Lui. Prin chenoz, Iisus Hristos, pe de-o parte asum firea uman
ptimitoare iar pe de alt parte d trupului puterea s biruiasc patimile i moartea.4

Chenoza i ndumnezeirea firii umane sunt complementare, una o presupune pe

cealalt i este reversul ei. Asumarea firii umane ptimitoare nu nseamn c firea divin a
devenit ptimitoare, ci numai c persoana divin a devenit subiect purttor i al firii
umane.Chenoza este expresia suprem a iubirii lui Dumnezeu fa de oameni. Dei toi Sfinii
Prini afirm o chenoz real, totui nici unul nu vorbete de o chenoz radical, n sensul de
renunare la vreuna din calitile firii divine. 5

Chenoza n sensul unirii ipostatice cu toate proprietile neschimbate ale firilor. Astfel,
Sf. Grigorie de Nazianz spune: Ceea ce era a rmas, iar cea ce nu era a asumat . Sfntul
Ioan Gur de Aur zice i el: Auzind c s-a deertat, s nu socoteti vreo schimbare, prefacere
sau nimicire a unei firi, ci rmnnd ceea ce era, a luat ce nu era i ntrupndu-se a rmas
Dumnezeu. Mai subtil exprim chenoza Sf. Maxim Mrturisitorul astfel: nsui Cuvntul,
golindu-se, smerindu-se fr schimbare i primind n sens propriu caracterul ptimitor pe
care-l avem noi prin fire i prin ntrupare supunndu-se cu adevrat simirii naturale, s-a numit
Dumnezeu vzut i Dumnezeu de jos. Chenoza a fost necesar, pentru c numai
mpropriindu-i firea uman, Hristos poate s ne fac i pe noi dumnezei dup har.

4 Pr.Prof.Dr.Isidor Todoran, Argid.Prof.Dr.Ioan Zgrean, Dogmatica Ortodox,

Manual pentru seminariile teologice, Editura Renaterea, Cluj Napoca, 2006,
p.208-211.

5 Protoiereu P. Svetlov, "Invatatura crestina in expunere apologetica", vol. 2,

Chisinau, Tipografia Tiparul Moldovenesc, 1936, p. 586
 Chenoza i ndumnezeirea firii umane sunt complementare, una o presupune pe
cealalt i este reversul ei. Asumarea firii umane ptimitoare nu nseamn c firea divin a
devenit ptimitoare, ci numai c persoana divin a devenit subiect purttor i al firii umane.
Chenoza este expresia suprem a iubirii lui Dumnezeu fa de oameni. Dei toi Sfinii
Prini afirm o chenoz real, totui nici unul nu vorbete de o chenoz radical, n sensul de
renunare la vreuna din calitile firii divine.6

Teologia protestant a construit o seam de teorii privind interpretarea chenozei. Unii

teologi, ca Thomasius i Gess afirm o golire de ntrebuinare, n sensul c Hristos i
pstreaz nsuirile divine dar nu le ntrebuineaz complet i continuu. Alii, ca Lucas
Osiander, formuleaz o ascundere de ntrebuinare, n sensul c Hristos s-a folosit de
nsuirile Saledivine numai pe ascuns. Aceste teorii protestante, dei subtile i ingenioase, sunt
totui inacceptabile. Prima teorie duce la acceptarea unei schimbri reale a firii divine i
negarea unirii ipostatice; iar dup a doua teorie, Hristos folosind numai pe ascuns nsuirile
divine duce la impresia unui doketism (c ar fi avut numai aparent trup uman).Este de
observat c aceste teorii chenotice protestante sunt, de fapt, forme moderne de monofizism,
pentru c vorbesc de o schimbare real, de o auto-limitare a firii divine.7

Fr chenoz, prpastia dintre Dumnezeu i om n-ar fi fost nvins nici n Iisus Hristos.
Numai prin chenoz, dumnezeirea s-a putut cobor chiar n snul umanitii, ca s-o nnobileze
nu din exterior, ca pe un obiect, ci dinuntru. Fr chenoz, natura omeneasc n-ar fi putut
suporta n intimitate natura dumnezeiasc; ar fi ars, s-ar fi topit de prea marea putere a naturii
dumnezeieti. Cum ar mai fi putut persista tiina mrginit omeneasc n acelai timp cu
tiina fr margini a lui Dumnezeu?; sau, neputinele omeneti n acelai subiect cu
atotputernicia Lui? n Iisus, dumnezeirea inspira persoana Lui divino-uman i se manifesta
n msura n care natura omeneasc o putea primi i ncpea, dar nu fornd asupra ei i nu n
afar de ea; i n aceasta se arat chenoza nentrerupt, actual a dumnezeirii, care se msoar
pe Sine dup cele omeneti .

6 Pr.Roman Rytsar,Teologia Chenotic a lui Antonie Bloom,Mitropolitul

Surojului,din perspectiva antropologic,traducere din limba englez Lucian
Filip,editura Doxologia,Iai,2016,pag.121

7 Stan Coman, Sensul ortodox al chenozei fa de teoriile chenotice moderne, n

revista Ortodoxia, nr. 3,1956,p.256
 IV.Etapele chienoze

Sunt trei etape ale chenozei:

1. Etapa anterioara chenozei,cnd Fiul era n Slava Tatlui care Dumnezeu fiind la chip
2. Etapa chenozei propriu-zise,a smeririi,a deertrii,a coborrii lui Dumnezeu la noi,care
ine de la intrupare pn la moartea pe Cruce.
3. Etapa preamaririi,a reintrarii Fiuluiu n Slava Tatlui,aceast etap ncepe cu pogorrea
la iad,apoi continu cu nvierea,nlarea i ederea de-a dreapta Tatlui
nc de aici se vede c n coborrea Fiului lui Dumnezeu se pot distinge dou
etape: una anterioar ntruprii, prin care Fiul lui Dumnezeu accept s Se fac om; i
alta in continuare, prin care Dumnezeu ia patimirea noastr asupra Sa. De altfel ultima
 se implic in prima, dat fiind conditia ptimitoare a omului, cci Dumnezeu S-a facut
om nu c s desfiinteze continutul omenittii noastre. El a luat ptimirile noastre ca s
le depeasc dinuntru. E o chestiune pe care o vom cerceta mai ncolo, aceea privind
modul cum Fiul lui Dumnezeu pe de o parte d putere dumnezeiasc trupului, pe de
alta suport ptimirile lui8.Aici spunem numai c aceste patimiri nu pot fi depaite
dect prin suportarea lor, care i ea e o putere.
Despre amndoua etapele "golirii" Fiului lui Dumnezeu vorbeste Sfntul
Apostol Pavel in mod direct in Epistola ctre Filipeni. i dei nu o prezint direct ca
fiind condiia ridicrii noastre, aceasta se subnelege: "Care in chipul lui Dumnezeu
fiind, nu rpire a socotit a fi ntocmai cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, chip de rob
lund, fcndu-Se oamenilor asemenea; i la nfiare dovedindu-Se ca un om, S-a
smerit pe Sine, asculttor fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce. Pentru
aceea, Dumnezeu L-a preanlat i I-a druit Lui nume care este mai presus de orice
nume" (Filipeni 2, 7-9).
Sfntul Chiril din Alexandria consider, n acord cu locurile date din Sfntul
Apostol Pavel, ca aceast golire nu se refer la umanitatea asumat de Fiul lui
Dumnezeu, ci la Fiul lui Dumnezeu nsui. El scoate din aceast "golire" un argument
pentru unirea celor dou firi ntr-o persoan, sau pentru asumarea firii omeneti in
nsui ipostasul Sau dumnezeiesc. Cci dac ar fi in Hristos dou persoane, una
dumnezeiasc si una omeneasc, Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi golit, rmnnd in
relaie exterioar cu omul. Nici omul nu s-a putut goli, cci fiind asumat firea lui in
Ipostasul lui Dumnezeu-Cuvantul, a fost mai degrab cinstit prin aceasta.
Numai Dumnezeu-Cuvantul S-a smerit prin ntrupare. Dar in acest caz trebuie s
admitem c Dumnezeu-Cuvantul a devenit de fapt ipostasul firii omenesti9. Desigur
"golirea" lui Dumnezeu-Cuvantul in firea omeneasc a atras-o i pe aceasta ntr-o
anumit smerenie, care n-ar fi avut loc fr asumarea ei in Ipostasul divin. Aceast
smerire e ns deosebit de "golirea" Fiului lui Dumnezeu.
Ideea Sfntului Chiril, c golirea se refer la Fiul lui Dumnezeu, nu la
umanitatea Lui, nu e contrazis de ideea general a Printilor ca dumnezeirea n-a putut
asuma ptimirile noastre. Cci nu firea dumnezeiasc a devenit prin aceasta

8 Pr.Prof.Dumitru Stniloaie,Teologie Dogmatic Ortodox,vol.2,editura institutului

biblic i de misiune ortodox,Bucureti 2010,pag.67

9 Apologia celor 12 capitole ctre episcopii orientali,P.G.76,col.29 urm.Rspuns la

combaterea anat.12 de ctre Andrei al Samosatei i Teodoret
 ptimitoare, ci Persoana acestei firi, ntruct a devenit si Persoana firii omenesti. Pe de
alt parte, puterea cu care Hristos a suportat ptimirile fara sa treac prin ele la pcat,
o are prin faptul c e Fiul lui Dumnezeu, purttor al firii dumnezeiesti. Prin ea are
puterea de a suporta ptimirile omenesti. Neptimirea firii dumnezeiesti nu trebuie
nteleas ca nepsare si ca neputin de participare prin Ipostasul ei la cele omeneti.
Chiar o astfel de neputin de participare ar fi o ngustare sau o ptimire. Toate acestea
le spune Leoniu de Bizan: "Nimic din acestea n-ar putea primi Cuvantul lui
Dumnezeu (din nzuinele sufletului prin dorina si iuime spre Dumnezeu), fiind
neschimbat si nemodificabil prin fire.10
Totui nu va refuza din pricina impasibilitii firii s Se uneasc prin fiina cu firea
omului, ca s nu se vad c refuzul e o patim adevarat si Se teme s fie in acelea in
care sufletele srguitoare Il au pe El ca ajutor si susintor, ntruct n-au primit nici o
vtmare de la trup, ci mai degrab s-au mbogit din Dumnezeu, avnd trupul
mpreuna-lucrtor spre virtute, i nu adversar."Dumnezeu este ca persoan liber i
pentru participare, mai bine zis pentru ntrirea celor ce ptimesc. Se poate spune deci
c ptimirile in de firea omeneasc i, n acelai timp, ca Fiul lui Dumnezeu Si le-a
nsuit ntruct S-a fcut om, nu ca s cad sub puterea lor, ci ca s le biruiasc cu
puterea Sa. i-a nsuit ptimirile n care i-a artat libertatea si puterea de a birui
slbiciunea sucombrii firii noastre sub ele.11
Chenoza const tocmai n mproprierea naturii noastre in toat suportarea ei
curat a durerilor de ctre Dumnezeu-Cuvantul. Far aceasta Fiul lui Dumnezeu nu S-
ar fi putut face om cu adevrat.
Dar Sfntul Chiril scoate din chenoz si un argument ca Fiul lui Dumnezeu,
asumnd umanitatea noastr, a rmas totodat Fiul lui Dumnezeu, cci altfel, cum i
de unde s-ar cunoaste c El nsui este cel ce lucreaz cele smerite i sufer prin
umanitatea Sa? La fel, dac n-ar fi rmas Fiul lui Dumnezeu, cum ar fi putut birui
ptimirile suportate, scond afectele ptimitoare din firea noastr si ndumnezeind-
o?12 Prin aceasta Sfntul Chiril respinge anticipat teoriile chenotice protestante din sec.

10 Pr.Prof.Dumitru Stniloaie,Teologie Dogmatic Ortodox,vol.2,editura

institutului biblic i de misiune ortodox,Bucureti 2010,pag.68

11 Ibidem,pag.69

12 Pr.Roman Rytsar,Teologia Chenotic a lui Antonie Bloom,Mitropolitul

Surojului,din perspectiva antropologic,traducere din limba englez Lucian
Filip,editura Doxologia,Iai,2016,pag.187
 XIX, potrivit crora Fiul lui Dumnezeu ntrupndu-Se a renuntat pentru vremea vietii
pamnteti la atotputernicia, atotprezenta, cunotina si contiina Sa dumnezeiasc.
"Dar cum a srcit? Prin aceea c fiind Dumnezeu cu firea Sa si Fiul lui Dumnezeu si
Tatl, S-a facut om si S-a nscut trupete din smna lui Adam, mbrcnd msura
cuvenit unui serv, adic ceea ce este omenesc." Dar El n-a ncetat s fie i Dumnezeu:
"Cci Cel ce nu a socotit lucru vrednic de dispre a Se face ca noi, n ce chip ar renuna
la cele prin care s-ar putea cunoate ca S-a facut pentru noi ca noi?"13
Chenoza const in faptul ca Fiul lui Dumnezeu Si-a nsuit, i-a fcut proprii
firea omeneasc si slbiciunile ei, neimprimate de pcat. Dar in ce const aceast
mpropriere e o tain. Ea exprim raportul de intimitate ntre Ipostasul divin si natura
omeneasc. Dac n Ipostasul divin se actualizeaz firea omeneasc, sau daca El
devine ipostasul compus al firii dumnezeieti si omeneti, unul si acelai subiect
savrete i sufer real toate cele omeneti; dar e i neptimitor. Acelai subiect sau
ipostas traiete i sufer in mod real cele ale trupului, dar i svrete in mod real
minuni prin trup i il face pe acesta de-via-fctor. Deci Ipostasul cel unul umple de
putere dumnezeiasc trupul i sufer cele ale trupului. Dar le sufer cu putere i le
biruiete din aceast cauza. Sfntul Chiril insist mai mult asupra ndumnezeirii
trupului prin ntrupare. Trupul nostru pe care noi l trim in mare msura lipsit de o
transparen, este pentru El fctor de via, fiind primitor de via dumnezeiasc.
"Caci el nu este in chip simplu trupul vreunui om ca noi, ci este cu adevrat trupul
propriu al Cuvntului dumnezeiesc care face toate, i-I este propriu in acelai fel n
care s-ar zice c ne este propriu trupul fiecruia din noi."14
Sfntul Chiril se ocup mai puin cu chenoza n sens de asumare de ctre Fiul lui
Dumnezeu a ptimirilor noastre i mai mult de asumarea firii noastre i a actelor ei n
general. Despre asumarea ptimirilor noastre ca mijloc de vindecare a lor am vzut c
vorbete Leoniu de Bizan. Iar mai mult vorbete de aceasta Sfntul Maxim
Mrturisitorul. Dupa el, numai pentru c Fiul lui Dumnezeu a rmas neschimbat cu
dumnezeirea Lui in aceast unire, a putut svi prin trup atte acte de putere i l-a

13 Pr.Prof.Dumitru Stniloaie,Teologie Dogmatic Ortodox,vol.2,editura

institutului biblic i de misiune ortodox,Bucureti 2010,rsp.la
combat.anat.12,pag 70

14 Pr.Prof.Dr.Isidor Todoran, Argid.Prof.Dr.Ioan Zgrean, Dogmatica Ortodox,

Manual pentru seminariile teologice, Editura Renaterea, Cluj Napoca, 2009,
p.185
 putut ndumnezei; tot aa numai rmnnd Dumnezeu, n coborrea Sa la firea noastr,
a putut vindeca rnile ei.15
De aceea Sfntul Maxim spune c Hristos a realizat mntuirea noastr prin amndou:
prin ptimiri (ca manifestri ale chenozei) si prin minuni (ca semne ale puterii
dumnezeieti manifestate prin trup), rezultatul final fiind nsa eliberarea de pcat i
ndumnezeirea noastr. "Prin minuni Se arat rmnnd n chip neschimbat ceea ce
era, iar prin ptimiri Se arata pstrnd n chip neschimbat ceea ce S-a fcut. Si prin
amndou, minuni si ptimiri, ne-a druit desfiinarea pcatului si harul
ndumnezeirii."
Din asumarea firii noastre de ctre Fiul lui Dumnezeu, care e primul act al
chenozei Lui (cum se vede din Epistola ctre Filipeni, 2, 7-9), urmeaz o chenoz n
continuare, urmeaz ascultarea ca om i suportarea trebuinelor omeneti (efectele de
foame, de sete, de somn, frica de moarte, durerea etc.) i suportarea morii nsi. n
toate acestea se arat acceptarea trasturii ptimitoare a firii noastre, afar de pcat.
Acestea nu sunt o chenoz a firii omeneti. Cci aceasta le avea prin ea nsi. Ci a lui
Dumnezeu-Cuvantul, Care accept s le suporte pe toate.
Acceptarea lor a fost necesar iari pentru vindecarea firii de ele. Rostul acesta
al asumrii ptimirilor l exprim Leoniu de Bizan combtnd pe aftardochei, care
afirmau c trupul lui Hristos a fost nestriccios i far putin ptimirii. El spune:
"Trupul se cunoate ptimitor i coruptibil. Faptul dinti Il face pe Cel mai presus de
noi ca noi, iar al doilea nu-L las s rmn pe Cel cu noi ca noi dect pn ce o cere
timpul de vindecare i pn la ridicarea a ceea ce e al nostru la ceea ce e mai presus de
noi, adic pn la ridicare si Inviere.16
Cci nu vom avea asemnarea cu Dumnezeu de nu vom ptimi cu Cel ce a ptimit.
Dar cum a ptimit, dac nu ca noi? Dar n-ar fi ptimit ca noi de n-ar fi rmas ca noi."
De fapt prin aceasta se afirm paradoxul c prin ptimirile acceptate prin chenoz, Fiul
lui Dumnezeu comunic firii omeneti o putere dumnezeiasc, n felul acesta nu mai e
o contrazicere ntre puterea ce o d Fiul lui Dumnezeu trupului Su, fcndu-l
colaborator n svrirea de minuni, sau de-via-fctor, i puterea de suportare i,
prin aceasta, de biruire a ptimirilor. A suporta fr crtire ptimirile e tot o putere.

15 Pr.Prof.Dumitru Stniloaie,Teologie Dogmatic Ortodox,vol.2,editura

institutului biblic i de misiune ortodox,Bucureti 2010,rsp.la
combat.anat.12,pag 70

16 Ibidem,pag.71
 Aceste ptimiri sunt propriu-zis trebuintele trupului care, cand sunt satisfacute,
pricinuiesc placere, si cand nu sunt satisfacute, pricinuiesc durere.

Omul s-a deprins insa atat de mult cu placerea satisfacerii trebuintelor trupesti, incat le
satisface chiar peste masura necesara, cautand placerea in ea insasi. Iar de durere fuge,
chiar cu pretul renuntarii la valorile care mentin sanatatea spirituala a firii, acceptand o
adevarata descompunere spirituala. In toate acestea se manifesta o teribila slabire a
firii noastre, care trece cu vederea viitorul durabil, de dragul clipei prezente. Trece cu
vederea ca satisfacerea de mai multe ori repetata a unor placeri prezente va aduce un
lant continuu de dureri viitoare. Iisus a tinut in frau tendinta spre placere, satisfacand
numai in cadrul strict necesar trebuintele firii, iar cand prin aceasta risca slabirea
puterilor spirituale ale firii si tradarea valorilor spirituale, nici atat, acceptand si
suportand chiar durerea mortii. Caci prin aceasta intarea spiritul din firea omeneasca.
Prin aceasta restaura taria firii, adica starea cu adevarat conforma firii.17
In suportarea acestor patimiri Iisus Se dovedeste "omul tare", omul restabilit
in taria lui adevarata. De aceea, in pictura rasariteana, Hristos cel rastignit nu e Hristos
cel cazut in ultima stare de slabiciune, caci in Rasarit crucea a fost conceputa ca prilej
de intarire a firii, sau a spiritului in ea, nu ca simpla satisfactie data lui Dumnezeu
pentru jignirea adusa Lui de oameni, satisfactie aratata in acceptarea anularii de sine a
omului, inteleasa ca slabiciune pana la ultima limita. In Rasarit acceptarea mortii in
fata lui Dumnezeu e inteleasa totodata ca tarie.
De aceea moartea suportata de Iisus e in acelasi timp prilej de manifestare a puterii,
prin care moartea e invinsa de Fiul lui Dumnezeu in trup si cu colaborarea trupului
intarit. Caci si trupul poate fi tare in rabdarea patimirilor, prin puterea data lui de Fiul
lui Dumnezeu din partea firii dumnezeiesti. Astfel intre puterea data firii omenesti in
savarsirea de vindecari si intre puterea de rabdare nu e o contrazicere. Exact prin
puterea de rabdare a patimirilor trupul se face interior apt pentru a fi instrument al
vindecarilor si al invierii sale ca ultima treapta pe aceasta linie. Deci Cuvantul lui
Dumnezeu, acceptand aceasta smerire a trupului, pe de alta parte, intareste trupul.

17 Pr.Roman Rytsar,Teologia Chenotic a lui Antonie Bloom,Mitropolitul

Surojului,din perspectiva antropologic,traducere din limba englez Lucian
Filip,editura Doxologia,Iai,2016,pag.153