Curs 7 9.04.

2013

Categorii de acte administrative

In literatura de specialitate sunt utilizate mai multe criterii de clasificare a actelor

administrative, dintre care relevante sunt:

1. Criteriul organului de la care emana actul administrativ in functie de care

identificam:
a) Acte care emana de la autoritatile centrale
b) Acte care emana de la autoritatile de la nivelul unitatilor administrativ
teritoriale, respectiv in contextul actual avem de a face cu comune,
judete sau municipii (orase)

In functie de competenta acestor autoritati centrale, locale, judetene, etc, actele

administrative sunt unele de administrare generala pentru ca vizeaza
multitudinea de atributii cu care sunt dotate si altele de administrare de
ramura/de specialitate/de domeniu.

2. Criteriul intinderii efectelor pe care le produce actul administrativ ne

permite sa identificam:
a) Acte administrative individuale care produc efecte fata de un subiect
determinat de drept (ex. O diploma, un permis, o autorizatie)
b) Acte administrative cu caracter normativ care produc efecte juridice
general obligatorii (deci fata de toti) si sunt opozabile erga omnes.

Actele individuale care sunt denumite generic autorizari sau autorizatii, indiferent
de denumirea specifica pe care o poarta, la randul lor, sunt unele dintre ele
impuse (autorizatii impuse) in sensul ca legiuitorul conditioneaza o anumita
activitate de existenta unui asemenea act, iar altele sunt libere, in sensul ca
legiuitorul nu impune ca ele sa existe. Diferente intre cele doua tipuri prezinta
relevanta si din punct de vedere al aducerilor la cunostinta, ceea ce echivaleaza
cu momentul de la care aceste acte produc efectele.

De esenta a actelor individuale este ca ele sunt supuse comunicarii, iar a

actelor normative ca ele se supun publicarii, cu anumite exceptii permise de
lege (ex: hotararile de guvern care au caracter militar, indiferent de caracterul lor
individual sau normativ nu sunt supuse publicarii ci doar comunicarii catre
institutiile interesate). Ca regula, de la data comunicarii sau publicarii ele produc
efecte juridice, cu anumite exceptii prevazute de lege (ex: in materia actelor de
stare civila, acestea produc efecte pentru trecut, de la momentul in care s-a
produs nasterea, respectiv decesul, nu de la data la care ele au fost emise. In
materia contraventionala, actele normative produc efecte ulterior publicarii, intr-
un termen care trebuie sa fie cel putin 10 zile de la publicare. Mai mult chiar,
actele normative in materie contraventionala, ca si cele in materie penala,
produc efecte si pentru trecut, conform art. 15 din Constitutie care prevede ca
legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale si contraventionale
mai favorabile).
Regimul juridic al actelor administrative

Notiunea de regim juridic, indiferent de ramura de drept la care ne raportam,

seminifica ansamblul acelor conditii de fond si de forma care dau identitate unei
institutii in ordinea de drept existenta. Pentru actul administrativ, el este format
din elementele care il particularizeaza in raport cu alte categorii de acte juridice.

Elementul central al acestui regim juridic este LEGALITATE. Termenul lege, in

limbajul juridic, dar si cotidian in egala masura, are doua acceptiuni:

a) Lato sensu in sens larg el semnifica orice act juridic care produce efecte
obligatorii pentru un subiect de drept, indiferent de denumirea pe care o
poarta si organul de la care emana
b) Stricto sensu in sens restrans el semnifica actul adoptat de Parlament
care poarta aceasta denumire.

Notiunea de LEGALITATE a fost analizata in mod diferit, pornind de la corelatia ei

cu oportunitatea, de catre reprezentantii celor doua mari scoli de drept public
existente in Romania in perioada postbelica.

1. Scoala de la Cluj, in frunte cu profesorul Tudor Drganu a considerat ca

legalitatea si oportunitatea reprezinta doua conditii distincte ale actului
administrativ. Daca legalitatea inseamna conformitatea cu litera legii,
oportunitatea evoca acea calitate a actului administrativ de a satisface
anumite nevoi sociale specifice unui timp si loc date, determinate. Ea este
in legatura cu puterea discreionara a administratiei publice, care evoca
libertatea de care dispune organul administrativ pentru a alege din mai
multe solutii legale si posibile pe cea care corespunde in cea mai mare
masura interesului social pe care organul administrativ trebuie sa il
satisfaca. Sub acest aspect, o decizie a administratiei poate sa fie legala
dar nu oportuna.
2. Scoala de la Bucuresti considera ca legalitatea reprezinta corolarul
(ansamblul) sau sumumul (totalitatea) conditiilor de validitate ale unui act
administrativ, iar oportunitatea o componenta a legalitatii.

Reprezentantii scolii de la Cluj considera ca un act administrativ poate fi atacat in

justitie pentru cauze de nelegalitate dar nu si de neoportunitate. Scoala de la
Bucuresti considera ca instanta judecatoreasca este competenta sa se pronunte
pe ambele aspecte. Mai mult chiar, in conformitate cu documentele europene
privind drepturile si libertatile fundamentale si celelalte izvoare care emana de la
institutiile uniunii si care constituie asa zisul acquis-ul european (=a primi sau
ceea ce este primit), precum si jurisprudenta celor doua curti europene, respectiv
Curtea Europeana de Justitie de la Luxembourg si Curtea Drepturilor Omului de la
Strasbourg, trebuie sa recunoastem instantelor judecatoresti investite cu un
litigiu, generat cu un act administrativ considerat nelegal, competenta de a se
pronunta atat asupra aspectelor de legalitate, cat si asupra celor de oportunitate.

Conditiile generale de legalitate pentru actele administrative sunt urmatoarele:

 1. Conditia ca actul administrativ sa fie emis sau adoptat (organele
individuale/unipersonale emit acte, pe cand cele colegiale adopta acte) in
conformitate cu Constitutia, legile, ordonantele si hotararile Guvernului si
cu toate celelalte acte juridice care au o forta obligatorie pentru organul de
la care actul emana.
2. Conditia ca actul sa fie emis sau adoptat de organul competent si in
limitele competentei sale. Depasirea acestor limite atrage problema
excesului de putere care este sanctionabil sau cenzurabil de catre instanta
de judecata.
3. Actul administrativ sa fie emis sau adoptat in forma si cu procedura
prevazute de lege.

Forma actului administrativ

Actul administrativ imbraca, de regula, forma scrisa, aceasta fiind ceruta ad

validitatem, adica pentru validitatea actului, si nu ad probationem, adica pentru a
constitui mijloc de proba. Actele administrative normative imbraca intotdeauna
forma scrisa pentru ca legea impune publicarea lor ca sa fie aduse la cunostinta.
In schimb actele individuale pot, unele din ele, sa imbrace si forma orala, legea
insasi prevazand aceasta. Astfel, ordonanta guvernului nr.2/2001 cu privire la
contraventii, prevede ca avertismentul, care este o sanctiune contraventionala cu
caracter moral, se poate aplica atat scris, de regula cand lipseste
contravenientul, cat si oral.

De forma scrisa se leaga alte aspecte, cum ar fi:

- tampilele, antetul, semnaturile prin care se identifica acesta

- Limba in care este scris actul si care, ca regula, este limba romana, limba
oficiala a statului conform art. 23 din Constitutie. Art. 120, alin. 2 prevede
insa ca, in unitatile administrativ teritoriale in care cetatenii care apartin
unei minoritati nationale au o pondere semnificativa (peste 20%) se
asigura folosirea limbii minoritatilor nationale in scris si oral in relatiile cu
autoritatile locale ale administratiei publice si cu serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate.

Speta: in judetul Covasna exista o structura teritoriala a unei autoritati publice

autonome, respectiv Camera de Conturi a judetului care apartine de Curtea de
Conturi si nu are personalitate juridica. Cetatenii de origine maghiara au
considerat ca denumirea acestei structuri teritoriale sa fie afisata si in limba
maghiara si au formulat actiune la Consiliului National pentru Combaterea
Discriminarii solicitand sa fim sanctionati pentru ca nu am facut acest lucru si sa
fim obligati sa o facem. Consiliul National le-a admis petitia, insa instanta de
judecata, in fata careia a fost contestata/atacata aceasta decizie, a anulat-o in
baza urmatoarelor considerente:

a) Constitutia face referire expresa atunci cand instituie acest drept pentru
minoritati la organele administratiei publice locale si serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate. Aceleasi
categorii de organe, autoritati se regasesc si in legea administratiei publice
locale nr.215/2001.
 b) Curtea de Conturi a Romaniei nu face parte, nici structurile sale teritoriale,
din categoria organelor administratiei publice (nu este organ
administrativ), ea este o structura/institutie autonoma, cu statut distinct
care excede (este in afara) celor 3 puteri clasice in stat asa cum este si
Curtea Constitutionala si Avocatul Poporului.
c) Acest statut determina concluzia ca ea nu poate fi obligata, si cu atat mai
putin, sanctionata pentru vreo incalcare a drepturilor minoritatilor
nationale in raport cu administratia.

Forma scrisa a actului administrativ este ceruta pentru urmatoarele

considerente:

1. Pentru a se cunoaste cu exactitate continutul actului

2. Pentru a se sanctiona eventualele persoane responsabile pentru
negalitatea actului
3. Pentru a fi utilizat ca mijloc de proba in justitie, avand in vedere ca prin
articolul 126, alin. 6 este garantat controlul de legalitate exercitat de
instantele de contencios administrativ asupra actelor administrative ilegale
asupra autoritatilor publice.
4. Pentru a se exercita rolul educativ pe care administratia il exercita prin
activitatea pe care o desfasoara in raporturile cu cetateanul.

Una din prezumtiile care guverneaza regimul juridic al actelor administrative,

este prezumtia de autenticitate care impune in mod expres conditia formei scrise,
ea exprimand concordanta actului cu organul care este exprimat in forma
exterioara a acestuia.