Drept Penal

Curs II
10 octombrie 2014

Principiul prevenirii savarsirii faptelor prevazute de legea penala

Scopul activitatii de combatere a fenomenului infractional este prevenirea
savarsirii faptelor prevazute de legea penala. Exista o preventie generala
care este realizata prin simpla edictare a normei, fapt care determina
abtinerea de la savarsirea faptelor prevazute de legea penala, si preventia
speciala care se realizeaza prin sanctionarea celui vinovat de savarsirea
infractiunii si care il inlatura din societate, pentru o perioada de timp, pe
infractor. Procesul de executare a pedepselor trebuie sa vizeze de
asemenea prevenirea savarsirii de fapte antisociale.

Principiul infractiunii ca unic temei al raspunderii penale

Potrivit art.15 alin.2 din Codul Penal, infractiunea este unicul temei al
raspunderii penale. Aceasta inseamna ca cea mai grava forma de
raspundere juridica intervine doar in cazul savarsirii unei infractiuni. Acest
principiu este o importanta garantie a libertatii persoanei. Raspunderea
penala nu intervine pentru contraventii si abateri, ci doar pentru
infractiuni.

Principiul personalitatii raspunderii penale

Acest principiu spune ca raspunderea pentru savarsirea unei infractiuni
revine exclusiv persoanei care a savarsit-o, fara a fi transferata unei alte
persoane.
Caracterul personal al raspunderii penale presupune si caracterul personal
al sanctiunii de drept penal.

Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal

Acest principiu este consacrat de art.74 din Codul Penal si presupune
stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal prin determinarea
concreta a acestora in raport cu gravitatea faptei savarsite, si cu
infractorul, astfel incat sanctiunea sa isi atinga scopul. Sanctiunile trebuie
adaptate in raport cu individul, conduita, varsta, starea de sanatate si
posibilitatile de integrare ale persoanei condamnate. Numai printr-o pura
individualizare se poate realiza scopul aplicarii sanctiunii: educarea
condamnatului, reinsertia sociala si prevenirea savarsirii de infractiuni.

Izvoarele dreptului penal

Expresia izvor de drept are mai multe acceptiuni.

Prima dintre ele este aceea de izvor natural sau material, care se refera
la conditiile materiale de existenta care determina aparitia unei
reglementari juridice.
A doua acceptiune este aceea de izvor constitutiv sau sursa politica
care se refera la vointa puterii publice de a institui o regula de conduita ca
norma de drept penal.
A treia acceptiune este aceea de izvor formal. El cuprinde actul legislativ
in baza caruia isi gaseste puterea de exprimare vointa publica.

Izvoarele sunt organizate ierarhic sub forma unei piramide in varful careia
se afla Constitutia, urmata de izvoarele internationale si legea, iar in final
se afla jurisprudenta si doctrina.

Specificul izvoarelor dreptului penal

In materia dreptului penal nu putem avea ca izvor de drept decat legea

organica sau ordonanta de urgenta. Legile ordinare, hotararile
Parlamentului, ordonantele si hotararile Guvernului, ordinele si
instructiunile aprobate de ministri, actele administrative publice locale nu
pot fi in niciun caz izvor al dreptului penal.

-Constitutia ca izvor al dreptului penal

Constitutia, ca lege care sta la baza tuturor legilor, sta in varful ierarhiei
izvoarelor dreptului penal. Calitatea de izvor de drept penal a normei
constitutionale rezulta, pe de o parte din mentionarea valorilor sociale pe
care dreptul trebuie sa le apere, iar, pe de alta parte, din enuntatea unor
principii si reguli care se refera la aplicarea dreptului penal. Totodata,
Constitutia reglementeaza imunitatea de jurisdictie a Presedintelui
Romaniei, a senatorilor si deputatilor, raspunderea membrilor Guvernului,
acordarea amnistiei si gratierii.

-Deciziile Curtii Constitutionale

Potrivit art.142 alin.1 din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala este
garantul suprematiei Constitutiei, pronuntandu-se asupra
constitutionalitatii legilor inainte de promulgare si hotarand asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate. Curtea Constitutionala are capacitatea
de a scoate din vigoare o norma penala sau de a reintroduce in vigoare o
norma penala ca urmare a declararii neconstitutionale a normei
abrogatoare.

-Legea organica
Potrivit art.73 alin.3 litera b) din Constitutie, prin legea organica se
reglementeaza infractiunile, pedepsele si regimul execturarii acestora,
precum si acordarea amnistiei sau gratierii. Aceste dispozitii impun
concluzia ca legea organica este principalul izvor al dreptului penal. Prin
lege penala, potrivit art.173 din Codul Penal, se intelege ca orice dispozitie
cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte
acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege. Aceste
dispozitii au asimilat legii organice atat ordonantele de urgenta cat si legile
si decretele adoptate inainte de 1990 si care au ramas in vigoare. Potrivit
art.115 alin.1 din Constitutia Romaniei, Parlamanetul putea adopta o lege
speciala de abilitare a Guvernului in domenii care nu fac obiectul legilor
organice. Acest text a creat o disputa, deoarece multi autori au sustinut ca
prin ordonante de urgenta nu se pot condamna fapte. C.C. a avut un punct
de vedere diferit care a devenit majoritar, astfel in 2005 s-a prevazut in
art.115 ca ordonantele de urgenta sa cuprinda norme de naturi organice.

-Decizii pronuntate in recurs in interesul legii

Potrivit art.474 alin.4 din Codul de Procedura Penala, dezlegarea data in
probleme de drept in recurs in interesul legii este obligatorie pentru
instante de la data publicarii in Monitorul Oficial.
Dezlegarea data in probleme de drept cu privire la care Inalta Curte de
Casatie si Justitie a fost sesizata in baza art.475 din Codul de Procedura
Penala.

-Izvoarele internationale
>izvoare internationale directe (tratate si coventii internationale care,
odata ratificate, creeaza drepturi si obligatii in sarcina subiectelor de
drept, fiind aplicate in mod nemijlocit de instantele romane)
>izvoare internationale indirecte (tratatele si conventiile internationale
care, odata ratificate, creeaza in sarcina statului obligatia de a le introduce
in legislatia penala interna.
Ex. Conventia impotriva torturii din 1984 care a impus modificarea legii
penale prin introducerea unui text incriminatoriu.

-Jurisprundenta
>deciziile Inaltei Curti de casatie si Justitie si ale Curtii Constitutionale
>reguli de drept enuntate sub o forma generala cu ocazia aplicarii la un
caz particular. Jurisprudenta, in acest caz, este sinonima cu regula
pretoriana din dreptul roman.
Jurisprudenta este izvor de drept in Marea Britanie si SUA dar in rest
ramane un subiect de disputa academica.

Doctrina
-desemneaza conceptiile cele mai raspandite cu privire la o problema
data.
Doctrina este invocata de cele mai multe ori pentru a prezenta o opinie
susceptibila sa devina o autoritate.

Raportul juridic penal

Raportul juridic penal este relatia de aparare sociala reglementata prin

normele dreptului penal.
Raporturile sociale devin raporturi juridice in urma reglementarii lor prin
norma de drept.
Totalitatea normelor de drept penal in vigoare alcatuiesc ordinea de drept
penal normativa sau formala, exprimand modalitatea ideala in care trebuie
sa se desfasoare relatiile sociale.
Totalitatea relatiilor de aparare sociala care se desfasoara efectiv in
conformitate cu reglementarea juridica penala formeaza ordinea de drept
efectiva sau reala.
Premisele raportului juridic
-Prima premisa este existenta unei relatii sociale. Nu putem avea
raport juridic fara ea.
- A doua premisa este existenta unei norme care sa reglementeze
relatia sociala. Daca un raport social nu este reglemetat prin norme de
drept, nu devine raport juridic.

Raportul juridic are mai multe trasaturi:

1) Subiectele raportului juridic: raportul juridic se naste intre stat, ca
reprezentant general al societatii, pe de o parte, si persoana fizica sau
juridica, in calitate de infaptuitor al infractiunii, pe de alta parte.
2) Drepturile si obligatiile partilor: sunt specifice, adica nu mai pot fi
intalnite la un alt raport juridic si sunt netransmisibile.
3) Nu se cere acordul de vointa al partilor la stabilirea actului juridic
generator al raportului juridic penal.

1) In mod invariabil, unul din subiecte este statul, iar celalalt este
persoana fizica sau juridica.
-Subiect al raportului juridic penal poate fi nu numai in cetatean roman
sau o persoana juridica romana ci si un cetatean strain sau o pers juridica
straina.
-O persoana poate fi subiect al mai multor raporturi juridice penale.

2) Continutul raportului juridic penal - este format din drepturile si

obligatiile corelative ale participantilor si, de regula cuprinde un singur
drept si o singura obligatie: dreptul statului de a asigura tragerea la
raspundere penala si, corelativ, obligatia persoanei care a savarsit
infractiunea de a suporta consecintele faptei penale savarsite
3)obiectul raportului juridic penal este conduita la care se refera raportul
juridic penal, adica pedeapsa si celelalte sanctiuni de drept penal
prevazute de lege.
Cu privire la raportul juridic penal exista 2 conceptii. In prima conceptie
exista numai raport juridic penal de conflict care ia nastere odata cu
savarsirea infractiunii. Alti autori sustin ca, odata cu adoptarea normei
penale, intre stat si cetateni si persoanele fara cetatenie care locuiesc pe
teritoriul tarii, sau straini aflati in trecere, se naste un raport juridic
penal de conformare.

Raportul juridic penal de conformare nu inceteaza prin nerespectarea

de catre subiectul pasiv a obligatiei de conformare, adica prin savarsirea
infractiunii, dar odata cu aceasta se naste un nou raport juridic penal de
conflict.
Particularitati ale raportului juridic penal de conformare: Specific acestui
tip de raport juridic este faptul ca unul din subiecte este determinat
(statul), in timp ce celalalt subiect, persoana fizica sau juridica, este
nedeterminat dar determinabil.
Continutul raportului juridic de conformare cuprinde obligatia
destinatarilor legii de a se conforma exigentei normelor penale.
Obiectul raportului juridc penal este conduita la care obliga norma penala.
Durata raportului juridic penal: raportul juridic penal se desfasoara intre 2
momente: adoptarea normei penale (marcheaza nasterea raportului juridic
penal) si iesirea din vigoare a normei penale (marcheaza stingerea
raportului juridic penal).

Raportul juridic de conflict:

-Durata: momentul initial este savarsirea infractiunii iar momentul final
este situat mai aproape sau mai departe in functie de mai multi factori sau
evenimente.
In mod normal raportul juridic penal de conflict se incheie odata cu
executarea pedepsei, dar lipsa plangerii prealabile, intervenirea amnistiei
ori a prescriptiei pot determina o alta data a incetarii raportului juridic
penal de conflict.
Raportul juridic penal de conflict se naste odata cu savarsirea infractiunii
dar se definitiveaza odata cu hotararea judecatoreasca definitiva de
condamnarea si continua pana la executarea pedepsei sau pana la
intervenirea amnistiei, prescriptiei, gratierii totale. Din momentul hotararii
definitive de condamnare se naste un raport juridic subsecvent, raportul
juridic executional penal, care dureaza, de asemenea, pana la executarea
pedespei. Acest raport juridic este de asemenea subordonat raportului
juridic penal.

Faptele juridice penale

Faptele juridice penale sunt acele fapte de care legea penala leaga
nasterea, modificarea sau stingerea raportului juridic penal.
In raport de efecte, faptele juridice se clasifica in: constitutive,
modificatoare sau extinctive.
-Faptele juridice constitutive sunt cele care dau nastere raportului
juridic de drept penal. Infractiunea este cea care genereaza un raport
juridic penal, fie ca se prezinta in forma tipica, fie ca se prezinta in forme
atipice. Raportul juridic penal se naste in cazul infractiunii consumate, a
tentativei ori a actelor pregatitoare carora legea le-a dat relevanta penala.
-Faptele modificatoare sunt cele care influenteaza durata raportului de
drept penal.
*Fapt modificator poate fi o lege mai favorabila sau o lege de gratiere care
determina o reducere a raportului de drept penal.
-Faptele juridice extinctive sunt acele fapte care duc la stingerea
raportului juridic penal.
Cel mai frecvent mod de stingere este executarea pedepsei.
Gratierea totala este un alt fapt extinctiv.
Prescriptia raspunderii penale stinge raportul juridic penal dupa trecerea
unui interval de timp.
Prescriptia executarii pedepsei este de asemenea un fapt juridic extinctiv
al raportului juridic penal.
Lipsa plangerii prealabile, retragerea plangerii si impacarea partilor sunt
manifestari de vointa unilaterale care duc la stingerea raportului juridic
penal.
Mai exista si cauzele generale de nepedepsire (art.34 din Codul Penal) sau
cauzele speciale [denuntarea faptei de catre infractor (art.290 alin.3)],
care au ca efect stingerea raportului de conflict.
Legea dezincriminatoare intrata in vigoare dupa savarsirea infranctiunii
are ca efect stingerea raportului juridic penal care a luat nastere sub legea
veche.