In zilele noastre aprovizionarea este un element important in cadrul oricarei organizatii.

Pentru asigura
o aprovizionare optima, agentii economici sunt nevoiti sa foloseasca periodic anumite metode de
evaluare a stocurilor.

Probabil ti-ai dat seama ca subiectul discutiei din acest material va avea legatura directa cu evaluarea
stocurilor. O intrebare care s-ar putea sa iti vina acum in minte poate suna cam asa:
Ce este evaluarea stocurilor?

Iar raspunsul meu este acesta:

Evaluarea stocurilor este un procedeu prin intermediul caruia sunt determinate valorile la care
structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute la bilant, dar si in contul de profit si pierdere.

De-a lungul timpului au fost identificate 4 metode principale de evaluare a stocurilor:

1) Evaluarea stocurilor la data intrarii in patrimoniul intreprinderii

2) Evaluarea stocurilor la inventariere
3) Evaluarea stocurilor la bilant
4) Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu
In continuare te invit sa afli cateva informatii despre fiecare din cele 4 metode.

1) Evaluarea stocurilor la data intrarii in patrimoniul intreprinderii

La intrarea in patrimoniul unei intreprinderi stocurile sunt evaluate si inregistrate in contabilitate la
valoarea de intrare, denumita si valoare contabila sau cost istoric. Aceasta valoare poate fi stabilita cu
ajutorul urmatorilor factori:

valoarea de utilitate
costul de achizitie
costul de productie
2) Evaluarea stocurilor la inventariere
Evaluarea bunurilor materiale/stocurilor se efectueaza la valoarea actuala si pentru a stabili valoarea
de inventar este posibila folosirea urmatoarelor metode:

Metoda valorii actualizate

Metoda valorii de realizare
Metoda valorii de inlocuire
Metoda valorii de intreprindere
Metoda valorii curente
3) Evaluarea stocurilor la bilant
Evaluarea stocurilor si a bunurilor materiale la inchiderea exercitiului economico-financiar prin bilantul
contabil se efectueaza la valoarea de intrare in patrimoniu.

4) Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

Evaluarea stocurilor la momentul iesirii din gestiune se efectueaza la valoarea de intrare. Pentru
bunurile fungibile care nu pot fi identificate dupa lotul de intrare exista cateva metode speciale de
evaluare:

a) Metoda identificarii specifice (IS)

b) Metoda costului unitar ponderat (CMUP)
c) Metoda epuizarii loturilor cu cele 4 variante
FIFO (Primul intrat Primul iesit)
 LIFO (Ultimul intrat Primul iesit)
NIFO (Urmatorul intrat Primul iesit)
Metoda pretului prestabilit
In concluzie, scopul principalelor metode de evaluare a stocurilor este de a determina cat mai exact
costurile aferente stocurilor vandute sau consumate, urmarirea miscarii si controlul stocurilor faptice.

Din punct de vedere finnaciar stocurile reprezinta alocari de capital care se recupereaza numai dupa
parcurgerea ciclului de eploatare prin vanzarea si miscarea produselor realizate de entitate.

Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit incat sa stimuleze entitatea in folosirea cat mai eficienta a
acestor valori, in antrenarea tuturor factorilor care sa duca la accelerarea vitezei de rotatie a acestor
stocuri.