EXAMENUL SPERMEI

Scopul efectuarii este de a preciza la fiecare ejaculat in parte daca sperma corespunde
caracteristicilor speciei respective. Momentul in care se realizeaza examenul spermei ca si
numarul insusirilor variaza astfel: un prim examen complet si complex se realizeaza imediat
dupa recoltare (examenul spermei brute), un alt moment in care se verifica anumite
caracteristici ale spermei se realizeaza dupa diluarea spermei, iar unele caracterisitici ale
spermei sunt verificate si inainte de inoculare.
Examenul spermei se realizeaza in doua mari etape:
Examenul macroscopic in cadrul caruia se apreciaza: volumul ejaculatului; culoarea
spermei; mirosul spermei, consistenta spermei, miscarea in valuri.
Examenul microscopic se refera la urmatoarele insusiri: desimea spermei,
concentratia spermei, mobilitatea spermei, examenul morfologic al spermei.

Examenul macroscopic

Este obligatoriu sa se faca la sperma bruta, majoritatea caracterelor apreciindu-se

direct in recipientul colector.

Volumul ejaculatului
Volumul ejaculatului reprezinta cantitatea de sperma obtinuta la o ejaculare si se
exprima in ml. Aprecierea volumului este necesara deoarece trebuie precizat daca ejaculatul
respectiv se incadreaza in limitele caracteristice speciei. Cand un ejaculat nu se incadreaza in
aceste limite ejaculatul este indepartat, se verifica cauza si se incearca indepartarea acesteia.
Cand cauza nu poate fi indepartata animalul este scos de la reproductie.
Trebuie sa apreciem volumul ejaculatului deoarece astfel se poate calcula cantitatea de
diluant necesara, se poate estima numarul de doze care se obtine de la un ejaculat si stim
pentru cate femele poate fi folosit ejaculatul. Recipientul colector trebuie sa fie gradat pentru a
se putea citi volumul.
Volumul ejaculatului variaza in functie de specie, individ, alimentatie, regimul de
folosire. Pentru fiecare specie exista valori medii: taur = 5 ml; tap, berbec, cotoi si iepure =
1-2 ml; armasar =50-70 ml; vier= 250-300 ml; caine= 7 ml; cocos = 0,7 ml; curcan = 0,3
ml.
Nu exista corelatii intre talia animalului si volumul ejaculatului, ci exista corelatie intre
marimea glandelor anexe si volumul ejaculatului. La masculii tineri volumul ejaculatului este
mic, atinge un maxim la maturitatea sexuala, nivelul se mentine pana in apropierea
andropauzei. Cand volumul este foarte mic este considerat necorespunzator deoarece intre
volumul ejaculatului si celelalte caractere exista o corelatie.

Culoarea spermei
Culoarea este data de numarul de spermatozoizi si cantitatea de plasma seminala. Se
apreciaza imediat dupa recoltare direct in recipientul colector. La majoritatea speciilor culoarea
este alba variind doar nuantele de culoare. Sunt considerate culori normale: alb-galbuie (taur
si berbec), alb-verzuie (tap), alb-albastruie (vier), alb-cenusie (armasar), alb-tulbure (caine).
Indiferent de specie pot sa apara culori anormale: alb-rosietica (exista picaturi de sange in
sperma, sangele poate sa provina fie de la nivelul mucoasei peniene fie de la nivelul furoului);
tot tenta rosie apare in cazul folosirii in alimentatie a morcovilor. Culoarea anormala este
considerata cea galbena care denota prezenta puroiului in sperma; culoarea verzuie apare
cand exista picaturi de urina in sperma. Cea mai grava este cea brun-ciocolatie care denota o
gangrena. Cand culoarea este modificata ejaculatul este indepartat, masculul este examinat
pentru a se preciza cauza.

Mirosul spermei
In stransa corelatie cu nuanta de culoarea este si mirosul spermei. Mirosul se
determina de asemenea, in paharul colector, imediat dupa recoltare. Mirosul caracteristic este
de proteina sau amidon indiferent de specie (os fiert si ras). Exista si mirosuri anormale: de
medicamente, de puroi, de putrefactie, de urina, care sunt asociate cu modificarea culorii.
Ejaculatul se indeparteaza, se examineaza masculul si se ia decizia corespunzatoare.

Consistenta spermei
Este data de raportul dintre spermatozoizi si plasma seminala. Se apreciaza dupa
recoltare prin inclinarea recipientului colector si aducerea rapida in pozitie verticala. Se
estimeaza consistenta spermei in functie de timpul necesar scurgerii spermei de pe peretii
vasului colector.
Aprecierea este subiectiva. La taur, berbec si tap consistenta este asemanatoare cu a
smantanii; la vier si armasar sperma are o consistenta asemanatoare cu a laptelui ecremat
(smantanit) iar la caine este apoasa. Pot sa apara abateri, ca de exemplu, o reducere a
consistentei atunci cand scade concentratia in spermatozoizi sau o crestere a consistentei
datorata prezentei unor elemente straine: puroi, celule moarte.

Miscarea in valuri a spermei

Aceasta insusire se apreciaza doar la unele specii (la cele cu volum mic al ejaculatului).
Este plasata la limita intre examenul macroscopic si cel microscopic putand fi apreciata cu
ochiul liber sau la microscop.
Cu ochiul liber indreptam recipientul colector catre o sursa de lumina si observam zone
intunecate care alterneaza cu zone luminoase. La microscop aprecierea se face in picatura
suspendata pe o lama de sticla. Examenul se face la marginile picaturii unde se observa
alternari de benzi luminoase cu benzi intunecate. Se poate aprecia si in picatura sprijinita cand
avem lame speciale.

Examenul microscopic al spermei

Desimea spermei
Avem nevoie de un microscop si de un preparat simplu de sperma, intre lama si
lamela. Examenul la microscop se face cu obiectivul cel mai mic si se estimeaza desimea pe
baza distantei dintre spermatozoizi. Exista o corelatie intre desime si concentratie si se poate
aproxima concentratia in functie de desime. Cand se face diluarea spermei se determina
obligatoriu concentratia.
Desimea este o apreciere subiectiva.
Se examineaza cateva campuri microscopice; se considera ca sperma este deasa (D)
cand distanta dintre doi spermatozoizi este mai mica decat marimea capului unui
spermatozoid. Cand exista sperma deasa, aproximam o concentratie mai mare de 1 x 109
spermatozoizi/ml.
Cand distanta dintre doi spermatozoizi este egala cu un spermatozoid consideram ca
sperma are o desime medie (M); aproximam o concentratie a spermei cuprinsa intre 0,5-1 x
109 spermatozoizi/ml sperma
Cand distanta dintre doi spermatozoizi este mai mare, dar in acelasi timp in campul
microscopic exista destui spermatozoizi sperma este rara (R 0,1-0,5 x 109 spermatozoizi/ml
sperma).
Pentru cei care au experienta in aceste determinari se pot pune si valori intermediare
cum ar fi DM sau MD. Indiferent de specie se pot intalni situatii anormale: oligospermie (O),
azoospermie (A), aspermia (As)

Concentratia spermei
Concentratia reprezinta numarul de spermatozoizi pe unitatea de volum si se exprima in
miliarde spermatozoizi/ml sperma.
Concentratia se determina obligatoriu la sperma bruta pentru a vedea daca fiecare
ejaculat indeplineste cerintele minime pentru prelucrare (ex: pentru taur trebuie sa fie minim
0,6 x 109 spermatozoizi/ml sperma).
Concentratia se mai determina si la sperma diluata, in anumite cazuri, inainte de
inocularea la femelele in calduri. Se mai poate cere determinarea concentratiei in expertize.
Se folosesc urmatoarele metode pentru determinarea concentratiei:
- metoda fotocolorimetrica;
- metoda electronica.
- metoda hemocitometrica;

Metoda electronica
Este cea mai rapida si exacta metoda de determinare a concentratiei in spermatozoizi
avand o eroare de 1 %.
Principiul metodei consta in modificarea de catre spermatozoizi a campului electric
dintre doi electrozi de platina, plasati intr-un capilar de pasaj al spermei.
Exista diferite tipuri de aparate electronice, dar cel mai utilizat este tipul Coulter-
Counter,rezultatul determinarii concentratiei obtinandu-se in 13 secunde.

Metoda fotocolorimetrica
Determinarea concentratiei in spermatozoizi cu ajutorul fotocolorimetrului (Ewans sau
Lange) este o metoda expeditiva avand o eroare de 5%.
Principiul metodei consta in retinerea fasciculelor de lumina de catre spermatozoizi,
care sunt elemente opace si masurarea acestei opacitati cu ajutorul unei celule fotoelectrice,
opacitatea fiind proportionala cu numarul de celule spermatice.
Prin contactul electric realizat intre fotocelula si un galvanometru, se inregistreaza
densitatea optica a mediului cercetat (proba de sperma), care se citeste pe cadranul
galvanometrului.
Inainte de folosire, se efectueaza etalonarea aparatului prin stabilirea corelatiei dintre
diferite concentratii determinate prin metoda hemocitometrica si cele indicate pe scala
fotocolorimetrului, din probe standard de sperma. Concentratia spermei in spermatozoizi
corespunzatoare fiecarei diviziuni, a galvanometrului se citeste in tabelul intocmit pe baza
determinarilor hemocitometrice.

Metoda hemocitometrica
Este imprumutata din medicina umana si veterinara, unde este utilizata pentru
determinarea formulei leucocitare si numararea hematiilor.
Materiale: microscop, camera de numarat (diferite tipuri) care are in alcatuirea sa 256
patrate mici, gravate pe camera de numarat. Peste camera de numarat se aplica o lamela de
sticla pentru a limita adancimea camerei de numarat. Mai sunt necesare: o pipeta Potain si
solutie NaCl concentratie 3%.
Tehnica de lucru:
- pregatirea camerei de numarat;
- pregatirea probei de sperma;
- numararea spermatozoizilor;
- calcularea concentratiei in spermatozoizi.
Pregatirea camerei de numarat: se spala camera, se sterge cu alcool. LameIa de sticla
se aseaza pe camera de numarat avand grija ca in prealabil sa umectam umerii laterali ai
camerei de numarat cu solutie de NaCl.
Pregatirea probei de sperma: se aspira sperma in pipeta Potain pana in dreptul
diviziunii 0,5. Se sterge varful pipetei cu o bucata de tifon si se aspira solutia de NaCI 3% pana
la diviziunea 101. Se foloseste solutia de NaCI 3% pentru a dilua picatura de sperma, dar si
pentru a omori spermatozoizii. Gradul de dilutie folosit in aceasta metoda este de 5% sau
1/200. Dupa aspirarea solutiei de NaCI se omogenizeaza proba. Se indeparteaza cateva
picaturi, se depune o picatura din sperma diluata intr-unul dintre santurile laterale ale camerei
de numarat, care va ajunge intre hemocitometru si lamela de sticla.
Se numara spermatozoizii din 5 patrate mijlocii, din care 4 sunt asezate in diagonala si
unul la intamplare.
Citirea (numararea spermatozoizilor) se efectueaza astfel:
- se incepe dintr-un colt al patratului mijlociu; se merge pe orizontala si se continua in
suveica pe randurile de jos;
- se numara spermatozoizii din interiorul fiecarui patrat mic si spermatozoizii care se
gasesc cu capul pe doua laturi care formeaza un unghi de 90o
 Calcularea concentratiei in spermatozoizi a spermei

unde:
N - numarul de spermatozoizi gasiti in cele 80 patrate mici;
S- suprafata unui patrat mic (400 mm2);
I - inaltimea camerei de numarat (10 mm);
D - dilutia (1:200);
n - numarul de patrate mici.

Se obtine astfel numarul de spermatozoizi/mm3. Pentru a exprima concentratia in

miliarde/ml se inmulteste cu 1000. Concentratia mai poate fi calculata mai simplu si prin
formula:
C = N/100 x 109 spermatozoizi/ml sperma.
Aceasta metoda are o eroare de circa 3%.

Mobilitatea spermei
Reprezinta capacitatea spermatozoizilor de a se deplasa in mediu lichid prin miscari
proprii. Miscarea normala este cea de inaintare si sfredelire (rasucire in jurul propriului ax
longitudinal).
Miscarea de inaintare este datorata unei proteine care se numeste spermozina, iar
rasucirea in jurul propriului ax longitudinal se datoreaza prezentei la nivelul capului
spermatozoidului a unei excavatii.
Se pot intalni si miscari anormale:
- miscari de inaintare lente;
- miscarea de pendulare;
- miscarea circulara sau in manej;
- miscarea de recul.
Mobilitatea se apreciaza dupa recoltare cand pentru admiterea la prelucrare a spermei
trebuie sa fie de minimum 70%. Dupa diluare nu trebuie sa scada cu mai mult de 10% fata de
sperma bruta. Se poate determina mobilitatea si inainte de inoculare (sperma refrigerata
min. 60%, sperma congelata min. 30%).
Tehnica de lucru: o conditie ce trebuie respectata este temperatura de 37C. Pentru
aceasta se foloseste o platina incalzitoare pusa pe masa microscopului, iar ustensilele
folosite pentru obtinerea preparatului trebuie sa fie tinute la termostat la 37C.
Se face un preparat simplu intre lama si lamela, se examineaza la microscop trei
campuri, in fiecare camp urmarindu-se miscarea a 10 spermatozoizi. Exista doua scale de
notare 0-1 si 0-100.
Exista si un caz special cand mobilitatea este 0 si se noteaza cu N necrospermie.
De asemenea, fenomenul de aglutinare face ca mobilitatea sa fie redusa
 Examenul morfologic
Se apreciaza spermatozoizii pe baza formei capului, cozii, a dimensiunii acestora.
Examenul morfologic se face dupa colorarea spermei. Exista mai multe metode: cu
albastru de metilen, cu rosu de Congo, cu roz Bengal, cu nigrozina-eozina.
Pe o lama de sticla se pune o picatura de sperma si o picatura de colorant. Se
omogenizeaza cele doua picaturi prin inclinarea lamei dupa care se inmoaie in sperma
omogenizata marginea unei lame bine slefuita, si printr-o miscare de translatie se depune
sperma pe o a treia lama care in prealabil a fost degresata. Frotiul este cu atat mai bun cu cat
intinderea spermei este mai uniforma si mai subtire. Frotiul se zvanta la temperatura camerei
si se examineaza lamicroscop.
La microscop se pot observa spermatozoizii normali care pot fi vii sau morti (inainte de
colorare), spermatozoizi anormali sau patologici (cu anomalii primare sau secundare),
spermatozoizi imaturi.
Anomaliile primare sunt foarte grave, deoarece se produc in timpul procesului de
spermatogeneza. Ponderea acestor anomalii este mai mica decat acelei secundare. Ex:
spermatozoizii cu doua capete, cu doua cozi, cu capul mai mare, cu capul mic, cu forme
anormale ale capului.
Anomalii secundare. Apar in timpul stationarii in epididim sau in momentul ejacularii,
cand traverseaza caile spermatice. Au o frecventa mai mare si sunt mai putin grave. Ex:
capete detasate de cozi, cozi de forme anormale.
Tehnica: se numara si se examineaza 300 spermatozoizi din campuri diferite si se
calculeaza ponderea lor. Se admit 12-18% anomalii la berbec si taur, 25-30% la vier si
armasar.
Spermatozoizii nematurati sunt recunoscuti datorita unei picaturi citoplasmatice
existente la nivelul gatului spermatozoizilor. Se admite un procent de 1-2% spermatozoizi
nematurati. Peste aceasta valoare se considera ca masculii sunt fie prea tineri, fie sunt folositi
prea intens la reproductie.