Arhaismele

Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieite din vorbirea curent, fie pentru c denumesc
realiti disprute, fie pentru c au fost nlocuite prin cuvinte noi.
arhaismele lexicale sunt cuvinte nvechite i disprute (caftan, dijm, jungher,
logoft, postelnic, spahiu, vornic)
arhaismele fonetice sunt pronunii nvechite ale unor cuvinte actuale (dobe, gios,
mbla, mple, prete, pept, pre, rumpe, ticn, videa)
arhaismele semantice sunt sensuri disprute din uz (miel srac, portar dregtor
la curtea domneasc, prost om simplu, spat sabie, voinic osta)
arhaismele gramaticale
o arhaismele morfologice sunt forme nvechite de plural ale unor substantive
(aripe, diamanturi, greeale, inime, palaturi, ruinuri), pronume
relative (carele, carii) sau adjective pronominale demonstrative (acetii), i
cuvinte care se termin cu vocala u, din cauza influenei scrierii chirilice
(acestu, ajutoriu, ceriu, suntu)
o arhaismele sematice sunt construcii sau mbinri nvechite de cuvinte (Eu s
fiu a ta stpn, tu stpn vieii mele, Preot deteptrii noastre, semnelor vieii
profet)
Arhaismele apar doar n operele literare, unde au un farmec aparte, iar apari ia lor lng
neologisme are efect artistic, conferind expresivitate i autenticitate operei literare. Acestea
ncadreaz aciunea n perioada istoric i descriu obiceiurile i viaa oamenilor din acea vreme,
constituind un mijloc indirect de caracterizare, prin limbaj.