Liquidity the octomber 2008.

Speculative attack and the central bank reputation

Inainte de a ajunge la momentul crizei financiare din 2008 in economia Romania se
afla foarte mult capital strain. O consecinta a injectiilor de capital masiv in perioada 2004-
2008 a fost o crestere de aproximativ 6.5 ori in pasivele externe ale bancilor. In Romania
criza financiara nu a adus o scadere a transparentei pietei interbancare cum a fost cazul
mai multor tari dezvoltate, insa a afectat volumul componentelor autonome ale lichiditatii
si oferta de lichiditate. Analistii considera ca modificarile in nivelul si structura lichiditatii
au impins bancile sa creasca ratele de dobanda in perioada celui de-al patrulea semestru al
anului 2008. Alti analisti considera ca volumul si structura garantiilor eligibile, singurele
eligibile in acel moment fiind doar titilurile de stat emise de Ministerul Finantelor au fost in
contradictie cu aceste schimbari cauzand mari volatilitati a ratelor de dobanda.
Declinul intrarilor de capital privat a fost printre primele efecte in lant ale crizei
financiare mondiale asupra economiei romanesti. In sectorul bancar acest lucru a adus o
scadere a componentei autonome a lichiditatii sub cererea de lichiditate. Criza a declansat
de asemenea si o diminuare a lichiditatii dar intr-o masura mult mai mica.
Deficitul de lichiditate in sistemul bancar = componenta autonoma a lichiditatii
reserve < 0 => in aceasta situatie Banca Centrala devine creditorul net.
LS =Liquidity deficit of the banking system
AC = autonomous component of liquidity
R= reserves
Pozitia neta a lichiditatii fiind pozitiva = LP = I s I d >0 , unde Is = valoarea
instrumentelor prin care banca centrala Furnizeaza lichiditate prin instrumente scurte de
natura ofertei si Id= valoarea instrumentelor prin care banca central absoarbe lichiditati
(prin instrumente scurte de natura cererii)
LS +LP = AC-R+Is-Id = 0,8
Prin definitie cererea de lichiditate (Demand = D) este egala cu aprovizionarea de
lichiditate (Supply = S) astfel incat D=R+Id=S=AC+Is (ECHILIBRU)
Prin definitie nu poate exista nicio corelatie intre modificarea ratelor interbancare si
marimea deficitului de lichiditate.
A doua presupunere facuta care se refera la influenta ofertei de lichiditate emisa de
BNR asupra volatilitatii ratei dobanzii. Facilitatea de creditare ON are cea mai scurta
scadenta (de la sfarsitul zilei la inceputul urmatoarei) dintre instrumentele de lichiditate
printre care intalnim de asemenea si operatiunile repo sau swap FX. In perioada oct noi
2008 bancile au criticat decizia bancii central de a nu se angaja in tranzactii repo,
operatiuni care ar fi permis orizontui mai lungi de prognoza comparativ cu ON. Incepand
cu luna octombrie s-a furnizat lichiditate exclusive prin apelul bancilor la facilitatea de
creditare, iar rata dobanzii a crescut de la 16,3% la 43,6%. Tot in luna oct 2008 banca
centrala a acomodat cererea de lichiditate dintr-un numar mic de banci prin efectuarea
operatiunilor de swap valutar (prin vanzarea de valuta a bancilor straine) insa nicio
tranzactie repo nu a fost efectuata pana la data de 10 noiembrie. Prin implementarea
scurtarii intervalului de prognoza la o singura zi a lasat in spate ideea ca bancile au
functionat ca si cum ar fi fost vorba de un deficit de lichiditate.
In perioada noi 2008-ian 2009 singurele intrumente de furnizare de lichiditate au
fost facilitatea de creditare si FX Swap.
In alta ordine de idei, ipoteza cu privire la cresterea ratei de dobanda datorita
titlurilor de stat pe care bancile le-ar fi putut folosi pentru a obtine lichiditate din banca
centrala, ceea ce au si facut insa a determinat bancile sa isi minimizeze portofoliul de titluri
de stat. Pe masura ce deficitul de lichiditate a crescut , bancile au permis vanzarea titlurilor
de stat pentru a avea acces la facilitatea de creditare. In momentul in care rata dobanzii a
inceput sa creasca valoarea titlurilor de stat a depasit deficitul de lichiditate, acest lucru
insemnand faptul ca valoarea titlurilor disponibile in sectorul bancar a acoperit in
intregime deficitul de lichiditate. In anul 2009, raportul dintre deficitul de lichiditate si
valoarea tilurilor de stat s-a majorat, insa fara a atrage si o crestere a ratei dobanzii. Acest
lucru arata faptul ca nu a fost un deficit de titluri de stat care a contribuit care o
volatilitate ridicata a pietei interbancare.
O alta ipoteza se refera la faptul a a existat o neconcordanta intre nevoia de
lichiditate si valoarea titlurilor de stat detinute de fiecare banca. Atat deficitul de lichiditate
cat si titlurile de stat au fost distribuite inegal intre banci. In oct 2008 top 4 banci au
detinut in portofoliile lor aproximativ 50% (48,5%) din totalul titlurilor de stat detinute de
intreg sistemul bancar. (acest lucru fiind denumit drept concentratie). La inceputul lunii
oct deficitul a fost mic, asimetria nu a produs efecte. Fiecare banca a detinut suficiente
resurse pentru a recurge la facilitate de creditare pentru a obtine sume relative scazute.
Astfel ratele de dobanda au ramas la niveluri normale.
Titlurile de stat = valoarea de piata + dobanda cumulate pana la data curenta in
cazul titlurilor cu cupon ; = valoarea de emisiune discount pana la data curenta pentru
titlurile cu discount si titlurile de tip benchmark cu scadente lungi (vezi ce sunt)??
Cu toate acestea deficitul zilnic de lichiditate a crescut intr-un ritm rapid, consecinta
a acestui lucru fiind faptul ca tranzactiile pe piata monetara au scazut in medie cu 29%. Un
numar mare de banci a apelat la facilitatea de creditare. In absenta unui numar mare de
titluri de stat eligibile pentru garantele alte banci au fost obligate sa isi vanda moneda
straina pentru a reusi sa faca anumite plati curente. In cele din urma, bancile care nu au
reusit sa isi acopere necesarul de lichiditate prin intermediul vanzarilor de valuta straina
au imprumutat bani de la alte banci oferind un surplus de lichiditate, Acesta au concurat
impotriva entitatilor straine care au initiat operatiuni de swap valutar (FX Swap) avand
continuu nevoie de moneda locala pentru a inversa swapul.(Prin intermediul acestor
contracte, speculatorii au transformat principalul si o rata fixa de dobanda in lei la cursul
de schimb la data tranzactiei, astfel imprumutatorii au convertit fara a fi afectati de rata
dobanzii. La expirarea contractului, speculatorii cumpara principalul in lei pe care il
reachita. Daca presupunerea initiala devine un fapt concret atunci principalul in euro
exprimat in termenii unei noi rate de schimb va fi mai mare decat principalul in lei )Pe de
alta parte bancile au profitat de un asemenea climat economic pentru a creste ratele de
dobanda.
Volumul redus al titlurilor de stat si asimetria privind detinerile acestora in cadrul
institutiilor de credit nu au avut o contributie semnificativa la volatilitatea ridicata a
ratelor de dobanda.
Pag25 the speculative attack on the leu