Sunteți pe pagina 1din 415

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Introducere Scopul realiz ă rii acestei lucr ă ri const

Introducere

Scopul realizării acestei lucrări constă în reducerea perioadei de integrarea a inginerului stagiar în cadrul companiei Electromontaj, prin prezentarea terminologiei şi abrevierilor folosite în România pentru construcţia liniilor electrice de înaltă tensiune.

Implementarea sub forma teoretica a noţiunilor specifice (profil diagonal, trasare excavaţie, aliniament, panou, deschidere, denivelare, tracţiunea în conductor, săgeata conductorului) s-a făcut plecând de la ecuaţiile matematice ce descriu noţiunile mai sus enumerate şi s-au prezentat metodele practice de aplicare în teren.

Baza acestei lucrări este normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste 1000V NTE 003/04/00 completat de experienţa proprie acumulata până în prezent.

Precizez ca importanta acestui demers consta în clarificarea etapelor de execuţie a unei linii electrice aeriene de înaltă tensiune, plecând de la stabilirea traseului până la punerea sub tensiune.

Aceasta lucrare este destinata uzului intern al Companiei Electromontaj Bucuresti.

Vasilache Gabriel, Directorul Executiv al Companiei Electromontaj S.A, Sucursala Iordania

„ Ingineria nu înseamnă numai să ştii şi să fii bine informat, ca o enciclopedie ambulantă; ingineria nu înseamnă numai analiză; ingineria nu înseamnă numai posesia capacităţii de a da soluţii elegante la probleme inginereşti inexistente; ingineria este practicarea artei de a impune în mod organizat schimbarea tehnologică.”

Dean Gordon Brown

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Cuprins 1. Descrierea generala a liniilor electrice aeriene 2. Obiectul

Cuprins

1. Descrierea generala a liniilor electrice aeriene

2. Obiectul şi importanţa topografiei în domeniul tehnic

3. Ridicări topografice

4. Sistemul de poziţionare globala GPS

4.1 Poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS

4.2 Modul de lucru al GPS-ului

4.3 Observaţiile de teren

4.4 Concluzii despre sistemul GPS

5. Staţia totala Topcon GTS 700

5.1 Aspecte generale

5.2 Determinarea coordonatelor

5.3 Descrierea aparatului TOPCON GTS 700 utilizat de către Electromontaj Iordania

6. Teodolitul Karl Zeiss Jena Theo 010B

6.1 Schema teodolitului utilizat de către Electromontaj Iordania

6.2 Axele teodolitului

6.3 Luneta topografica

6.4 Nivela sferica

6.5 Nivela torica

6.6 Mira topografica

7. Studiul şi alegerea iniţiala a traseului

8. Profile longitudinale şi diagonale [7]

8.1 Intocmirea profilului longitudinal

8.2 Intocmirea profilului diagonal

9. Metode generale de trasare şi masurare

9.1 Metode de masurare a unghiurilor

9.1.1 Masurarea unghiurilor orizontale

9.1.2 Masurarea unghiurilor verticale

9.2 Nivelmentul geometric

9.3 Nivelmentul hidrostatic

9.4 Trasarea pe teren a unghiurilor de mărime determinată

9.5 Trasarea pe teren a lungimilor

9.6 Trasarea aliniamentelor pe teren

9.7 Metode de trasare în plan

9.7.1 Metoda coordonatelor polare

9.7.2 Metoda coordonatelor rectangulare

9.7.3 Metoda intersecţiei înainte

9.8 Trasarea pe teren a cotelor din proiect

10. Trasarea fundaţiilor stalpilor LEA

10.1 Metoda trasării gropilor de fundaţie în planul (x,y)

10.2 Trasarea fundatiei unui stâlp colt fără diferente de nivel ale picioarelor stâlpului

10.3 Trasarea fundatiei unui stâlp de colt cu diferente de nivel ale picioarelor stâlpului

10.4 Trasarea fundatiei unui stâlp prin metoda unghiului

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 11. Excava ţ ia gropilor de funda ţ ie 12.

11. Excavaţia gropilor de fundaţie

12. Măsurarea lungimii armaturii

13. Armaturi şi fasonarea lor

13.1 Fasonarea manuala

13.2 Fasonarea mecanizata a barelor din otel beton

13.3 Operaţii tehnologice principale

13.4 Fasonarea mecanizata a etrierilor

13.5 Fasonarea barelor groase de otel - beton

13.6 Asamblarea plaselor din bare independente sau legate cu sarma

14. Cofraje

14.1 Clasificări

14.1.1 Cofraje

14.1.2 Cofraje nedemontabile

14.1.3 Cofraje tradiţionale

14.1.4 Cofraje pierdute

14.2 Condiţii de calitate

14.2.1 Condiţii tehnice

14.2.2 Condiţii funcţionale

14.2.3 Condiţii economice

14.3 Principii de calcul

14.4 Incarcari care actioneaza asupra cofrajelor şi susţinerilor acestora

14.5 Cofrarea fundaţiilor

14.6 Cofrarea unei coloane cu panouri metalice

15. Clasificarea betonului

16. Proprietatile betonului

16.1 Proprietatile betonului proaspăt

16.2 Proprietatile betonului întărit

16.3 Influenta temperaturilor scăzute asupra proprietatilor betonului

16.3.1 Betonarea pe timp friguros

16.3.2 Influenta temperaturilor ridicate asupra proprietatilor betonului

16.3.3 Accelerarea întăriri betoanelor

16.3.4 Comandarea betonului

16.3.5 Geometrie plana necesara pentru calculul volumului de beton

16.3.6 Geometrie în spaţiu necesara pentru calculul volumului de beton

17. Transportul şi punerea în opera a betonului

17.1 Staţie de betoane mobila

18. Pregătirea turnării betonului

19. Reguli generale de betonare

19.1 Compactarea betonului

19.2 Tratarea betonului după turnare

19.3 Durata tratării

19.4 Execuţia căciulii fundaţiei

19.5 Compactarea fundaţiilor

20. Calculul dimensiunilor fundaţiei cu picioare denivelate

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 21. Instalarea ramei comune în teren 22. Instalarea ramei individuale

21. Instalarea ramei comune în teren

22. Instalarea ramei individuale sau „picior cu picior”

23. Instalarea ramei individuale suport din bare perpendiculare

23.1 Descrierea dispozitivului suport din bare perpendicular

23.2 Succesiunea operaţiilor de baza

23.3 Controlul poziţiei corecte a piciorului de fundaţie

23.4 Formaţia de lucru, productivitate, scule şi dispozitive specifice

23.5 Explicaţii privind materialul fotografic

24. Instalarea ramei individuale suport din bare la 90 de grade

24.1 Succesiunea operaţiilor de baza

24.2 Fotografiile redau aspecte de la turnarea fundaţiilor picior cu picior

24.3 Inovaţie ELM Iordania realizarea unei rame individuale universale realizata din 6 tendoane

24.4 Inovaţie ELM Iordania realizarea unei rame individuale universale realizata din 2 tendoane şi 2 bare perpendiculare

25. Testarea fundaţiilor

26. Asamblarea stâlpilor metalici zabreliti

26.1 Inspecţia la sosire

26.2 Manipularea, transportul şi depozitarea stâlpilor

26.3 Asamblarea la sol

26.4 Strângerea şuruburilor

27. Clădirea stâlpilor cu macaraua

27.1 Atribuţiile macaragiilor

27.2 Diagrama macaralei Hydrom 18t

27.3 Diagrama macaralei Faun 40t

27.4 Diagrama macaralei Liebherr 90t

27.5 Etapele clădirii stâlpului cu macaraua

28. Clădirea stâlpilor cu elicopterul

29. Clădirea stâlpului prin basculare

30. Clădirea stâlpului cu dispozitivul Biga

30.1 Descrierea generala a echipamentului BIGA

31. Remedierile stâlpilor

32. Accesoriile stâlpului

32.1 Sistemul de protecţie împotriva căderii de la inaltime

32.2 Salvarea de la inaltime

33. Inspecţii după montaj

34. Instalaţii de legare la pământ

34.1 Prizele de pământ naturale

34.2 Prize de pământ artificiale

34.3 Calculul prizelor de pământ

34.4 Măsurarea rezistentei electrice a prizelor de pământ

35. Vopsirea stâlpilor metalici zabreliti

35.1 Vopsirea stâlpilor liniilor aflate în construcţie – principalele activitati

35.2 Vopsirea stâlpilor la sol

35.3 Vopsirea stâlpilor liniilor electrice aeriene aflate în exploatare

35.4 Aparate pentru măsurarea grosimilor de strat

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 36. Procesul tehnologic de derulare a conductorului 36.1 Documente

36. Procesul tehnologic de derulare a conductorului

36.1 Documente necesare pentru începerea tragerii (derulării)

36.2 Pregătirea panoului de montaj

36.3 Transportul, manipularea şi montarea lanţuri de izolatori compozite

36.4 Instalarea firului pilot şi a lanţurilor de susţinere

36.5 Dispozitive şi echipamente folosite la instalare

36.6 Protecţia împotriva tensiunilor accidentale

36.7 Procesul tehnologic de derulare a conductorului în secţiunile mari

36.7.1 Mufele de inadire

36.7.2 Măsurarea cu şublerul – descriere generala

36.7.3 Instrumentul de măsura a rezistentelor electrice ale mufelor

36.7.4 Măsurarea rezistentelor foarte mici.

36.7.5 Mufele de reparaţie

36.8 Măsurarea sageţii de montaj

36.9 Realizarea clemelor de întindere

36.9.1 Fenomenul banana

36.9.2 Fenomenul cusca pasari (bird cages)

36.10 Clemuirea stâlpilor de susţinere

36.11 Montarea antivibratorilor

36.12 Montarea distantierilor

36.13 Montarea cordoanelor

36.13.1 Calculul lungimii cordonului la LEA cu 2 conductoare

36.14 Scule şi dispozitive necesare pentru derularea conductorului

36.14.1 Scule necesare la Frâna

36.14.2 Scule necesare la Tragator

36.14.3 Scule şi dispozitive necesare pentru derularea fir pilot

36.14.4 Prezentarea clemei Tesmec cu declanşare

37. Calculul mecanic

37.1 Caracteristicile conductorului bimetalic

37.2 Gruparea încărcărilor

37.2.1 Încărcările unitare normate datorate maselor proprii chiciura

37.2.2 Încărcări normate datorate acţiunii vântului

37.2.3 Încărcările unitare normate cumulate

37.2.4 Determinarea încărcărilor unitare de calcul

37.2.5 Încărcări unitare de calcul datorate acţiunii vântului

37.2.6 Încărcări unitare normate cumulate

37.2.7 Determinarea încărcărilor specifice normate şi de calcul

37.3 Stabilirea tracţiunii în conductor

37.4 Stabilirea deschiderii optime

37.4.1 Cosinusul unghiului de panta

37.4.2 Factorul de denivelare mediu

37.5 Deschiderea critica

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 38. Stabilirea st ă rii de dimensionare 38.1 Calculul trac

38. Stabilirea stării de dimensionare

38.1 Calculul tracţiunilor orizontale la starea care dimensionează

38.2 Temperatura critica

38.3 Determinarea sageţii conductorului

38.4 Calculul lungimii conductorului

38.5 Influenta fenomenului de fluaj asupra conductoarelor liniilor electrice aeriene

38.6 Determinarea sageţii de montaj

38.7 Ecuaţia de calcul a sageţii reale (fr)

38.8 Ecuaţia de calcul a sageţii denivelate (fd)

38.9 Metode practice de vizare a sageţii

38.9.1 Metoda lungimilor egale

38.9.2 Metoda lungimilor diferite

38.9.3 Metoda sageţii orizontale

38.9.4 Metoda vibraţiei orizontale

38.9.5 Metoda măsurării unghiului

38.9.6 Metoda dinamometrului

38.9.7 Măsurarea sageţii cu ajutorul tarusilor de vizare

38.9.8 Metoda tangentei

38.9.9 Calculul şi măsurarea sagetilor cu ajutorul staţiei totale

39. Procedura de instalare fibrei optice prin metoda “Live line’’

39.1 Nota introductiva

39.2 Scopul

39.3 Condiţii generale

39.3.1 Avantaje metoda Live line

39.3.2 Dezavantaje

39.4 Organizarea muncii

39.4.1 Formaţia de lucru

39.4.2 Echipamentul general de lucru

39.4.2.1 Echipamentul clasic

39.4.2.2 Echipamentul specific

39.5 Masuri generale de protecţie a muncii

39.5.1 Zona de lucru, zona de protecţie

39.5.2 Protecţia împotriva tensiunilor accidentale

39.6. Procesul tehnologic

39.6.1 Documente necesare pentru începerea tragerii (derulării)

39.6.2 Descrierea echipamentelor

39.6.3 Maşina de tensionare (Frâna)

39.6.4 Maşina de tragere (Tragator)

39.6.5 Role de montaj

39.6.6 Prezentarea unitatii mobile şi a caracteristicilor mecanice

39.6.7 Prezentarea unitatii de recuperat (UR)

39.6.8 Prezentarea rolelor suport (RS)

39.6.9 Prezentarea funiei de tragere (FT)

39.7 Planul de amplasare a frânei şi a tragatorului

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 39.8 Etapele de execu ţ ie 39.8.1 Eliminarea tuturor obstacolelor

39.8 Etapele de execuţie

39.8.1 Eliminarea tuturor obstacolelor de pe firul de gardă

39.8.2 Stabilirea stâlpilor de unde se începe derularea funiei de tragere

39.8.3 Instalarea rolelor suport

39.8.4 Derularea funiei de tragere

39.8.5 Derularea OPGW

39.8.6 Rotirea rolelor suport

39.8.7 Recuperarea firului de gardă existent

39.8.8 Recuperarea rolelor suport

39.8.9 Realizarea sageţii de montaj

39.8.10 Realizarea seturilor de întindere

39.8.11 Realizarea seturilor de susţinere

39.8.12 Realizarea coborârilor pentru cutiile de jonctare

39.8.13 Montarea balizelor (Sfere de avertizare)

39.8.14 Jonctarea OPGW

39.5.15 Montarea clemelor de coborâre

40. Echipamente de protecţie specifice utilizate la construcţia liniilor electrice aeriene

41. Bibliografie

CernealaCernealaCernealaCerneala pentrupentrupentrupentru imprimantaimprimantaimprimantaimprimanta costacostacostacosta maimaimaimai multmultmultmult decâtdecâtdecâtdecât combustibilulcombustibilulcombustibilulcombustibilul pentrupentrupentrupentru navelenavelenavelenavele spatialespatialespatialespatiale sausausausau sampaniasampaniasampaniasampania vvvvecheecheecheeche

sampaniasampaniasampaniasampania vvvvecheecheecheeche NuNuNuNu multiplicamultiplicamultiplicamultiplica

NuNuNuNu multiplicamultiplicamultiplicamultiplica inutilinutilinutilinutil aceastaaceastaaceastaaceasta lucrare.lucrare.lucrare.lucrare. Citeste,Citeste,Citeste,Citeste, retineretineretineretine şiiii dadadada manualulmanualulmanualulmanualul maimaimaimai departe.departe.departe.departe. SalveazaSalveazaSalveazaSalveaza mediulmediulmediulmediul inconjurator!inconjurator!inconjurator!inconjurator!

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 1. Descrierea generala a liniilor electrice aeriene Alegerea tipului LEA

1. Descrierea generala a liniilor electrice aeriene

Alegerea tipului LEA (DC sau AC) [1]

Din punct de vedere al cheltuielilor cu investiţiile, în cazul curentului continuu staţiile sunt mai costisitoare decât cele din curent alternativ, pe când liniile sunt mult mai ieftine. Deoarece cheltuielile cu liniile sunt proporţionale cu distanţa, rezultă că peste o anumită lungime liniile de înaltă tensiune în curent continuu devin mai rentabile decât cele în curent alternativ. Această limită se situează la aproximativ 30km în cazul cablurilor maritime şi aproximativ 500km la cele aeriene. Posibilitatea controlării parametrilor curentului din circuitele de comutaţie, a conectării reţelelor nesincronizate, precum şi a utilizării eficiente în transmiterea energiei prin cabluri submarine, conduce adesea la utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu la graniţa dintre ţări pentru transfer de energie. Parcurile de generatoare eoliene din largul mărilor necesită de asemenea cabluri submarine turbinele lor fiind nesincronizate. Costurile scăzute ale liniilor de înaltă tensiune în curent continuu prezintă avantaje la legături între comunităţi situate la mare distanţă (exemplu Siberia, Canada, nordul Scandinaviei). Acestea pot fi instalate în liniile de înaltă tensiune de curent alternativ existente cu rolul de a stabiliza fluxul de putere fără a fi nevoie de o linie suplimentară de curent alternativ în caz de scurtcircuit. Un producător a denumit acest concept pentru "HVDC Light", altul un concept pentru similar "HVDC PLUS" (Power Link Universal System). Ei au extins posibilitatea utilizării sistemului la blocuri cu puterea de numai câţiva zeci de MW şi lungimea liniei de numai câţiva zeci de kilometri de linii aeriene.

Pentru a face o comparaţie simpla intre cele 2 tipuri de linie, presupunem ca:

- aceasi putere va fi transportata pe cele 3 faze ale AC şi pe cele 2 faze ale DC;

- tensiunea liniei DC (U DC ) este proporţionala cu tensiunea de faza al AC (U AC )

U DC

=

ţ ionala cu tensiunea de faza al AC (U A C ) U DC = 2

2 × U

AC

- curentul în conductor este acelaşi I DC =I AC;

Pentru cele 3 faze a liniei AC ecuaţia puterii este P AC =3xU AC xI AC xcosφ. Pentru cele 2 faze a liniei DC ecuaţia puterii este P DC =2xU DC xI DC.

P

DC

P

AC

P

DC

P

AC

=

=

2 ×

U

DC

×

I

DC

3

×

U

AC

×

I

AC

×

cosϕ

2

×

2
2

×

U

AC

×

I

AC

3

×

U

AC

×

I

AC

×

cos ϕ

=

2 2 3 × cos ϕ
2
2
3
× cos ϕ

Daca cos are valoare 0.943 atunci rezulta

P

DC

P

AC

1

(1)

(2)

(3)

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Avantaje [1] La re ţ elele de curent alternative trifazice,

Avantaje [1]

La reţelele de curent alternative trifazice, sunt necesare cel puţin trei conductori, pe când la cele de curent continuu doar doi conductori, sau chiar numai unul dacă se utilizează pământul în locul unei linii. În acest fel se economisesc nu numai materialele conductorului ci şi izolatorii şi materiale pentru stâlpii de susţinere. Curenţii de pierderi reactive corespunzători capacităţilor şi inductivităţilor proprii ale liniilor impun intercalarea din loc în loc a unor bobine de compensare, ceea ce la liniile submarine este imposibil.

de compensare, ceea ce la liniile submarine este imposibil. 1. Construc ţ ia liniilor de curent
de compensare, ceea ce la liniile submarine este imposibil. 1. Construc ţ ia liniilor de curent

1. Construcţia liniilor de curent alternativ (AC) dublu circuit 132kV ®

În consecinţă la transportul prin cabluri submarine, peste o lungime de numai câţiva km devine o necesitate utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu. Necesitatea compensării energiei reactive apare şi în cazul liniilor aeriene de înaltă tensiune mai lungi, ceea ce nu este cazul la liniile de înaltă tensiune în curent continuu.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 2. Construc ţ ia liniilor de curent alternativ (AC) dublu
Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 2. Construc ţ ia liniilor de curent alternativ (AC) dublu

2. Construcţia liniilor de curent alternativ (AC) dublu circuit 220 kV ®

liniilor de curent alternativ (AC) dublu circuit 220 kV ® 3. Construc ţ ia liniilor de
liniilor de curent alternativ (AC) dublu circuit 220 kV ® 3. Construc ţ ia liniilor de

3. Construcţia liniilor de curent alternativ (AC) dublu circuit 400 kV ®

Spre deosebire de curentul continuu, în cazul curentului alternativ densitatea de curent nu este uniformă pe secţiunea conductorului, fiind mai mare la exterior. Rezultă că în curent continuu, la aceeaşi secţiune, conductorul este mai bine utilizat. La fel în cazul cablurilor nu apar pierderi în dielectric, ceea ce are ca urmare posibilitatea utilizării unei izolaţii mai puţin pretenţioase. Pierderea de putere în cazul unei linii de înaltă tensiune în curent continuu, la tensiuni suficient de mari cum ar fi de exemplu modelul ipotetic al transportului energiei din nordul

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Africii în Europa, în caz optimal ş i f ă

Africii în Europa, în caz optimal şi fără a lua în considerare pierderile în staţiile de comutare,

se cifrează la aproximativ 3% pe 1000 km.

de comutare, se cifreaz ă la aproximativ 3% pe 1000 km. 4. Construc ţ ia liniilor
de comutare, se cifreaz ă la aproximativ 3% pe 1000 km. 4. Construc ţ ia liniilor

4. Construcţia liniilor de curent alternativ (AC) simplu circuit 750 kV ®

Pe de altă parte, în cazul alimentării unei platforme de foraj maritime cu o putere mult

mai mică prin intermediul uni cablu submarin, pierderile procentuale (relative) pe kilometru sunt comparabil mai mari datorită puterii şi tensiunii mai mici.

În timp ce la liniile în curent alternativ este obligatorie o sincronizare a reţelelor

conectate, aceasta nu mai este necesară la liniile de înaltă tensiune în curent continuu. Liniile de înaltă tensiune în curent continuu sunt uneori utilizate şi ca legături intermediare între porţiunile unei reţele sincrone foarte extinse, deoarece din cauza suprafeţei mari acoperite, pot apărea defazaje.

cauza suprafe ţ ei mari acoperite, pot ap ă rea defazaje. 5. Construc ţ ia liniilor
cauza suprafe ţ ei mari acoperite, pot ap ă rea defazaje. 5. Construc ţ ia liniilor

5. Construcţia liniilor de curent continuu (DC)

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune (poza din dreapta reprezint ă stâlp de transpozi ţ ie)

(poza din dreapta reprezintă stâlp de transpoziţie)

Un exemplu de astfel de legătură o constituie linia de înaltă tensiune în curent continuu din cadrul reţelei sincrone europene între localităţile Galatina (Italia) şi Arachthos (Grecia) aflată la o depărtare de 300km.

i Arachthos (Grecia) aflat ă la o dep ă rtare de 300km. 6. Construc ţ ia

6. Construcţia liniilor de curent continuu (DC) de 350 kV utilizând stâlpi ancoraţi ®

În plus la linia de înaltă tensiune în curent continuu izolaţia nu trebuie dimensionată la o valoare de vârf de , deoarece în curent continuu tensiunea de vârf este aceeaşi cu tensiunea efectivă.

tensiunea de vârf este aceea ş i cu tensiunea efectiv ă . Dezavantaje [1] Sta ţ

Dezavantaje [1]

Staţiile de comutare sunt foarte scumpe şi permit doar o mică supraîncărcare.

Este foarte greu să se extindă ulterior cu o ramificaţie o linie de înaltă tensiune în

curent continuu existentă. Transmisia energiei prin linii de înaltă tensiune în curent continuu

pare predestinată legăturii între două puncte. Deoarece o linie de înaltă tensiune în curent

continuu impune existenţa unei reţele trifazate pe partea de curent alternativ în care să poată

livra energie, nu se poate alimenta în acest mod o reţea izolată. Pentru a putea totuşi utiliza

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune acest tip de transport de energie electric ă la o

acest tip de transport de energie electrică la o instalaţie de foraj maritim este necesară utilizarea unei soluţii bazate pe tehnologia ‘Voltage Source Inverter’. Pe durata exploatării, la tensiuni continue înalte de peste 300kV apar probleme în

izolatoare şi la trecerile conductoarelor în instalaţiile în aer liber datorate depunerilor de impurităţi şi infiltrării apei de ploaie. La tensiuni alternative câmpul electric spaţial este influenţat de capacităţile de exploatare şi parazite. Deformarea câmpului datorită straturilor de impurităţi bune conducătoare de electricitate de pe izolatori, poate fi neglijată datorită curentului de deplasare comparativ mai mari ce apare. Altă este situaţia în cazul curentului continuu de înaltă tensiune care modifică, datorită rezistenţei ohmice mari a izolatorului, câmpul electric.

O depunere de murdărie umedă poate contribui la deformarea câmpului electric în

jurul izolatorului, având ca rezultat descărcarea de-a lungul corpului izolatorului.

Perspective [2]

Având în vedere creşterea preţutilor la energie şi dezvoltarea industrială mondială, este de aşteptat ca în viitor să se utilizeze mai des modalităţile de transport energie electrică prin linii de înaltă tensiune în curent continuu ca alternativă la reţelele trifazate, pentru a reduce costurile şi a mări eficienţa transportului. Este o problemă a viitorului dacă se vor dezvolta linii cu mai mult de două staţii de comutare sau reţele de curent continuu. Bazele teoretice ale acestui tip de reţele au fost elaborate.

În cazul în care proiectul DESERTEC prinde viaţă, există posibilitatea apariţiei unei

reţele europene de linii de înaltă tensiune în curent continuu care să preia energia electrică obţinută din surse regenerabile (energie solară, energie eoliană) abundente în nordul africii, să o transporte cu o pierdere totală de maxim (10%-15%) şi să o distribuie în ţările uniunii europene. Principalul argument pe care "parintii" Desertec il aduc este ca energia solara adunata în deserturile lumii în doar sase ore ar ajunge pentru intreaga planeta timp de un an intreg.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 7. Viziune generala asupra retelei de transport Proiectul de 400
Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 7. Viziune generala asupra retelei de transport Proiectul de 400

7. Viziune generala asupra retelei de transport

Proiectul de 400 de miliarde de euro, Desertec, aşa cum a fost denumit cel mai ambitios proiect energetic din lume, îşi propune ca razele de soare captate de miile de oglinzi să fie folosite la pornirea turbinelor cu aburi.

oglinzi s ă fie folosite la pornirea turbinelor cu aburi. 8. Instalarea oglinzilor în desert principal

8. Instalarea oglinzilor în desert

principal din Germania, sustin ca

astfel Europa va detine prima pozitia în topul luptei împotriva încalzirii globale şi va ajuta,

totodata, atât economia europeana, cat şi pe cea nord-africana, să creasca fără a depasi

limitele emisiilor de gaze cu efect de sera.

Initiatorii acestui proiect, un grup de companii în

sera. Initiatorii acestui proiect, un grup de companii în 9. Emisiile de CO2 anuale ing. Vasilache

9. Emisiile de CO2 anuale

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Insa riscurile prezentate de criticii Desertec par s ă fie

Insa riscurile prezentate de criticii Desertec par să fie destul de mari. Printre acestea se numara politica de la Magreb, furtunile de nisip şi punerea în pericol a populatiei care traieste în zona, având în vedere ca o imensa cantitate de apa va fi folosita pentru curatarea oglinzilor de praful desertului. Una dintre marile probleme pe care le poate intampina Desertec este aceea ca ar fi nevoie de o stricta coordonare intre guverne pentru a fi un succes. Insa statele Magrebului au esuat timp de doua decenii să-şi integreze economiile şi să stabileasca legaturi politice stranse cu restul lumii. Totodata, granita dintre Maroc şi Algeria este inchisa şi relatiile sunt tensionate din cauza dezacordurile pe tema vestului Saharei. Marocul spune ca ar fi identificat deja zona în care oglinzile curbate ar putea fi instalate, care insa este la marginea desertului, intr-o arie populata, aceasta fiind singura modalitate de a putea asigura necesarul de apa pentru curatarea oglinzilor şi racirea turbinelor. Algeria detine cea mai mare portiune de desert, insa cea de-a doua cea mai mare tara a Africii este izolata şi se lupta să reformeze o economie pe tip sovietic după sangerosul razboi civil din anii '90. Analistii au atras atentia şi asupra riscurilor unor posibile atacuri ale gruparii teroriste al-Qaida, care ar putea transforma Desertec în punctul slab al Europei. Toate acestea sunt importante semne de intrebare care graviteaza asupra Desertec. El ramane, insa, cel mai indraznet şi ambitios proiect care a fost conceput vreodata şi, până la urma, cea mai mare sansa a omenirii de a lupta cu cea mai mare amenintare a planetei – încalzirea globala.

Concluzii

- ambele linii pot transporta aceasi putere;

- linia DC utilizează 2 conductoare de aceasi dimensiune ca cele 3 conductoare ale liniei AC;

- linia DC reduce cu 25%-30% pierderile (Ohm) pentru transportul aceleaşi puteri şi pe aceasi distanta ca şi AC;

- linia DC utilizează 65% din necesarul de conductor al liniei AC;

- linia DC utilizează stâlpi mai uşori, fundaţii mai mici şi are costuri de execuţie mai reduse;

- datorita încarcarilor electrostatice, poluarea e o problema majora şi rezulta o distanta de izolaţie mai mare cu 30% fata de izolatoarele liniei AC;

- linia DC este uşor de folosit pentru interconectările cu alte sisteme energetice deoarece nu operează în sincronism;

- dezavantajul major al liniei DC consta în fapt pentru ca nu poate alimenta direct consumatorii;

- necesita construcţia unei staţii electrice pentru conversie;

- staţia electrica de conversie utilizează putere reactiva pentru echipamentul de comutare care ajunge până la 60% din puterea activa.

Indiferent de soluţia aleasa, liniile au un puternic impact asupra mediului înconjurător.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Poluarea vizual ă [8] Poluarea vizual ă genereaz ă deteriorarea

Poluarea vizuală [8]

Poluarea vizuală generează deteriorarea peisajului proporţional cu tensiunea nominală, cele mai poluante fiind liniile electrice aeriene (L.E.A.) de înaltă şi foarte înaltă tensiune, precum şi staţiile de transformare.

ă tensiune, precum ş i sta ţ iile de transformare. 10. Poluarea vizuala a peisajelor datorita
ă tensiune, precum ş i sta ţ iile de transformare. 10. Poluarea vizuala a peisajelor datorita

10. Poluarea vizuala a peisajelor datorita amplasării LEA de înaltă tensiune

„Camuflarea” liniilor electrice aeriene se aplică la traversarea şoselelor cu ajutorul unor zone împădurite sau pe traseu prin folosirea denivelărilor naturale ale solului.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 11. Camuflarea stâlpilor LEA de înalt ă tensiune pe firul
Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 11. Camuflarea stâlpilor LEA de înalt ă tensiune pe firul

11. Camuflarea stâlpilor LEA de înaltă tensiune pe firul unei vai ®

Contradicţia apare între factorul economic (care reclamă trasee de linii electrice cât mai scurte) şi factorul natural (necesitatea de a proteja terenurile fertile, ocolirea pădurilor şi conservarea peisajului). Staţiile de tip exterior, indiferent de fapt pentru că echipamentul de comutaţie primară şi transformatoarele de măsurare sunt plasate la sol sau la semiînălţime pe cadre, prin caracterul lor industrial, poluează estetic peisajul. O situaţie deosebită, pentru aspectul estetic al peisajului este dată de intrările şi respectiv ieşirile liniilor electrice aeriene din staţiile de transformare.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 12. Vedere generala a unei sta ţ ii electrice În
Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 12. Vedere generala a unei sta ţ ii electrice În

12. Vedere generala a unei staţii electrice

În faţa staţiei se formează o aglomerare de linii aeriene de diferite tipuri constructive, apărute în etapele de dezvoltare ale staţiei.

Pot fi luate în consideraţie trei soluţii, care ameliorează această situaţie:

- mascarea staţiilor de transformare de tip exterior prin plantaţii de pomi în imediata vecinătate a exteriorului gardului staţiei;

- amplasarea staţiilor electrice în întregime în interiorul construcţiilor (staţii de tip interior) şi la care aerul rămâne în continuare mediul electroizolant între elementele aflate sub tensiune; aceste instalaţii ocupă însă volume de construcţii relativ mari;

- utilizarea tehnologiei instalaţiilor capsulate, în care mediul electroizolant este hexaflorura de sulf; instalaţia capsulată cuprinde atât barele şi conexiunile, cât şi aparatajul de comutaţie primară; instalaţiile de acest tip ocupă un spaţiu relativ redus însă costurile ridicate limitează încă larga lor implementare în reţeaua electrică urbană.

lor implementare în re ţ eaua electric ă urban ă . 13. Vederea generala a unei

13. Vederea generala a unei centrale electrice şi a liniilor electrice aferente cu impact redus asupra mediului

Poluarea sonoră [8]

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Poluarea sonora genereaz ă multiple efecte asupra organismului, în

Poluarea sonora generează multiple efecte asupra organismului, în funcţie de trei parametri: intensitate (tărie), înălţime (frecvenţă) şi durată. Poluarea sonoră produsă de centralele şi reţelele electrice poate să aibă caracter intermitent sau permanent. Depăşirea unor anumite valori poate deveni nocivă pentru om.

Nocivitatea zgomotelor are consecinţe diverse, pornind de la generarea unui sentiment de frică mergând după caz până la pierderea totală sau parţială a auzului. Nivelul de zgomot depinde de intensitatea şi de frecvenţa lui, fiind divers în centralele şi reţele electrice, atât ca natură (mecanică, electrică, magnetică, electrodinamică, termică), precum şi ca durată (permanent, intermitent). Zgomote cu caracter intermitent sunt produse în centralele şi reţelele electrice de către echipamente în unele etape ale funcţionării lor. Conectarea şi deconectarea unui întrerupator de medie sau înaltă tensiune, ca şi a unui contactor electric, sunt însoţite întotdeauna şi de zgomote puternice. Zgomote cu caracter permanent se produc în centralele şi reţelele electrice pe toată durata funcţionării instalaţiilor. Liniile electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune sunt însoţite în funcţionarea lor de un zgomot specific determinat de descărcarea corona (descărcări electrice incomplete în jurul conductoarelor sub tensiune). Ca orice descărcare electrică, acest fenomen este însoţit de zgomote şi de emisie de lumină. Sub liniile aeriene de 220 kV şi 400 kV, ca şi în staţiile de transformare cu aceleaşi tensiuni, se aud zgomote specifice, iar în unele cazuri noaptea, se observă şi efectul luminos al fenomenului. Descărcarea corona determină un zgomot a cărui intensitate depinde de raza conductorului (cu cât conductorul este de rază mai mică cu atât fenomenul corona este mai accentuat), de numărul de conductoare din fascicul şi de umiditatea atmosferică.

B (raportat la 20 µP), în

funcţie de tensiunea liniei electrice, de numărul de conductoare pe fază, de secţiunea conductoarelor, condiţiile meteorologice şi distanţa faţă de faza exterioară a liniei electrice. În S.U.A. se consideră că limita maximă admisibilă a zgomotului audibil este de

dB măsurat la 15 m depărtare de faza exterioară a liniei electrice şi sub ploaie

(50

puternică. Transformatoarele de putere şi autotransformatoarele generează zgomote, compuse dintr-un ton fundamental de 100 Hz şi armonice ale acestuia, repartizate în funcţie de tipul şi caracteristicile echipamentului. Aceste armonici scad cu frecvenţa. Zgomotul se datorează vibraţiilor miezului magnetic şi înfăşurărilor care se transmit prin uleiul electroizolant şi cuvă.

Zgomote cu caracter intermitent sunt date şi de ventilatoarele de aer, care servesc la răcirea transformatoarelor atunci când acestea sunt în funcţiune.

Nivelul zgomotului audibil calculat variază între (40

60)

60)

Poluarea electromagnetică

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Efectul de desc ă rcare Corona este rezultatul apari ţ

Efectul de descărcare Corona este rezultatul apariţiei de ioni în fluide neutre, cum este

aerul atmosferic, sub influenţa câmpurilor electrice puternice.

Electronii sunt smulşi din elementele componente ale aerului neionizat, şi ionii pozitivi

sau electronii sunt atraşi de conductori în timp ce particulele încărcate de aceeaşi polaritate

sunt respinse.

Acest efect poate produce pierderi de putere însemnate, să creeze interferenţe sonore

sau de radiofrecvenţă, să genereze compuşi toxici cum ar fi oxidul de azot şi ozonul, şi să

conducă la crearea de arc electric.

Efectul Corona poate apare atât în liniile de înaltă tensiune în curent continuu cât şi în

cele de curent alternativ; în primul caz sub formă de flux continuu, în al doilea de particule

oscilante.

Datorită sarcinii spaţiale create în jurul conductorilor, o linie de înaltă tensiune în

curent continuu poate avea o pierdere pe unitate de lungime de doar două ori mai mică

decât cea a unei linii în curent alternativ transportând aceeaşi putere.

La liniile în sistem monopolar schimbarea polarităţii conductorului poate conduce la un

control limitat al efectului Corona.

În particular polaritatea ionilor emişi poate fi controlată, ceea ce poate fi important din

punct de vedere al impactului asupra mediului datorat condensării particulelor (particule cu

polarităţi diferite au diferite lungimi de drum).

Efectul corona în jurul liniilor de polaritate negativă faţă de pământ poate genera

considerabil mai mult ozon decât cel din jurul liniilor de polaritate pozitivă şi să genereze un

flux de particule ionizate dinspre conductor, cu o potenţială influenţă dăunătoare asupra

sănătăţii.

Utilizarea tensiunii pozitive contribuie la reducerea impactului ozonului produs de liniile

de înaltă tensiune în curent continuu.

 

0.3

 

E

c

=

30

×

σ ×

m

×

 

1

+

σ × r
σ
× r

 

kv/cm

 

σ =

densitatea

relativa

 

a

aerului

_

_

_

 

b

= presiunea

_

atmosferica

 

T

= temperatura

_

absoluta

_

grade

_

Kelvin

 

r

= raza

conductorului

_

_

in

_

cm

 

m

= factor

_

de

_

toronare

_(0

<

m

<

1) _

uzual

_

se

_

utilizeaza

_

valoarea

_ 0.9

(4)

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Perturba ţ iile de înalt ă frecven ţă determinate de

Perturbaţiile de înaltă frecvenţă determinate de descărcarea corona se manifestă atât

MHz,

cât şi în cele de televiziune (24

purtători.Perturbaţiile în domeniul radiofrecvenţă depind de: gradientul de tensiune superficial al conductorului, de numărul şi dimensiunile conductoarelor din fascicul, de distanţa

receptorului radio faţă de linia electrică de înaltă tensiune şi de condiţiile meteorologice. Pe timp frumos, nivelul perturbaţiilor radio, în cazul liniilor cu tensiunea nominală de 400 kV poate atinge 50 dB (la 20 m de axul liniei şi raportat la 1 µV/m); pe timp de ploaie nivelul perturbator poate atinge 70 dB.

MHz şi de telefonie de înaltă frecvenţă prin curenţi

în instalaţiile radio care funcţionează, în general, în banda de frecvenţă de (0,5

1,6)

216)

Perturbaţii ale emisiunilor de televiziune sunt determinate de doi factori

- perturbaţii pasive, datorate prezenţei instalaţiilor electrice şi reflexiilor semnalului util determinate de acestea (apariţia imaginilor “fantomă”);

- perturbaţii active, datorate distorsionării semnalului util de către câmpul perturbator de înaltă frecvenţă determinat de descărcarea corona.

Perturbaţiile electromagnetice, de înaltă frecvenţă, determinate de descărcarea

corona cresc odată cu intensitatea ploii şi se manifestă mai ales, în zone cu intensităţi slabe ale semnalului TV, ca şi în cazul unei montări nefavorabile a antenei de recepţie. Se poate

ajunge la nivele perturbatoare de (40

Prezenţa descărcării corona în instalaţiile de înaltă tensiune conduce şi la pierderi de energie electrică, care sunt dependente de o serie de factori constanţi (tipul stâlpului, secţiunea conductorului fascicular, distanţa dintre conductoarele unui fascicul şi distanţa dintre faze) şi factori variabili (tensiunea de serviciu a liniei electrice, condiţiile meteorologice, starea suprafeţei conductoare, clemelor şi armăturilor, tipul şi gradul de poluare al izolatoarelor). Pierderile prin descărcarea corona nu depind de puterea transmisă în instalaţie şi reprezintă câteva procente din capacitatea de transport a liniei.

70)

dB, la o frecvenţă de 75 MHz.

de transport a liniei. 70) dB, la o frecven ţă de 75 MHz. 14. Efectul Corona

14. Efectul Corona

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Poluarea psihic ă generat ă de pericole (riscuri) de accidente

Poluarea psihică generată de pericole (riscuri) de accidente [10]

Poluarea psihică rezidă în sentimentul de teamă pe care-l provoacă instalaţiile electrice asupra factorului uman. Acest sentiment este valabil şi pentru personalul instruit care lucrează în staţiile de transformare, de conexiuni, care manifestă teamă cu caracter temporar (la declanşările intempestive ale întrerupătoarelor aflate în imediata apropiere) sau cu caracter permanent (teama pe care o inspiră efectele presupuse ale câmpului electric şi magnetic asupra stării de sănătate). Din măsurătorile efectuate a rezultat că, la o linie electrică aeriană cu tensiunea nominală de 400 kV cu dublu circuit, câmpul electric are valori de până la 15 kV/m. Pentru o linie aeriană cu tensiunea nominală de 765 kV, valorile maxime măsurate ale câmpului electric la sol pot depăşi 15 kV/m. Valorile limită admise ale câmpului electric încă nu sunt complet definite; studiile efectuate au pus în evidenţă fenomene de: oboseală, scăderea atenţiei, slăbiciune în membrele superioare, senzaţii de ameţeală, schimbarea ritmului de somn cu insomnii şi treziri frecvente, în cazul persoanelor care lucrează în zone cu câmpuri electrice intense.

În prezent se consideră faptul că pentru valori sub 5 kV/m nu există pericole pentru om, între 5 kV/m şi 25 kV/m trebuie să se limiteze timpul de lucru în câmp electric, iar peste

25 kV/m nu se poate lucra decât luând măsuri speciale de protecţie.

Pericolele (riscurile) de accidente datorate curentului electric sunt în principal electrocutările şi arsurile. Electrocutările sunt provocate de trecerea unui curent electric prin corpul omului, fie

ca urmare a atingerii directe cu partea metalică a unei instalaţii electrice aflate sub tensiune, fie indirect prin atingerea unor elemente metalice care au ajuns accidental sub tensiune (conturnări sau străpungeri ale elementele electroizolante, inducţie) [11]. Astfel, un curent electric de 50 Hz cu o intensitate de până la 0,9 mA este insensibil,

mA dureri de braţe, iar la

15 mA desprinderea omului de elementul aflat sub tensiune nu se mai poate face cu forţe

între (1,2

1,6)

mA provoacă senzaţii de furnicături, între (8

9,5)

proprii. Aceste fenomene au condus la concluzia că pentru a nu fi periculos, curentul electric prin om nu trebuie să depăşească 10 mA. În curent continuu această limită este de 50 mA. În curent alternativ, la valori mai mari de 10 mA, în funcţie de durata de trecere a curentului electric, organismul viu este lezat, cele mai grav afectate fiind inima şi sistemul nervos. Se poate produce moarte prin electrocutare, caz destul de des întâlnit în instalaţiile energetice. Arsurile generate de efectul termic al arcului electric asupra organismului viu sunt, în general, mai grave decât arsurile provocate de alte cauze. Arcul electric comportă temperaturi înalte şi totodată poate determina transferul pe suprafaţa corpului uman de metale topite.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 2. Obiectul ş i importan ţ a topografiei în domeniul

2. Obiectul şi importanţa topografiei în domeniul tehnic [2]

Nevoia de cunoaştere, caracteristică esenţială a omenirii, dar mai ales necesitatea ca suma cunoştinţelor acumulate în timp să fie transmisă generaţiilor viitoare, s-a făcut simţită şi în domeniul măsurătorilor terestre atât prin găsirea modalităţilor de reprezentare a unor

mod

zone prin care oamenii au călătorit cat şi a celor în curent.

care îşi desfăşurau activitatea în

în curent. care î ş i desf ăş urau activitatea în Sunt cunoscute necesit ăţ ile
în curent. care î ş i desf ăş urau activitatea în Sunt cunoscute necesit ăţ ile

Sunt cunoscute necesităţile omenirii pentru satisfacerea cerinţelor militare, economice, de navigaţie, religioase, etc. Evoluţia în timp a măsurătorilor terestre a fost condiţionată de dezvoltarea ştiinţelor exacte matematica şi fizica Instrumentul teoretic al măsurătorilor terestre este furnizat de matematică prin principiile şi metodele de prelucrare a măsurătorilor, instrumentele necesare observaţiilor sunt construite pe baza cunoştinţelor de mecanică, optică şi electronică, astronomia permite obţinerea datelor primare necesare prelucrării reţelelor de sprijin pe suprafeţe mari şi stabilirea formei şi dimensiunilor Pământului, pentru ca la sfârşit să obţinem imaginea micşorată a zonei de interes prin intermediul cunoştinţelor de cartografie.

interes prin intermediul cuno ş tin ţ elor de cartografie. Respectarea cerin ţ elor privitoare la
interes prin intermediul cuno ş tin ţ elor de cartografie. Respectarea cerin ţ elor privitoare la

Respectarea cerinţelor privitoare la fidelitatea reprezentării pe hartă a formelor

teren nu se poate face fără legătura cu geografia, geologia şi

naturale existente în geomorfologia.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Cunoa ş terea geografiei permite o tratare corespunz ă toare

Cunoaşterea geografiei permite o tratare corespunzătoare a elementelor naturale ale terenului cum ar fi relieful, vegetaţia, natura solurilor, hidrografia, în timp ce apelând la geologie şi geomorfologie se ajunge la formele reliefului şi legile de modificare a lor. Domeniul măsurătorilor terestre se poate împărţi în urmatoarele ramuri principale:

GEODEZIA. Se ocupă cu studiul, măsurarea şi determinarea formei şi dimensiunilor globului pământesc sau a unor porţiuni întinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lucru, pe suprafaţa terestră se determină coordonatele spaţiale ale unor puncte care, prin unirea din aproape în aproape, determină vârfurile unor triunghiuri. Odată determinate coordonatele geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin puncte de sprijin pentru toate celelalte măsurători terestre. Totalitatea acestor puncte alcătuieşte reţeaua de puncte geodezice. Datorită suprafeţei mari pe care se desfăşoară aceste lanţuri de triunghiuri, este necesar ca la prelucrarea măsurătorilor să se ţină seama de influenţa curburii Pământului.

TOPOGRAFIA. Pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor

puncte intr-un sistem unitar, care insă nu delimitează şi nu reprezintă detalii din teren), să

stabilească poziţia relativă a obiectelor din teren şi să le reprezinte pe hărţi sau planuri.

Caracteristic pentru lucrările topografice este că acestea se desfăşoară pe suprafeţe relativ

mici în care influenţa curburii Pământului este considerată neglijabilă.

curburii P ă mântului este considerat ă neglijabil ă . 15. Aparate topografice vechi FOTOGRAMETRIA. [13]
curburii P ă mântului este considerat ă neglijabil ă . 15. Aparate topografice vechi FOTOGRAMETRIA. [13]
curburii P ă mântului este considerat ă neglijabil ă . 15. Aparate topografice vechi FOTOGRAMETRIA. [13]

15. Aparate topografice vechi

FOTOGRAMETRIA. [13] Poate fi considerată ca o tehnică nouă în măsurătorile terestre în sensul că poziţia unor detalii se obţine direct pe fotografii speciale, metrice, numite fotograme, executate în anumite condiţii, fie din avion (denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul solului (fotograme terestre). Ca şi topografia, exploatarea fotogramelor se face utilizând reţeaua de sprijin creată cu ajutorul geodeziei. Prin produsele pe care le furnizează - hărţi şi planuri - măsurătorile terestre sunt indispensabile diverselor domenii de activitate, indiferent de stadiul de execuţie al unei lucrări; sunt folosite la construcţia şi sistematizarea teritorială, la organizarea teritoriului agricol, la amenajarea silvică sau hidrologică, în prospectarea şi exploatarea zăcămintelor

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune de substan ţ e utile, precum ş i la elaborarea

de substanţe utile, precum şi la elaborarea de studii şi cercetări în domeniul hidrografic, pedologic, geologic, geografic.

aceea că furnizează date

necesare studierii formei şi dimensiunilor reale ale Pământului şi modificările în timp ale

acestora.

Importanţa ştiinţifică a măsurătorilor terestre constă în

ţ ific ă a m ă sur ă torilor terestre const ă în Exemplu de sistem

Exemplu de sistem care permite obţinerea aceluiaşi rezultat ca în metodologia clasică dar la costuri mult reduse şi într-un timp mult mai scurt comparat cu oricare altă metodă. Integrând ultimele inovaţii tehnologice din domeniu (scanarea laser, sistemele de navigaţie inerţială, tehnologia GPS, imaginile video digitale de înaltă rezoluţie şi produse software dedicate pe aplicaţii CAD şi GIS) a rezultat un sistem deosebit de puternic şi rapid de cartografiere automată şi generare a modelului numeric al terenului 3D (MNT / DTM) pe zone liniare (coridoare) denumit FLI MAP.

3D (MNT / DTM) pe zone liniare (coridoare) denumit FLI MAP . Preluarea datelor în acest
3D (MNT / DTM) pe zone liniare (coridoare) denumit FLI MAP . Preluarea datelor în acest

Preluarea datelor în acest sistem se face de la bordul unui elicopter unde pe o ramă specială este montat un sistem complet portabil compus din echipament de scanare laser, două GPS-uri şi camere video. Sistemul performant de scanare laser obţine date transversale pe coridorul ales în interiorul unui unghi conic de 60°. Principalul senzor este o cameră video S-VHS de înaltă rezoluţie (peste 700 linii pe orizontală) în format digital DVCAM-Sony care înregistrează aceeaşi imagine preluată şi de sistemul de scanare. Înregistrările video sunt sincronizate la nivel de microsecunde cu timpul GPS. O a doua cameră digitală este fixată să preia imagini în faţa elicopenterului având suplimentar şi facilităţi de marire în cazul în care sunt necesare altitudini mai mari. Sistemul FLI-MAP determină 12000 puncte cu coordonate X, Y, Z într-o secundă şi poate cartografia coridoare de până la 200 km într-o singură zi cu o lăţime de 50-100 m.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 3. Ridicari topografice [2] Obiectul ridic ă rilor topografice îl

3. Ridicari topografice [2]

Obiectul ridicărilor topografice îl constituie întocmirea hărţilor şi planurilor pentru o anumită suprafaţa de teren şi presupune un ansamblu de lucrări de proiectare, măsurători, calcule şi raportare.

După conţinutul planurilor ridicările topografice pot fi:

- ridicări planimetrice ce cuprind totalitatea lucrărilor topografice pentru obţinerea unui plan cu reprezentarea planimetrică a detaliilor naturale şi artificiale de pe suprafaţa terenului;

naturale ş i artificiale de pe suprafa ţ a terenului; 3.1 Exemplu de ridic ă ri

3.1 Exemplu de ridicări planimetrice

- ridicări altimetrice ce cuprind totalitatea lucrărilor topografice pentru determinarea înălţimii unor puncte de pe suprafaţa terestră, în scopul reprezentării reliefului unei suprafeţe prin linii de nivel (nivelment de suprafaţă) sau pe anumite direcţii, prin pofile;

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 16. Exemplu de ridic ă ri altimetrice - ridic ă
Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 16. Exemplu de ridic ă ri altimetrice - ridic ă

16. Exemplu de ridicări altimetrice

- ridicări combinate ce au ca rezultat o reprezentare completă, cu detalii de planimetrie şi relief. Aceste reprezentări constituie piesa de bază pentru proiectarea şi executarea lucrărilor inginereşti şi de cercetare, la baza cărora trebuie să stea un studiu atent al terenului.

c ă rora trebuie s ă stea un studiu atent al terenului. 17. Exemplu de ridic

17. Exemplu de ridicări combinate

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Definirea detaliilor prin puncte caracteristice . Orice detaliu de

Definirea detaliilor prin puncte caracteristice. Orice detaliu de planimetrie sau de nivelment, natural sau artificial poate fi definit de o serie de puncte judicios alese la schimbarea de direcţie a liniilor de contur sau la schimbarea de pantă. Punctele caracteristice reprezintă numărul minim de puncte, condiţionat de scară şi de precizia cerută, ce permite definirea şi reprezentarea pe plan a unui detaliu. In urma acestei operaţii figurile neregulate, cu un contur oarecare, se geometrizează, liniile sinuoase se transformă în linii frânte ce se reprezintă mai uşor.

Reţelele de sprijin. Orice ridicare sau trasare se execută pe baza unei reţele de sprijin indiferent de precizia cerută, scara de reprezentare, mărimea suprafeţei etc. La noi, pe întreg teritoriu naţional, s-au determinat reţele de stat, de către unităţi specializate, cu o mare precizie, asigurând cadrul general al ridicărilor şi unitatea lor.

Sisteme de referinţă. Punctele reţelei de sprijin sunt definite numeric faţă de sisteme de referinţă specifice, legate de suprafaţa Pământului, concepute şi alese în aşa fel încât să asigure legătura funcţională, bilaterală intre reprezentare şi teren. Pentru ridicările planimetrice referinţa o constituie sistemul cartografic adoptat, iar pentru cele altimetrice suprafaţa de nivel zero. Pe suprafeţe mici, în anumite condiţii, se admit ca referinţe şi unele sisteme, respectiv reţele, independente, locale. Astăzi la noi în ţară se foloseşte proiecţia stereografică - 1970. Un punct P de pe suprafaţa elipsoidului, substituit cu o sferă echivalentă, se proiectează în planul de proiecţie tangent (T) în centrul regiunii de ridicat, în Pentru, iar în plan secant în Ps.

Originea sistemului de axe rectangulare (xoy). Originea este unică pentru întreg teritoriul ţării, este situat aproximativ în centrul ţării, în apropiere de Făgăraş, la intersecţia paralelei de 460 cu meridianul de 250, având coordonatele geografice şi plane B 460; L = 250 respectiv x 0 = 0; y 0 = 0.Pentru uşurarea calculelor coordonatelor se pozitiveaza, adăugându-se pe x şi pe y cate 500 000,00 m.

Teritoriul naţional. In întregul său, este reprezentat la diferite scări. Pentru păstrarea şi utilizarea comodă a acestor reprezentări, harta generală a ţării se împarte în foi (trapeze) de dimensiuni convenabile, după o anumită regulă şi cu o nomenclatură specifică sistemului adoptat. In proiecţia stereografică 1970, din mai multe considerente, cum ar fi racordarea cu uşurinţă a noilor planuri cu cele vechi întocmite în sistemul Gauss - Kruger, (sistem de proiecţie folosit pană în anul 1970), s-a păstrat sistemul de împăturire a hărţii în foi şi nomenclatura lor de la sistemul amintit, exceptând planul la scara 1: 2000 care aici se obţine prin împărţirea în patru a planului la scara 1: 5000 şi nu în nouă ca în sistemul Gauss. Intregul glob pământesc se împarte în 60 fuse a cate 60 longitudine a căror numerotare începe de la meridianul opus meridianului Greenwich şi astfel teritoriul ţării noastre se situează în fusele 34 şi 35. Împărţirea pe latitudine se face în zone de cate 40 începând de

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune la ecuator spre poli. Numerotarea începe de la ecuator ş

la ecuator spre poli. Numerotarea începe de la ecuator şi se face cu litere mari A, B,…Teritoriul ţării noastre se înscrie în zonele M, K, L. Împărţirea în foi se face, aşadar, după meridiane şi paralele geodezice. Liniile obţinute delimitează trapeze care se reprezintă la scara 1: 1 000 000 şi se numerotează simbolic prin litera zonei şi a numărului fusului (de exemplu L - 35).

Nomenclatura hărţilor la scările 1: 500 000, 1: 200 000 şi 1: 100 000 se face după

hărţile (trapezele) la scara 1: 1 000 000. O foaie la scara 1: 1 000 000 se împarte în patru foi la scara 1: 500 000, notate cu A, B, C, D. Pentru scara 1: 200 000, foaia iniţială se împarte

în 36 foi notate cu cifre romane, iar pentru scara 1: 100 000 In 144 foi notate de la

1 la 144.

Reprezentările la scările 1: 50 000, 1: 25 000, 1: 5 000 au la bază foaia la scara 1:

100 000. Fiecare se împarte succesiv în cate patru pentru a se obţine foile la scările imediate mai mari. Împărţirea pentru scara 1: 2 000 are la bază foaia la scara 1: 5 000 ce se împarte în patru. Raportarea planurilor presupune delimitarea în prealabil a cadrului foii, respectiv raportarea prin coordonate rectangulare a celor patru puncte ale colţurilor de trapez.

Marcarea punctelor. Toate punctele reţelei de sprijin, ca şi cele ce vor servi la ridicarea de noi puncte, se materializează pe teren în mod durabil. Punctele caracteristice se semnalizează cu jaloane sau stadii când sunt vizate.

Proiecţia ortogonală a punctelor. La reprezentarea suprafeţelor întinse, punctele reţelei geodezice sunt transpuse mai întâi pe suprafaţa elipsoidului de referinţă; proiectantele, normale pe această suprafaţă, converg spre o zonă din centrul Pământului. La ridicările topografice, extinse pe suprafeţe mici şi încadrate în reţele geodezice, suficient de dense, proiectantele pot fi considerate paralele, perpendiculare pe planul orizontal de proiecţie. Prin proiecţia ortogonală a punctelor, distanţele din teren (înclinate) sunt reduse la orizont astfel încât pe planuri şi hărţi este reprezentată întotdeauna suprafaţa utilă de construcţie, respectiv suprafaţa productivă.

Etape de lucrări. Pentru ridicarea în plan se parcurg urmatoarele etape: proiectarea lucrărilor, marcarea punctelor, măsurători în teren, calcule şi raportarea planurilor. Evident toate fazele sunt importante dar hotărâtoare, pentru calitatea şi randamentul lucrărilor, se dovedeşte faza de proiectare, în care se stabileşte reţeaua de sprijin, metoda de lucru, aparatură necesară etc., în funcţie de obiectivul (scopul) lucrărilor, condiţiile de teren şi toleranţe; ea devine astfel caracterizantă pentru personalitatea operatorului.

Succesiunea determinărilor. Ridicarea în plan se execută din aproape în aproape, de la puncte cunoscute la cele necunoscute, de la puncte ale reţelei de sprijin la cele de detaliu. Un punct nou (necunoscut) odată determinat devine vechi (cunoscut) şi poate servi la

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune determinarea altor puncte. In consecin ţă , de regul ă

determinarea altor puncte. In consecinţă, de regulă, se staţionează în puncte vechi şi se vizează la puncte noi; uneori se staţionează şi în puncte de determinat (intersecţia înapoi, drumuirea cu staţii sărite), sau în puncte oarecare (la nivelmentul geometric). Din orice staţionare insă se vor duce mai întâi vizele (viza) de referinţă, spre punctele cunoscute sau staţionate deja şi apoi vizele de determinare, spre punctele noi necunoscute (încă), indiferent de numărul acestora.

Alegerea soluţiilor. Orice situaţie din teren admite rezolvări tehnice multiple. Întotdeauna se va alege varianta, respectiv metoda, aparatura şi modul de lucru, care să asigure precizia cerută cu maximum de randament.

Controlul lucrărilor. Ansamblul lucrărilor de ridicare şi de trasare presupune executarea unor controale specifice, parţiale şi finale, care să verifice încadrarea lucrărilor în toleranţe. Eventualele greşeli, descoperite cu acest prilej, trebuie să fie eliminate prin refacerea lucrărilor.

Marcarea şi semnalizarea reţelelor planimetrice. Marcarea punctelor ce aparţin reţelelor de îndesire (puncte de ordinul V), determinate prin intersecţii, drumuiri poligonometrice, triangulaţii, trilateraţii se face cu ajutorul unor borne de beton armat, având forma unui trunchi de piramidă, de dimensiuni standardizate. Pentru a evita pierderea punctului, prin dispariţia bornei, se execută şi o bornare la subsol cu o cărămidă cu cruce, aşezată sub un strat avertizor şi de recunoaştere din nisip sau zgură. Centrul părţii superioare a bornei, marcat printr-un bulon şi crucea de pe cărămidă trebuie să fie pe aceeaşi verticală. Condiţia se asigură folosind un fir cu plumb şi două sfori întinse intre patru ţăruşi, la intersecţia cărora se instalează succesiv cărămida şi apoi borna

Punctele de drumuire principală. Se marchează cu borne mai mici, iar cele de drumuire secundară prin buloane metalice în centrele populate sau prin ţăruşi din lemn de esenţă tare cu cui în cap. Pentru identificare se folosesc ţăruşi martor sau se face un reperaj pe arborii din apropiere.

Semnalizarea temporară. Pentru semnalizarea temporara a punctelor se folosesc jaloane, iar semnalizarea de durată se face prin construcţii permanente, rigide, din lemn sau elemente prefabricate şi au ca piesă principală un pop de 20 - 30 cm liber şi care reprezintă capul negru al semnalului.

Jaloanele. Sunt confecţionate din lemn sau metal uşor, de secţiuni variabile, cu diametrul de circa 4 cm şi lungimi de 2 m, vopsite în intervale de 20 cm în roşu şi alb. Jaloanele din lemn au la capăt un sabot metalic. In timpul lucrului jaloanele se ţin la verticala punctului topografic, cu mana sau se fixează cu ajutorul unui trepied metalic.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Semnalele baliz ă . Se confec ţ ioneaz ă dintr-un

Semnalele baliză. Se confecţionează dintr-un pop de 3 - 5 m lungime, care se instalează direct în pământ intr-o cutie de scândură.

Semnalul piramidă are popul fixat pe o capră cu patru, eventual trei picioare.

popul fixat pe o capr ă cu patru, eventual trei picioare. 18. Diferite tipuri de semnale
popul fixat pe o capr ă cu patru, eventual trei picioare. 18. Diferite tipuri de semnale
popul fixat pe o capr ă cu patru, eventual trei picioare. 18. Diferite tipuri de semnale
popul fixat pe o capr ă cu patru, eventual trei picioare. 18. Diferite tipuri de semnale

18. Diferite tipuri de semnale identificate în teren

Semnalul piramidă cu poduri, folosit în zonele de câmpie, se comune din două elemente independente: pilastrul pe care se instalează teodolitul şi semnalul propriu-zis. In localităţi se folosesc construcţii înalte: biserici, coşuri de fabrică sau semnale construite pe terasele blocurilor turn. Indiferent de tip, semnalul trebuie să fie vertical, pe cat posibil simetric, bine identificabil, rigid şi ieftin. In cazul semnalului piramidă picioarele nu trebuie să împiedice vizibilitatea spre alte puncte.

nu trebuie s ă împiedice vizibilitatea spre alte puncte. 19. Diferite tipuri de semnale identificate în
nu trebuie s ă împiedice vizibilitatea spre alte puncte. 19. Diferite tipuri de semnale identificate în
nu trebuie s ă împiedice vizibilitatea spre alte puncte. 19. Diferite tipuri de semnale identificate în

19. Diferite tipuri de semnale identificate în teren

In cazul punctelor noi, mai întâi se construieşte semnalul şi apoi, după proiectarea acestuia la sol, se instalează borna, realizându-se astfel semnale concentrice. In cazul punctelor vechi, deja bornate, semnalul construit ulterior, de obicei, este excentric pe o direcţie oarecare. Elementele excentricităţii: distanţa şi orientare bornă - semnal, se măsoară cu o ruletă şi cu o busolă de buzunar şi se notează pe o schiţă.

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune 4. Instrumente pentru ridic ă ri topografice Sistemul de pozi

4. Instrumente pentru ridicări topografice Sistemul de poziţionare GPS [5]

GPS reprezintă de fapt o parte din denumirea NAVSTAR GPS. Acesta este acronimul de la NAVIGATION System with Time And Ranging Global Positioning System. Proiectul a fost demarat de către guvernul Statelor Unite la începutul anilor 70. Scopul principal îl reprezintă posibilitatea de a putea determina cu precizie poziţia unui mobil în orice punct de pe suprafaţa pământului, în orice moment indiferent de starea vremii. GPS este un sistem care utilizează o constelaţie de 30 de sateliţi pentru a putea oferi o poziţie precisa unui utilizator. Precizia trebuie înţeleasa în funcţie de utilizator. Pentru un turist aceasta înseamnă în jur de 15 m, pentru o nava în ape de coasta reprezintă o mărime de circa 5 m, iar pentru un geodez precizie înseamnă 1 cm sau chiar mai puţin. GPS poate fi utilizat pentru a obţine preciziile cerute în toate aplicaţiile pomenite mai sus, singurele diferente constând numai în tipul receptorului şi a metodei de lucru utilizate. Iniţial GPS a fost proiectat numai pentru aplicaţii militare. Curând după ce acest obiectiv a fost atins a devenit evident ca GPS va putea fi folosit şi pentru scopuri civile păstrând totuşi anumite proprietati numai pentru domeniul militar. Primele doua aplicaţii civile au fost navigaţia maritima şi măsurătorile tereste.

fost naviga ţ ia maritima ş i m ă sur ă torile tereste. 20. Poze cu
fost naviga ţ ia maritima ş i m ă sur ă torile tereste. 20. Poze cu
fost naviga ţ ia maritima ş i m ă sur ă torile tereste. 20. Poze cu
fost naviga ţ ia maritima ş i m ă sur ă torile tereste. 20. Poze cu
fost naviga ţ ia maritima ş i m ă sur ă torile tereste. 20. Poze cu

20. Poze cu instrumentul GPS 1200 Leica achiziţionat de către Compania Electromontaj

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune

Constructia liniilor electrice de inalte tensiune Dupa lansarea primului satelit artificial al P ă mântului, Sputnik

Dupa lansarea primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, la 04.10.1957, tehnica spaţiala s-a impus ca o noua era în dezvoltarea stiintifica şi tehnologica, constituind un factor dinamizator al procesului tehnico–economic, în domenii de interes major ale activitatii umane. Domeniile de utilizare ale sateliţilor artificiali specializaţi sânt numeroase şi deosebit de diversificate, printre acestea, de o deosebita importanta strategica în domeniul militar şi de larga utilitate în domeniul civil fiind dezvoltarea tehnologiilor satelitare de navigaţie care permit poziţionarea deosebit de precisa a mijloacelor de transport aeriene, maritime şi terestre aflate în mişcare sau în repaus. Aceasta tehnologie şi-a găsit, de asemenea, o larga aplicabilitate şi în domeniul geodeziei şi geodinamicii prin realizarea unor reţele geodezice la nivel global sau naţional, contribuţii la determinarea formei şi dimensiunilor Pământului şi a câmpului sau gravitaţional, determinarea deplasărilor plăcilor tectonice, etc. La ora actuala functioneaza în paralel doua sisteme de poziţionare globala, respectiv sistemul de poziţionare NAVigation Satellite Timing And Ranging Global Positioning System (NAVSTAR GPS), cunoscut sub denumirea GPS, realizat şi gestionat de Statele Unite ale Americii şi sistemul de poziţionare GLObal NAvigation Satellite System (GLONASS), realizat şi gestionat de Federatia Rusa.

4.1 Poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS [5]

Ca problema practica, poziţionarea cu ajutorul tehnologiei GPS se realizează prin

determinarea distantelor dintre punctul de staţie şi sateliţii GPS vizibili, matematic fiind

necesare măsurători la minimum 4 sateliţi. Acest număr de sateliţi este necesar pentru a ne

putea poziţiona cât se poate de precis, numai pe baza distantelor măsurate la sateliţi.

Daca am avea măsurători la un singur satelit şi am cunoaşte poziţia acestuia, cu o

singura distanta, poziţia noastră în spaţiu ar fi pe o sfera cu centrul în poziţia satelitului şi cu

raza, distanta măsurata. Măsurând distante la doi sateliţi poziţia noastră se „înbunatateste”,

în sensul ca ne aflam pe un cerc generat de intersecţia celor doua sfere care au în centru cei

doi sateliţi şi în funcţie de distanta dintre aceştia, cercul nostru de poziţie are o raza mai

mare sau mai mica. Poziţia noastră se înbunatateste substanţial în momentul în care avem

măsurători şi la un al treilea satelit, care deja ne localizează în doua puncte din spaţiu.

Aceste doua puncte sunt date de intersecţia ultimei sfere, cu centrul în cel de al treilea

satelit, cu cercul generat de primele doua sfere determinate.

Sigur ca în acest moment putem, relativ uşor, să ne stabilim punctul în care ne aflam,

însa pentru a fi riguroşi este necesara a patra măsurătoare fata de un al patrulea satelit şi

atunci în mod cert punctul pozitionarii noastre va fi unic. Poziţionarea se realizează cu

ajutorul retrointersectiei spatiale de distante, în sistemul de referinţa, reprezentat de

elipsoidul