Sunteți pe pagina 1din 13

Sechele encefalita

Encefalitele sunt boli infecioase caracterizate prin inflamaia creierului , n ntregime sau par ial.
n general, encefalitele sunt date de ctre virusuri i ele pot s aib apari ie sezonier..
Encefalitele cu enterovirusuri apar mai mult vara. Pot aprea i encefalite in bolile eruptive ale
copilriei, din rubeol, rujeol, care apar odat cu manifestrile acestor boli.

Simptomatologia encefalitei - manifestri neuropsihice de focar sau difuze , n func ie de


leziunile produse.Cnd procesul infecios intereseaz i meningele rezult meningoencefalit ;
cnd se extinde la nivelul mduvei spinrii rezult encefalomielit.Cuprinderea ntregului ax
cerebrospinal determin nevraxit.

Manifestri clinice
1.semne de infecie general
-debut brusc cu febr 39-400C
-frisoane
-stare general grav
2.manifestri neuropsihice care constituie sindromul encefalitic =semen de afectare a encefalului
Semne corticale
-obnubilare , confuzie , dezorientare n timp i spaiu , delir , halucina ii , vorbire incoerent ,
ipt encefalic , com de diverse grade , convulsii , deviere conjugate a ochilor i capului ,
apraxia , mutism akinetic

-paralizii de tip cortical i subcortical hemipareze i hemiplegii spastice , monopareze sau


monoplegii

-alte tulburri corticosubcorticale nistagmus , trismus ,bruxism

-manifestri extrapiramidale hipertonie, contracture ceroas , facies imobil ,micri involuntare


, hiperkinezie , mioclonii , micri coreoatetozice

-semne cerebeloase tulburri de echilibru ,mers ebrios , nesigur , baza de susinere lrgit ,
tremurtur intenional , dismetrie , hipermetrie

-semne de afectare a trunchiului cerebral pareze i paralizii ale nervilor cranieni , tulburri de
deglutiie i fonaie , tulburri respiratorii i cardiovasculare , transpiraii profuse, lcrimare ,
sialoree , rigiditate prin decerebrare

-semne meningiene modificri de LCR -200-500celule/mm3 , majoritar mononucleare

Encefalitele sunt infecii grave cu evoluie variabil n funcie de agentul causal.15-30% dintre
ele las sechele psihice i motorii importante
Sechele

Pot fi pe termen scurt, pe care pacientul, ncet-ncet, s le recupereze i pot s fie, de la


scderea capacitii de concentrare, dezorientare, pn la sechele neurologice gen paralizii mai
rar, dar se pot ntmpla -, tulburri de vorbire.

Oricare dintre acestea pot s fie i pe termen lung, pe toat durata vieii, depinde de fiecare
pacient.

Tratament

In cazurile usoare, care pot fi confundate cu gripa, tratamentul consta in principal in odihna la
pat, consum sporit de lichide si medicatie antiinflamatorie (acetaminofen, ibuprofen) pentru
ameliorarea durerilor de cap si a febrei. Cazurile de encefalita datorate
anumitor virusuri necesita insa medicatie antivirala (de obicei cu administrare intravenoasa),
cel mai des utilizat fiind Aciclovir (eficient in tratamentul cazurilor aparute in urma herpex
simplex sau virusul varicelo-zosterian; functioneaza atacand direct ADN-ul viral intracelular si
impiedicand reproducerea acestuia /raspandirea in creier; administrarea se realizeaza pe o durata
de 3 ori/zi 2-3 saptamani), Ganciclovir sau Foscarnet. Unele virusuri transmise prin ciupituri de
insepcte insa nu raspund uneori la medicatie, in acest caz administrandu-se imediat Aciclovir.
Medicamentele antivirale presupun insa si o serie de reactii adverse cum sunt greata/varsaturi,
diaree, durere/infalamatie musculara/articulara si uneori anormalitati la nivel renal, hepatic sau
supresia activitatii maduvei osoase, de aceea este necesara o monitorizare pe durata administrarii
lor.Tratamentul encefalitei postinfectioase presupune de obicei injectii cu doze mari
de corticosteroizi (cum este dexametazona), timp de mai multe zile, in functie de severitatea
infectiei (in unele cazuri efectul este observabil in cateva ore). Corticosteroizii functioneaza prin
calmarea sistemului imunitar si reducerea in consecinta a nivelelor de inflamatie din creier (si a
presiunii intracraniene). Pe langa medicatia mentionata, uneori poate fi necesara: respiratia
asistata (urmarirea respiratiei si a functiei cardiace), administrare de lichide intravenos (pentru
a asigura hidratarea si mineralele esentiale), medicamente anticonvulsive cum este fenitoin
(pentru a opri/preveni convulsiile) si chiar sedative (pentru a trata irascibilitatea si nelinistea).

Dupa tratamentul initial sunt situatii (cand functionarea crerierului este afectata) in care se
impune terapie aditionala in functie de tipul si severitatea complicatiilor, cum este terapie
fizica (pentru a imbunatati rezistenta, flexibilitatea, echilibrul, coordonarea motorie si
mobilitatea), terapie ocupationala (pentru a dezvolta aptitudinile zilnice si a folosi produse
specifice in realizarea lor), logoterapie (pentru a reinvata controlul muscular si coordonarea
pentru a vorbi), psihoterapie (pentru a dobandi aptitudini comportamentale necesare tratarii
tulburarilor de dispozitie, halucinatiilor etc.).

Tratamentul pentru formele usoare de boala consta in principal din repaus la pat,
hidratare si medicamente antiinflamatoare pentru scaderea febrei si ameliorarea durerilor de
cap.

Cazurile care se datoreaza anumitor virusuri necesita administrarea intravenoasa de


medicamente antivirale. Nu toate virusurile raspund la aceste medicamente, dar deoarece
virusul nu poate fi determinat rapid (sau deloc), la debutul bolii, tratamentul cu medicamente
antivirale, de regula aciclovir, este initiat de la debut. Acest medicament este eficient in special
pe virusul Herpes Simplex, care poate determina o forma severa de encefalita daca nu este
tratata prompt.

Tratamentul suportiv este necesar persoanelor spitalizate, care au o forma severa de encefalita.
Acesta include:
Respiratie asistata, monitorizarea TA i a pulsului
Perfuzii intravenoase
Medicamente antiinflamatorii - corticosteroizi, pentru a scadea edemul cerebral
Medicamente antiepileptice pentru oprirea si controlul crizelor epileptice
Ulterior, dupa episodul initial, in functie de tipul si severitatea complicatiilor poate fi nevoie de
fizioterapie, logopedie, kinetoterapie, psihoterapie

Complicatii

Complicatiile care pot sa apara depind de mai multi factori precum varsta, cauza infectiei,
severitatea infectiei initiale, timpul de la debutul bolii pana la initierea tratamentului.

In majoritatea cazurilor, persoanele cu o forma usoara de boala se recupereaza in cateva


saptamani, fara complicatii pe termen lung.

In cazul formelor severe de boala afectarea creierului datorata inflamatiei poate determina mai
multe probleme neurologice. In cele mai severe cazuri poate sa determine aparitia comei sau
chiar decesul.

Alte complicatii, care pot varia mult ca severitate, care pot persista o perioada lunga de timp sau
care pot fi permanente sunt:
Deficit motor sau tulburare de coordonare
Tulburare de sensibilitate
Modificari ale personalitatii
Tulburari de memorie
Probleme de vedere
Probleme de vorbire
Crize de epilepsie"

Daca exista slabiciune musculara sau probleme de coordonare ca rezultat al


encefalitei, medicul poate prescrie fiziokinetoterapie si exercitii de miscare. De
asemenea, daca exista probleme cu vorbirea sau pierderi de memorie, medicul
poate recomanda exercitii de vorbire si terapii ocupationale.

Continuarea terapiei Dup boala iniial, poate fi necesar tratament suplimentar, n


funcie de tipul i severitatea complicaiilor. Aceasta terapie poate include:

Terapia fizica pentru a imbunatati puterea, flexibilitatea, echilibrul, coordonarea


motorie i mobilitatea

Terapia ocupaional pentru a dezvolta abilitile de zi cu zi i de a utiliza produse


adaptive care ajuta cu activitatile de zi cu zi

Terapia de vorbire pentru a reinvete controlul muscular i coordonare pentru a


produce vorbire

Psihoterapie pentru a nva strategii de adaptare i abiliti noi de comportament


pentru a mbunti tulburri de dispoziie sau schimbri de personalitate adres - cu
un management de medicatie, dac este necesar

Mononeuropatie

Neuropatia include o serie de tulburari care apar atunci cand nervii sistemului nervos periferic
(parte a sistemului nervos din afara creierului si maduvei spinarii) sunt deteriorati. Conditia este,
in general, mentionata ca neuropatie periferica si este cel mai frecvent cauzata de deteriorarea
axonilor nervosi.
Neuropatia provoaca, de obicei, durere si amorteala la nivelul mainilor si picioarelor si
poate duce la leziuni traumatice, infectii, tulburari metabolice si sensibilitate la toxine. Una din
cele mai comune cauze ale neuropatiei este diabetul.
In unele cazuri, neuropatia autonoma, poate afecta organele interne cum ar fi inima, vasele de
sange, vezica urinara sau intestinele. Durerea in neuropatia periferica este adesea descrisa ca o
furnicatura sau senzatie de arsura.
Durerea este resimtita continuu dar deseori simptomele se amelioreaza cu timpul, mai ales
in cazul neuropatiei care are la baza o conditie care poate fi vindecata.
Clasificarea neuropatiei

Neuropatia periferica poate fi clasificata, in linii mari in urmatoarele categorii:


- mononeuropatie - cand este implicat un singur nerv. Exemplele includ sindromul de tunel
carpian, paralizia nervilor ulnari, paralizia de nerv radial si paralizia de nerv peronier.
- mononeuropatia multipla - doi sau mai multi nervi sunt afectati individual.
- polineuropatia - afectarea generalizata a nervilor periferici. Exemplele includ neuropatia
diabetica si sindromul Guillian-Barre.

Claficare n funcie de tipul de simptome :

neuropatie senzorial, n cazul n care simptomele sunt deficiene senzoriale,


neuropatie motorie, n cazul n care simptomele includ slbiciune i pierderea reflexelor,
neuropatie autonom dac simptomele includ transpiraie anormal, frecvena cardiac
anormal .
neuropatie mixt (senzorial-motorie).

Etiologie

Tulburri nervoase n mononeuropatie pot fi cauzate de:

presiunea asupra nervului pe termen lung din cauza unei traume, sau umflturi,
traumatisme,
ischemie
infecie
nevrita.

- probleme nutritionale si deficiente de vitamine, de cele mai multe ori lipsa de vitamina B
- alcoolismul asociat cu o nutritie inadecvata si deficiente de vitamine
- boli autoimune cum ar fi lupusul, artrita reumatoida si sindromul Guillain-Barre
- tumorile care preseaza pe nervi
- alte boli si infectii, cum ar fi bolile de rinichi, afectiunile hepatice, bola Lyme, HIVSIDA sau
tulburarile tiroidiene (hipotiroidismul)
- tulburari mostenite, cum ar fi boala Chracot-Marie-Tooth si polineuropatia amiloida.
- expunerea la toxine si substante toxice cum ar fi metalele grele si anumite medicamente si
tratamente pentru cancer.

Simptomele mononeuropatiei (limitate la tulburarea membrelor afectate) sunt:


parestezie ,
hiperacuzie,
durere sever,
furnicturi,
amoreal,
lipsa de transpiraie,
parez .

Toate aceste simptome apar destul de brusc.

Diagnostic

Printre investigatiile pentru depistarea neuropatiei se numara testul de conductie nervoasa ,


electromiografie - activitatea electric n muchi. Neuropatia periferica deseori este dificil de
diagnosticat. Aceasta nu este o singura boala ci un simptom care are deseori mai mutle cauze
posibile. Procesul standard de diagnosticare debuteaza cu un istoric medical complet, cu
examene fizice si neurologice care vor implica examinarea reflexelor tendoanelor, forta si
tonusul muscular, capacitatea de a simti senzatii, postura si coordonarea.

Analizele de sange sunt frecvent solicitate de catre medic pentru a se depista nivelul de vitamina
B12. Alte teste comune includ sumar de urina, testarea functiei tiroidiene si electromiografia.

Tratament

Exista diverse tratamente disponibile pentru neuropatia periferica.

Antidepresivele triciclice in special inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt tratamentul


de prima intentie in neuropatii. Acestea vor calma durerea.

O alta clasa de medicamente frecvent prescrise pentru tratarea neuropatiei sunt


anticonvulsivantele.

Sindromul de tunel carpian

Nervul median in canalul carpian sta foarte aproape de noua tendoane.


Comprimarea nervului la incheietura mainii (sindromul de tunel carpian) poate fi secundara
folosirii excesive a incheieturii mainii, tenosinovitelor cu artrite sau infiltratiilor locale, de
exemplu ingrosarea tesutului conjunctiv ca in acromegalie, depozite de amiloid sau o
mucopolizaharidoza.
Alte boli sistemice asociate cu o incidenta crescuta a sindromului de canal carpian sunt:
hipotiroidia, artrita reumatoida si diabetul zaharat, dar bolile fundamentale reprezinta doar o
mica parte din toate cauzele.
Principalele simptome ale sindromului de tunel carpian sunt : la inceput furnicaturi, intepaturi in
degetele de la mana, cu exceptia degetului mic, indeosebi noaptea, iar scuturarea mainii sau
lasarea ei sa atarne jos din pat pot produce ameliorarea simptomelor.
Noaptea, pacientul are tendinta de a indoi incheietura mainii si a comprima suplimentar nervul
median. Simptomele sindromului de tunel carpian pot sa apara la o singura mana sau la
ambele maini, pot fi de intensitate uoara, moderata-cel mai frecvent, severa.
Ulterior, apar dureri care variaza de la usoare la sfasietoare, slabiciune musculara si chiar
atrofierea muschilor de la acest nivel-manifestari prezente atat ziua cat si noaptea.
Tratamentul sindromului de tunel carpian este chirurgical si consta in sectionarea ligamentului
carpian cu eliberarea comprimarii.

Optiunile terapeutice sunt variate si se pot combina in functie de stadiul bolii.


Daca simptomele sunt usoare, sunt suficiente:
- recomandarile de tratament corect a unor boli preexistente
- recomandarile de modificare a activitatilor zilnice
- recomandarile de protejare a articulatiei mainii
- folosirea ortezelor pentru incheietura mainii
- administrarea de antiinflamatoare pentru reducerea inflamatiei si consecutiv a durerii
- folosirea altor analgezice necesare.
Tratamentul fiziokinetic este util in toate stadiile bolii.
Tratamentul nonchirurgical
Sindromul de tunel carpian poate fi tratat fara interventie chirurgicala prin diagnosticare precoce
si tratament.
Atela sau orteza de repaus.
Atela de pumn tine incheietura mainii intr-o pozitie neutra. Acest lucru previne iritarea pe timp
de noapte a nervului median, care apare atunci cand incheieturile sunt tinute in pozitii fortate in
timpul somnului. Atelele pot fi, de asemenea, purtate in timpul diverselor activitati,care
suprasolicita articulatia pumnului.
Medicamente
Medicamente simple pot ajuta la ameliorarea durerii. Aceste medicamente includ medicamente
antinflamatorii, miorelaxante,paracetamol.
Schimbari de activitate.
Schimbarea metodelor de utilizarea a mainii si evitarea anumitor pozitii pot ameliora
simptomele. In cazul in care cerintele de la locul de munca agraveaza simptomele, schimbarea
sau modificarea locului de munca ar putea incetini sau opri evolutia bolii .
Injectii cu steroizi. O injectie cu corticosteroizi amelioreaza simptomatologia, dar de cele mai
multe ori doar temporar.

Rezultate pe termen lung. Simptomele celor mai multi pacienti se imbunatatesc dupa interventie
chirurgicala ,in medie, forta musculara normala o castigam dupa aproximativ 2 luni de la
operatie.
Recuperarea completa poate dura pana la un an. In sindromul de lunga durata de tunel carpian,
cu pierderi severe senzitive, recuperarea este mult mai lenta si ar putea sa nu fie completa.
Recidiva de sindromul de tunel carpian poate sa apara uneori si necesita interventii chirurgicale
suplimentare.
Neuropatia ulnara
Paralizia ulnara completa duce la atitudinea caracteristica de mana "in gheara"
-din cauza atrofierii si slabirii multor muschi mici ai mainii, hiperextensiei degetelor la nilul
articulatiilor metacarpofalangiene si flexiei la nivelul articulatiilor interfalangiene.
Flexia deformanta este mai pronuntata la degetele al patrulea si al cincilea.
Pierderea senzoriala se produce la al cincilea deget, regiunea ulnara a degetului patru si marginea
ulnara a palmei.
Localizarea superficiala a nervului la cot face ca acesta sa fie locul obisnuit al paraliziei prin
presiune.
Nervul ulnar poate fi comprimat si distal de cot, in tunelul cubital, format de aponevroza arcuata
care leaga cele doua capete ale flexorului ulnar al carpului. Si presiunea prelungita la baza
palmei, cum se produce in utilizarea uneltelor sau ghidonului bicicletei, poate duce la afectarea
ramurii palmare profunde a nervului ulnar, cauzand slabirea muschilor mici ai mainii, dar fara
pierderea sensibilitatii
Desi tratamentul antiinflamator si kinetoterapia permit reluarea activitatii normale, in
cazurile severe se impune interventia chirurgicala de decompresiune a nervului la locul
traumatismului acestuia.
In cazul in care tratamentele non-chirurgicale sunt de succes, s-ar putea vedea o imbunatatire in
patru pana la sase saptamani. Terapeutul fizic lucreaza pentru a scadea simptomele, si pentru a
imbunatati functia cotului. Exercitiile speciale pot fi folosite pentru a ajuta la alunecarea nervului
ulnar in canalul ulnar. Tratamentul progreseaza pentru a include exercitii de intarire care imita
activitatile de lucru, si de zi cu zi.

Se va purta o fasa la cot sau atela pe timp de noapte, pentru a controla simptomele. Se limiteaz
miscarile repetate de brat, si se evit pozitiile sau activitatiile in care cotul sta in pozitie indoita.

Paralizia de nerv radial


Leziunile unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic care cuprinde in general:
un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite precise
un deficit motor, interesnd muchii dependeni de nervul radial, acompaniat de
hipoflexie i atrofie muscular.
tulburri vegetative i trofice, a cror intensitate variaz mult.
Hipotonia i amiotrofia dezvoltate tardiv afecteaz muchii posteriori ai braului i antebraului.
Pe faa dorsal a carpului, n leziunile vechi se poate observa o proeminen determinat de o
subluxaie a osului mare i a semilunarului.
Reflexele osteotendinoase tricipital i stiloradial sunt abolite.
Tratamentul profilactic trebuie s aib n vedere prevenirea cauzelor locale sau generale care
pot s traduca suferina trunchiurilor nervoase.
Local se previne atitudinea vicioas, n special n actul profesional, ct i prevenirea
accidentelor prin injecie, aplicri de garou sau fixarea pe masa de operaie n poziii greite.
De asemenea, presupune i o cunoastere corect a structurilor anatomice n efectuarea actului
chirurgical, ct i efectuarea unor manevre blnde n reducerea luxaiilor.
Cauzele generale se refer la tratamentul corect al bolilor metabolice, al celor infecioase, dar
i supravegherea corect a tratamentelor cu potenial toxic asupra fibrei nervoase.
Tratamentul curativ este mai complex i cuprinde :
tratamentul igeno-dietetic presupune o alimentatie rational i evitarea abuzului de alcool sau
de alte substante toxice.
ca i n cazul oricarei alte afeciuni, indiferent de natura ei, corecia strii psihice a
pacientului are deosebit importan. Bolnavul trebuie convins c participarea la programul
recuperator are o deosebit importan n rectigarea capacitii funcionale a minii, c
afeciunea sa nu-l face inferior fa de cei din jur i c, respectnd programul de recuperare i
indicaiile medicului se poate reface ntr-un interval de timp mai scurt sau mai lung. Bolnavul
trebuie ctigat ca prieten n ntreg programul recuperator.
repausul total al membrului superior afectat este impus de durerile declanate de cele mai
mici micri sau presiuni. Lupta contra edemului nu trebuie neglijat: pozitionarea
antideclin a antebraului i minii, alturi de masaj i celelalte metode lupt mpotriva
instalrii edemului la nivelul acestor segmente.

Tratamentul ortopedic presupune prevenirea retracturilor antagonitilor musculaturii


paralizate, care oblig la reposturarea n poziie neutr cu ajutorul atelelor fixe (lemn, srma,
plastic, gips). Aceste atele sunt destul de incomode i, n plus, blocheaz orice manevr
recuperatorie. Din acest motiv se prefer utilizarea "atelelor active" care nu numai c previn
deviaiile, dar permit i o oarecare functionalitate a minii.
Ortezarea minii n paralizia nervului radial trebuie privit cu maxim prudena, preferabil
fiind s fie utilizat numai cu scop functional i cu intermiten. Aceasta orteza are menirea de a
menine pumnul i articulaia meta-carpo-falangian n rectitudine, policele n abducie, lsnd
liber faa palmar a minii i a degetelor.
De o deosebit importan n tratamentul afeciunilor nervilor periferici este tratamentul
fizical - kinetic care cuprinde termoterapia, electroterapia, masajul, kinetoterapia.
nainte de nceperea tratamentului de recuperare se va evalua funcia motorie astfel :
m0 = paralizie complet
m1 = contracie vizibil
m2 = musculatura antebraului capabil s se contracte mpotriva gravitaiei (abia vizibil)
m3 = contracie mpotriva gravitaiei
m4 = contracie mpotriva unei rezistene
m5 = contracie cu fora normal.

ELECTROTERAPIA

Cele mai importante efecte ale electroterapiei sunt:


stimularea electric eficient a muchilor denervai, cu scopul meninerii tonusului i
metabolismului lor pe perioada necesar pn la reinervarea eficient i reluarea funciei.
stimularea electric a muchilor cu inervaie pstrat, cu efecte de cretere a forei de
contracie
stimularea cu frecvene adecvate pentru modularea durerilor acute i cronice
realizarea prin cureni unidirecionali (galvanic, cureni de joas frecven) a unor efecte de
ptrundere transcutan a unor substane farmacologice n form ionizat (ionoforez)
stimularea cu parametrii adecvai a musculaturii netede
efecte termice obinute cu unde electromagnetice de nalt frecven (unde scurte i
microunde)

Electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu cureni exponeniali


de joas frecven (10 200 Hz), dup un prealabil electrodiagnostic care stabilete parametrii
optimi de excitaie. Stimularea se realizeaz cu stimuli apropiai de cei electrofiziologici, cu
pant progresiv (triunghiulari, trapezoidali, exponeniali), cu durate diferite ale impulsurilor,
pauzelor i frecvenelor, n funcie de gradul de degenerare indicat de curbele de intensitate /
durat, de coeficientul de acomodare i de datele EMG.
Contraindicaiile electrostimulrii:
leziuni iritative la nivelul pielii
regiuni inflamate
aparate electronice sau endopreteze implantate (pacemaker)
sarcin
aplicarea n regiunea inimii

Alte manevre folosite sunt:


Baia galvanic combin aciunea curentului galvanic cu efectul termic al apei, apa fiind
mijlocitoare ntre tegument i electrod i un bun conductor de electricitate. Se folosesc intensiti
reduse ale curentului, evitndu-se astfel producerea arsurilor. Baia galvanic poate fi celular sau
general.
n cazul paraliziei de nerv radial se va aplica baia celular, avnd ca timp de aplicare
ntre 10-30 min, ntr-un ritm zilnic sau la dou zile.
Ultrasunetul se poate aplica n dou feluri :
- prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat intermediar gel, ulei sau vaselin.
- prin contact indirect (n ap), cnd se interpune ntre capul emitaor i tegument un strat de ap.
n cazul aplicrii prin contact direct, capul emiator trebuie s se plimbe pe tegument prin
intermediul gelului fr a se apsa prea tare i impunnd o micare circular. Este important s se
foloseasc o vitez ct mai mic a capului emiator i trebuie s se urmreasc ca n permanen
s aib un contact perfect cu tegumentul i s fie n poziie vertical fa de acesta. De asemenea,
n cursa emitorului trebuiesc evitate zonele cu proeminene osoase, ct i pe cele bogat
vascularizate.
Undele scurte - au efect hiperemiant, de activare a circulaiei i a metabolismului tisular, ct i
efect analgezic i decontracturant. Bolnavul trebuie s fie aezat pe o canapea care s aib o
saltea izolatoare i s nu conin piese metalice, sau pe un scaun de lemn. El nu trebuie dezbrcat
deoarece undele scurte strbat esturile din bumbac, ln, material sintetic sau chiar gips.
Trebuie nlturate obligatoriu toate obiectele metalice de pe pacient, deoarece acestea
concentreaz cmpul electric putnd provoca arsuri i compromite astfel tot programul
recuperator.
TERMOTERAPIA
Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolt o mare cantitate de cldur. Efectele de baz
ale termoterapiei sunt:
analgezia,
hiperemia,
hipertermia local i sistemic,
reducerea tonusului muscular,
creterea elasticitii esutului conjunctiv.
Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregtirea programelor de kinetoterapie i
masaj.

Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaii:


Cldur profund, produs de diatermie i ultrasunete
Cldur superficial, produs de celelalte tehnici, n care efectul de penetraie este mai redus,
de numai civa centimetri de la tegument.

1. Impachetarea cu parafin
Const n aplicarea pe zona interesat a unei cantiti de parafin la o temperatur mai
ridicat. Manevra se repet de 2 - 3 ori.
Aciunea mpachetrilor cu parafin: parafina provoac o supranclzire profund i
uniform a esuturilor, pielea se nclzete la 38 - 40C provocnd o transpiraie local
abundent. La desfacerea parafinei se evideniaz hiperemia produs. Dup rnpachetare se
aplic o procedur de rcire.

2. mpachetarea nmol
Const n aplicarea nmolului la o temperatur de 38 - 40C pe o anumit regiune. Durata
unei edine este de 20 -- 40 minute.
Aciunea: nmolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producnd excitaia pielii datorit micilor particule componente;
- efect fizic, temperatura corpului crete cu 2 - 3C;
- efect chimic prin rezorbia unor substane biologic active prin piele din nmol.
ln timpul mpachetrii cu nmol sunt mobilizate depozitele sangvine, producndu-se
intensificarea circulaiei n anumite teritorii.
3. Cataplasmele constau n aplicarea n scop terapeutic a diverselor substane, la temperaturi
variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acioneaz prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor
hiperemiant i rezorbiv, precum i pentru aciunea antispastic i antialgic. La cataplasmele cu
plante medicinale se mai adaug i efectul chimic.

MASAJUL n paralizia nervului radial


Reprezint totalitatea micrilor, a manevrelor manuale sau mecanice care mobilizeaz
un esut sau un segment al corpului n scop terapeutic. Aceste micari manuale sau mecanice sunt
efectuate pe tegumente, fascicule, tendoane i muchi, acionnd i asupra circulaiei locale,
nervilor periferici i receptorilor.

Efectele masajului sunt:


diminuarea durerii
relaxarea muscular i general
stimularea activitii i troficitii musculare.
Paralizia de nerv peronier

Paralizia nervului peronier - paralizia peroniera - este cea mai frecventa suferinta nervoasa
periferica la picior (membru inferior). Persoanele afectate observa ca se impiedica frecvent sau
ca nu pot ridica laba piciorului de pe sol, trebuind ridice mai mult genunchiul pentru a putea pasi.
De asemenea, pot fi resimtite amorteli (parestezii) sau scaderea sensibilitatii la nivelul gambei si
al piciorului. In pareza peroniera deseori exista durere la capul fibulei, in zona de compresiune a
nervului.

Etiologie

Cauza directa a leziunii nervului peronier poate fi compresia acestuia, incarcerarea, ischemierea
sau traumatismul direct generate de purtarea prelungita a unui aparat gipsat, postura picior peste
picior, lovire / dislocare la nivelul genunchiului, tumori osoase sau schwanoame, chisturi
ganglionare, lipoame. Factorii de risc sunt statusul nutritional precar, boala hepatica alcoolica,
conformatie astenica.

Diagnostic

Tabloul clinic orienteaza catre aceasta suferinta, in timp ce electromiografia permite precizarea
localizarii si severitatii leziunii, realizand diferentierea fata de o suferinta de coloana lombara cu
radiculopatie, plexopatie lombo-sacrata sau sciatalgie.

Avand in vedere posibilitatea existentei unor cauze multiple pentru neuropatia peroniera, este
posibil ca medicul dumneavoastra sa solicite teste suplimentare in vederea stabilirii atitudinii
terapeutice optime : RMN al fosei poplitee, ecografie Doppler arterial la membrele inferioare,
ecografie de parti moi pentru vizualizarea nervului peronier.

Tratament

In functie de cauza care a determinat suferinta nervului peronier se va opta pentru ortezare,
kinetoterapie, tratament medicamentos sau abordare chirurgicala de decompresiune sau de
reinsertie a unor tendoane pentru a facilita utilizarea piciorului.