STILUL DE NEGOCIERE JAPONEZ

Cultura japoneza a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originara, cultura Jomon, la un
hibrid contemporan, care combina influente din tari din Asia, Europa si America.

Odata cu mijlocul secolului al XIX-lea au nceput sa prevaleze influentele vestice, cea americana
devenind dominanta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (1945). Aceste influente sunt vizibile n
cultura populara japoneza contemporana, care combina influentele asiatice, europene si, ncepnd cu
1950, americane.

Stilul de negociere japonez se caracterizeaza prin profesionalism,negocierile fiind bine pregatite,

japonezii dovedind o aprofundata cunoastere, atat a cerintelor generale ale afacerii, cat si a culturii
partenerilor lor. Japonia are un indice relativ ridicat al distanei ierarhice i de aceea vor dori s negocieze
cu reprezentani ai nivelurilor ierarhice superioare. n adoptarea deciziilor, rolul important l joac
conducerea de mijloca corporaiilor, respectiv directorii la diferite nivele . Statutul are pentru ei o
importan deosebit.

Stilul de negociere japonez este diametral opus stilului american. n timpul negocierilor, japonezii
folosesc comunicarea indirect i ncearc s evite confruntarea excesiv, iar n luarea deciziei se bazeaz
mai ales pe intuiie. Aceast abordare a negocierilor deriv din accentul pus de cultura japonez pe nevoia
de a menine armonia grupului. De asemenea, sunt nclinai s adopte decizii prin consultarea grupului din
care fac parte (orientare colectivist).

Comunicarea se face prin mesaje verbale (se foloseste limba engleza in general, dar se practica folosirea
translatorilor,astfel castigandu-se timp pt analiza), dar si prin mesaje non-verbale (dar cu mai putine
expresii faciale negative,contact vizual limitat, mai multe perioade de tacere). Japonezii prefera
comunicarea face to face comunicarii scrise, deoarece negocierea cere multa experienta si rabdare.
Japonezii nu negociaza niciodata cu cartile pe fata, fiind ermetici, vagi si neclari n declaratii si nu spun
adevaruri directe, care dupa parerea lor ar ofensa.

Un element esenial al stilului retoric japonez este tcerea. Pauzele ntre dou propoziii, pauze mai lungi
dect la culturile europene i american, i permit negociatorului japonez s cntreasc i s analizeze
mai bine situaia. Nerespectarea acestor perioade de linite, care au rolul de a-i ajuta pe oamenii de afaceri
japonezi s reflecteze, este perceput ca o presiune insuportabil i lips de respect. Ei adopt uneori o
poziie pasiv n mod deliberat, urmrind ca partenerul s-i epuizeze toate argumentele.S-a observat ca n
cadrul unei echipe de negociatori tipice japoneze, unii componenti ai echipei au rolul de observatori ai
procesului negocierii. Ei nu au altceva de facut dect sa observe interactiunea dintre negociatori si
comportamentul lor verbal si nonverbal pentru a ntelege mai bine negocierea. Ei ncearca sa descopere
semnificatiile ascunse ale negocierii. Ei analizeaza daca mesajele verbale transmise sunt n concordanta
cu comportamentul nonverbal al negociatorilor si observa care dintre negociatori se simt stapni pe sine,
care sunt nesiguri, care inspira ncredere. Japonezii stiu sa utilizeze timpul n favoarea lor. De multe ori,
cnd americanii merg n Japonia sa faca afaceri, negociatorii japonezi, n mod intentionat, nu finalizeaza
negocierile dect cu cteva ore naintea ntoarcerii n tara a americanilor, n acest fel fortndu-i sa mai
faca unele concesii.

Caracterul indirect al stilului de negociere japonez se manifest i prin evitarea unui refuz categoric i
direct. Japonezii ezit s spun direct i emfatic NU. Cnd un japonez spune Este dificil, ca rspuns
la o propunere de afaceri, el vrea cel mai adesea s spun c propunerea este inacceptabil. Este dificil
sau poate nseamn de obicei nu pentru japonezi, iar insistena celelalte pri negociatoare n aceast
situaie va fi vzut ca un comportament extrem de agresiv i chiar ostil. Trebuie reinut c japonezii evit
confruntarea direct, cutnd s menin relaii armonioase cu cei cu care negociaz.

Etapa cea mai importanta pentru negociatorii japonezi este etapa stabilirii relatiei cu partea oponenta. La
japonezi aceasta etapa se deruleaza pe o perioada mai mare si constituie baza afacerii ce urmeaza a se
discuta. Cu ocazia acestei etape negociatorul japonez si cunoaste viitorul partener de afaceri si evalueaza
posibilitatea de a se putea baza pe el n viitor. Tot n faza initiala a negocierilor, japonezii vor sa se asigure
de seriozitatea partii adverse. nainte de stabilirea unei relatii de afaceri, japonezii trebuie sa aiba
ncredere n cei cu care vor face afaceri n viitor. Oamenii de afaceri japonezi au o orientare pe termen
lung, iar ncrederea pe care trebuie sa o capete prin cunoasterea celeilalte parti i va ajuta n construirea
unei relatii de afaceri ndelungate. Japonezii nu se compromit, iar politetea trebuie pastrata tot timpul de
aceea fac eforturi incredibile pentru a fi politicosi.

Japonezii, spre deosebire de occidentali, nu-i agreeaza pe nou-veniti la intalniri. In societatea lor de tip
retea, directorii japonezi stiu exact in ce mod trebuie sa li se adreseze superiorilor, inferiorilor si egalilor.
Pentru ei, occidentalii care se plimba prin camera si dau mana cu ei toata ziua reprezinta o sursa de mare
stanjeneala. In primul rand, daca acestia nu au fost prezentati cum trebuie, japonezii nu reusesc sa le
stabileasca pozitia. In al doilea rand, e de asteptat ca occidentalii sa initieze un schimb de opinii ca de la
persoana la persoana, ceea ce constituie un pericol si mai mare pentru japonezi.

Japonezii, ca si chinezii abordeaza negocierile n mod holistic. Daca anglo-saxonii abordeaza problemele
ce se discuta la negocieri plecnd de la specific la general, japonezii tind sa ajunga la aspectele specifice
ale obiectului negocierii plecnd de la viziunea lor de ansamblu. Spre deosebire de americani care nu se
abat de la subiect si sunt foarte specifici, japonezii pot sa vorbeasca pe lnga subiect minute sau chiar ore
n sir, pentru ca abia n final sa ajunga la aspectul specific pe care urmareau sa-l ilustreze de fapt. Un
japonez care se exprima prea specific risca sa fie caracterizat de compatriotii sai ca avnd o atitudine
nepoliticoasa de superioritate si desconsiderare fata de ceilalti. Acest stil indirect poate parea ambiguu,
inexact, dar trebuie sa tinem seama de caracteristicile culturale japoneze, care imprima modului lor de
comunicare un caracter puternic contextual, n care cuvintele si puterea lor de convingere sunt mai putin
importante dect relatiile sociale dintre vorbitori.

Negociatorul japonez are o conceptie agresiva cu privire la piata si la concurenta; el utilizeaza

informatiile privind piata nu prospectiv ci pentru a ataca si a cuceri, gndind-o ca o companie militara si
folosind o strategie ofensiva de cuceritor. Managerii japonezi sunt n general pragmatici i pun accent pe
dezvoltare i competitivitate.

La baza negocierii sta ideea nationala ca exportul este cheia existentei Japoniei si a firmei sale; aceasta
idee strabate creativitatea tehnica, calitatea executiei si serviciile de post-vnzare ale produsului. n
conceptia negociatorului japonez, piata mondiala este un complex dinamic cu puncte tari si locuri slabe, si
care poate fi atacata cu succes si stapnita prin flexibilitate si adaptarea rapida a productiei la cerintele
acesteia; n acest complex, viteza de reactie a firmei, promptitudinea ei, ideea de a fi totdeauna primul
care ataca este ideea de baza a negociatorului japonez
 Oamenii de afaceri care vor s negocieze cu japonezii ar trebui s in seama de urmtoarele
recomandri:

- s ncerce s gseasc o persoan de legtur care s le fac cunotin;

- efectuarea primelor contacte este bine s se fac folosind ca intermediar tot o firm japonez;
- s lase la latitudinea gazdei subiectele ce urmeaz a fi discutate;
- s ncerce personalizarea relaiei de afaceri pentru a furniza ncredere prii japoneze;
- s nu apeleze exclusiv la logic, pentru c la japonezi componenta emoional este de multe ori mai
important n adoptarea deciziei;
- s nu i pun pe managerii japonezi n situaia de a admite c au greit sau c nu cunosc un lucru pe
care ar trebui s-l cunoasc;
- s aib rbdare s i asculte pe japonezi i s nu i ntrerup;
- s se pun accent pe inuta vestimentar, care trebuie s fie decent, fr extravagane;
- gestul de a bate prietenete pe umr provoac japonezilor oroare, strnsul i scuturatul minii i
dezgust pe japonezi.

Caracteristicile negocierilor japoneze

Prima persoana pe care o contactezi intr-o companie japoneza (sau care te-a contactat) va fi prezenta pe
tot parcursul perioadei negocierilor.
In mod normal japonezii negociaza in echipe, ai caror membri au, fiecare, o alta specializare.
Componenta echipei se poate schimba sau deveni mai numeroasa, deoarece japonezii doresc ca un
numar cat mai mare de membri ai companiei sa te cunoasca.
De obicei, sunt mai numerosi decat echipele adverse.
Va fi de fata o persoana din conducere care va dicta strategia, insa rareori acesta e cel care poarta
discutiile. Fiecare membru al echipei va pune intrebari in cadrul sferei sale de competenta, folosind cel
mai bun lingvist pe post de translator.
Intrebarile lor fac parte dintr-un proces de culegere a informatiilor. Nu intentioneaza sa ia o decizie pe
baza raspunsurilor voastre.
Deciziile lor vor fi luate in cele din urma pe baza de consens, prin urmare nici o persoana nu-si va
manifesta individualitatea. Ei vorbesc in numele companiei lor sau folosesc termenul noi, niciodata eu.
Oricat de puternica ar fi echipa, vor trebui sa se consulte din nou cu sediul central. Prin urmare, nu se va
lua nici o decizie la prima intalnire si probabil nici la a doua.
Vor aparea aproape invariabil la a doua intalnire, din cauza ca cineva de la sediul central a cerut o a
doua parere.
A doua intalnire va aborda aceeasi tematica de la prima, insa intrebarile vor intra mai in profunzime.
Negociatorii japonezi aduc cu ei, la masa tratativelor, pozitia companiei pe care o reprezinta, neavand
autoritatea de a opera modificari prea mari. Prin urmare, flexibilitatea este minima.
Japonezii sunt dispusi sa cerceteze aceeasi informatie de mai multe ori pentru a evita neintelegerile
ulterioare si pentru a dobandi claritate, insa ambiguitatile propriului lor stil de exprimare nu sunt de natura
sa-i lamureasca pe occidentali care le sunt intentiile.
Sunt prudenti, specialisti in tactica tergiversarii, nu vor sa fie zoriti. Le trebuie timp pentru a ajunge la
un consens.
Deciziile lor sunt pe termen lung, de pilda: Vrem ca acestia sa fie partenerii nostri in viitor? Avem
incredere in ei? Directia in care se indreapta compania noastra este cea corecta? Deciziile importante cer
timp. Ei ii considera pe negociatorii americani niste tehnicieni care iau rapid o serie de decizii minore
pentru a expedia o afacere (probabil relativ lipsita de importanta).
O data ce compania japoneza a luat decizia, echipa de negociere se asteapta apoi la o actiune rapida si
multi isi critica partenerii in caz ca exista vreo intarziere.
Vor pune capat negocierilor daca cealalta parte este prea directa, nerabdatoare sau nu respecta
protocolul.
Nu trebuie sub nici o forma sa se compromita. Daca nu li se arata destul respect sau daca sunt incoltiti
cu o logica nemiloasa, s-a zis cu afacerea.
Daca sunt tratati cu respect si pretentiile li se par rezonabile, sunt dispusi sa-si modifice considerabil
propriile pretentii.
Fac eforturi mari de a pastra armonia pe tot parcursul negocierilor. Se straduiesc sa creeze o mai mare
apropiere intre cele doua companii respectabile. Accepta bucurosi sa iasa impreuna in oras intre sedinte.
Nu spun niciodata nu, nu resping in intregime argumentele altcuiva, nu intrerup negocierile atat timp
cat armonia predomina. Acest lucru le ofera posibilitatea renegocierii la un moment dat, in viitor, in cazul
in care situatia se modifica.
Vor anula o intalnire in cazul in care considera ca imprejurarile in care a fost stabilita s-au modificat.
Vor manifesta un respect exagerat fata de negociatorul-sef al partii adverse si se asteapta ca si voi sa
procedati la fel fata de al lor.
Uneori vor aduce la intalnire o persoana de vaza (de pilda un fost ministru) care este numai consilierul
companiei, insa va impune respect si consideratie.
Vor apela la un mediator sau intermediar daca vor gasi pe cineva. In definitiv, daca ambele parti au
incredere in el, atunci va exista armonie.
Stilul negocierilor va fi neindividualizat, impersonal.

Cum sa te intelegi cu japonezii

Ce ar trebui sa stie un om de afaceri strain care calatoreste in Japonia? Mai intai, limitati-va gestica. Nu
dati din maini, nu va atingeti de nimeni daca nu e neaparat necesar si mai ales nu-i luati de dupa umeri
cand intrati pe usa. Nu relatati conversatiile purtate cu japonezii unei terte parti decat daca este limpede ca
aveti voie sa faceti acest lucru. Nu pomeniti de afaceri in primele 15 minute ale unei discutii, decat daca
japonezul spune Jitsu wa ne, ceea ce inseamna problema este ca. Nu va adresati niciodata unui om
de afaceri japonez pe numele mic si nu care cumva sa aduceti vorba despre razboi.

Daca tratati cu un grup de japonezi (si de obicei ei vin la intalnire in grup), adresati-va celui cu
functia cea mai importanta si faceti-i o plecaciune la fel de adanca precum a sa. Forma de salut este o
reverenta, tinand mainile impreunate la spate. Stati in aceasta pozitie 3 secunde.

Puteti vorbi cat poftiti despre golf sau sarituri cu schiurile de la trambulina, insa nu faceti glume decat
daca sunt pe seama voastra si pot fi intelese cu usurinta.
Nu este o idee buna sa vreti sa mergeti acasa la japonezi, deoarece chiar si oamenii de afaceri
importanti locuiesc in apartamente minuscule fapt care le cauzeaza o oarecare stanjeneala. Daca
sunteti invitati la ei acasa nu stati mai mult de 30-45 de minute, chiar daca sunteti rugat sa mai
ramaneti. Gazda si invitatul stau in capetele mesei (in cazul meselor la restaurant, receptiilor).
In schimb, ei sunt bucurosi sa va faca vizite, deoarece la voi e cu siguranta mai mult
spatiu. Nu le strangeti mana mai mult decat este necesar, deoarece aceasta
practica li se pare neigienica. Pe de alta parte, intotdeauna este indicat sa va
prezentati cartea de vizita la prima intalnire.

Este esential sa retineti ca japonezilor le place sa faca afaceri intr-un climat

armonios, prin urmare aveti grija sa nu faceti ceva care ar putea diminua aceasta
armonie.

Cand tratati cu o companie japoneza care s-ar putea sa semene la prima vedere cu a voastra, nu va
imaginati asemanari care nu exista. Japonia s-a modernizat, nu s-a occidentalizat, iar asemanarile reale
sunt in principal numai de ordin tehnic.

Daca exista o lista lunga cu ce sa nu faci la negocierile cu japonezii, exista si o lista cu ce sa faci. Mai
presus de toate, trebuie sa fiti modesti si rezervati. Faceti plecaciuni daca puteti si incepeti discutia prin a-
i intreba despre familiile lor. Entuziasmul vostru fata de miracolul economic japonez, precum si fata de
reputatia lor de oameni cinstiti si deosebit de ospitalieri este pe deplin justificat. Un alt subiect favorabil
este istoria indelungata si neintrerupta a Japoniei si realizarile lor in domeniul artelor.
De asemenea, se cuvine sa va cereti scuze pentru nepolitetea de care ati dat dovada la ultima voastra
intalnire. Japonezii procedeaza intotdeauna astfel, indiferent daca au motive sau nu. Ideea este sa-ti faci
autocritica in legatura cu lipsa de punctualitate sau de ospitalitate sau in legatura cu orice alt defect
personal care-ti vine in minte. De pilda, japonezii se scuza cu regularitate pentru ca sunt raciti, pentru ca
filmul la care v-au invitat a fost slab, pentru ca masina lor, cu care ati calatorit, face zgomot.
Daca vrei sa faci afaceri cu japonezii, trebuie sa incerci sa ai o tinuta corespunzatoare. Retineti ca in mod
normal toti directorii japonezi se imbraca destul de conservator, in albastru sau gri, cu o camasa alba si
cravata de culoare inchisa. Oamenii de afaceri japonezi te privesc in acelasi mod ca si spaniolii. Le plac
oamenii curati, bine imbracati, nu prea tineri, modesti, care vorbesc incet si, mai presus de orice,
politicosi.

Trebuie totodata sa-i convingeti ca sunteti respectabili. Pentru japonezi, respectabilitatea inseamna sa
aveti o anumita varsta si o serie de calitati mai sus mentionate, dar si un palmares recunoscut in domeniul
afacerilor, sa nu aveti parteneri sau afaceri dubioase si sa faceti dovada solvabilitatii incontestabile.
Numerosi oameni de afaceri japonezi va vor intreba deschis, de la prima intalnire, din cine este format
consiliul director al companiei voastre, ce capital are compania, cine sunt principalii vostri clienti si daca
aveti sa le aratati un raport al presedintelui companiei.

Cum sa le castigi prietenia si sa-i influentezi pe japonezi?

Luati-i cu binisorul.
Fiti ultra politicosi tot timpul. Aceasta presupune adesea sa stati in picioare in situatiile in care in mod
normal ati sta jos, poate sa faceti o plecaciune in loc sa dati mana cu cineva..
Ospatati-i plini de generozitate cu niste feluri alese, pentru care va veti cere scuze ulterior.
Nu spuneti niciodata nu sau imposibil sau nu putem.
Daca nu sunteti de acord cu ceva, nu spuneti nimic.
Niciodata sa nu ii incoltiti sau sa-i faceti sa se compromita.
Dati-le cartile voastre de vizita la prima intalnire si aratati un mare respect fata de ale lor. Puneti-le pe
masa in fata voastra si studiati-le adesea in timpul conversatiei.
Manifestati un mare respect fata de compania lor.
Subliniati marimea, vechimea, prosperitatea si reputatia companiei voastre.
Retineti ca ei iau ca atare tot ce le spuneti. Comentarii neserioase de genul asta ma ucide sau pesemne
ca glumiti vor fi interpretate gresit.
Nu fiti atat de directi in exprimare ca atunci cand va adresati altora. Retineti ca japonezii nu agreeaza
franchetea si se straduiesc, pe parcursul intalnirilor, sa obtina armonia pe baza careia isi pot cladi relatii
pe termen lung.
Ceea ce spuneti nu are o mare importanta pentru ei. Modul in care spuneti ceva conteaza. Nu trebuie
niciodata sa le raniti sentimentele. Retineti acest aspect, iar afacerea va veni probabil de la sine.
Manifestati un mare respect fata de liderul lor si/sau fata de persoanele cu varsta de peste 50 de ani
prezente la intalnire.
Invatati putina japoneza, dovedindu-le astfel ca va intereseaza cultura lor. Nu exagerati insa, nu le plac
strainii care vorbesc rapid japoneza.
Cand va exprimati in limba engleza (daca este limba voastra obisnuita) vorbiti rar si raspicat. Ei
zambesc si incuviinteaza in permanenta, insa inteleg numai in proportie de 30%.
Fiti gata sa repetati de cinci ori ceea ce spuneti in cadrul mai multor intalniri succesive, iar chestiunile
vitale de cel putin zece ori.
Prefera acordurile verbale celor scrise, asadar nu-i fortati sa semneze documente pana cand nu sunt
pregatiti.
Daca au incheiat un acord verbal, il vor respecta. Nu simt neaparat nevoia unor strangeri de mana in
cinstea acestui eveniment. O incuviintare din cap sau o plecaciune este mult mai nimerita.
Se poate ajunge adesea la acorduri intre intalniri, prin urmare pregatiti-va sa discutati afaceri cand iesiti
impreuna sa va cunoasteti mai bine.
Imitati-le sau adaptati-va pe cat posibil la ritmul, manierele si comportarea lor, indepliniti-le toate
cererile si dorintele, daca puteti. Incercati sa ajungeti la o intelegere cu ei in privinta concesiilor si a
stilului, insa ramaneti voi insiva, pentru ca ei vor respecta probabil palmaresul istoric si modul de viata
specific tarii voastre.
Regimul cadourilor in Japonia

La japonezi oferirea de cadouri reprezina un fel de obligatie sociala de la care nimeni nu se sustrage.
Japonezii ofera si primesc cadouri in orice fel de circumstanta, uneori fara niciun motiv, cadoul fiind
considerat un gest prin care se impune o anumita obligatie din partea celui care primeste.Exista doua
momente importante cand se fac cadouri: in decembrie si in iulie.

Practica de a oferi cadouri a dus la cristalizarea a 4 categorii de cadouri:

-cadourile ce se dau din datorie fata de cineva (giri)

-cadoul colectiv oferit de companie si care nu reprezinta ceva personal.
-cadourile ce se ofera dupa intalniri si convorbiri si care pot fi luate drept mita.
-cadourile personale care se ofera si se primesc atunci cand intre doua persoane exista o relatie afectiva
mai stransa.

Cadourile in Japonia se ofera potrivit unor regului bine stabilite ce implica atat obiceiuri locale cat si
maniere si gesturi deosebite. In primul rand, cadourile se ofera cu discretie, japonezului facandu-i placere
sa isi deschida cadoul intr-o anumita intimitate. De asemenea, cand primesti un cadou de la un japonez nu
este bine sa il desfaci in fata lui, decat cand acesta insista. Momentul oferirii cadoului este important,
fiind bine sa lasati pe japonez sa aiba initiativa.La japonezi conteaza mai mult ceremonia oferirii si
primirii cadoului decat cadoul ca atare. Nu trebuie sa oferiti unui japonez un cadou daca nu puteti sa
faceti acest lucru pt toti cei prezenti.
Atunci cand sunteti invitati acasa la un japonez cadoul cel mai potrivit sunt florile, dar se pot oferi si alte
cadouri precum o sticla de bautura fina, jucarii pt copiii gazdei sau chiar un pachet de carne congelata pt
gratar.

Impachetarea cadourilor are o mare importanta la japonezi, acordandu-se o atentie deosebita ambalajului,
care poate fi din hartie sau panza colorata, ori chiar din esarfe de matase, evitandu-se totusi un invelis
strident colorat. In ceea ce priveste bijuteriile, japonezii prefera metalele pretioase albe, care sa aiba cat
mai multe carate.

Atunci cand un japonez va ofera un cadou, este recomandabil sa va aplecati putin, sau sa va inclinati
capul in semn de pretuire, si sa trimiteti o nota de multumire la cateva zile dupa primirea acestuia.Altfel
se va crede ca nu v-a placut ceea ce ati primit.

Concluzii :
Stilul pe care un negociator si-l formeaza trebuie sa fie unul
personal : partial va fi individual, iar partial va reflecta stilul
organizatiei.
Tendinta de globalizare care se manifesta nu va da nastere unei
culture unice, universale, ea reprezinta doar deschiderea globala
a tuturor statelor lumii. Vom avea in continuare diversitate
culturala. Este gresit sa consideram ca afacerile sunt la fel peste
tot in lume. Motivatiile fiecarui negociator si modurile de
abordare a negocierilor sunt diferite, in functie de cultura
negociatorilor implicate.
Fiecare negociator are propriul stil de negociere, care este determinat de cultura din care provine, educatia
primita, personalitate, experienta, mediul familial, relatiile care il leaga de societate, organizatia din care
face parte. Cultura este un element important care influenteaza comportamentul din timpul negocierilor.
Ea include sisteme de valori, norme, atitudini, obiceiuri care ii influenteaza pe negociatori in modul de
abordare a negocierilor. Este important ca atunci cand un negociator pleaca intr-o alta tara, sa-si
pregateasca un bagaj de cunostinte legate de cultura celor cu care va negocia.
Socializarea relatiei de afaceri este mai importanta pentru anumite culturi decat altele. Etapa schimbului
de informatii ocupa perioade diferite de timp si i se acorda importanta diferita de catre negociatorii
apartinand unor culturi diferite. In etapa urmatoare, cea a argumentarii si convingerii partenerului de
afaceri, intervin de asemenea valori si norme diferite. Ultima etapa a negocierilor, cea a concesiilor si a
acordului, este tratata diferit, in functie de diferentele culturale care intervin. Astfel sunt unele culturi care
tind sa faca concesii la sfarsitul negocierilor (cele cu orientare holistica), culturile occidentale tind sa faca
concesii treptat.
Oamenii de afaceri trebuie sa fie constienti de existenta diversitatii culturale si a diversitatii de stiluri de
negociere. Ei trebuie sa fie capabili sa inteleaga si sa respecte aceasta diversitate.
Managerul global, pentru a avea succes in negocierile pe care le poarta, trebuie
sa indeplineasca anumite conditii :
sa fie bine pregatit, sa dea dovada de profesionalism ;
sa fie permanent la curent cu evolutia economiei mondiale si a
evenimentelor politice;
sa fie deschis ;
sa aiba capacitatea de a asculta, sa fie receptiv ;
sa aiba abilitatea de a comunica ;
sa cunoasca mai multe limbi straine ;
sa evite stereotipul ;
sa fie constient ca exista culturi diferite
de a le lui, care au un model de
negociere si un sistem de valori diferite;
sa incerce sa inteleaga cultura celeilalte parti ;
sa se adapteze stilului de negociere al partii cu care negociaza,
fara sa renunte la propriilevalori culturale ;
sa evite stereotipurile de genul Reprezentantii culturii X
negociaza toti la fel ;
sa ia in considerare personalitatea celui cu care negociaza, educatia sa, relatiile sociale si organizatia
din care face parte etc.
Civilizatia viitorului va fi o civilizatie globala, ci mai degraba diversa, putem spune ca managerul
viitorului va fi un manager global, sensibil la asemanariile dintre culturi, dar maia les la diferentele
culturale.
 Universitatea Academiei de Stiinte a Moldovei

Facultatea Socio-Umanista

Comunicare si Mediere Intrculturala

Stilul de negociere Japonez

Racovet (Carp) Irina

Gr. CMI m

Anul I
Chisinau 2016