PLAN INGRIJIRE ANEMIE continuare

Ecografia abdominal

Ecografia abdominal sau ultrasonografia este o metod de diagnostic de mare utilitate

folosit cu succes la ora actual.

Ecografia este util n diagnosticarea bolilor care afecteaz organe n care, n mod
obinuit, nu se afl aer- ficat, rinichi, splin, vezic urinar, ovare, prostat, inim etc.
Ecografia nu prezint utilitate n bolile care afecteaza plmnii, creierul sau oasele.

Ecografia prezint avantajul c nu are contraindicaii, deoarece razele sunt din punct de
vedere fizic ultrasunete-sunete cu frecven att de nalt nct nu pot fi auzite. Din acest
punct de vedere, diametral opus acestei metode de investigaie se afl radiografierea i
computer-tomografierea, metode de analiz care folosesc raze X i prezint unele
restricii n folosire.

Unele aparate de ecografie sunt portabile, astfel c ecografia se poate efectua la patul
bolnavului sau la domiciliu dac situaia o impune.

Ecografia abdominal- Recomandri

Ecografia abdominal este recomandat de medic pentru a afla cauza durerii
abdominale, a cuta, a msura un anevrism sau a monitoriza aorta, a verifica
dimensiunea, forma, densitatea i structura organelor. De asemenea, se poate face pentru
a evalua diferite probleme la ficat. Ecografia abdominal detecteaz calculii biliari
(litiaza biliara), inflamare a colecistului (colecistita) sau conducte biliare blocate de o
piatr sau dilatate de alte cauze inclusiv pancreatice.

Ecografia abdominal este necesar pentru a descoperi problemele rinichilor pietre la

rinichi, formaiuni tumorale, dar i afeciuni ale pancreasului i splinei. Prin ecografia
abdominal, specialistul afl dac o mas, n oricare dintre organele abdominale, este o
tumoare solid sau un chist umplut cu lichid.

Ecografia abdominal este folosit pentru ghidaj de plasare a unui ac sau alt instrument
n timpul unei biopsii sau poate face ghidajul acului n timpul unei proceduri pentru a
elimina lichidul din abdomen.

1
Ecografia nu are contraindicaii i este chiar recomandabil s se fac de cel puin una sau
de dou ori pe an. Ecografia abdominal msoar organele, arat forma lor, dar nu d
informaii despre funcionarea lor. n aceste condiii, diagnosticul se stabilete innd cont
i de alte examene sau analize de laborator. Metoda nu poate detecta structuri foarte
mici, limita de rezoluie fiind valabila pentru structuri mai mici de 3 mm.

Ecografia abdominal- Msuri pregtitoare

n vederea efecturii unei ecografii, pacientul trebuie s cunoasc anumite aspecte
deosebit de necesare pentru acurateea analizei. Ecografia se poate face fr o pregatire
prealabil numai n condiii de urgen. n mod normal, este recomandabil s nu se
mnnce cu cel puin 6 ore nainte i trebuie consumate numai lichide negazoase.

Pentru obinerea unor imagini de i mai bun calitate n ecografia abdominal este indicat
ca, n preziua examinrii, pacienii s ia 1-2 plicuri de SMECTA dizolvat n puin ap.

Pentru buna vizualizare a abdomenului inferior este bine ca vezica urinar s fie plin-
pacienii s nu urineze un timp nainte de examinare. Desigur c, n funcie de organul
sau organele examinate, exist indicaii specifice.

Astfel, la diabetici se recomand o diet lichid, iar pentru investigarea vezicii biliare este
necesar o diet total pentru o diagnosticare exact.

Pentru examinarea pelvisului, pacientul trebuie s consume 5-6 pahare de lichide, cu

aproximativ o or nainte de examinare. Astfel vezica urinar este plin, iar vizualizarea
uterului i a ovarelor este corect, eventualele chisturi de dimensiuni mici sau o sarcin
mic fiind uor de observat.

Efectuare ecografiei abdominale

Testarea este efectuat de un medic specializat n executarea ecografiei i interpretare
imaginilor ecografice. Pacientul va sta ntins pe pat, iar pe abdomen se va aplica un gel
care are menirea de a mbunti calitatea transmiterii undelor ultrasonore.

O mic sond ecografic este presat pe abdomen, fiind mutat nainte i napoi peste
organele examinate. Pe un monitor video poate fi observat imaginea organelor i a
vaselor de snge.

n funcie de organul urmrit, pacientul va trebui s stea ntr-o anumit poziie, nemicat.
Pacientului i se poate cere, ca la un moment dat, s trag aer n piept i s-l rein cteva
secunde n timpul scanrii. Este posibil s fie necesar chiar o inspiraie profund.

Examinarea dureaz 20- 40 de minute, iar apoi medicul va trece n buletinul ecografic
informaiile obinute.

2
Ecografia abdominal-interpretarea rezultatelor
Pentru o ecografie abdominal normal mrimea i forma organelor aflate n cavitatea
abdominal- ficat, splin, pancreas, rinichi, suprarenale- apar de mrime i textur
normale. Nu este gsit lichid liber n abdomen. De asemenea, diametrul de aorta este
normal, nu este vzut anevrism, grosimea de perete a colecistului este normal, calibrul
ductelor biliare dintre colecist i duoden este normal. Nu sunt gsii calculi biliari.
Rinichii scanai apar n form de boabe de fasole, nu au pietre, nu exist blocaj la
sistemul de excreie.

Ecografia abdominal anormal nregistreaz inflamaii, infecii sau alte boli, un organ
poate fi mai mic dect n mod normal, din cauza unei rni sau inflamaii cronice. Un
organ poate fi mpins n afara locaiei sale normale din cauza unei creteri anormale de
vecintate care apas asupra sa. De asemenea, orice cretere anormal poate fi observat
ntr-un organ sau prezena lichidului n cavitatea abdominal.

O ecografie abdominal poate nregistra diametrul mrit al aortei sau un anevrism,

ficatul poate aprea anormal, colecistul cu pereii ngrosai. De asemenea, cile biliare
principale pot fi dilatate din cauza unui blocaj sau o piatr poate fi vzut n interiorul
colecistului.

Rinichii sau tuburile de drenaj de urin de la rinichi la vezica urinar pot fi dilatate. O
zon de infecie sau un chist umplut cu fluid poate aprea la scanarea structurii organelor.

Ecografia abdominal poate fi compromis

Rezultatul ecografiei abdominale poate fi neconcludent din cauza gazelor intestinale,
prezena unui material de contrast n stomac sau intestine, dac pacientul nu a stat
nemicat n timpul testului sau nu s-a conformat cerinei de a inspira i a ine cteva
secunde aerul n piept. De asemenea, obezitatea extrem, lipsa de lichid n vezica
urinar, rana bandajat sau deschis n zona de examinat pot compromite analiza.

3
Tomografia computerizata

(CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul
corpului.
In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata la
scaner; acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a
corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate
efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer.

Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpului
precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini
ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale,
plamanii si inima. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine, oaselor si
coloanei vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste
un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale
organismului.

O substanta iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a vizualiza mai bine
structurile si organele investigate. Aceasta substanta de contrast poate fi folosita pentru a
investiga fluxul sanguin, pentru a decela tumori sau alte afectiuni. Substanta poate fi
administrata intravenos (IV), oral sau poate fi introdusa in diverse alte parti ale
organismului (de exemplu, in rect). Imaginile pot fi realizate inainte si/sau dupa
administrarea substantei de contrast.

4
Indicatiile testarii
Tomografia computerizata este folosita pentru a studia diferite parti ale corpului:
-toracele: tomografia computerizata a toracelui investigheaza posibile afectiuni ale
plamanilor, inimii, esofagului, a principalelor vase sanguine (aorta) sau a tesutului din
mijlocul pieptului; cateva afectiuni comune ce pot fi descoperite la scanare sunt infectiile,
cancerul pulmonar, embolia pulmonara sau anevrismele; poate fi folosita, de asemenea,
pentru a investiga gradul de metastazare (raspandire) a cancerului la nivelul toracelui sau
a altei parti a corpului
-abdomenul: tomografia computerizata este folosita pentru a descoperi chisturi, abcese,
infectii, tumori sau anevrisme, ganglioni limfatici mariti de volum, corpuri straine,
hemoragii, diverticulita, boala inflamatorie intestinala, apendicita
-tractul urinar: tomografia computerizata poate decela prezenta pietrelor de la nivelul
rinichilor, a blocajelor, tumorilor, infectiilor si a altor probleme renale; o tomografie
computerizata mai speciala, denumita urografie CT, poate decela prezenta pietrelor de la
nivel renal (litiaza renala) sau a prostatei marite de volum (hiperplazie benigna de
prostata) fara a fi necesare alte teste
-ficatul: tomografia computerizata poate descoperi la acest nivel tumori, hemoragii si alte
afectiunihepatice; de asemenea, tomografia computerizata poate identifica o posibila
cauza a unui icter (simptom caracterizat prin culoarea galbena a pielii)
-pancreasul: CT-ul poate identifica tumori si inflamatii (pancreatita) ale pancreasului
-vezica biliara si caile biliare principale: CT-ul poate fi folosit pentru identificarea
cauzei unui blocaj a cailor biliare; pietrele de la nivelul vezicii biliare (litiaza biliara) pot
fi identificate ocazional prin computer tomografie, dar investigatia de electie pentru
aceasta afectiune ramane ecografia
-glandele suprarenale: prin CT se pot identifica tumori sau cresterea de volum a
glandelor
-splina: CT-ul poate fi folosit pentru identificarea leziunilor traumatice ale splinei sau
pentru determinarea dimensiunilor acesteia
-membrele: CT-ul poate identifica probleme ale bratelor sau picioarelor, a umerilor,
coatelor, articulatiei pumnului, mainilor, soldurilor, genunchilor, gleznelor sau
picioarelor; de asemenea, CT-ul poate fi folosit pentru ghidarea acului in timpul biopsiei
sau in timpul drenarii unui abces.
Pregatirea pentru tomografia computerizata
Inainte de efectuarea tomografiei computerizate medicul trebuie sa stie urmatoarele:
-daca femeia este sau poate fi insarcinata
-daca femeia alapteaza: in acest caz trebuie sfatuita sa apeleze la alimentatia artificiala (sa
foloseasca un preparat de lapte) pentru 1 sau 2 zile dupa folosirea substantei de contrast
necesara efectuarii tomografiei
-daca pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanta de contrast
-daca are vreo afectiune cardiaca, precum insuficienta cardiaca
-daca are diabet zaharat si daca foloseste metforminul ca medicament hipoglicemiant
-daca are sau a avut vreo afectiune renala
-daca are astm bronsic
-daca are probleme cu glanda tiroida
-daca are mielom multiplu

5
-daca a facut vreo radiografie in care s-a folosit bariul sau daca i s-a administrat tratament
ce contine bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutul sunt vizibile pe radiografii si fac
dificila interpretarea tomografiei computerizate
-daca pacientul este claustrofobic (devine nervos in spatii inguste); in acest caz, pacientul
va trebui sedat.
In cazul in care se considera necesar ca pacientul sa fie sedat in timpul investigatiei,
acesta ar trebui sa apeleze la apartinatori pentru a putea sa fie transportat acasa dupa
terminarea testului.

Daca se investigheaza abdomenul, pacientul va fi sfatuit sa nu manance hrana solida din

seara zilei precedente investigatiei. In cazul tomografiei computerizate abdominale
pacientului i se poate administra oral substanta de contrast. In alte cazuri, inainte de
efectuarea tomografiei, poate fi necesara administrarea unor laxative sau a unei clisme.
Modul de efectuare a testelor
Computer tomografia este efectuata, de obicei, de catre un tehnician radiolog. Imaginile
sunt interpretate de cate un medic radiolog, dar sunt si alti medici care pot citi o
tomografie computerizata precum medicii de familie, medicii internisti sau chirurgii.

Pacientul trebuie sa indeparteze toate bijuteriile pe care le are si majoritatea hainelor

inainte de investigatie. Lenjeria intima este de obicei mentinuta; in locul hainelor
pacientul va purta un halat ce va fi furnizat de catre spital.

In timpul testului pacientul va sta intins pe masa tomografului care este conectata la
aparat; aparatul propriu-zis are forma cilindrica. Masa aluneca in interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti in jurul corpului pentru a prelua imaginile. In timp ce masa culiseaza
spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un zumzet specific. Pe durata investigatiei
pacientul trebuie sa stea nemiscat. De asemenea, pe parcursul testului pacientul va
ramane singur in camera unde este situat tomograful, insa va fi urmarit printr-o fereastra
de catre tehnician si i se va vorbi prin intermediul unui speaker.

Daca este necesara folosirea substantei de contrast, aceasta poate fi administrata pe mai
multe cai, in functie de zona ce se doreste a fi examinata:
-substanta de contrast poate fi administrata intravenos (IV) la nivelul bratului pentru
examinarea toracelui, abdomenului sau a zonei pelvine
-substanta de contrast se poate administra oral (se bea), poate fi administrata printr-un tub
intrarectal sau intravezical sau se poate injecta la nivelul articulatiilor.

O tomografie computerizata dureaza, in medie, 30 pana la 60 de minute, dar se poate

prelungi pana la 2 ore. Dupa efectuarea investigatiei pacientul este sfatuit sa bea cat mai
multe lichide, pentru a grabi eliminarea substantei de contrast din organism.

De retinut!
Tomografia computerizata nu este dureroasa. Suprafata plana pe care va sta intins
pacientul poate fi incomoda, iar camera poate fi racoroasa. Unii pacienti se pot simti
neconfortabil in interiorul scanerului (cilindrului). Daca este necesara administrarea unui
sedativ sau a substanei de contrast atunci se va monta o perfuzie intravenoasa. Pacinetul

6
va simti o mica intepatura atunci cand perfuzia este montata. Substanta de contrast poate
determina senzatia de caldura si aparitia unui gust metalic in gura. Unii pacienti pot avea
senzatie de greata sau dureri de cap. Indiferent ce senzatii experimenteaza pacientul va
trebui sa i le comunice medicului sau tehnicianului.

Riscuri
Riscul de aparitie a unor probleme in timpul efectuarii tomografiei este mic:
-substanta de contrast poate determina reactie alergica
-in cazul in care pacientul are diabet zaharat si este in tratament cu metformin, substanta
de contrast poate duce la aparitia unor probleme; in aceasta situatie medicul va
recomanda cand sa se opreasca administrarea metforminului si cand sa se reia
-exista un mic risc de aparitie a cancerului dupa CT datorita razelor X; riscul este mai
mare la copiii sau la persoanele care au avut multiple examinari cu raze X in antecedente.
Medicul va trebui informat de numarul expunerilor la radiatii inainte de efectuarea
investigatiei
Rezultate
Tomografia computerizata foloseste razele X pentru a realiza imagini detaliate ale
structurilor din interiorul corpului. Dupa efectuarea investigatiei, radiologul va interpreta
imaginile si va comunica rezultatul pacientului. Este posibil ca rezultatele complete sa fie
comunicate medicului curant in aproximativ 1- 2 zile.

Tomografia computerizata
Organele si vasele de sange sunt de dimensiuni normale, au forma si
localizarea corespunzatoare. Nu exista blocaje la nivelul vaselor de
sange.

Normal
Nu exista corpuri straine (de exemplu fragmente de metal sau sticla) si
nu sunt prezente tumori (precum cancerul), inflamatia sau infectia.

Nu exista hemoragii sau colectii de fluide.

Anormal Un organ poate fi supradimensionat sau prea mic, lezat sau infectat.
Chisturile sau abcesele sunt prezente.

Sunt prezente corpuri straine (fragmente de metal sau sticla).

Sunt prezente pietre la nivelul rinichilor sau a vezicii biliare.

Sunt prezente tumori la nivelul colonului, a plamanilor, a ovarelor, a

ficatului, a glandelor suprarenale sau a pancreasului.

7
 O tomografie computerizata a toracelui poate detecta prezenta emboliei
pulmonare, a prezentei lichidelor la nivel pulmonar sau a infectiei.

Prezenta unui anevrism.

Prezenta unui blocaj la nivel intestinal sau a cailor biliare.

Tomografia computerizata abdominala poate detecta prezenta bolii

inflamatorii intestinale sau diverticulita.

Prezenta unor ganglioni mariti de volum.

Prezenta blocajelor la nivelul vaselor sanguine.

Prezenta unor tumori, infectii sau alte probleme la nivelul membrelor.

Factorii care afecteaza testul

Mai jos sunt redate situatiile care pot determina amanarea efectuarii investigatiei sau care
pot influenta rezultatele testarii:
-sarcina: tomografia computerizata nu se realizeaza, de obicei, in timpul sarcinii
-imagini CT in care apar urme de bariu sau bismut: in cazul in care este recomandata o
tomografie computerizata abdominala, ea trebuie efectuata inainte de alte teste ce
folosesc bariu, precum clisma baritata
-daca pacientul nu poate sa stea nemiscat in timpul testului
-prezenta obiectelor metalice, precum capsele chirurgicale sau protezele articulare ce pot
determina imagini greu interpretabile.
De retinut!
-uneori rezultatele tomografiilor computerizate pot fi diferite in functie de centrul
medical unde au fost efectuate
-copiii care trebuie sa efectueze acest test, au nevoie de instructiuni speciale; copilul va
trebui sa-si tina respiratia in timpul testului; daca acesta este prea mic sau daca ii este
frica de aceasta investigatie medicul poate recomanda sedarea
-in cazul in care copilul necesita o computer tomografie, parintii ar trebui sa consulte
pediatrul, pentru a evalua riscul expunerii acestuia la radiatii
-uneori se pot folosi scanere speciale precum cel spiralat sau "multislice"; acestea sunt
folosite pentru diagnosticarea unor afectiuni precum litiaza renala (pietre la rinichi),
embolia pulmonara, hiperplazia benigna de prostata sau ateroscleroza.

8
Aceste scanere speciale pot:
-sa realizeze imagini mai bune ale vaselor sanguine si ale organelor, astfel incat nu mai
sunt necesare teste suplimentare
-dureaza mai putin, economisesc timp
-rezultatele tomografiei computerizate sunt deseori comparate cu cele ale tomografiei cu
emisie de pozitroni (PET) in special in diagnosticul cancerului; unele scanere de
generatie mai noua efectueaza ambele teste in acelasi timp
-tomografia computerizata cu fascicul de electroni, este un alt tip de CT folosita pentru
decelarea aterosclerozei si a bolilor coronare; acest tip de tomografie este mult mai rapida
decat tomografia computerizata standard si realizeaza imagini ale arterelor coronare in
timp ce inima bate; acest tip de investigatie nu este insa disponibila in multe tari; CT-ul
"multislice" este la fel de rapid ca tomografia cu fascicul de electroni, dar accesibilitatea
sa este mult mai mare
-angiografia arata imagini bi sau tri-dimesionale ale vaselor sanguine, mult mai
performante comparativ cu CT-ul clasic
-"calcium scoring" cardiac, este un nou tip de tomografie computerizata folosita pentru a
determina riscul unui individ de a dezvolta boala coronariana; aceasta nu este inca
disponibila in multe tari; expertii se contrazic asupra importantei acestui test, in special
asupra aplicabilitatii sale la persoanele ce nu fumeaza si nu au alti factori de risc pentru
boli cardiovasculare
-rezonanta magnetica nucleara (RMN) poate furniza mai multe informatii decat CT-ul
clasic in anumite afectiuni; totusi, CT-ul reda imagini mai bune asupra oaselor si a
hemoragiilor decat RMN-ul
-expertii nu sunt de acord cu folosirea CT-ului pentru scanarea intregului corp cu scopul
realizarii unui screening pentru boli vasculare sau cancer; scanarea intregului corp este
costisitoare si poate creste riscul de aparitie a cancerului; majoritatea medicilor nu
recomanda aceasta scanare decat daca pacientul are un risc pentru o anumita boala.

9
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)

Generalitati
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de
un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea
imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din
cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin radiografie,
ultrasonografie sau tomografie computerizata.

In timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigata, este plasata

intr-un aparat special care reprezinta un magnet urias. Informatiile
furnizate de IRM pot fi stocate si salvate intr-un computer. De
asemenea pot fi facute poze sau filme daca situatia o cere. In anumite
cazuri se poate utiliza o substanta de contrast pentru a vizualiza mai
clar anumite structuri ale corpului.
Scopul investigatiei
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori,
sangerare, leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei
substante de contrast in timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite
tesuturi. O IRM este indicata pentru:
- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari
la nivel cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate
de accident vascular cerebral; IRM poate de asemenea detecta

10
afectiuni ale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului
auditiv
- regiunea toracica - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace si
vasele coronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt afectate;
de asemenea poate fi folosita pentru diagnosticareacancerului de
san sau pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor
de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand
numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista
afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la
nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular (disectie);
uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara
a vaselor sanguine
- regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari
ale organelor abdominale caficat, vezica biliara, pancreas, rinichi si
vezica urinara; se foloseste pentru depistarea tumorilor, sangerarilor,
infectiilor si diferitelor obstacole; la femei poate vizualiza uterul si
ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata
- oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului
osos sau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei
temporomandibulare, probleme ale maduvei osoase, tumori osoase,
afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane sau infectii;
IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu, atunci cand
radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentru
depistarea afectiunilor osoase sau articulare
- coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei
vertebrale, putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral
(stenoza spinala cervicala), hernie de disc sau tumori de coloana
vertebrala.
Mod de pregatire
Inainte de efectuarea IRM trebuie informat medicul specialist
daca:
- pacientul este alegic la medicamente; substanta de contrast folosita
nu contine iod; daca exista antecedente de alergie la substanta de
contrast folosita pentru IRM, se recomanda informarea medicului
specialist inainte de efectuarea testului; uneori beneficiile efectuarii
testului pot depasi riscurile sale
- daca pacienta este sau nu insarcinata
- daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije
metalice sau orice fel de metal fixat in corp (mai ales la nivelul
ochiului), valve cardiace metalice, clipsuri metalice la nivel cerebral,
implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sau orice fel de
implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompa cu injectometru);
de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu
metale sau daca recent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele
sanguine; in anumite cazuri este contraindicata efectuarea IRM

11
- daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru
poate contraidica efectuarea testului
- daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va
trebui sa stea nemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un
tip de dispozitiv de IRM cu configuratie deschisa; acesta nu este la fel
de limitat ca dispozitivele clasice; pacientul poate necesita
administrarea unor medicamente pentru calmare
- daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie,
care pot contraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast
- daca pacientul prezinta orice fel de patch deoarece IRM poate cauza
arsura la nivelul regiunii.

Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii

IRM si este de acord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu
medicul specialist despre necesitatea efectuarii testului, riscurile sale,
modalitatea de efectuare si semnificatia posibilelor rezultate.
Se recomanda ca pacientul sa fie insotit de cineva, in cazul in care se
administreaza medicamente sedative.
In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va
manca si consuma lichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.
Modul de efectuare a testelor
IRM se efectueaza de regula de catre medicul specialist in rezonanta
magnetica; pozele vor fi interpretate de catre un medic radiolog; de
asemenea, alti medici sunt capabili sa interpreteze o IRM.

Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz,

placi dentare, orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par) de pe corp
deoarece exista riscul ca aceste obiecte sa fie atrase de catre
magnetul folosit pentru efectuarea testului; in cazul in care pacientul a
suferit un accident sau daca lucreaza cu metale, exista posibilitatea ca
acesta sa prezinte fragmente de metal la nivelul regiunii cefalice, in
ochi, pe piele sau coloana vertebrala; de aceea se recomanda
efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM pentru a stabili
daca testul se poate efectua.

Pacientul va trebui sa se dezbrace complet in functie de aria pe care se

efectueaza (in anumite cazuri pacientii pot pastra o parte din haine,
daca nu incomodeaza). Pacientul va folosi un halat pe toata perioada
efectuarii testului. In cazul in care se permite pastrarea unor haine,
pacientul va trebui sa goleasca buzunarele de orice monede sau
carduri (exemplu carti de credit sau carduri ATM), cu benzi magnetice
inscriptionate deoarece prin IRM se pot demagnetiza. In timpul testului
pacientul se va intinde pe spate pe masa dispozitivului, care reprezinta
scanner-ul aparatului. Capul, toracele si membrele pot fi fixate cu niste
curele pentru a mentine pacientul nemiscat. Masa va aluneca in

12
interiorul unui dispozitiv care contine magnetul. Un dispozitiv in forma
de colac poate fi plasat peste sau in jurul regiunii care urmeaza sa fie
scanata. Unele tipuri de IRM (numite IRM deschise) sunt construite
asfel incat magnetul nu inconjoara corpul in intregime.

Unii pacienti devin agitati (claustrofobicii) in interiorul magnetului IRM.

Daca pacientul nu poate mentine pozitia nemiscata i se va administra
un medicament sedativ pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem
deschis pot fi utile in cazul pacientilor claustrofobici.
In interiorul scannerului, pacientul va auzi un ventilator si va simti
aerul miscandu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote
care sunt rezultatul scanarii.

Unele aparate prezinta casti sau dopuri pentru urechi pentru a reduce
din zgomot. Este foarte important ca pacientul sa nu se miste in timpul
scanarii. De asemenea pacientul va fi rugat sa isi tina respiratia pentru
scurte perioade de timp. In timpul efectuarii testului, pacientul va fi
inchis in camera de scanat, insa medicul specialist va supraveghea
pacientul prin intermediul unei ferestre transparente.

Pacientul va putea comunica printr-un microfon.

In cazul in care este necesara utilizarea unei substante de contrast,
aceasta va fi administrata la nivelul venelor periferice ale bratului
pacientului. Substanta de contrast va fi administrata in 1 pana la 2
minute. Apoi se pot efectua o serie de clisee. Un IRM dureaza de obicei
30 pana la 60 minute, dar se poate prelungi pana la doua ore.

Ce simte pacientul?
Campul magnetic sau undele de radiofrecventa folosite de dispozitiv
nu produce durere. Masa pe care se intinde pacientul poate fi tare, iar
camera poate fi rece. Pacientul poate fi speriat sau iritat daca trebuie
sa mentina pozitia nemiscata. In cazul in care se foloseste substanta
de contrast, poate aparea senzatie de raceala sau caldura in timpul
introducerii substantei la nivel venos.

In cazuri rare, poate aparea:

- furnicaturi la nivelul cavitatii bucale in cazul in care pacientul prezinta
dentitie de metal
- incalzirea zonei care se examineaza; acest lucru este normal; medicul
specialist trebuie informat daca apare senzatie de greata,
voma, cefalee, ameteala, durere sau dificultati de respiratie
Riscuri
Nu exista efecte adverse secundare expunerii campului magnetic
folosit pentru IRM. Cu toate acestea, magnetul este foarte puternic. De
aceea el poate afecta pacemakerele, membrele artificiale si alte
dispozitive medicale care contin fier. Magnetul va deregla un ceas care

13
se afla in apropierea lui.

Daca pacientul prezinta fragmente metalice la nivelul ochiului,

efectuarea IRM poate afecta retina. Daca exista suspiciunea ca ar
exista fragmente metalice la nivelul ochiului, se recomanda efectuarea
unei radiografii inainte de efectuarea IRM. In cazul in care radiografia a
depistat fragmentele metalice, se interzice efectuarea IRM.

Tatuajele sau machiajul permanent pe baza de pigment ce contine fier

pot provoca iritatii ale pielii.
IRM poate produce arsuri la nivelul zonelor pe care sunt aplicate
diverse patch-uri la nivel cutanat. De aceea, se recomanda informarea
medicului in legatura cu acest lucru.

Exista un mic risc de aparitie a unei reactii alergice in cazul in care se

folosesc substante de contrast in timpul IRM. Cu toate acestea,
majoritatea reactiilor sunt moderate si pot fi tratate cu antialergice. De
asemenea, exista un risc scazut de infectie la nivelul venei pe care se
introduce substanta de contrast.

Rezultate
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de
un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea
imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc.
Medicul specialist poate explica pacientului rezultatul testului imediat
dupa efectuarea lui, insa rezultatul final va fi gata in circa doua zile.
IRM poate depista afectarea unui organ sau tesut chiar daca forma si
marimea organului este normala.

Imagistica prin rezonanta magnetica

Normala Organele, vasele sanguine, sistemul osos si
articular sunt normale din punctul de vedere
al formei, marimii, aspectului si localizarii

Nu exista excrescente anormale, ca de

exemplu tumori

Nu exista sangerari, lichide anormale,

obstacole sau tumefactii (anevrisme) la
nivelul vaselor

14
 Nu exista semne de inflamatie sau infectie

Un organ poate fi marit, micsorat sau

modificat

Pot exista excrescente anormale (de

exemplu tumori)

Pot exista lichide anormale aparute datorita

sangerarii sau infectiei; pot fi prezente
revarsate lichidiene la nivelul plamanilor sau
la nivelul regiunii cardiace

Pot exista blocaje sau ingustari vasculare; de

Anormala
asemenea poate exista un anevrism vascular

Exista blocaj la nivelul ductelor vezicii biliare

Exista afectari articulare, ligamentare sau ale

cartilajelor; oasele pot fi afectate prin infectii
sau alte afectiuni

Pot exista afectari ale sistemului nervos ca

scleroza multipla, dementa, boala Alzheimer
sau hernie discala.

Factorii care afecteaza testul

Factorii care pot influenta testul sau acuratetea rezultatului
includ:
- sarcina - IRM este contraindicat la femeile insarcinate
- dispozitive medicale electrice ca pacemakere sau pompe
medicale cu injectie; IRM poate afecta aceste dispozitive si de aceea
se poate contraindica efectuarea testului
- dispozitive medicale metalice; aceste dispozitive pot estompa
imaginile organului examinat, impiedicand vizualizarea acestora. De
exemplu un dispozitiv intrauterin (DIU) poate impiedica vizualizarea
clara a uterului
- inabilitatea pacientului de a sta nemiscat
- obezitatea - o persoana supraponderala poate depasi limitele
aparatului.

15
De retinut!
- uneori rezultatele testului pot fi diferite fata de altele mai vechi
deoarece au fost efectuate in centre medicale diferite sau pentru ca
testarile anterioare nu sunt disponibile pentru a fi comparate cu noua
testare
- IRM este un test sigur, care vizualizeaza structurile si organele
corpului; este mai scump decat alte metode si nu poate fi disponibil in
anumite regiuni
- IRM deschise sunt construite astfel incat dispozitivul sa nu inconjoare
complet pacientul; insa acest tip de IRM nu este disponibil in toate
centrele medicale; ele sunt utile in cazul pacientilor claustrofobici sau
obezi
- IRM se poate efectua pentru vizualizarea anumitor structuri si organe
ca regiunea cefalica, abdominala, sanii, coloana cervicala, articulatia
scapulo-humerala (umarul) si genunchii
- angiografia prin rezonanta magnetica este o metoda speciala prin
care se vizualizeaza vasele sanguine si circulatia la nivelul lor
- IRM spectroscopic este un tip special de IRM care identifica anumite
afectiuni medicale masurand anumite substante de la nivelul tesutului
uman.

16
Scintigrafia hepatica,splenica

Examinarea scintigrafic este o metod de investigaie modern ce permite detectarea a

numeroase afeciuni care se regsesc att la scar structural ct i funcional a organelor
sau sistemului osos, precum i a unor procese funcionale i patologice ale organelor
examinate cum sunt: inflamaiile, sngerrile, infeciile sau tumorile.

Metoda de examinare scintigrafic este atraumatic pentru pacient i folosete tehnica

detectrii emisiei unei substane de tip radiotrasor - ce prezint afinitate ridicat pentru un
anumit tip de organ sau esut - introdus n organism anterior examinrii.

Scintigrafia este o metod cu o larg aplicabilitate pentru diagnosticarea unei plaje

extinse de afeciuni structurale sau patologice, acolo unde investigaiile ecografice, de
radiologie convenional, computer tomograf, sau RMN nu furnizeaz informaii
suficiente.

Investigaiile de scintigrafie de perfuzie cardiac, cerebral, a plmnului, scintigrafie

osoas i cea a rinichiului cu DTPA sunt cele mai rspndite metode de diagnosticare ale
medicinii nucleare n ntreaga lume.

Scintigrafia hepato-biliar este o examinare prin care se evalueaz funcia

hepatocelular i sistemul biliar (intra i extrahepatic) prin urmrirea, pe de-o parte, a
produciei de bil, iar pe de alt parte, a permeabilitii cilor biliare, pn la emergena
acestora, prin coledoc, n intestinul subire.

17
 Derivaii acidului iminodiacetic marcai cu 99mTc (99mTc-IDA) sunt larg utilizai
n prezent datorit avantajelor de ordin farmacocinetic i radiobiologic, ei fiind analogi ai
bilirubinei, cu captare i secreie similar hepatocitar, dar fr conjugare n sistemul
biliar. Principala cale de excreie a acestor radiofarmaceutice (RF) este cea hepato-biliar
(80-90%), cea secundar fiind reprezentat de tractul urinar (10-20%); experiena clinic
a artat c vizualizarea sistemului hepato-biliar este foarte bun i la valori ale
bilirubinemiei ce ajung pn la 5-10 mg% pentru unii derivai Tc99m-IDA i chiar pn
la valori de peste 20 mg% pentru cele mai noi radiofarmaceutice din aceast clas.

Radiofarmaceuticul (derivat IDA-Tc99m) se administreaz prin injectare intravenoas

n doz de circa 2-5 mCi, dup care se achiziioneaz imagini seriate dinamice
abdominale timp de o or. ntr-un prim timp se vizualizeaz concentrarea radiotrasorului
la nivel hepatic, schiarea ulterioar a cilor biliare intrahepatice, a coledocului i a
colecistului, cu evidenierea, n condiii normale, la circa 20-30 minute dup
administrarea RF, a intestinului subire. Dac examinarea dinamic menionat nu
conduce la o vizualizare optim a sistemului hepato-biliar, se efectueaz nregistrri
secveniale tardive suplimentare (mergnd pn la 24 de ore), care s ajute la stabilirea
diagnosticului corect.

Principalele indicaii ale efecturii studiilor scintigrafice hepatobiliare sunt:

La adult:

1. Evaluarea diskineziilor biliare, cu calcularea fraciei de ejecie a colecistului i

evidenierea unor posibile disfuncii a sfincterului Oddi;

2. Diagnosticul colecistitelor acute

3. Monitorizarea pacienilor care au suferit proceduri de derivare a cailor biliare;

4. Vizualizarea fistulelor biliare;

5. Vizualizarea chistelor coledociene;

6. Stabilirea prezenei refluxului biliar n duodenul proximal i stomac, dup intervenii

chirurgicale gastrice;

7. Evaluarea transplantului hepatic sau a funciei hepatice dup hepatectomie parial.

La nou-nscui este foarte util n diagnosticul diferenial al hiperbilirubinemiei

neonatale (icter neonatal) cu diferenierea ntre o hepatit neonatal (cu tratament
medicamentos) i o atrezie de ci biliare, a crei terapie este cur chirurgical. Pentru
copii doza de radiofarmaceutic se calculeaz pe kilogram corp.

18
Pregtirea pacientului:
Pacientul va sosi la clinic cu circa 30 minute naintea efecturii investigaiei
propriu-zise.
Este necesar ca pacientul s aduc i s prezinte medicului specialist dosarul su
medical complet, imaginile CT/ RMN/ ecografice i rezultatele investigaiilor
anterioare.
Pacientului i se va administra intravenos, substana cu radiotrasor.
n funcie de intervalul de timp n care radiotrasorul se va acumula n organul
supus studiului, pacientul va putea ncepe procedura de investigaie. Timpul de
ateptare poate varia de la cteva minute n cazul scintigrafiei hepatice, pn la 2-
3 ore n cazul scintigrafiei osoase.

pacienii necolecistectomizai (la care se dorete urmrirea funciei colecistului)

nu trebuie s mnnce cu circa 4 ore nainte de examinare.

Pacientul va trebui s completeze i s semneze Declaraia de Acord pentru

efectuarea investigaiei nainte de procedur.

Punctia maduvei osoase ( punctia medulara )

Biopsia sau punctia maduvei osoase se realizeaza prin indepartarea unei portiuni
medulare centrale cilindrice in care este conservata structura medulara, raporturile
intercelulare si celularitatea globala sau cantitatea relativa de celule medulare raportata
la cantitatea de celule grase. Prin aspirarea maduvei osoase se poate indeparta doar
maduva osoasa. Cele doua testari sunt efectuate cu scopul identificarii cauzelor unor boli
sanguine si se folosec cu scopul verificarii raspandirii infectiilor sau afectiunilor neoplazice
la nivelul madvei osoase.

Aspirarea maduvei permite colectarea unor esantioane lichide celulare de la nivelul

maduvei osoase prin intermediul unui ac. Esantioanele sunt studiate ulterior prin
intermediul examenului microscopic cu scopul detectarii problemelor celulare sanguine de
la nivelul maduvei osoase. Esantioanele pot fi studiate cu scopul identificarii problemelor
cromozomiale, insa si a eventualelor infectii.

19
Biopsia consta in indepartarea unei portiuni osoase care contine maduva osoasa, cu scopul
studierii sale cu ajutorul microscopului. Initial se realizeaza biopsia si ulterior aspirarea
maduvei osoase.

Aspirarea maduvei osoase se poate realiza si cu scopul colectarii maduvei osoase pentru
efectuarea unor interventii medical - chirurgicale precum transplantul de celule stem sau
analizele cromozomiale.

Biopsia, aspirarea maduvei osoase sau ambele investigatii sunt realizate in urmatoarele
scopuri:

Identificarea eventualelor tulburari eritrocitare, tulburarilor celulelor albe in cazul

pacientilor afectati de anemie, care prezinta un numar inferior sau superior de
celule fata de limita considerata normala.
Stabilirea diagnosticului unor afectiuni hematologice precum leucemia, unele tipuri
de anemii sau unele afectiuni ale maduvei osoase precum mielomul multiplu sau
policitemia.
Verificarea raspandirii unor tipuri de cancer la nivelul maduvei osoase.
Depistarea afectiunilor neoplazice care se dezvolta sau se raspandesc la nivelul
maduvei osoase.
Identificarea tratamentului optim pentru afectiunile maduvei osoase si evaluarea
eficacitatii tratamentului leucemiei.
Recoltarea esantioanelor pentru interventii medicale precum transplantul de celule
stem.

PREGATIRE PACIENT

Pacientii care urmeaza sa fie supusi unei astfel de proceduri trebuie sa semneze o
declaratie de consimtamant. De asemenea, medicul care efectueaza procedura trebuie sa
fie informat cu privire la eventualele tratamente medicamentoase administrate
pacientului, eventualele alergii la unele medicamente, in special anestezice, daca
pacientii prezinta tulburari de coagulare sanguine sau daca pacientele sunt insarcinate.

Tehnica

Primul pas este reprezentat de efectuarea testelor de coagulare. In cazul in care pacientul
este enxios, acestuia i se pot administra medicamente sedative.

20
Aspirarea maduvei osoase se realizeaza in general la pacientii aflati in anestezie locala si
asezati in decubit. Pentru reusita abordarii spinei iliace posterioare, pacientul trebuie sa
se aseze in decubit lateral sau ventral. Tegumentul supradiacent osului ce trebuie
punctionat este acoperit cu un material textil, este dezinfectat si inflitrat cu lidocaina. In
acelasi timp se realizeaza si infiltrarea periostului cu lidocaina. Astfel, se introduce lent
prin tesutul moale si placa osoasa un ac sfredelitor de mare calibru prevazut cu un stilet.
Odata ce a patruns in maduva osoasa, stiletul se indeparteaza si se ataseaza o seringa cu
care se aspira 2 - 5 mililitri si se biopsiaza cal putin un centimetru din maduva osoasa cu
care se vor efectua frotiuri. Lamele sunt uscate si sprayate cu fixativ. Frotiurile care
urmeaza sa fie examinate histo - enzimatic sunt fixate imediat intr-o solutie de formol 10
%, vapori de formol 40 % sau alcool metilic absolut si se transporta imediat la laborator.

Se procedeaza la incizarea tesuturilor moi si a tegumentului supradiacent osului de

examinat. Ulterior, se insurubeaza in interiorul osului instrumentul cu care se efecueaza
biopsia si se obtine o proba care va fi trimisa la laborator. Ulterior se preseaza locul de
electie al punctiei cu scopul asigurarii unei sangerari minime. Se aplica un bandaj la
nivelul locului punctiei si se recomanda pacientului sa respecte repausul la pat pentru o
perioada de cel putin 30 - 60 de minute. Locul in care a fost efectuata punctia se
monitorizeaza si se aplica gheata in conditiile in care se exprima sangerari. Semnele vitale
ale pacientului sunt monitorizate.

Pacientii supusi procedurilor pot resimti o senzatie de intepatura si de arsura in momentul

amortirii pielii de catre solutie anestezica la nivelul la care se stabileste punctul de
aspiratie sau de efectuare a biopsiei. In momentul in care acul patrunde in interiorul
osului, pacientii pot resimti o senzatie dureroasa sau de presiuni la acel nivel. Senzatia
dureroasa poate dura timp de cateva secunde. In cursul aspiratiei, pacientii pot resimti o
senzatie dureroasa ascutira de-a lungul membrului inferior in timpul recoltarii probei.
Senzatia dureroasa se remite in momentul finalizarii recoltarii probei. Zona in care s-a
efectuat biopsia poate ramane sensibila sau dura o scurta perioada de timp, existand si
posibilitatea formarii unui hematom.

Riscuri

Realizarea testelor nu implica riscuri majore pentru pacienti, insa pot interveni unele
probleme precum sangerari la locul efectuarii biopsiei, infectarea pielii sau osului la
nivelul biopsiei, ranirea cordului, pulmonului sau a unei artere in cazul in care
esantioanele se preleveaza de la nivelul sternului, insa acest lucru sa intampla foarte rar.

21
Rezultate

Rezultatele normale releva faptul ca maduva osoasa contine cantitati normale de celule
grase, fier si tesut conjunctiv, nu sunt prezente semnele unei infectii, nu se depisteaza
prezenta unor celule canceroase precum leucemia sau limfomul sau faptul ca celulele
canceroase nu sunt raspandite la nivelul organismului.

Rezultatele anormale releva faptul ca celulele maduvei osoase sunt anormale, sunt prea
putine sau prea multe, insa tesutul medular nu are aspect normal, maduva osoasa contine
prea putin sau prea mult fier, nu sunt depistate semne de infectie, nu sunt depistate
celule canceroase sau maduva osoasa a fost inlocuita de tesut cicatricial.

Contraindicatii

Conditiile in care nu este recomandata efectuarea de teste sau de situatii in care

rezultatele devin neconcludente cuprind efectuarea unei transfuzii sanguine sau
administrarea medicamentelor cu un continut bogat in fier, tratamentul cu radiatii asupra
zonei unde este efectuata biopsia sau starea de obezitate.

Atentie!

In cazul in care in locul efectuarii aspiratiei sau a biopsiei maduvei osoase, structura sa
este normala, acest lucru nu certifica faptul ca maduva osoasa este sanatoasa in toate
regiunile corporale.

GRUPAJUL SANGUIN Si Rh

Termenul de grupa sanguina este folosit pentru a caracteriza sangele unui individ in
functie de prezenta sau absenta unui antigen pe suprafata eritrocitelor acestuia.
In prezent exista 29 de sisteme de grupe sangvine, dintre acestea cele mai cunoscute si
cele mai importante in cadrul transfuziilor fiind sistemele ABO si Rhesus (Rh).

Sistemul ABO
In cadrul sistemului ABO, exista patru grupe sangvine: O sau I, A (II), B (III) si AB (IV).
In Romania distributia grupelor sangvine este urmatoarea: 34% grup O, 41% grup A,
19% grup B si 6% grup AB.
Aceste grupe sunt determinate de prezenta sau absenta pe suprafata hematiilor a unor
molecule antigenice, denumite antigeni (aglutinogeni): A, B si H. Anticorpii

22
corespunzatori acestor antigene se numesc aglutinine si sunt denumiti anticorpi Anti-A si
anti-B. Aglutininele si anticorpii corespunzatori (de exemplu A si anti-A) nu se gasesc in
sangele aceleiasi persoane. Daca ar intra in contact anticorpii si antigenii corespunzatori,
ar avea loc o reactie antigen-anticorp, iar hematiile ar aglutina si in final ar fi distruse.

Sistemul Rh
Sistemul antigenic Rh se aseamana cu sistemul ABO si este larg raspandit. Exista trei
perechi de antigene Rh: Cc, Dd si Ee. Dintre acestea, cel mai antigenic si cel mai
important este antigenul D, denumit si antigenul Rh. Antigenul apare in saptamana a 6-a
de viata intrauterina si creste progresiv in membrana eritroblastilor, pana la maturizare.
Anticorpii Rh fac parte din clasa imunoglobulinelor G (Ig G) si pot traversa bariera
placentara. La persoanele cu Rh negativ lipsesc atat antigenele de pe suprafata hematiilor
cat si anticorpii din ser. Aceste persoane pot sintetiza insa anticorpi anti-Rh in urma unor
transfuzii gresite sau in cazul in unei sarcini in care mama are Rh negativ iar copilul Rh
pozitiv ( incompatibilitate feto-maternala). Aceasta incompatibilitate sta la baza bolii
prenatale denumita eritroblastoza fetala sau boala hemolitica a nou nascutului.

Recomandari pentru determinarea grupului sanguin ABO si a factorului Rh:

inaintea unei transfuzii sau a unei proceduri invazive sau chirurgicale

la donatorii de sange
monitorizarea imunohematologic a mamei i copilului
pentru compatibilitatea de grup ABO in cazul transplantului de organe
Conditii de recoltare:
Specimenul recoltat poate fi:
sange capilar din pulpa degetului
sange venos.
Sistemul de recoltare poate fi :
vacutainer fara aditivi, cu/ fara clot activator, cu/ fara gel separator (capac rosu
sau galben) ;
vacutainer cu EDTA ( capac mov) ;
vacutainer cu citrat de Na (capac bleu)

Metoda de determinare: aglutinare pe lama.

Determinarea grupelor sangvine ABO se bazeaza pe fenomenul de aglutinare ce
trebuie sa apara intre aglutininele eritrocitare A si B si anticorpii omologi anti A si
anti B.

1. Metoda Beth-Vincent: pune in evidenta antigenele eritrocitare cu ajutorul

aglutininelor cunoscute si serurile test.
Aceasta metoda foloseste seruri cu anticorpi monoclonali de tip IgM pentru
antigenele de grup sangvin umane A,B, si AB aflate pe suprafata membranei
eritrocitare. Reactivul utilizat este format din 3 seruri: anti-A, anti-B si anti-AB.
Daca la amestecarea hematiilor umane cu unul din seruri apare fenomenul de

23
 aglutinare, acest fapt confirma ca pe acele hematii se gaseste antigenul corespunzator
serului care l-a aglutinat:

Aglutinare cu ser test Aglutinare cu ser test Aglutinare cu ser test

Grup ABO determinat
anti-AB anti-B anti-A
negativ negativ negativ O(I)
pozitiv negativ pozitiv A(II)
pozitiv pozitiv negativ B(III)
pozitiv pozitiv pozitiv AB(IV)

2. Metoda Simonin pune in evidenta aglutininele din serul de cercetat cu ajutorul

antigenelor eritrocitare din eritrocitele test.
Aceasta metoda identifica in serul pacientului prezenta anticorpilor specifici anti-A, anti-
B sau anti-AB, folosind antigene corespunzatoare cunoscute de grup sangvin umane A, B
si AB, aflate pe suprafata membranei hematiilor.

Aglutinare cu Aglutinare cu Aglutinare cu

Grup ABO determinat
eritrocite test anti-O eritrocite test anti-A eritrocite test anti-B
negativ pozitiv pozitiv O(I)
negativ negativ pozitiv A(II)
negativ pozitiv negativ B(III)
negativ negativ negativ AB(IV)

Determinarea factorului Rh:

Factorul Rh(D) este un aglutinogen eritrocitar care se pune in evidenta prin fenomenul de
aglutinare, daca eritrocitele sunt puse in contact cu un ser ce contine anticorpi omologi
lui, respectiv anticorpi anti- D.
Metoda foloseste un ser cu anticorpi monoclonali de tip IgG si IgM pentru antigenele de
grup sangvin umane Rh ( antigen D) si un ser de control negativ.
Daca la amestecarea hematiilor umane cu serul test apare fenomenul de aglutinare, acest
fapt confirma ca pe acele hematii se gaseste antigenul D, iar hematiile sunt Rh pozitive.

Interferente, erori:

-Greseli de tehnica : utilizare de sticlarie murdara, contaminare bacteriana a sticlariei sau

sangelui, nerespectarea proportiilor hematii: ser, nerespectarea unei ordini in picurarea
serurilor test, nerespectarea timpului de citire a rezultatului;
False aglutinari datorate: prezentei rulourilor (mielom, macroglobulinemie
Waldenstrm), aglutininelor la rece, prezentei alloanticorpilor, determinarii grupului
sangvin din sange din cordon ombilical, complexelor imune medicamentoase, etc.
Absenta formarii aglutinarii sau aglutinare slaba: sange vechi, antigene slab exprimate (
nou-nascuti), pacient cu grup A sau B transfuzat cu sange de grup O, atenuarea
antigenelor ( boli hematologice: leucoze, limfoame), prezenta in cantitate mare a
substantelor A sau B in plasma, care neutralizeaza anticorpii test ( cancer gastric,
pancreatic), etc.

24
Grupele de snge i compatibilitatea lor

Grupele de snge au fost descoperite n anul 1900.

Americanul de origine austriaca Karl Landsteiner , patologist si imunologist, descopera n

anul 1900, trei tipuri de snge uman, ulterior numite A, B si O. n anul 1902 el descopera
si tipul nr. patru ce primeste numele AB.

Karl Landsteiner a cstigat n 1930 Premiul NOBEL pentru medicina. El a descoperit cele
patru mari grupe de snge.

Desi tot sngele uman pare la fel, atunci cnd este testat folosind substante speciale,
diferentele devin vizibile. Principalele grupe de sange sunt AII, BIII, ABIV, si OI.
Literele simbolizeaza doi antigeni (substante care pot fi atacate de catre sistemul
imunitar) denumite A si B.

Grupa de sange A, are doar antigenul A

Grupa de sange B, are doar antigenul B

Grupa AB ii are si antigenul A si antigenulB

Grupa O nu are nici unul.

Ca regula de baza, nu poti dona sange oricui si nici nu poti primi snge de la oricine,
grupele de snge trebuie sa se potriveasca.

25
Iat cum se potrivesc grupele de snge:

D O N AT O R I
B EN TIP 0- 0+ B- B+ A- A+ AB - AB +
AB + v v v v v v v v
E AB - v v v v
A+ v v v v
A- v v
F
B+ v v v v
B- v v
I 0+ v v

0- v
A

Oamenii poseda pe suprafata globulelor rosii diferite structuri proteice (antigene) care
determina att grupele sanguine ct si Rh-ul persoanei respective.

Fiecare grupa sanguina poate fi Rh pozitiv sau Rh negativ. Rh-ul este determinat de o alta
proteina, factorul Rh (D antigen). Daca acest factor este prezent pe suprafata eritrocitelor
persoana respectiva este Rh pozitiva, daca nu, persoana respectiva este Rh negativa.

26
Motenirea Sngelui

Ca si culoarea ochilor, grupele de snge se mostenesc genetic de la parinti la copii. Orice

grupa de snge ai avea A,B, AB sau O, se bazeaza pe grupele de snge ale mamei si tatalui
tau.

Nota: Dificultatile de testare pot cauza exceptii de la regulile de mai sus. Doar tipurile
AB si O nu sunt suficiente pentru a proba sau nega paternitatea ori maternitatea.

Printe 1 AB AB AB AB B A A O O O
Printe 2 AB B A O B B A B A O

Grupa de
O v v v v v V
snge
A v v v v v v v
posibil a
B v v v v v v v
copilului
AB v v v v

TRANSFUZIA

Prin transfuzie se nelege introducerea de snge sau un preparat de sange n sistemul

circulator al unui bolnav.

Administrarea transfuziilor necesit verificarea atent de ctre dou asistente att

a pacientului, ct i a sngelui transfuzat. Cele dou asistente vor face verificrile pe
rnd, separat, pentru a evita orice greeal.

Pot fi transfuzate:

1.SNGE TOTAL (ST) - O unitate de 450 ml snge total conine:

- 450 ml snge recoltat de la donator

27
 - 63 ml de soluie anticoagulant de conservare
- hemoglobina ,aproximativ 12 g/100 ml
- hematocrit 35-45 %
- nu conine plachete funcionale
- nu conine factor de coagulare(Vi VII)
Indicaii:
- nlocuirea eritrocitelor n cazul pierderilor acute de snge,cu hipovolemie
- pacieni ce necesit eritrocite ,atunci cnd nu sunt disponibile concentratele
eritrocitare resuspendate

0 Contraindicaii:
- anemie cronic
- insuficien cardiac incipient

Administrare:
- sngele trebuie s fie compatibil n sistemul ABO i Rh cu sngele primitorului
- se administreaz snge strict izo-grup, izo-Rh;se poate administra snge O negativ n
cazuri deosebite ,doar la indicaia medicului prescriptor
- nu se adaug medicamente la unitatea de snge
- transfuzia se poate administra n maxim 4h din momentul n care a fost nclzit
unitatea de snge
2.CONCENTRAT ERITROCITAR RESUSPENDAT (CER)
- obinut din snge integral
- conine 150-200ml eritrocite, dar fr 80% din plasma cu adaos de 100 ml soluie
normal salin,cu adenin,glucoz,manitol(SAGM)
- hemoglobina aproximativ 15 g/100ml
- hematocrit 50-70%
- se folosete n special pentru a mbunti i menine capacitatea hematiilor de a
transporta oxigenul (pentru corectarea anemiilor i pierderilor sangvine
postchirurgicale)
- sngele trebuie s fie compatibil n sistemul ABO i Rh cu sngele primitorului

28
- se administreaz snge strict izo-grup, izo-Rh;se poate administra snge O negativ n
cazuri deosebite ,doar la indicaia medicului prescriptor
- se poate adminstra n 1-4 ore.
- are aceleai beneficii ca sngele integral ns are i un risc sczut de ncrcare a
circulaiei.
- se va evita s se adminstreze n anemiile care pot fi corectate prin alte tratamente
nutriionale sau medicamentoase

3.CONCENTRAT ERITROCITAR RESUSPENDAT DELEUCOCITAT (CERD)

- preparat prin utilizarea unui filtru leucocitar

- concentraia de hemoglobin i hematocritul depind de tipul de produs(ST,CER)
- ndeprtarea leucocitelor previne riscul transmiterii infeciei cu virusul citomegalic
1 Indicaii:
- reducerea imunizrii cu antigene leucocitare la pacienii crora li se administreaz
transfuzii repetate,dar pentru a obine acest rezultat pacientul trebuie s primeasc
numai produse deleucocitate
- reduce riscul transmiterii cu CMV n situaii speciale
- la pacienii care au avut anterior dou sau mai multe reacii transfuzionale minore la
transfuzia de eritrocite

Administrare:
- sngele trebuie s fie compatibil n sistemul ABO i Rh cu sngele primitorului
- se administreaz snge strict izo-grup, izo-Rh;se poate administra snge O negativ n
cazuri deosebite ,doar la indicaia medicului prescriptor
- nu se adaug medicamente la unitatea de snge
- transfuzia se poate administra n maxim 4h, din momentul n care a fost nclzit
unitatea de snge

4.CONCENTRAT TROMBOCITAR STANDARD (CTS)

29
- cu un volum de 35-50 ml/unitate , din care 1 unitate conine minim 55x 10 9
trombocite
Indicaii:
- se folosesc n tratarea trombocitopeniei
- deficite funcionale plachetare
Administrare:
- 1 unitate CTS se administreaz la 10 Kg greutate corporal
- unitile de CTS nu se refrigereaz nainte de administrare
- durata administrrii CTS trebuie s fie de circa 30 minute
- este indicat compatibilitatea ABO i Rh

5.CONCENTRAT TROMBOCITAR UNITAR(CTU)

concentrate plachetare recoltate prin plasmaferez

volum 150-300 ml
donator unic,special selecionat
Indicaii i administrare - la fel ca la CTS.

6. PLASMA PROASPT CONGELAT(PPC)

- unitate ce conine plasm separat dintr-o unitate de snge total n primele 6 ore de la
recoltare i congelat rapid la -250C sau la temperaturi mai joase
- conine nivel plasmatic normal de factori de coagulare stabili ,albumin i
imunoglobuline
- volum uzual:150 ml sau 200 ml
0 Indicaii :

30
- nlocuirea deficitelor multiple de factori de coagulare
- coagulare intravascular diseminat
- purpur trombotic trombocitopenic
- hipoproteinemie

7.CRIOPRECIPITAT DE FACTOR VIII

conine aproximativ 50 % din cantitatea de factor VIII i fibrinogen din sngele

total(80-100 UI de factor VIII i 150 -300 mg fibrinogen/unitate)
Indicaii:
pentru tratamentul deficitelor de:
factor von Willebrand
factor VIII(hemofilie A)
factor XIII
ca surs de fibrinogen n coagulopatiile dobndite
Administrare:
- se administreaz izo-grup izo-Rh
- se administreaz ct mai repede dup dezgheare ,n maxim 4 ore,cu un set standard
de transfuzie

TEHNICA TRANSFUZIEI DE SNGE I DERIVATE DE SNGE

Primul pas n efectuarea unei transfuzii este derminarea grupului sanguin i Rh-ului
pacientului i a unitaii de snge ce urmeaz a fi transfuzat,recoltarea de markeri virali,
urmat de proba de compatibilitate pe cartele, repetarea grupului i Rh-ului din pulpa
degetului la pacient i pregtirea produsului de transfuzat nclzire la 37 0C i

31
etichetare,tehnici ce sunt efectuate in Punctul de Transfuzii.
Produsul sanguin va fi eliberat din Punctul de Transfuzie pe baza cererii de solicitare
semnat i parafat de medicul prescriptor i predat asistentei de serviciu de pe secie ,sub
semntura acesteia (va fi specificat ora predrii).
Transfuzia de snge sau derivat de snge va fi montat si monitorizat de ctre
asistenta de pe secie,iar punga va fi returnata Punctului de Transfuzii.
Materiale necesare:
- 1 transfuzor
- mnui
- preparatul de transfuzat
- stativ
- echipament pentru montare branul dac este necesar

Pregtirea echipamentului:
- se va evita s fie sngele inut mai mult de 30 de minute nainte de administrare (de
aceea se va ridica de la Punctul de transfuzii doar dup ce s-au fcut toate pregtirile
necesare transfuzrii)
Implementare:
se va explica procedura i i se va lua un consimmnt semnat aparintorului
se msoar semnele vitale ale pacientului i vor fi notate n formularul de
monitorizare a pacientului transfuzat
se verific de ctre dou asistente data expirrii i aspectul sngelui sau derivatelor
care trebuie administrate
se va compara de ctre dou asistente numele, grupul de snge i seria de identificare
de pe pung cu cele ale pacientului
se pun mnui
se efectueaz proba de compatibiliate direct la patul bolnavului proba
Janbreau,dintre sngele primitorului i sngele donatorului (n caz de transfuzie de
snge):se amestec pe o lam de sticl o pictur de snge de la primitor cu o pictur
de snge din unitatea ce urmeaz a fi transfuzat;dac apare reacie de aglutinare nu
se administreaz sngele

32
 se monteaz transfuzorul,prevzut cu filtru standard de 140 microni, la unitatea de
produs sanguin ,se scoate aerul de pe tubulatur si se adapteaz la branul.
nceperea transfuziei se face ntotdeauna cu efectuarea probei Ochlecher-primii 20ml
snge se transfuzeaz n ritm rapid i se urmrete cu foarte mare atenie apariia
semnelor i simptomelor reaciei de incompatibilitate
se va supraveghea pacientul pentru a observa din timp dac apar semne ale reaciilor
adverse la transfuzie. Dac apar, transfuzia va trebui oprit imediat pornindu-se o
perfuzie cu soluie normal salin cu rata de administrare moderat, se vor msura
semnele vitale i va fi anunat imediat medicul. Dac reaciile adverse nu apar n
primele 15 minute se va regla rata de adminstrare n funcie de timpul dorit pentru
transfuzie (aprox 2 ore)
dup terminarea transfuziei, se vor pune mnui i se va decupla transfuzorul, iar cu
punga de snge goal se va proceda conform politicii centrului de trasfuzii
se reevalueaz starea pacientului, se msoar semnele vitale.
Consideraii speciale:
- pentru a completa urgent volumul de snge circulat pierdut, trebuie adminstrat snge
sub presiune (de exemplu i o manet de tensiune dac situaia este o urgen major
i necesit improvizaii) dar fr a crete foarte mult presiunea, deoarece sparge vasul
i sngele va extravaza formnd hematom i hemoliza
- dac n timpul administrrii sngelui apare hematom n jurul venei puncionate se va
opri imediat transfuzia, se va ndeprta cateterul, se va anuna medicul, se va aplica
local ghea intermitent n primele 8 ore i apoi comprese cu ap cldu
- dac trebuie adminstrate mai multe unitti consecutiv i prima unitate se termin
nainte de a o primi pe a doua, ntre ele se va adminstra soluie normal salin la o rata
moderat pn cnd se va intra n posesia urmtoarei uniti de transfuzat .
ATENTIE: - Dupa terminarea transfuziei punga va fi returnata in
Unitatea de Transfuzie in vederea depozitarii si pastrarii timp de 72 ore
conform legislatiei in vigoare.

Supravegherea bolnavului n cursul transfuziei

33
- pacientul nu va fi lsat singur nici un minut;
- asistenta va supraveghea n permanen starea bolnavului ,TA,P,R,T.
- n caz de accidente posttransfuzionale se va anuna imediat medicul;
- dac sngele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (s nu se
formeze un cheag) ct i poziia acului n ven
- dac sngele va coagula pe ac se va schimba acul;
- dup terminarea transfuziei se vor pstra 5-10 ml snge pentru verificri ulterioare, n
caz
c vor aprea accidente posttransfuzionale tardive;
- cantitatea de snge administrat, se noteaz pe foaia de observaie a pacientului;
- dup transfuzie, pacientul va rmne n pat, bine nvelit;
- temperatura camerei va fi cea optim;
- imediat dup terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide, iar dup dou ore se
poate alimenta.

Accidente transfuzionale i posttransfuzionale

n cursul transfuziei i dup terminarea acesteia pot s apar o serie de accidente.

Aspectul
lor clinic este mai variat i asistenta are obligaia de a le recunoate ct mai devreme. Mai
important este prevenirea acestor accidente.
n acest sens asistenta trebuie s cunoasc, n primul rnd, cauzele accidentelor. Acestea
pot fi:
1. Incompatibilitatea de grup n sistemele O, A, B. Este unul dintre cele mai grave
accidente posttransfuzionale, manifestndu-se sub forma ocului hemolitic. Acesta
trebuie recunoscut la timp, pentru c poate fi fatal. Semnele precoce se manifest prin
frison, stare general alterat, tahicardie, dispnee, paloare, cianoz, vjituri n urechi,
dureri lombare, hematurie (hematiile distruse elibereaz hemoglobina pe cale urinar), se
blocheaz glomerulii renali, apare insuficiena renal cu anurie.
La apariia primelor simptome de alterare a strii generale cu: senzaia de frig, frison,
cefalee, dureri lombare, asistenta ntrerupe imediat transfuzia i avertizeaz medicul.

34
Pn la venirea acestuia nvelete bine bolnavul, i recolteaz urina, ncepe hidratarea
cu lichide cldue pe cale bucal i pregtete trusa de prim-ajutor n caz de accidente
post-transfuzionale, inclusiv aparatul de oxigen. Transfuzia de snge se face
obligatoriu izogrup: bolnavii cu Rh-negativ vor primi snge doar de la donatori
Rhnegativi.
2. Transfuzia unui snge alterat. Sngele hemolizat produce fenomene asemntoare
ocului transfuzional.
Sngele infectat cu germeni viruleni provoac frisoane foarte puternice, care apar de
obicei la una-dou ore de la terminarea transfuziei, spre deosebire de frisonul care
apare la incompati-bilitatea de grup, care debuteaz chiar n timpul transfuziei. Pn la
intervenia medicului, asistenta va nclzi bolnavul cu pturi i termofoare i l va hidrata
cu
buturi calde, uor excitante (ceai, cafea).
Sngele infectat cu VHC, HIV, VHB, spirochetta pallida nu provoac reacii imediate,
ci tardive, dup trecerea perioadei de incubaie.
Embolia pulmonar cu cheaguri se manifest ca un accident hiperacut. Bolnavul
devine cianotic, agitat, dispneic, tusete i are dureri toracice, hemoptizie. Asistenta i
va administra oxigen, i va face respiraie artificial sau va pregti, eventual, trusa
pentru intubaie traheal.
3. Introducerea aerului n vasele sanguine este o complicaie rar i apare dac sngele
se administreaz sub presiune. Apare puls slab, tensiune arterial scazut, dureri toracice,
deces.
4. Administrarea ntr-un ritm accelerat a unei mari cantiti de snge poate provoca
dilataia acut a inimii, care se manifest prin simptomele insuficienei cardiace acute:
tahicardie, dispnee, cianoz, scderea tensiunii arteriale. Asistenta va opri transfuzia, va
anuna medicul i se va pregti cardiotonice i opiacee.
5. Transfuzia sngelui nenclzit poate provoca hemoliz cu insuficien renal, oc
posttransfuzional, acidoz, stop cardiac. Asistenta va ntiina medicul la primele semne.
6. Reactivitatea neobinuit a bolnavului apare datorit incompatibilitii proteinelor din
sngele donatorului i sngele primitorului. Uneori apare o uoar cefalee sau stare
subfebril, alteori reacii urticariene sau edeme. La aceti bolnavi, n loc de sngele

35
integral se vor prefera hematiile splate sau transfuzia va fi precedat de medicaie
desensibilizant cu ACTH, hemisuccinat de hidrocortizon.

36