Lucrari de specialitate

CRAWLEY, Andrew, A Biregional Agenda for the Twenty-First Century

in Journal of Interamerican Studies and World Affairs, Vol. 42, No. 2, Summer
2000

FERNANDEZ-KELLY, Patricia, NAFTA and Beyond: Alternative Perspectives

in the Study of Global Trade and Development in The ANNALS of the American
Academy of Political and Social Science, nr. 610, March 2007

GRUGEL, Jean B., New Regionalism and Modes of Governance

Comparing US and EU Strategies in Latin America in European Jounal of
International Relations, October 2004

LEDERMAN, Daniel (coord.), Lessons from NAFTA for Latin American and
Caribbean Countries, The World Bank, Washington, 2005

MASSEY, Douglas, FERNANDEZ-KELLY, Patricia, Borders for Whom? The

Role of NAFTA in Mexico-US Migration in The ANNALS of the American Academy
of Political and Social Science, nr. 610, March 2007

PHILLIPS, Nicola, U.S. Power and the Politics of Economic Governance in

the Americas in Latin American Politics and Society, Vol. 45, No. 4, 2003

WEINTRAUB, Sidney, US-Latin American Economic Relations in Journal of

Interamerican Studies and World Affairs, vol. 39, no. 1, Spring 1997

Internet

www.mercosur.int

www.nafta-sec-alena.org

www.cfr.org

www.europa.eu

www.mercopress.com

www.whitehouse.gov
 MERCOSUR

MERCOSUR a fost infiintata, ca organizatie de cooperare si dezvoltare

economica, prin tratatul de la Asuncion, din 26 ianuarie 1991, intre Brazilia,
Argentina, Uruguay si Paraguay[8]. Tratatul stabilea ca va fi formata o piata
comuna intre cele patru state partenere iar o diversificare a domeniilor de
cooperare va avea loc. Abia in 1994 s-a stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto
structura institutionala a organizatiei iar in 1995 s-au eliminat toate tarifele
comerciale si s-a adoptat un tarif extern comun pentru statele membre. Cu toate
ca a fost semnat inainte de North American Free Trade Agreement, Tratatul de la
Asuncion nu a reprezentat decat un cadru conform caruia urma sa se desfasoare
cooperarea. Efectele tratatului si ale protocolului au putut fi simtite mai tarziu
prin intensificarea schimbului intre state.

Obiectivele MERCOSUR sunt stabilirea liberei circulatii a bunurilor,

serviciilor, factorilor de productie si persoanelor, eliminarea de tarife intre statele
participante si coordonarea politicilor macroeconomice si sectoriale. Spre
deosebire de NAFTA, acest tratat nu mentioneaza in mod direct extinderea
organizatiei. Mecanismele folosite pentru atingerea obiectivelor nu au fost
aplicate cu succes in perioada 1991-2008 iar componenta de integrare nu a
evoluat. Din acest punct de vedere obiectivele organizatiei nu au fost atinse inca.

Politica externa a SUA si influenta asupra MERCOSUR

Cu toate ca Tratatul de la Asuncion a avut loc inainte de semnarea NAFTA,

inainte de anul 1995 atunci cand a fost instituit tariful extern comun pentru
statele MERCOSUR, SUA ar fi putut actiona pentru a atrage statele interesate din
America Latina pentru a extinde zona de liber schimb. Cu toate acestea,
raspunsul administratiei Clinton nu a fost destul de prompt pentru a da acestor
tari o alternativa reala la organizatia de integrare care lua forma. Astfel, Chile,
Bolivia, Columbia, Ecuador si Peru au optat sa se asocieze la MERCOSUR iar din
2005 Venezuela a fost acceptata ca membru[9].

Cronologic, negocierile pentru NAFTA au inceput inaintea celor pentru

formarea MERCOSUR. SUA negocia cu Mexic inca din 1985 pentru liberalizarea
comertului unilateral, in timp ce acest pas a fost facut intre statele MERCOSUR
abia dupa 1986[10]. Faptul ca Mexicul era tratat preferential a cauzat indignare
mai ales pentru statele mari din America de Sud.

Politica externa americana a generat NAFTA pentru ca produsele

industriale si serviciile Statelor Unite depindeau de existenta unor piete externe
pentru cresterea castigurilor. In anumite cazuri era nevoie ca linii intregi de
productie sa fie relocate in alte state unde materiile prime puteau fi obtinute
usor si incorporate in procesul industrial [11].

Acest exercitiu de deschidere a pietei de investitii pe un numar restrans de

sectoare a fost incercat din 1985 cu Mexic, FTAA fiind proiectul ce avea sa
extinda NAFTA. Scopul final al acestei politici externe ameriane era de a asigura
o prezenta puternica a SUA si a investitiilor sale in America Latina [12].

Dupa formarea celor doua organizatii, MERCOSUR a fost invitata in 1995 la

o cooperare cu Uniunea Europeana. Comisia Europeana a elaborat doua Strategy
Papers (pentru perioadele 2002-2006 si 2007-2013) [13] privind nivelele de
cooperare intre cele doua organizatii si progresele inregistrate de MERCOSUR.
Cele doua strategy papers indica in mare parte aceleasi obiective privind
dezvoltarea organizatiei latino-americane: realizarea pietei comune si cresterea
nivelului de integrare.

In consecinta, putem privi aceste indicii ca pe o ezitare a statelor sud-

americane. Politica externa a SUA, prin promisiunea negocierilor pentru FTAA, a
cauzat aceasta ezitare si progresul foarte slab inregistrat de MERCOSUR.

In plus, daca abordam subiectul negocierilor dintre statele MERCOSUR si

Statele Unite ale Americii pentru FTAA, avem un argument care sa sustina teza
conform careia progresele inregistrate de organizatia latino-americana sunt
minime. In 2002-2003 negocierile au avut loc in special intre reprezentantii SUA
si Brazilia, considerati purtatorii de cuvant a celor patru parteneri. SUA a raspuns
negativ propunerilor de a negocia cu statele sud-americane capitole cheie de
politica economica: arbitraj, facilitarea comertului, acces la piata economica
americana si la piata de servicii. Rezultatul acestei neintelegeri a fost o apropiere
intre Brazilia si SUA pentru ca cea dintai a fost de acord cu faptul ca nu se poate
negocia un acord uniform si care sa contina o paleta larga de aspecte legate de
politicile economica si comerciala pentru toate statele din America Latina [14].
Intrucat interesele statelor erau foarte diverse Brazilia a inceput negocieri cu
Statele Unite. Acest lucru a dus la disensiuni si la fragmentarea gruparilor
subregionale prezente la discutii.

Exista, insa, si autori care vad in legatura dintre UE si MERCOSUR un

indiciu al incercarii de distantare fata de America de Nord. Jean Grugel considera
ca organizatia sud-americana este un proiect alternativ la NAFTA si FTAA iar
statele membre incearca extinderea activitatii economice a organizatiei si
diversificarea domeniilor de cooperare. Realizarea uniunii vamale intre Brazilia si
partenerii sai nu se constituie nicidecum intr-un pas catre cooperarea cu nordul,
ci ca o alternativa la aceasta.
 Argumentul expus anterior pare sa fie sustinut de faptul ca dupa
semnarea acordului de cooperare cu UE, MERCOSUR a primit ajutor financiar de
la aceasta si, in plus, exista intalniri anuale la nivelul factorilor de decizie ai celor
doua organizatii[15]. Ultimul Summit intre MERCOSUR si Uniunea Europeana a
avut loc chiar in decembrie 2008. Acest efort de mentinere a relatiilor economice
si politice denota interesul statelor latino-americane pentru alternativa oferita de
europeni la politica externa americana [16].

Politica externa americana legata de NAFTA contine un element disputat

de politologi: partea americana a insistat asupra pastrarii restrictiilor la granita
dintre SUA si Mexic pentru a preveni migrarea fortei de munca din cea de-a doua
tara catre prima[17]. Studiile realizate asupra cazurilor de migrare a fortei de
munca demonstreaza ca politica americana in acest domeniu a cauzat un efect
contrar celui propus initial. Prin contrast, Uniunea Europeana a reusit integrarea
statelor si generarea de investitii in tarile mai putin dezvoltate penru a stopa
migratia.

In urma experientei North American Free Trade Association si a

insuccesului inregistrat de politicile promovate, MERCOSUR a optat pentru
crearea unei uniuni vamale in care circulatia sa nu fie constransa pentru
cetatenii din statele partenere. Se poate considera, in consecinta, ca politica
externa a SUA a influentat politica externa a statelor care fac parte sau sunt
asociate la MERCOSUR

Concluzii

Politica externa a Statelor Unite ale Americii in timpul administratiei

George Bush Senior a promovat NAFTA ca solutie la limitarea riscurilor de
investitii americane in statele Americii Latine. Mexic era considerat primul pas
catre realizarea unei Free Trade Area of the Americas (FTAA) inainte de 2005.

Astfel, am urmarit reactia statelor importante din sudul continentului

american fata de aceasta politica si influenta acestei organizatii asupra politicii
externe din domeniul economic.

Exista dispute in legatura cu modul in care a fost constituit MERCOSUR.

Asa cum am observat, piata comuna a sudului este considerata fie o alternativa
la asociatia de liber schimb, fie o reactie negativa la politica externa americana
favorabila Mexicului sau o incercare de a aduce impreuna la nivel subregional
statele latino-americane pentru a inlesni in viitor o posibila FTAA.
 Exista argumente care sa sustina toate cele trei posibilitati enuntate dar
ceea ce este important este faptul ca oricare dintre variante demonstreaza
ipoteza de la care a pornit aceasta lucrare: Daca NAFTA a reprezentat un model
pentru organizatia MERCOSUR, atunci putem spune ca politica externa a Statelor
Unite ale Americii, in domeniu economic, are o influenta nemijlocita asupra
politicii statelor din America de Sud.

In consecinta, chiar daca NAFTA a fost un model negativ sau pozitiv pentru
organizatia MERCOSUR ceea ce este sigur este faptul ca cea dintai a exercitat o
influenta asupra celei din urma. Prin urmare, NAFTA, ca rezultat al politicii
externe a Statelor Unite ale Americii, a avut o influenta nemijlocita asupra
rezultatului politicii externe in domeniu economic a statelor din America de Sud,
MERCOSUR.

Mercado Comun del Sur, asa cum este numita de membrii sai, a pornit de
la asocierea a doar patru state latino-americane, Brazilia, Argentina, Uruguay si
Paraguay, dar inglobeaza astazi un numar mult mai mare de state, fie ca acestea
au devenit membrii cu drepturi depline (Venezuela) sau se regasesc in structura
sa ca membri asociati (Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador, Peru). Toate aceste
state sunt implicate in organizatie si isi definesc politica externa in functie de
evolutia politicilor propuse de aceasta. Nu este, deci, gresit sa consideram ca
prin influentarea politicilor MERCOSUR sunt influentate si politicile externe din
domeniul economic ale statelor din America de Sud.

In ceea ce priveste viitorul politicii externe americane, administratia

Obama isi propune deschiderea unei noi perioade de parteneriat cu statele din
America de Sud, un parteneriat pe probleme de crestere economica, de energie
si securitate regionala[18]. Este posibil ca aceasta administratie prezidentiala sa
nu doresca o divizare a statelor din emisfera sudica, precum cea incercata de
George W. Bush in 2002-2003 pentru incheierea de acorduri bilaterale
avantajoase, ci continuarea proiectului FTAA care a fost devansat pe locul doi in
fata razboiului impotriva terorismului de dupa 11 septembrie 2001.

Indiferent care va fi directia de politica externa aleasa, aceasta cercetare

demonstreaza ca si politica externa a statelor sud-americane va fi afectata. Ceea
ce ar trebui cercetat in continuare este modul exact, negativ sau pozitiv, in care
este exercitata influenta.