Sunteți pe pagina 1din 1

Povestea Tavitei

A fost odat o cprioar, care locuia ntr-o pdure alturi de puiul ei. Triau n adncul
unei pduri, unde rareori clca picior de om. Tavita aa i numise cprioara puiul cretea
n linite, bucurndu-se de natura din jurul ei, de prietenia micilor vieuitoare ce triau
mpreun n acel rai pmntesc.
n fiecare diminea, micua Tavita se trezea zmbind. Simea cldura mamei, i auzea
btile inimii, deschidea ochii ei mari i o privea duios. ntindea boticul mic i catifelat,
srutnd fruntea mamei. Cprioara, i druia din plin iubirea ei, mngindu-se cu gndul c
doar pe ea o mai avea pe lume. Inima ei suferea mult, cci puiul ei nu putea avea cldura unei
familii. Tatl Tavitei fusese mpuscat de un vntor, iar ea rmsese singur cu puiul abia
nscut de cteva zile. Doar iubirea Tavitei, grija pentru ea, i alungau durerea i gndurile
negre. Avea de crescut un pui, nu era timp de lacrimi..

Zilnic, cprioara i puiul ei, cutreierau pdurea, vile, trind cu bucurie fiecare
moment mpreun. Toate acestea le apropiau tot mai mult. Tavita, dei era nca mic i
plpnd, a neles c mmica ei o pregtea pentru VIA. O asculta minute n ir povestind
din copilria i tinereea ei, n timp ce se odihnea la umbra stejarilor btrni. Era obosit dup
ce alerga prin poian, mirosind flori, privind buburuzele zburnd, distrndu-se cu fluturii ce se
aezau adesea pe boticul ei cald i delicat. Pe chipuil ei senin, se vedea c ea fericit, se
bucura de o copilrie frumoas petrecut n acel rai, departe de lume. Nu se gndea c, ntr-o
zi apropiat, se va confrunta i ea cu toate acele ntmplri povestite de cprioar.
n mintea ei de copil, toate erau bune i frumoase, iar rul, durerea, neputina nu
preau a se face simite prea curnd. Dar iat c veni clipa cnd Tavita a nceput s nve e
LECIILE din cartea vieii i s neleag mai bine cele spuse de mama sa..