Chira Chiralina, proza poate cea mai drag lui Panait Istrati, s-a bucurat de-a lungul timpului de

un succes incontestabil, fiind tradus n Grecia, Turcia, SUA i chiar n Japonia. n 1943, Editura
Vremea, din Bucureti, reedita, n traducerea romneasc a autorului, Povestirile lui Adrian
Zografi. Chira Chiralina, ediie reluat, n colecia Vintage, de Editura Humanitas n 2014.
Volumul conine trei povestiri: Stavru, Chira Chiralina i Dragomir. n toate trei, Brila devine un
topos magic, inutul prin excelen al povetilor. Aici se desfoar drama lui Stavru, tot aici i
drama Chirei Chiralina. Pcate ascunse, destine nclcite, nemiloase, iat ingredientele de baz
ale prozelor lui Istrati.

Povetile, construite dup modelul celor din O mie i una de nopi, sunt alerte, dramatice, pline
de aventuri i, mai ales, redate ntr-un stil fermector. Prima poveste i apar ine lui Stavru,
limonagiul, salepgiul, un om pervers, vicios. n fapt, atunci cnd este numit astfel, Stavru se
revolt, crezndu-se mult mai ru de-att: D-ta ziceai: perversiune, violen , viciu. i
crezi c m turteti de ruine. Cu toate astea eu v-am spus c sunt necinstit. i asta-i mult mai
vinovat, fiindc prin asta neleg: a face ru n mod contient. Dar perversiune?
Dar violen? Viciu? Bunul meu Mihail! Asta se ntmpl zilnic n jurul nostru i nimeni nu se
revolt. A intrat n legi, n obiceiuri; e regula vieii perverse; totul n viaa mea a fost perversiune,
violen i viciu. Am crescut sub rsuflarea acestor calamiti. Totui, nu aveam pentru ele nici o
nclinare.

Aa ncepe povestea lui Stavru, al crui mare pcat era pederastia. Personajul nu este
nvinovit, judecat, ci, dimpotriv, n descrierea lui se strecoar o not de candoare, de inocen ,
ba chiar de fragilitate. i Chira Chiralina, sora lui Stavru, de care acesta se ndrgostise n
copilrie, este descris n acelai mod, fr accente critice, morale. Aici, n acest fel de a vedea
lumea, l recunoatem pe generosul Panait Istrati, pe hoinarul ndrgostit de oameni, asemenea
personajului su, Adrian Zografi. Probabil chiar acest fel lejer, inocent, de a se raporta la lume i-a
atras acea caracterizare nedreapt fcut de Nicolae Iorga.

Povestea Chirei Chiralina este, de asemenea, una tragic. Mama Chirei, o femeie frumoas,
senzual, lubric, duce o via plin de plceri n casa n care tria mpreun cu cei doi copii ai
si. Fr reineri, o iniiaz pe fiica sa, Chira, sora lui Stavru, n tainele alcovului, ale iubirii libere.
Casa lor devine un loc al plcerilor, n care brbaii erau tratai regete i n care ace tia, la rndul
lor, le copleeau cu atenii pe cele dou femei. Povestea Chirei Chiralina are acea senzualitate a
povetilor arabe din O mie i una de nopi, care o face, pur i simplu, irezistibil. Mai mult, ultima
poveste, Dragomir, este spus de acelai Stavru ntr-o cafenea din Cairo.

Cu aerul lor oriental, cu tramele lor nclcite, povetile lui Panait Istrati cuceresc pe oricine are
curiozitatea s le citeasc. Nu fr temei Romain Rolland, descoperitorul lui Istrati, recuno tea,
ntr-o scrisoare adresat acestuia din urm, c a devorat Chira Chiralina ntr-o singur noapte,
numind-o formidabil!, magnific!, o poveste nscut din viaa asta demonic a autorului
su.

n trei pri Chira Chiralina de Panait Istrati este tulburtoare din mai multe
puncte de vedere. Mai nti, este vorba despre o familie exuberant, care se
bucur de via, dar ntre membrii creia exist legturi nefireti. Un incest
acceptat drept stil de via, o dragoste care trece dincolo de afeciunea
dintre frate i sor i dintre mam i fiu, btile periodice pe care cele dou
femei le suport din partea capului familiei mai mult plecat cu treburi i al
fratelui cel mare al fetei, toate acestea ntr-un vrtej pe care autorul l
strnete cu o dezinvoltur surprinztoare.
Locurile n care se desfoar aciunea sunt exotice i ateapt s fie
descoperite de biatul pe cale s se maturizeze nainte de termen. Fie c
este vorba despre Brila, Istanbul sau Damasc, locurile l arunc pe acesta
n aventuri care-l determin s-i creeze propriile preri despre via i
moarte, noroc i ghinion, prietenie i iubire.
Stavru/Dragomir i justific pederastia prin faptul c viaa l-a mpins s
devin astfel. Totul n jur i se pare c-i d o lecie i are o anumit tendin
ctre victimizare. Faptul c sora lui, Chira Chiralina, este rpit i ascuns
ntr-un harem pzit de grzi nemiloas este, n mintea lui, pedeapsa lui
Dzeu, pentru c ea era fiina la care inea cel mai mult pe lume,
ntruchiparea frumuseii perfecte i a bucuriei de a tri.

Exist Chira Chiralina?

n universul exotic al Levantului, Panait Istrati creeaz o eroin fantasm.
Descrierile Chirei nfieaz o femeie cu multiple caliti, a crei nclinaie
ctre prostituie este pus pe seama sorii, o copie fidel a mamei lor:
Mama i Chira erau frumoase de te-nnebuneau. Rochia le strngea talia de le-
ai fi trecut-o printr-un inel. Snii rotunzi ca doi pepenai. Prul rsfirat din
belug pe spate i pe umerii goi. Pe frunte aveau o panglic de un rou aprins,
iar genele lungi, clipeau drcete, parc pentru a aa para flcrilor din ochii
aprini de patimi.

Citind povestirea, i vine s crezi c fata nici nu exist, c ea este o creaie

a minii lui Dragomir, cel care nu se poate apropia din punct de vedere
sexual de nicio femeie (vezi povestea cstoriei euate cu Tincua, din
cauz c mirele nu-i poate ndeplini datoria uniunii fizice cu femeia lui).
Destinul lui Stavru/Dragomir este asemntor cu cel al scriitorului, un autor
trist n cea mai mare parte a timpului, fumtor nrit, singuratic, cu
o tentativ de suicid la activ. Panait Istrati a fost urmrit de Siguran, a
cochetat cu comunismul i cu Micarea Legionar, a fost criticat n ar din
cauza vulgaritii operei sale i ludat n Frana datorit scriiturii sale
autentice, fruste.
Cu adevrat fascinant este modul autorului de a povesti n tablou:

un personaj ncepe evocarea,

dar este nevoit s povesteasc o ntmplare care s o explice pe

prima,

iar n cadrul acestei a doua poveti ncepe o alta, ca explicaie.

Apoi povetile se mpacheteaz una cte una, de la cea mai proaspt pn

la cea mai veche. Cu toate acestea, firul narativ nu este greu de urmrit,
pentru c stilul lui Istrati st sub semnul firescului.

Fraze suculente, pline de sens

De asemenea, povestirea este presrat de fraze bogate n sens, care
reuesc s sintetizeze ntmplri i emoii. De exemplu, dup ce Dragomir
fuge din robie, gndul i ajunge la cinele care se apropiase de el cnd era n
casa zbrelit a lui Mustafa-bei:
i noaptea nvlui n taina ei trupul unui adolescent pocit, care cuta
mngiere n trista soart a unui cine trimis de hazard.

Povestirea se termin abrupt, n cheie tragic-optimist, morala fiind c nu

trebuie s dezndjduieti niciodat, orict de multe lovituri i-ar aduce viaa:
Azi nu-mi pare ru de tot ce am pit. Numai astfel am putut cunoate fiina
omeneasc pn n adncurile ei. Dac am rmas bun, n ciuda tuturor celor
ce am vzut, celor ce am suferit, e doar pentru a putea s-mi aduc prinosul de
recunotin celui care a creat Buntatea, a fcut-o rar i a aezat-o printre
bestii ca unic justificare a vieii.

n 5 septembrie, i va avea premiera o nou ecranizare a povestirii, ntr-un

film regizat de Dan Pia. Kyra Kyralina este o producie 2014, filmat n
2012 i o parte din fonduri au provenit de la Centrul Naional al
Cinematografiei i de la Televiziunea Romn. Citii povestirea nainte de a
vedea filmului, poate va fi prima ocazie n care vei intra n contact cu un
scriitor clasic romn care mult vreme nu a fost apreciat pe drept!
CHIRA CHIRALINA - Povestire in trei parti de Panait Istrati.

Apare pentru prima data in revista Europe", la 15 august 1923, la Paris, in limba franceza. Este
publicata pentru prima data in limba romana in 1924, la editura Adevarul" din Bucuresti, intr-o
traducere anonima.

Descoperit si format ca scriitor de Romain Rolland, Panait Istrati proiecteaza initial un roman fluviu,
pe modelul Jean-Christophe. La sugestia scriitorului francez, abandoneaza partial acest proiect, isi
fragmenteaza proza, paslrind insa, ca unitate de legatura, figura personajului Adrian Zografi, erou
comun al tuturor textelor sale. Povestirea Chira Chiralina urmeaza astfel sa faca parte dintr-un ciclu
mai amplu, cuprinzind si Mos Anghel, Haiducii si Domnita din Snagov. Primele doua capitole ale
povestirii, Stavru si Chira Chiralina, sint scrise in 1922 si trimise lui Romain Rolland spre a li citite
intre 13 si 22 decembrie. Ultimul capitol, Dragomir, va li redactat dupa stabilirea contractului cu
editura Rieder din Paris, Apare in volum la 3 mai 1924, in limba franceza, in colectia Prozatori
francezi contemporani", insotita de prefata entuziasta a lui Romain Rolland, intitulata Un Gorki
balcanic, prefata ce insotea textul si la publicarea lui in paginile revistei Europe", precum si de o
prefata a autorului, in care precizeaza tema generala a viitoarelor sale carti si evolutia livresca a
personajului Adrian Zografi. Prima traducere si publicare in limba romana, aparuta in 1924,
denatureaza textul. Chira Chiralina va ti republicata in romana zece ani mai tirziu, in 1934, in
traducerea autorului.

In aceasta formula povestirea va mai li reeditata in 1934 si 1957 (v, infra).

Grupate sub titlul Povestirile lui Adrian Zografi, cele trei capitole ale textului istratian se
conformeaza strict, din punctul de vedere al tehnicilor narative, speciei literare pe care o repezinta.
Fascinatia actului povestirii se instituie ca urmare a realizarii clasicului ritual preparatorial,
cuprinzind elementele specifice de spatiu si timp, precum si procesul de investire a personajului
narator cu functia povestitoare".

Cadrul povestirii il constituie naratiunea despre eroul Adrian Zografi.

Trama povestirii este reprezentata de traseul existential al personajului Stavru. Dupa o prezentare
sumara si mai degraba aluziva a situatiei familiale a lui Zografi, personaj marcat de o genealogie
incerta (este copil din flori"), o figura insolita se insinueaza in schema narativa - Stavru, o ruda
ostracizata a familiei, personaj exotic si misterios, un calator" prin excelenta, in spatele caruia pare
a se ascunde o istorie pe cit de spectaculoasa, pe atit de scandaloasa. In compania lui, Adrian
Zografi si prietenul sau Mihail intreprind o calatorie ale carei popasuri vor servi drept pretexte
pentru revelarea exoticei povesti a prozei istratiene. Primul capitol (Stavru) scoate la lumina
motivatia ostracizarii personajului. Marcat dureros de semnul pacatului (este pederast), Stavru se
intoarce in tara de obirsie, dupa un lung periplu in strainatate (actiunea este plasata in a doua
jumatate a secolului trecut), pentru a incerca sa-si intemeieze o familie.

Tincuta, logodnica sa, imagine a feminitatii angelice, este fiica unei familii burgheze tipic dunarene.

Sub protectia unei false identitati si cucerit de feminitatea gratioasa a fetei, patrunde prin casatorie
in cercul familiei. Incapabil de a-si indeplini functia maritala si prin concursul unui martor care
dezvaluie adevarata sa identitate, personajul devine subiectul unui scandal ce va culmina prin fuga
sa in strainatate si sinuciderea Tincutei. Al doilea capitol (Chira Chiralina), printr-o eludare a logicii
tempo-ralitatii, prezinta un segment anterior al vietii personajului Stavru (pe numele sau real
Dragomir), si anume copilaria si adolescenta sa. Este relevata de aceasta data motivatia
conjuncturala a caderii intru pacat a eroului: fiu al unei femei voluptuoase si instinctuale, Dragomir
si sora lui, Chira Chiralina cresc in atmosfera dionisiaca a unui eden pagin, transformat in rastimpuri
intr-un cosmar prin intruziunea violenta a tatalui si fratelui mai mare.

In urma uneia dintre salbaticele incursiuni punitive ale acestora, mama este mutilata si se sinucide.

Ramasi in grija unor unchi, frati ai mamei (figuri exotice de briganzi levantini), copiii clameaza
razbunarea asupra tatalui si fratelui, Pusa in practica, actiunea duce la moartea acestuia din urma
si a unuia dintre cei doi unchi.

Pe fondul alienant al unor atari atrocitati, cei doi frati devin o prada usoara pentru turcul Nazim,
traficant de fete pentru haremurile din Constantinopol si de baieti pentru propriul viciu.

Chira dispare, vinduta, iar Dragomir ramine condamnat la prizonierat si perversiune. Capitolul ultim
(Dragomir) relateaza epopeea dramatica a ratacirilor acestuia prin lumea Orientului apropiat, un
spatiu exotic intins de la Constan-tinopol si pina la Damasc si Liban, intr-o disperata cautare a
surorii pierdute si in permanenta victimizat de josnicia umana.

0 data cu aparitia lui Barba Iani, negustor grec, ce ii ofera eroului o salvatoare protectie morala,
dimensiunea tragica a periplului sau este abolila temporar; nu insa si calatoria, care continua (in
doi) pina la moartea negustorului, moment in care Dumitru-Stavru se intoarce in tara, pentru a
deveni subiectul, din nou tragic, al episodului descris in primul capitol. intreaga odisee a
personajului sta sub seninul chipului absent, transfigurat mistic, al surorii (Chira Chiralina), obsesie
ce se constituie in mobilul fundamental al miscarii prin lume a eroului. Sursa naratiunii din Chira
Chiralina este o balada eponima din zona Brailei (tinutul de bastina al autorului), ce o infatiseaza pe
Chira Chiralina crismarita. Prozatorul foloseste insa foarte putin exemplul baladei populare, din care
preia doar sentimentul tragic din variantele care mizeaza pe culpabilitatea Chirei, procedind in rest
la o resemantizare realista, prozaizind" balada, modalitate prin care I. a repoetizat inlr-un mod
specific tipurile canonice" (Al. Oprea). Devenita personaj central in proza istratiana, mama
Chiralinei este un caracter vital, pasional, masculin, inrudit indeaproape cu personajele din dramele
istorice (Vidra lui B. P. Hasdeu sau Doamna Chiajna, din textul lui Al, Odobcscu). Fiinta instinctuala
prin excelenta (o instinctualitate ce-si gaseste un suport insolit in chiar dogma crestina), personajul
nu cunoaste un proces de interiorizare mai adinc; contradictia legiferata de epoca moderna dintre
instinct si constiinta ii e straina" (Al. Oprea). Violenta pasiunii erotice se gaseste in contradictie
flagranta cu o existenta de semicaptivitate, autoasumata. Perpetuarea acestei contradictii va
conduce la extinctia personajului.

Figura fiicei, Chira Chiralina, vine sa ia locul obsesivei dependente materne in existenta lui
Dragomir. Crescuta intr-un mediu hibrid, pregatita pentru voluptate, cu aptitudini de odalisca
otomana, Chira Chiralina imagineaza visuri solare, incendiate de culorile Levantului, Calea din
realitate spre vis e pirtia de apa a Dunarii, oglindii hipnotica in care, privindu-se, eroii isi uita parintii
//, atrasi spre un iluzoriu Eldorado" (M. Vaida). Exercitind asupra fratelui o fascinatie neobisnuita,
figura Chiralinei va deveni efigia solara a peregrinarilor acestuia prin lume, intr-un proces continuu
de cautare de sine, prin repetate tentative de identificare cu alter ego-ul sau feminin. Dintr-o atare
perspectiva, a dublului, ratacirile personajului Dragomir vor constitui o reflexie a periplului
necunoscut al Chiralinei, un proces de fiintare prin procura", in lumina chipului ritualic al unei
prezente absente". Motivele fundamentale in Chira Chiralina sint cel al calatoriei in spatii exotice si
cel al fatalitatii destinului. Spirite nomade, romantice, eroii lui Panait Istrati sint guvernati in
permanenta de tentatia miscarii. Motivul drumului, al calatoriei, al personajului ratacitor",
desemneaza o dinamica a figurilor istraticne ce da seama in ultima instanta de o fundamentala
tentatie (obsesie) a libertatii, care ia Qe formele calatoriei cu un scop desemnat, fie ale
vagabondajului, suprema afirmatie a mobilitatii per se". Calea personajelor este intotdeauna
initiatica.

Pe drumul cautarii de sine este permanent prezenta insa imaginea traumatizanta a solitudinii, caci
necesitatea de socializare a erojlor este sistematic blocata de erorile de conduita si decreptitudinea
morala a semenilor, de unde dimensiunea tragica a istoriilor, existentiale ale personajelor. Ca
univers compensam-, spatiul exotic ofera mereu masura liumusetii lumii, ipostaza ce poate justifica
pina Ia urma ideea calatoriei in sine si pentru sine". Voluptatea descrierii in textul istratian, ce
dubleaza intotdeauna voluptatea povestirii unei intimplari, este nediscriminatorie: spatiul natural
sau spatiul citadin sint in egala masura de o pregnanta coloratura levantina. in aceste spatii traseul
destinului personajelor se desla.soara pe coordonatele unui determinism uneori crestin, uneori
psihologic, cel mai adesea mistic, ce amplifica la rindul sau nota de tragism a tramei. Tehnicile
narative ce stau la baza textului (caracterul ternar al povestirii, bazata pe intercalarea de episoade,
timpul elastic, ritualurile povestirii etc.) sint dublate de o perceptie" (G. M. Pintea), ce desemneaza
o modalitate subiectiva de realizare a portretelor, bazata pe sintetizarea informatiilor colectate tot
din interiorul textului de catre vocea auctoriala. Stilul islratian este un rezultat paradoxal al
dezinteresului fala de manierisme al autorului. Bl se constituie in chip spontan din avalansa si, mai
ales, din autenticitatea povestirii, prin intermediul pigmentului lingvistic levantin si al dezinvolturii
discursului, ceea ce tace ca textul lui Panait Istrati sa fie receptai cu entuziasm in literatura
franceza, unde isi face debutul.

Rezultat al unei fuziuni intre eposul popular si eposul oriental al celor o mie si una de nopti"
(Perpessicius), Chira Chiralina este cu certitudine cea mai celebra bucata literara istratiana,
incadrabila in tipologia literaturii de calatorie si aventuri, ilar si in posibile contexte ale prozei
romantice, istorice, psihologice sau chiar naturaliste.