UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI

MEDICINA VETERINARA Ion Ionescu de la Brad

Facultatea Inginerie Economica in Agricultura

Referat
Disciplina TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CAMP
Tema
Importanta lucrarilor de ingrijire si modul de realizare a combaterii buruienilor
la principalele plante prasitoare

Student: Ciuca (Manoliu) Alina Florentina

Anul III, Semestrul I

2016-2017
 Lucrarile de ingrijire, numite si lucrari de intretinere a culturilor, cuprind
lucrarile care se aplica solului si plantelor in timpul perioadei de vegetatie, cu scopul
de a le oferi conditii optime pentru crestere si dezvoltare.

Aceste lucrari se refera la distrugerea buruienilor, afanarea, nivelarea, tasarea,

eliminarea excesului de apa, aplicarea irigatiei, protejarea culturilor impotriva
inghetului, combaterea bolilor si daunatorilor, realizarea unei densitati optime a
plantelor in cursul perioadei de vegetatie (rarit), fertilizari suplimentare, aplicarea
unor lucrari cu caracter special (polenizarea suplimentara, carnit, copilit, ciupit,
mulcit, polit, etc). Pentru plantele de cultura care apartin aceleiasi grupe, lucrarile de
ingrijire sunt foarte asemanatoare.Din acest motiv, lucrarile de ingrijire sunt grupate
in : lucrari de ingrijire pentru culturile de toamna, pentru culturile de primavara
neprasitoare si pentru culturile prasitoare.

1.Lucrarile de ingrijire pentru culturile de toamna

Culturile de toamna ocupa terenul 8-10 luni in cursul unui an agricol, incat
intretinerea lor necesita mai multe lucrari, comparativ cu culturile de primavara, mai
ales datorita faptului ca in perioada toamna-iarna plantele sufera actiunea multor
factori negativi, care pot provoca daune mari : temperaturile scazute din timpul iernii,
atacul bolilor si daunatorilor, excesul sau deficitul de umiditate etc.

Pentru perioada toamna -iarna sunt necesare urmatoarele lucrari de ingrijire :

combaterea daunatorilor mai ales la cereale (gandacul ghebos), prin

tratamente preventive si de combatere;
eliminarea excesului de apa pentru a preveni, in toamnele ploioase,
fenomenul de baltire. Pentru a inlatura excesul de umiditate se deschid
santuri pentru a conduce apa spre puncte mai joase;
protejarea culturilor impotriva gerurilor se realizeaza prin folosirea soiurilor
rezistente la ger, semanatul in epoca optima si retinerea zapezii pe teren, prin
instalarea parazapeziilor, mai ales acolo unde zapada este spulberata datorita
vantului puternic;

Pentru perioada de primavara :

verificarea starii de inradacinare a plantelor in functie de care se aplica lucrari

de afanare sau de tasare a solului;
fertilizarea suplimentara asigura obtinerea unor importante sporuri de
productie mai ales atunci cand se constata o crestere lenta a plantelor, cand
plantele sunt firave si prezinta o culoare galbuie;
combaterea buruienilor prin plivit sau erbicidat ;

combaterea bolilor si a daunatorilor prin aplicarea tratamentelor fitosanitare;

irigarea culturilor pentru acoperirea deficitului de apa mai ales in fazele

critice de crestere si dezvoltare a plantelor.

2. Lucrarile de intretinere pentru culturile de primavara neprasitoare:

In aceasta grupa se incadreaza plantele care se seamana in randuri obisnuite :

graul, orzul si orzoaica, mazarea, lintea, lucerna, trifoiul etc.
 Principalele lucrari care se aplica acestor culturi sunt:

tavalugitul se aplica frecvent acestor culturi imediat dupa semanat, mai

ales daca solul este uscat sau plantele de cultura au seminte foarte mici;

grapatul se executa atunci cand solul a format crusta inainte de rasarirea

plantelor. In timpul rasaririi plantelor, lucrarea este interzisa deoarece
cauzeaza ruperea germenilor. Dupa rasarit, grapatul culturilor de
primavara se practica mai rar si numai dupa ce plantele s-au inradacinat si
sunt suficient de fortificate;

combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor se face cu ajutorul

pescticidelor, folosind masinile de stropit si prafuit sau aviatia utilitara;

fertilizarea suplimentara consta in aplicarea ingrasamintelor chimice cu

azot sau complexe;

irigatia aplicata in zonele sau in anii secetosi.

3. Lucrarile de ingrijire pentru culturile prasitoare.

Principalele plante din aceasta grupa sunt: porumbul, floarea-soarelui,cartoful,

sfecla de zahar, tutunul .

Pentru aceste culturi se aplica urmatoarele lucrari:

completarea golurilor este necesara la culturile unde semanatul a fost efectuat

defectuos, datorita atacului unor daunatori, sau altor cauze. Aceste goluri se
completeaza manual, utilizand samanta umectata;

prasitul reprezinta principala lucrare aplicata acestor culture. El se executa cu

scopul distrugerii buruienilor si realizarea unui strat afanat de sol la suprafata ,
care sa diminueze pierderile de apa prin evaporatie . Numarul prasilelor in timpul
perioadei de vegetatie este trei, dar poate varia de la doua pana la cinci in functie
de aplicarea sau neaplicarea erbicidarii, a irigatiei, sau de conditiile climatice .
Prima prasila se aplica, de obicei,dupa rasarirea culturii , dar la unele plante,care
rasar greu (sfecla de zahar), semanatul poate fi facut cu o planta indicatoare
(mustar ), incat prasitul se face tinand cont de randurile marcate de aceasta
planta, care rasare foarte repede. Acest mod de executare a lucrarii este cunoscut
sub denumirea de "prasila oarba". Prasilele pot fi superficiale (3-6 cm
adancime), mijlocii (6-8 cm adancime) si adanci cand se executa la 8-12 cm . La
porumb, prima prasila se face cand acesta are 3-4 frunze, la adancime mare, iar
urmatoarele prasile vor fi mijlocii si superficiale. La sfecla de zahar prima prasila
se face superficial, iar urmatoarele din ce in ce mai adanc.

Intre randuri, prasilele se executa mecanizat , pe randuri, se executa manual.

fertilizarea suplimentara se aplica cu succes la aceste plante cu ajutorul

cultivatoarelor echipate cu fertilizatoare. Odata cu executarea prasitului sunt
introduse in sol si ingrasamintele suplimentare;

combaterea chimica a buruienilor, a bolilor si daunatorilor;

 irigatia reprezinta si in cazul acestor culturi, una din importantele metode de
sporire a recoltelor.

Lucrrile de ngrijire la culturile de toamn.

De la semnatul culturilor de toamn i pn la intrarea n iarn pot aprea ca
necesare urmtoarele lucrri: udarea de rsrire pentru zonele secetoase, combaterea
duntorilor (ex. Zabrus tenebrioides) n cazul apariiei acestora i eliminarea
eventualului exces de umiditate, provocat de ploile abundente.
n timpul iernii, unde exist posibiliti, se vor lua msuri de reinere a zpezii
pe semnturi folosindu-se parazpezi. De asemenea, se vor face controale periodice
pentru a se verifica starea vegetaiei plantelor n scopul stabilirii eventualelor msuri
ce trebuiesc ntreprinse primvara.
n perioada de primvar, dac este cazul, se elimin surplusul de umiditate i se
efectueaz fertilizarea suplimentar, combaterea bolilor, duntorilor i a buruienilor,
precum i irigarea culturilor. De asemenea, la desprimvrare pe parcelele cu plante
dezrdcinate (desclate) se va lucra cu tvlugul neted pentru a pune n contact
cu solul rdcinile plantelor. Pentru distrugerea buruienilor n curs de rsrire i a
crustei, n tehnologia culturilor de toamn s-au practicat mult timp lucrrile cu grapa
i sapa rotativ. Cercetri recent efectuate (C. Pintilie i colab. 1985) au constatat c
aceste lucrri nu numai c nu influeneaz pozitiv asupra produciei, dar n multe
cazuri, determin rezultate negative.

Lucrrile de ngrijire pentru culturile de primvar se difereniaz pentru

culturi nepritoare i respectiv pritoare.
Pentru plantele nepritoare, care se seamn n rnduri obinuite, se pot
efectua dup caz, urmtoarele lucrri : tvlugirea imediat dup semnat dac solul
este uscat sau cnd se seamn semine mici, grpatul pentru distrugerea crustei
nainte de rsrirea plantelor, combaterea buruienilor, a bolilor i duntorilor,
ngrarea suplimentar etc.
Pentru culturile de pritoare, n funcie de condiiile climatice i de cerinele
plantelor se pot executa: grpatul, completarea golurilor, rritul, muuroitul, mulcitul
etc.
Grpatul se face numai la anumite culturi putndu-se efectua att nainte ct
i dup rsrirea plantelor cu scopul de a distruge crusta i buruienile n curs de
rsrire.
Completarea golurilor. Golurile pot s apar datorit semnatului defectuos,
a atacului duntorilor i altor cauze. Golurile trebuiesc completate imediat dup
rsrirea culturilor, folosindu-se smna nmuiat.
 Pritul, urmrete n primul rnd distrugerea buruienilor i realizarea unui
strat de sol afnat la suprafaa solului, care s contribuie la pstrarea apei n sol,
aerisirea acestuia etc. n funcie de gradul de mburuienare, de nsuirile solului, de
regimul precipitaiilor i de felul plantei n cursul perioadei de vegetaie se execut 2-
5 praile.
Printre rndurile de plante pritul se execut mecanic cu cultivatoare
echipate cu piese active diferite n funcie de planta de cultur i scopul prailei, iar
pe rnd pritul se execut manual. Prin aplicarea erbicidelor pe rnd prailele
manuale pot fi eliminate iar la aplicarea pe ntreaga suprafa se reduce i numrul
prailelor mecanice.
Rritul se execut la culturile semnate prea des i const n smulgerea plantelor
pn la realizarea desimii optime. Rritul trebuie efectuat n faza de 2-4 frunze,
deoarece orice ntrziere influeneaz negativ creterea plantelor i n final
produciile scad. Se aplic la sfecla pentru zahr, floarea soarelui, porumb i alte
plante. ntruct este o lucrare costisitoare i anevoioas semnatul trebuie executat
astfel nct s se evite rritul.
Muuroitul sau rriatul se execut cu cultivatoarele echipate cu corpuri de
rari iar pe suprafee mici se poate efectua manual cu sapa. Muuroitul se recomand
s fie aplicat numai la cartoful cultivat n zone umede cu scopul de a intensifica
formarea tuberculilor.
Mulcirea const n acoperirea solului cu paie tocate, gunoi de grajd, turb,
folii de polietilen sau alte materiale n scopul mbuntirii regimului de ap, aer,
cldur i hran din sol. n momentul de fa se practic pe suprafee restrnse n
legumicultur, n cpunrii etc.
La plantele pritoare, n funcie de cerinele acestora se mai pot executa i
alte lucrri cum ar fi: ciupitul, crnitul, copilitul, polenizarea suplimentar, irigarea
etc.
Lucrari speciale de intretinere a culturilor

Exista unele lucrari de ingrijire care au un caracter special si se aplica numai anumitor
plante sau numai in anumite situatii.

Dintre aceste lucrari fac parte: politul, ciupitul, carnitul, copilitul, polenizarea suplimentara,
mulcirea.

Politul este o lucrare de ingrijire folosita la tutun, constand in inlaturarea primelor 2-

3 frunze de la baza tulpinii, care nu prezinta valoare tehnologica; el se efectueaza, de obicei,
odata cu ultima prasila.

Ciupitul consta in inlaturarea varfului de crestere si mugurilor de la baza frunzelor.

Lucrarea se aplica la bostanoase (castraveti, pepeni), tomate etc.

Carnitul este operatia prin care se suprima varful tulpinii, al lastarilor. Se aplica la
bumbac, tutun, tomate, etc.

Copilitul reprezinta lucrarea de ingrijire prin care sunt inlaturati lastarii laterali ai unei
plante pentru a favoriza fructificarea si grabirea coacerii. Lucrarea se aplica la tutun,
tomate,vita de vie s.a.

Polenizarea suplimentara se foloseste la unele plante alogame, mai ales la floarea

soarelui, in situatii speciale la secara sau la tomate cultivate in sera si solarii.

Mulcirea este lucrarea care consta in acoperirea solului cu diferite materiale : paie
tocate, mranita, gunoi de grajd, turba, hartie speciala sau folie de polietilena. Mulcirea are o
influenta pozitiva asupra actiunii factorilor de vegetatie si in special al regimului de umiditate
si caldura. Aceasta lucrare se aplica frecvent in legumicultura.

5.Combaterea organismelor daunatoare

Plantele cultivate si produsele depozitate sunt infectate si infestate, apoi atacate de

diferite organisme daunatoare (boli si daunatori) care cauzeaza diminuarea sau pierderea
totala a recoltei. Speciile daunatoare au intrat si inca mai intra pe teritoriul agricol al
Romaniei, din cauze diferite. Un periculos daunator al catofului, gandacul din Colorado a fost
semnalat prima oara in anul 1951, iar viermele vestic al radacinilor de porumb in 1996.
Acesta se extinde tot mai mult in zonele ecologice cultivate cu porumb.

5.1. Managementul integrat al protectiei plantelor reprezinta organizarea rationala si

luarea unor decizii reale si pertinente in lupta contra organismelor daunatoare, tinand seama
de mai multi factori ca:

existenta unor date suficiente privind biologia si organismele daunatoare, a practicilor

agricole;
programe de supraveghere a daunatorilor si dusmanilor naturali;

programe de supraveghere a starii culturilor pe tot sezonul;

 praguri economice de daunare (PED);

metode selective de protectie;

consultanta pentru aplicarea programului;

flexibilitate cu elemente de miniaturizare pentru fermele mici, dar si cu sisteme

adaptate la fermele mari;
accentuarea folosirii serviciilor (seminte tratate furnizate de societati specializate,
prognoza si analizare cu ajutorul sistemelor informationale, tratamente aplicate de
firme specializate);
specialistul de protectia plantelor devine "medicul de familie" al unui grup de ferme,
gestionarul unui agrosistem ca parte integranta a naturii;
o politica coerenta de educare, informare si extindere a cunostintelor de protectie
integrata insotita de o legislatie specifica, adecvata.

Combaterea organismelor daunatoare tine de strategia protectiei plantelor, care cuprinde

principii si reguli privind diversitatea mijloacelor de lupta si a pesticidelor, combatibiltatea
plantelor, animalelor si utilizatorilor la substantele chimice folosite, progresul tehnic si
cercetarea stiintifica in acest domeniu.

Combaterea organismelor daunatoare trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

intarirea controlului biologic si a carantinei fitosanitare la granite si in interiorul

tarii;

semnalizarea imediata a intrarii daunatorilor necunoscuti sau mai putin

necunoscuti pe teritoriul national;

evitarea arealului de raspandire si a contactului culturilor daunatoare in zona de

infectare sau infestare;

aplicarea stricta a tuturor mijloacelor de lupta.

5.2.Organismele daunatoare.

Pe glob activeaza circa 13 000 de specii daunatoare, iar in Romania 414 specii din care
234 agenti fitopatogeni si 180 daunatori din regnul animal. In ecosistemul agricol se stabilesc
interactiuni si relatii la nivelul retelelor trofice (de nutritie) pe trei paliere:

producator - insecte fitofage;

planta - insecta ;

gazda - parazit.

De exemplu: intr-un biotop gandacul din Colorado poate consuma 60 - 80 % din biomasa
vegetala a unei culturi, iar lacustele chiar 100%, de aceea sunt considerate cei mai feroci
pradatori. Reducand baza de nutritie a unui daunator acesta poate fi scos de pe teritoriul
atacat. Indepartand plantele gazda putem indeparta anumite insecte parasite. De exemplu:
lacustele prolifereaza cand vegetatia este luxurianta si se aduna in roiuri de miliarde de
indivizi. Intr-o zi o populatie de 50 milioane lacuste poate consuma 100 tone de materie
vegetala.

In biocenoza agricola apare si o retea de agenti patogeni, gazde intermediare sau vectori,
dar si virusuri fitopatogeni, adevarate focare de infectie. Astfel, virusul mozaicat al
porumbului este transmis de anumiti vectori. Prin inlocuirea virusului se poate reduce
considerabil numarul de insecte daunatoare.

Bolile plantelor pot fi cauzate de ciuperci criptogamice (taciunele, mana, rugina), bacterii
si virusuri. Daunatorii sunt reprezentanti ai regnului animal: insecte, nematozi, acarieni,
rozatoare. Bolile si daunatorii ataca toate organelle plantelor: radacina, tulpina, frunzele,
florile, fructele si samanta in tot timpul perioadei de vegetatie.

Bolile si daunatorii pot fi specifici pentru diferite culturi sau grupe de culturi. Dar sunt si
insecte polifage care ataca orice cultura agricola.

Cultura si boala Cultura si daunatorul

Graul: fainarea, rugina, septorioza, taciunele, Cereale: plosnita, afidele, buha semanaturilor
patarea
Sfecla de zahar: mana, cercosporioza; Porumb: gandacul ghebos, sfredelitorul,
rozatoare, buha semanaturilor, carabusul de
Floarea-soarelui : mana stepa.
Cartoful: mana, alternarioza, patarea bruna a Sfecla de zahar: gargarita, musca, molia.
frunzelor.
Hameiul : mana Caroful: gandacul din Colorado
Secara: taciunele tulpinii Canepa : molia
Porumb: taciunele , rugina

5.3. Metode si mijloace de combatere

Pierderile mari de recolta au impus elaborarea unor metode diverse de prevenire si

combatere a atacului organismelor daunatoare.

Combaterea daunatorilor incepe din momentul in care se depaseste pragul economic de

daunare (PED), care exprima nivelul de atac sau de densitate care produce pagube egale cu
costul tratamentului si se situeaza la nivelul a 3-5 % din productie, in functie de planta de
cultura. Pragul economic de daunare este conditionat de stadiul de dezvoltare al daunatorului,
starea de vegetatie a culturii si destinatia acesteia, toate in relatie directa cu factorul climatic.

5.3.1.Combaterea preventiva se rezuma la actiuni de ordin managerial de o importanta

capitala:

prognoza de lunga sau scurta durata reprezinta prevederea aparitiei in masa a

speciilor de organisme daunatoare, in anumite perioade de timp si pe anumite
teritorii, precum si estimarea gravitatii atacurilor pe care le pot produce;
 avertizarea se refera la stabilirea perioadelor de aplicare a tratamentelor de
prevenire si combatere a organismelor daunatoare in functie de biologia acestora
corelata cu fenologia plantelor gazda si cu conditiile climatice locale;

functionarea serviciilor de carantina vamala care are drept obiectiv depistarea

eventualelor organisme daunatoare care ar putea patrunde cu materialele vegetale
aflate in posesia calatorilor sau in/ pe diferitele marfuri de natura vegetala.

monitorizarea reprezinta controlul, supravegherea si cercetarea micro si

macrofaunei entomologice si fitopatologice pe teritoriul tarii si se bazeaza pe
managementul integrat al protectiei plantelor (M.I.P.P.). Sistemul national de
monitoring, care cuprinde si sistemul national de prognoza si avertizare, este
realizat pe calculator si introdus la toate statiile Laboratorului Central de
Carantina Fitosanitara.

protectia pasarilor insectivore utile. Aceasta mare bogatie naturala trebuie

conservata prin mijloace specifice in cadrul programului diversitatii biologice si
genetice. De aceea, in sezonul de primavara trebuie interzisa vanatoarea lor,
alterarea cuiburilor, distrugerea plantelor care le folosesc drept adapost si hrana.O
atentie deosebita trebuie acordata folosirii cu prudenta a pesticidelor in zonele
populate cu pasari insectivore. In present un lucru e cert : uciderea pasarilor duce
la proliferarea insectelor daunatoare.

crearea de soiuri si hibrizi rezistenti genetic la boli si daunatori si de forme de

plante modificate genetic (OMG) cu aceeasi insusire. In acest scop ameliorarea si
selectia s-au perfectionat, practicand metode ultramoderne care sa diversifice la
maximum structura genetica a populatiei vegetale utile, iar pe aceasta cale sa
impiedice actiunea agresiva a organismelor daunatoare si adaptarea lor la noile
rezistente olano la plante.

lucrarile agrotehnice , cum ar fi rotatia culturilor, aratura, semanatul executate

la tmpul optim.

igiena fitosanitara constituie de asemenea o masura importanta de prevenire sau

reducere a atacului parazitilor vegetali. In acest sens trebuie avute in vedere:
utilizarea semintelor libere de boli, resturile vegetale se colecteaza imediat dupa
recoltare si se composteaza, dar fara sa fie infectate sau infestate; arderea
resturilor vegetale contaminate.

5.3.2.Combaterea curativa are un caracter relativ agresiv asupra plantelor si solului si de

distrugere a organismelor daunatoare. In acest caz se folosesc metode si mijloace de lupta
fizice, biologice si chimice, acestea din urma fiind preponderente.

mijloace fizice precum tratarea semintelor la o temperatura medie ridicata,

sterilizarea solului, dezinfectia masinilor, utilajelor si uneltelor in cazul unor
micoorganisme care raspund la aceste tratamente.
mijloace biologice, introduse in practica apicola in ultimii 20 de ani si de mare
perspectiva, apeland la metode biologice clasice (zoofagi, acarifagi, feromoni,
 biopreparate) si moderne (exohormonii, endohormonii, manipularea genetica a
caracterelor insectelor, fungicide biologice, fitoncidele, micropesticidele).
mijloace chimice prin utilizarea diferitelor substante fitofarmaceutice tinind sema de
urmatoarele criterii:

- in ce masura se justifica actiunea de combatere prin tratamente chimice;

- alegerea celui mai corespunzator si eficace tratament in functie de daunator si cultura

apicola;

- stabilirea obligatorie a pragului economic de daunare (PED);

- alegerea pesticidului cu cea mai mare eficacitate, cel mai redus consum, care nu
produce dezechilibru in ecosistem ;

- calculul raportului cost - ebenficiu in executarea tratamentelor.

Tratamentele se aplica cu pesticide sub forma de :

- fumigante,

- aerosoli,

- stropiri,

- prafuiri,

- granule in sol,

- momeli,

- tratamentul la saminta,

folosind masini terestre, avionul si elicopterul.

5.3.3.Combaterea integrala este un nou concept si o noua metoda in prevenirea si

combaterea bolilor si daunatorilor. Se imbina toate mijloacele de lupta punand accentual pe
aplicarea masurilor agrotehnice si a metodelor biologice. Din acest punct de vedere ea are
un caracter ecologic, de conservare si aparare a mediului apicol in special si a celui
inconjurator in general. Prin combaterea ecologica se limiteaza intr-o oarecare masura
efectele negative ale tratamentelor chimice si reduce cantitatea de pesticide si se diminueaza
poluarea culturilor, solului, oamenilor.

6. Buruienile si combaterea lor

6.1.Notiuni

Buruienile reprezinta plantele salbatice din lanurile cultivate care provoaca pagube
plantelor cultivate ducand la scaderea recoltelor si deprecierea calitatii acestora.Gh.Ionescu-
Sisesti,(1955), Ir.Staicu, (1967), C.Pintilie (1980) defineste buruienile ca "plante care se
intalnesc in lanurile cultivate, fiind straine de specia, soiul sau hibridul cultivat"

Dupa provenienta, buruienile pot fi propriu-zise, cele care provin din flora spontana si
conditionate care sunt plante de cultura sau salbatice care au valoare economica, dar devin
buruieni cand apar in culturi, de exemplu: orzul in grau, floarea-soarelui in grau, etc. Pirul
tarator, este cotat ca una dintre cele mai periculoase buruieni in culturi ; prezent insa in
pajistile naturale, acolo este considerat ca planta furajera.

Diminuarea productiei agricole datorita factorilor biologici se apreciaza la 35% din

valoarea recoltei potentiale. Pagubele produse de agentii biotici, conform datelor lui
N.Kramer, se repartizeaza astfel : 13,8 % pierderi provocate de daunatori animali (insecte si
rozatoare), 11,6% pierderi cauzate de boli (ciuperci,viroze ) si 9,5% diminuari datorate
buruienilor.

Cecetarile din tara noastra (N. Sarpe) arata ca pagubele provocate de buruieni sunt
urmatoarele: la grau 10 -70 %, la porumb 30 -95 %, la floarea soarelui 15 - 55 %, la sfecla de
zahar 53 - 96 %, la cartof 42 - 72%, in sensul diminuarii recoltei intr-un singur sezon agricol
pe terenurile neplivite si neprasite.

Cum reusesc buruienile asemenea performante, se explica prin urmatoarele

caracteristici :

- buruienile consuma cantitati mari de apa (de 2-4 ori mai multa decat plantele de cultura)
si substante nutritive ( in medie de doua ori mai multe );

- buruienile au un ritm rapid de crestere contribuind astfel la umbrirea plantelor sau chiar
"inabusirea" lor;

- buruienile consuma o mare parte din cantitatea de dioxid de carbon si o parte din caldura
producand inrautatirea regimului termic din sol si din partea supraterestra imediata,
respectiv scaderea temperaturii cu 2-40C.Ca urmare se inrautatesc conditiile pentru
activitatea bacteriilor si pentru absorbtia elementelor nutritive;

- unele buruieni (cuscuta, lupoaia) paraziteaza plantele de cultura, reusind prin

intermediul haustorilor sa extraga hrana elaborata de planta, producand astfel daune
apreciabile sau chiar pieirea plantelor;

- unele buruieni (pirul) elibereaza in sol substante toxice (agropiren) care inhiba cresterea
plantelor de cultura (graul).Chiar plantele sau semintele buruienilor pot fi toxice pentru
om si animale (neghina,brandusa de toamna);

- buruienile constituie focare de inmultire a bolilor si daunatorilor, ele fiind considerate

"plante gazda" pentru numerosi daunatori si agenti patogeni ai plantelor de cultura;

- prezenta buruienilor mareste costul produselor datorita scaderii recoltelor cat si ca

urmare a numarului sporit de lucrari necesare pe terenurile imburuienate.

6.2. Particularitati biologice ale buruienilor

 Buruienile prezinta o serie de particularitati biologice .

Cunoasterea lor permite stabilirea masurilor de prevenire si combatere a imburuienarii

culturilor.

a). Buruienile au o mare capacitate de inmultire : aceasta se realizeaza fie pe cale seminala,
deci printr-un numar foarte mare de seminte pe care le produc (stirul -500.000seminte/planta,
loboda 100.000, palamida 22.000 ) fie pe cale vegetativa prin organe specializate ca: muguri
radiculari (palamida), stoloni, bulbi ,s.a, fie prin ambele cai;

b).Unii autori (S.A.Kott l947) estimeaza rezerva de seminte de buruieni pe un hectar, intre
540 milioane si 3 miliarde ,ceea ce de fapt asigura supravietuirea buruienilor in conditii de
mediu diferite si chiar nefavorabile;

c).Germinarea semintelor de buruieni se face esalonat, acoperind prin rezerva de seminte

existenta in sol o perioada indelungata de timp. Germinarea esalonata este pusa pe seama
mentinerii un timp indelungat, uneori chiar zeci de ani, a capacitatii de germinare a
semintelor;

d).Vitalitatea mare a semintelor si plantelor. Buruienile rezista foarte bine la temperaturi

scazute iarna, la temperaturi ridicate vara, la anaerobioza, la excesul de umiditate.
Capacitatea lor de germinare ramane nealterata in conditii nefavorabile, fiind cunoscute
cazuri cand dupa 60 sau chiar dupa 90 de ani semintele au germinat;

e). Plasticitatea ecologica a buruienilor (capacitatea acestora de a creste in conditii foarte

variate de mediu ) si adaptabilitatea (capacitatea de a convietui cu anumite plante de cultura)
reprezinta particularitati care stau la baza alegerii metodelor de combatere.

6.3.Sursele de imburuienare sunt:

- Solul : datorita scuturarii an de an a semintelor de buruieni pe sol si apoi incorporarea

acestora cu ocazia diferitelor lucrari, determina existenta unei imense rezerve de seminte,
care se reface mereu pe seama buruienilor nedistruse si care reusesc sa fructifice.

- Terenurile necultivate : haturi, margini de tarlale, goluri din semanaturi, pajisti

neingrijite, reprezinta surse de imburuienare atunci cand buruienile nu sunt distruse
inainte de fructificare.

- Gunoiul de grajd : unele seminte de buruieni trecand prin tubul digestiv al animalelor isi
pastreaza nealterata capacitatea de germinare. Imprastiat pe teren, acest gunoi , contribuie
la raspandirea buruienilor

- Samanta folosita la semanat daca nu este conditionata, odata cu ea se introduc in sol si

seminte de buruieni .

6.4 Metode combatere a buruienilor

Numarul foarte mare de buruieni cu o biologie atat de diferita, a impus elaborarea unei
game largi de metode combatere.
 Acestea pot sa fie:

- Metode preventive de combatere a buruienilor,cand se urmareste preintampinarea

infestarii solului si a culturii agricole si constau in: curatirea materialului de semanat,
folosirea gunoiului de grajd bine descompus, distrugerea focarelor de infestare cu
buruieni, organizarea serviciului de carantina.

- Metode de combatere (curative): agrotehnice, chimice, biologice.

In actiunile de combatere trebuie pornit de la pragul economic de daunare (PED), adica

gradul de imburuienare al unui teren si a unei culturi de la care duce la diminuarea
cantitativa si calitativa a productiei si de la care se justifica economic aplicarea masurilor
corespunzatoare de combatere a buruienilor. Din studiile facute, acest prag difera, de exemplu
de la 10-18 buruieni anuale si 2-3 perene la mp. Pentru cerealele de toamna, la 5 - 10 buruieni
anuale si 1- 3 perene la mp. La cartoful de toamna. Berca M.(1999) intr-un studiu se refera la
managementul integrat al buruienilor (MIB), in care trebuie sa se integreze actiunea de
combatere. Autorul caracterizeaza managementul buruienilor ca un sistem de dirijare si
control, care reduce influenta buruienilor pana la pragul economic de daunare, protejeaza
mediul, conserva biodiversitatea si armonizeaza ecosistemul agricol cu cel natural, desigur
prin mijloace ecologice.

6.1.Combaterea pe cale agrotehnica

Metodele agrotehnice constau in :

lucrari adanci si superficiale ale solului,

aplicarea unei rotatii rationale a culturilor,

semanatul cu respectarea densitatii optime a plantelor,

plivitul si prasitul buruienilor, mulcirea, etc.

Aceasta metoda de combatere desi este in mare masura eficienta, totusi ridica
cheltuielile de productie, cere mult timp pentru lichidarea focarelor de buruieni, mobilizeaza
masini, utilaje si oameni in numar mare pe o perioada indelungata.

6.2Combaterea pe cale chimica sau ierbicidarea este foarte eficienta, simpla, economica,
permitand distrugerea buruienilor intr-o perioada scurta de timp.

Metodele chimice se bazeaza pe utilizarea erbicidelor (preemergent sau postemergent ) si

reprezinta metodele cu impactul negativ cel mai puternic asupra indicilor calitativi ai
produselor agroalimentare si asupra mediului ambiant.

Erbicidarea aplicata rational, in complex cu masurile agrotehnice, contribuie la ridicarea

productiei si inlatura efectuarea unor lucrari manuale care absorb foarte multa forta de
munca. Astfel, daca pentru executarea a trei prasile manuale pe randul plantei de porumb sunt
necesare 125,1 de zile-om, iar pentru executarea a doua lucrari de plivit la grau, 57,0 de zile-
om la suprafata de 100 ha, prin combaterea chimica a buruienilor de pe aceeasi suprafata se
consuma numai 22 de zile-om.

Specialistii sustin ca erbicidarea este cea mai pretentioasa lucrare din intreg complexul de
lucrari pentru protectia plantelor. De aceea, pentru executarea ei in conditii optime se impun
urmatoarele masuri:

alegerea masinilor corespunzatoare ca performanta, productivitate, consum de

combustibil;

alegerea erbicidelor in functie de gradul de infestare, de starea terenului, de

efectul asupra buruienilor si de costul lor;

respectarea cu strictete a regulilor de protectia muncii;

uniformitatea tratamentului pe suprafata tratata, cu respectarea dozei de

erbicid;

respectarea epocii de administrare numai la suprafata solului cu incorporarea

imediata la 5 cm cu ajutorul grapei cu discuri,

Stabilirea dozelor omologate pentru fiecare erbicid, tip de sol si cultura agricola trebuie sa
fie in atentia deosebita a utilizatorului. Orice greseala in dozare poate duce la distrugerea
culturii pe teren si la poluarea solului.

6.3. Combaterea biologica

Combaterea biologica a buruienilor prin intermediul unor dusmani naturali constituie o

metoda des utilizata in ecotehnologie datorita avantajelor pe care le prezinta: este ieftina, este
continua si nepoluanta pentru mediul ambiant.

Prin metodele folosite de biologia clasica si de biotehnologie pe Terra s-ar putea renunta
cu timpul la imensul consum de pesticide. Noile biotehnologii fac sa se intrevada o lume in
care nu s-ar mai pierde o treime din recolta si in care cresterea plantelor ar fi accelerata, iar
costul alimentatiei s-ar reduce. Metodele de combatere biologica sunt complexe, ele facand
parte din arsenalul clasic si modern constituit de-a lungul unor ani de cercetare , fabricatie si
promovare in productia agricola.

6. Combaterea integrala presupune folosirea tuturor metodelor agrotehnice, chimice si

biologice, separat sau in acelasi timp. Ea are un caracter preventiv si curativ, cu tendinta spre
ecologizarea mijloacelor de lupta contra buruienilor, cu scopul de a le distruge si de a reduce
doza de ierbicid si consumul de combustibil.
Bibliografie

1. Curs Agrotehnica an II, Prof. dr. Teodor Onisie, Universitatea de Stiinte

Agricole si Medicina Veterinara Ion Ionescu de la Brad Iasi, 2002
2. http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/Lucrari-de-ingrijire-a-
culturi38.php
3. http://www.recolta.eu/arhiva/lucrarile-de-ingrijire-combaterea-buruienilor-
bolilor-si-daunatorilor-si-irigarea-in-agricultura-ecologica-9030.html