Sunteți pe pagina 1din 10

Ministerul Sntaii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie


Nicolae Testemianu,,

Catedra Odontologie, paradontologie i patologie oral

Referat la tema:
Cheilite i stomatite: etiologie, tabloul clinic,
diagnostic i tratament.

Student: Marusev Pavel S1205

Chiinu 2017
n linii generale, mucoasa bucal este asemntoare histologic cu pielea,
fiind format dintr-un epiteliupluristratificat sub care se gsete esut conjunctiv
(numit lamina propria). ns, spre deosebire de tegumente, celulele epiteliale nu
sunt keratinizate. n marea sa majoritate epiteliul mucoasei orale apare format
dintr-un rnd de celule epitelialecuboidalecilindrice (strat bazal,germinativ)
deasupra cruiase gsete stratul spinos, format din mai multe rnduri decelule
poliedrice mari , mai aplatizate ctre suprafa. Mucoasa oral nu conine foliculi
pilosebacei. Ea conine n schimb anexe mucoase, reprezentate de glande
mucoase.Acestea sunt aproape n exclusivitate glande salivare mari (parotide,
submandibulare i sublinguale) i mici (mprtiate pe aproape toat suprafaa
mucoasei orale). Partea extern a buzelor este acoperit de piele, coninnd strat
cornos i anexe epidermice (fire de pr, glande sebacee i sudoripare). Partea
intern este tapetat cu mucoasa labial , cu structur obinuit a mucoasei
nefuncionale (descris anterior).

Zona de trecere ntre aceste dou pri este cunocut sub numele de
semimucoas labial, roul buzelor, vermilion (n lb. francez: vermillon = rou
aprins), zon de tranziie cutaneo-mucoas. Secreia continu a salivei favorizeaz
eliminarea mecanic a factorilor iritani, constituenii si modific fizic i
chimicdiverii factori externi ajuni n zon, regleaz microflora local i au
aciune antibacterian. La funcia de aprare contribuie imunoglobulinele.

Afeciunile mucoasei bucale, ca i ale pielii au avantajul c sunt accesibile


examenului clinic direct, ceea ce faciliteaz diagnosticul precoce. Sesizarea
anumitor modificri pe mucoasa oral poate orienta diagnosticul diferenial al unei
dermatoze, motiv pentru care examenul dermatologic trebuie s includ obligatoriu
i examenul mucoasei bucale. O serie larg de boli care pot afecta, izolat sau
concomitent, pielea i mucoasa buzelor/cavitii bucale :infectii virale(veruci
mucoase) diverii factori externi ajuni n zon, regleaz microflora local i au
aciune antibacterian. La funcia de aprare contribuie imunoglobulinele.
Cheilita angulara Localizare - la semimucoasa uneia sau a ambelor
comisuri labiale Factori bacterieni cauzali: stafilococ si streptococ. Factori
careniali cauzali: hipovitaminoza B2, lipsa acidului folic, a acidului pantotenic,
vitaminei B12 , B6, niacinei sau a acidului ascorbic, deficit de fier, malnutritia
proteica. Alte cauze,mai rare, de cheilit angular sunt: anaclorhidria,
sensibilizrile de contact, hipersalivaia i macroglosia la mongoloizi, fistule
congenitale comisurale .a. Diagnosticul pozitiv de cheilit angular este uor de
pus clinic, diagnosticele difereniale importante fiind cu sifilidele comisurale din
sifilisul secundar, cu sifilidele infiltrative peribucale din sifilisul congenital precoce
i cu eroziunile aprute n cursul evoluiei unui herpes simplex localizat comisural.
Tratamentul este adresat direct cauzei, ori de cte ori aceasta a fost depistat. n
cheilitele angulare infecioase se recomand atingeri cu soluia de nitrat de argint
1-5%, colorani (albastru de metilen, crystal violet) n soluie 1%, antibiotice sau
antimicotice, (mai ales sub form de loiuni, paste, crme, evitndu-se bazele
grase).Cheilitele atopice i cele prin sensibilizare de contact beneficiaz de
mongoloizi, fistule congenitale comisurale .a. Diagnosticul pozitiv de cheilit
angular este uor de pus clinic, diagnosticele difereniale importante fiind cu
sifilidele comisurale din sifilisul secundar, cu sifilidele infiltrative peribucale din
sifilisul congenital precoce i cu eroziunile aprute n cursul evoluiei unui herpes
simplex localizat comisural. Tratamentul este adresat direct cauzei, ori de cte ori
aceasta a fost depistat. n cheilitele angulare infecioase se recomand atingeri cu
soluia de nitrat de argint 1-5%, colorani (albastru de metilen, crystal violet) n
soluie 1%, antibiotice sau antimicotice, (mai ales sub form de loiuni, paste,
crme, evitndu-se bazele grase).Cheilitele atopice i cele prin sensibilizare de
contact beneficiaz de dermatocorticoizi , eventual asociai cu antibiotice i
antimicotice (ntruct sunt frecvent infectate secundar).

Cheilita simpla Inflamaia intereseaz semimucoasa dar se poate extinde


i pe tegumentele regiunii periorbiculare. Manifestrile clinice - modificri de tip
eritematos, edematos,veziculos, erozivo-fisular, crustos i descuamativ apoi
ulterior se formeaz eroziuni, fisuri, cruste i scuame. Factori cauzali: produsele
cosmeticele, n special rujul de buze, dar si balsamuri, demachiante, creme
emoliente, creion de contur, pasta de dini sau materialele plastice din care este
confecionat periua de dini, piesa bucal a unor instrumente muzicale, tutun,
diverse materiale de uz stomatologic - antisepticele, anestezicele, materialele
dentare pe baz de rini acrilice, aliaje metalice. Diagnosticul diferenial se face
cu alte tipuri de cheilite. Tratamentul : nlturarea factorului cauzal, convingerea
pacientului s renune la eventualele ticuri ale buzelor, dermatocorticoizi ( creme si
unguente) asociati cu antibiotice si anticandidozice. De obicei nu este nevoie de
tratament sistemic. Dup obinerea ameliorrii pentru consolidare i pentru
prevenirea recidivelor, se pot indica unguiente cu vaselin i lanolin n pri egale
sau crme de tip Nivea. Dac activitatea pacientului presupune expunerea
prelungit la soare, se recomand pasta de zinc (talc, oxid de zinc a 12g, n
vaselin ad 50 g) sau topice-filtru pentru ultraviolete (care exist sub form de ruj
RVPaba , IIrido .a.).

Cheilita actinica (solar) Cauza principala expunerea la soare.


Manifestrile clinice pot fi: acute n cazul unei expuneri brutale (intens , chiar
limitat n timp) sau cronice n cazul expunerilor repetate, pe perioade lungi de
timp (ani i zeci de ani). Se manifest prin eritem, edem,(uneori important) i
leziuni veziculo-erozive. Vindecarea se produce rapid ( n lipsa unor noi expuneri )
dac se aplic iniial comprese umede i apoi loiuni sau creme cu
dermatocorticoizi , se vor evita topicele grase. Cheilita solar acut are
caracterele clinico-patogenice ale unei cheilite eczematoase de contact de tip
nealergic acut. Expunerea prelungit repetat la acelai factor fizic dar n zone
mai mici dect cele care produc cheilita acut , ar putea fi ncadrat printre
cheilitele de contact nealergice cronice ,,de uzur. Din punct de vedere
anatomo-clinic , cheilita solar cronic poate fi inclus printre cheilitele keratozice.

Cheilita solara cronica Apare la adulti (peste 50 de ani) care isi


desfasoara activitatea preponderent in aer liber, ca urmare a efectului cumulativ al
ultravioletelor asupra semimucoasei buzelor. Sunt afectati mai ales indivizii
blonzi, cu pielea de culoare deschisa. Aspectul clinic difera in functie de stadiul
evolutiv. In fazele initiale scade elasticitatea semimucoasei, se pierde plicaturarea
fina, normala si apare descuamare lamelara persistenta. Pot aparea placi keratozice
difuze, netede sau reticulare, de culoare albicioasa, cenusie. Datorita mobilitatii
regiunii si pierderii elasticitatii pot aparea fisuri dureroase, eroziuni si cruste care
produc jena functionala si se vindeca greu. Aceasta cheilita se poate transforma in
carcinom spinocelular (dupa multi ani de evolutie). Trebuie suspectata in prezenta
unor zone keratozice groase, care cresc progresiv, a unor zone infiltrate palpabile, a
unor fisuri sau ulceratii rebele situate pe o baza eritematoinflamatorie. Este
absolut necesara o biopsie la orice semn de suspectare a malignizarii.

Cheilita abraziva precanceroasa (Anzilotti si Manganotti) . Este o forma


particulara de cheilita actinica cronica. Ea se caracterizeaza prin combinarea unor
zone de hiperkeratoza cornoasa cu zone fisurare/erozive adanci sangerande
acoperite de cruste. Este localizata la nivelul buzei inferioare, careia ii da un
aspect inflamator cronic, cu jena functionala si lipsa de raspuns la tratament.
Histopatologic se poate observa: atrofie epiteliala, zona de orto-/parakeratoza,
degenerescenta actinica bazofila, vase dilatate si mai tarziu aspect de carcinom in
situ. Atat timp cat nu se produce invadarea dermului nu exista risc de metastaze.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei, al aspectului clinic si al
examenului histopatologic. Diagnosticul diferential keratoze de alte cauze.
Profilaxia transformarii carcinomatoase si tratamentul cheilitelor actinice necesita
fotoprotectie. Pentru profilaxia degenerarii maligne trebuie indepartati si alti
factori cancerigeni care actioneaza concomitent cu radiatiile solare: fumatul, igiena
bucala deficitara, factori termici, herpesul labial recidivant. In cazul inflamatiilor
importante si supuratiilor este indicata aplicarea metodelor chirurgicale cu
tratament antibiotic si antiinflamator general sau local. Se prefera excizia
chirurgicala. O keratoza circumscrisa termala a buzei cu potential de malignizare
poate aparea la fumatorii de tigari fara filtru, datorita arsurilor termice repetate
provocate de fumarea tigarilor pana la capatul tinut intre buze. Riscul de
malignizare este cu atat mai mare cu cat se poate suprapune peste o cheilita solara
cronica.

Cheilite glandulare Manifestarile clinice apar de obicei in copilarie si


evolutia este cronica dar, datorita simptomatologiei reduse, diagnosticul este pus
mai tarziu. Sediul de electie este la nivelul buzei inferioare ( linia de tranzitie
dintre mucoasa si semimucoasa) Chielitele glandulare se prezinta sub 3 forme in
functie de stadiul evolutiv: "Cheilita glandulara simpla "Cheilita glandulara
inflamatorie (supurativa) superficiala "Cheilita glandulara inflamatorie
(supurativa) profunda.

Cheilita glandulara simpla Simptomatologie discreta prezenta


multiplelor macule (rosiatice sau albicioase) sau papule minuscule centrate de
orificii punctiforme. La presiune, prin aceste orificii se poate observa o cantitate
mica de secretie mucoasa. Poate aparea hipersalivatie de cele mai multe ori
suparatoare, dar si o marire in volum a buzei. S-au descris si cazuri in care
palparea evidentiaza prezenta unor micronodozitati chistice pe semimucoasa si pe
fata interna a mucoasei labiale (glande hipertrofiate si microchisturi de retentie).
Uneori prin ruperea unui canal salivar dilatat, se poate forma un chist mucos.

Cheilita glandulara inflamatorie superficiala Este o varietate de cheilita


glandulara, in care, la hiperplazia glandulara se adauga fenomene inflamatorii
supurative 6 (rosiatice sau albicioase) sau papule minuscule centrate de orificii
punctiforme. La presiune, prin aceste orificii se poate observa o cantitate mica de
secretie mucoasa. Poate aparea hipersalivatie de cele mai multe ori suparatoare,
dar si o marire in volum a buzei. S-au descris si cazuri in care palparea
evidentiaza prezenta unor micronodozitati chistice pe semimucoasa si pe fata
interna a mucoasei labiale (glande hipertrofiate si microchisturi de retentie).
Uneori prin ruperea unui canal salivar dilatat, se poate forma un chist mucos.
Cheilita glandulara inflamatorie superficiala Este o varietate de cheilita
glandulara, in care, la hiperplazia glandulara se adauga fenomene inflamatorii
supurative superficiale , determinate de suprainfectii microbiene. Clinic, buza
apare marita in volum, supuranda, acoperita de cruste impetigoide care se refac
continuu. Dupa indepartarea crustelor se poate vedea suprafata buzei.

Cheilita glandulara inflamatorie profunda Forma rara, severa, profunda


de cheilita glandulara infectioasa. Igiena bucala deficitara, tartrul si cariile
dentare, gingivitele si pioreea alveolara intretin si agraveaza inflamatia labiala.
Buza inferioara este semnificativ si permanent marita in volum, acoperita de
ulceratii si cruste, iar presiunea asupra sa releva o secretie purulenta.
Histopatologic prezinta acini glandulari mariti, canale dilatate si un infiltrat celular
periglandular format din celule limfoide, histiocite si plasmocite. Cand leziunile
sunt limitate la o anumita zona se recomanda excizia acesteia, iar cand sunt
interesate suprafete mai mari vermilionectomia. Aceasta trebuie precedata de
tratament cu antibiotice si antiinflamatoare.

Cheilita granulomatoasa Este o forma de cheilita caracterizata prin


infiltratia granulomatoasa a buzei, conducand la macrocheilita. Factori cauzali:
genetici, modificari anatomo-functionale ale sistemului nervos vegetativ, fenomene
inflamatorii infectioase si alergice. Debuteaza cu edem inflamator difuz,
interesand de obicei una dintre buze, asociat cu subfebrilitate si usoara modificare
a starii generale. Ulterior edemul devine persistent, permanent, nedepresibil, de
consistenta ferma, instalandu-se macrocheilita cronica, deseori unilaterala, asociata
cu tumefierea obrazului, barbiei, pleoapelor, limbii si palatului. Histopatologic se
dezvolta infiltrate celulare dense, difuze sau focale, de aspect sarcoidozic, situate
profund care se pot extinde spre masele musculare. Cheilita granulomatoasa Este
o forma de cheilita caracterizata prin infiltratia granulomatoasa a buzei, conducand
la macrocheilita. Factori cauzali: genetici, modificari anatomo-functionale ale
sistemului nervos vegetativ, fenomene inflamatorii infectioase 06/11/14 si alergice.
Debuteaza cu edem inflamator difuz, interesand de obicei una dintre buze, asociat
cu subfebrilitate si usoara modificare a starii generale. Ulterior edemul devine
persistent, permanent, nedepresibil, de consistenta ferma, instalandu-se
macrocheilita cronica, deseori unilaterala, asociata cu tumefierea obrazului,
barbiei, pleoapelor, limbii si palatului. Histopatologic se dezvolta infiltrate
celulare dense, difuze sau focale, de aspect sarcoidozic, situate profund care se pot
extinde spre masele musculare. Tratamentul este dificil. Se trateaza focarele de
infectie odontogene. Se incearca injectii intralezionale cu triamcinolon, care pot
avea efecte favorabile in puseele de acutizare.

Macrocheilitele Se defineste ca o marire patologica de volum a uneia sau


a ambelor buze. Cauze diferite tumori hemangioame, limfangioame,
neurofibroame, sarcoame. Tipuri de macrocheilite: "Inflamatorii cauze
infectioase (streptococii recidivante). "Edematoase apar in cadrul edemelor
recidivante si pot deveni in timp cronice, prezentand histopatologic edem, dilatarea
capilarelor si limfaticelor si infiltrat celular perivascular. "Glandulare complicatii
ale cheilitelor glandulare. "Granulomatoase parte componenta a sindromului
Melkerson Rosenthal, alaturi de limba plicaturata si pareza faciala. Pot aparea de
asemenea interesarea unor nervi cranieni (olfactiv, glosofaringian, auditiv) sau
tulburari ale functiilor vegetative.

Stomatitele Sunt afectiuni inflamatorii difuze ale mucoasei orale.


Etiologic, domina factorii infectiosi virali (in cadrul unor boli precum rujeola,
rubeola), bacterieni (streptococi, enterococi, stafilococi), fungici (candida).
Punctul de plecare a fenomenelor inflamatorii microbiene il constituie deseori
procesele septice gingivale si apicale. Sensibilizarile de contact la nivelul
mucoasei se datoreaza 8 Melkerson Rosenthal, alaturi de limba plicaturata si
pareza faciala. Pot aparea de asemenea interesarea unor nervi cranieni (olfactiv,
glosofaringian, auditiv) sau tulburari ale functiilor vegetative. STOMATITELE
Pot produce leziuni orale si metalele grele, sulfamidele, sedativele, analgezicele si
antipireticele, antihipertensivele. De asemenea intoxicatia cu plumb poate fi o
cauza pentru leziunile orale. Factori locali: igiena bucala deficitara, tartru, carii
dentare, procese iritative dupa abuzul de alcool sau tutun. Factori generali:
carente nutritive, hipovitaminoze B2, B6, B12, hipervitaminoza A. Alte cauze cu
manifestari orale: afectiuni hematologice, leucemii, trombocitopenii, disfunctii
plachetare, diferiti factori endocrini, diabet, deficitele unor factori ai coagularii.
Din punct de vedere clinic, stomatitele se pot prezenta sub forme acute sau
cronice.

Gingivostomatite acute Se pot prezenta ca stomatite simple sau catarale,


eritematoase sau eritemato-edematoase. Mucoasa poate fi rosie, uscata si poate
prezenta edem submucos. Manifestari: leziuni veziculoase/erozive sau ulcerative/
aftoase, parestezii, arsuri, etc. Boli virale care pot produce gingivostomatite:
"Vezicule multiple asimpstomatice, care se transforma in ulceratii aftoide.
"Semnul Koplik minuscule papule alb-albastrui, cu halou rosu, aglomerate pe
mucoasa obrajilor din dreptul premolarilor. "Petesii punctiforme palatine.
"Grupuri de vezicule care ulcereaza forme acute sau cronice.

Gingivostomatita ulceroas Este o boala acuta ulcerativa severa a carei


aparitie este legata de prezenta unui amestec de bacterii fusiforme gram negaive,
spirochete, la care se pot adauga si alte microorganisme. Factori favorizanti:
igiena orala deficitara, carente nutritionale si alti factori care scad rezistenta
generala a organismului. Boala afecteaza mai ales adultii tineri si debuteaza cu
leziuni inflamatorii eritemato-edematoase ale papilelor dentare, dureroase si usor
sangerande la presiune, in timpul meselor sau la periajul dintilor. La nivelul
papilelor interdentare, gingiilor si mucoaselor bucale invecinate apar ulceratii
acoperite de depozite groase necrotice sau purulente care pot fi indepartate usor.
Pe masura ce boala se agraveaza, durerea se intensifica, hipersalivatiei asociindu-
se halena fetida si gustul metalic. Cazuri grave febra si alterarea starii generale.
Diagnosticul diferential se pune cu gingivostomatita herpetica (apare mai ales la
copii, este constant insotit de febra, ulceratiile sunt precedate de vezicule si nu
intereseaza preferential zonele adiacente ale dintilor), cu leziunile gingivale din
leucemii, cu alte gingivite acute sau cu periodontite cronice. Tratamentul
gargara sau atingeri cu solutii slab antiseptice, astringente sau oxigenate. Se mai
recomanda tratament adjuvant cu vitamine, suport nutritiv si combaterea factorilor
favorizanti. De regula rapid si eficient, tratamentul este de competenta medicului
stomatolog si va fi continuat pana la vindecarea completa (pana cand contururile
papilelor interdentare revin la normal). Diagnosticul diferential se pune cu
gingivostomatita herpetica (apare mai ales la copii, este constant insotit de febra,
ulceratiile sunt precedate de vezicule si nu intereseaza preferential zonele adiacente
ale dintilor), cu leziunile gingivale din leucemii, cu alte gingivite acute sau cu
periodontite cronice. Tratamentul gargara sau atingeri cu solutii slab
antiseptice, astringente sau oxigenate. Se mai recomanda tratament adjuvant cu
vitamine, suport nutritiv si combaterea factorilor favorizanti. De regula rapid si
eficient, tratamentul este de competenta medicului stomatolog si va fi continuat
pana la vindecarea completa (pana cand contururile papilelor interdentare revin la
normal).

Gingivostomatita gangrenoas Este cea mai grava forma de stomatita


ulcerativa. Se intalneste in tari subdezvoltate, la copiii cu malnutritie proteica,
dupa boli infectioase febrile, dupa extractii sau pe fondul unor boli sistemice
severe (leucemii). Clinic se manifesta prin aparitia de ulceratii bucale rapid
extensive, care pot distruge tesuturile, pana la oasele maxilare, cu caderea rapida a
dintilor si osteita sau pot determina gangrena intinsa a obrazului, cu perforare spre
exterior. Reactiile inflamatorii locale sau semnele generale de reactie a
organismului pot lipsi. In absenta instituirii unui tratament energic, sistemic, cu
antibiotice, corticosteroizi, vitamine, si a unui suport nutritiv adecvat, prognosticul
este prost, ajungandu-se usor la sfarsit letal.