Sunteți pe pagina 1din 4

ARTROZELE

Artrozele sunt afectiuni reusmatismale degenerative ale articulatiilor mobile, caracterizate prin:
deteriorarea cartilajului si prin hipertrofia extremitatilor osoase;
durere;
deformari articulare;
aparitia osteofitelor;
uneori, aparitia osteoporozei.

Artrozele sunt specifice varstei inaintate si afecteaza, in mod egal, ambele sexe.

Au doua forme:
1. primitive, de cauza necunoscuta;
2. secundare, determinate de cauze locale (coxal valga, genu valgum, traumatisme etc).

Factori favorizanti:
mecanici (datorita suprasolicitarii articulare prin repartizarea inegala si anormata a presiunii
intra-articulare);
obezitatea (care produce artroza la nivelul soldului, genunchiului, coloanei cervicale si
lombare);
traumatici (prin producerea micro-traumatismelor si a traumatismelor mari, de exemplu:
fracturile, luxatiile);
endocrini si metabolici (de exemplu: acromegalia, menopauza);
inflamatori cronici (dupa inflamatii precum poliartrita reumatoida, infectiile osteoarticulare).

Localizare:
cea mai frecventa este la nivelul membrului inferior (genunchi, sold);
la nivelul articulatiilor coloanei cervicale si a coloanei lombare;
la nivelul interfalangienelor distale (ca la poliartrita reumatoida).

Debutul este lent.

Semne:
subiective:
o durerea mecanica (se intensifica la oboseala articulara precum mersul prelungit sau
sau pozitia sezand prelungit si cedeaza la repaus);
o limitarea mobilitatii articulare;
obiective:
o aparitia crepitatiilor si cracmentelor in momentul mobilizarii;
o deformarea articulara prin marirea in volum a articulatiei datorita producerii
hidroartrozei si proliferarii cartilajului.

Evidentiere: prin examen radiologic (se remarca pensarea spatiului articular)

Obiectivele tratamentului:
eliminarea durerii;
diminuarea contracturilor musculare si a impotentei functionale;
intarzierea, pe cat posibil, a deformarii articulare.

Tratament:
repaus articular, dar nu prelungit, maxim 20 minute (altfel, se poate instala hipotrofia
musculara);
dieta hipocalorica;
evitarea mediului umed si a frigului;
tratament medicamentos (troficitatea tesutului cartilaginos cu preparate cu iod si sulf,
tratament antiinflamator);
tratament fizical:
o termoterapie cu aplicatii de caldura, cu efect decontracturant;
o diatermie;
o unde scurte;
o ultrasunete;
o rontgenterapie cu rol antalgic si antiinflamator;
o masaj decontracturant;
o kinetoterapie, avand ca obiective:
- revenirea hipotrofiei musculare;
- mentinerea bobilitatii si stabilitatii articulare;
tratament chirurgical, mai ales in artrozele secundare, pentru tratarea malformatiilor
congenitale (valg, var, displazie de sold, necroza de cap femural).

COXARTROZELE

Localizare: reumatism degenerativ la nivelul articulatiei coxofemurale (a soldului). Este cea mai
invalidanta dintre artroze, putand evolua, ducand la infirmitate grava.

Clasificare:
primare:
o nu au cauza bine definita;
o apar in cazul unei boli artrozice generale;
o reprezinta 45% dintre cazuri;
o apar la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 60 ani;
o de obicei sunt bilaterale;
o prezinta modificari anatomice simetrice;
o mobilitatea in amplitudinile functionale nu este afectata;
o beneficiaza de tratament de balneoterapii.
secundare:
o reprezinta 55% dintre cazuri;
o se dezvolta pe fondul unei cauze locale, precise, care modifica anatomia articulara
(precum displaziile de sold, subluxatiile, graumatismele, infectiile, tumorile)
o de obicei sunt unilaterale.

Debutul este insidios, lent, durerea e cea care alarmeaza pacientul.


Durerea poate avea sediul:
in zona inghinala si radiaza pe fata anterioara a coapsei;
zone trohanteriana si radiaza pe fata externa a coapsei;
zona fesiera si iradiaza pe partea posterioara a coapsei;
durere izolata in genunchi la copii (luxatie de sold nedepistata sau o displazie de sold
nedepistata)
Durerea este de tip mecanic, se agraveaza in mers, in pozitie ortostatica prelungita, la oboseala.
Impotenta functionala apare la inceput sau la urcatul scarilor.
Durerea apare ca o jena. Apoi se instaleaza schiopatatul. Mai poate aparea jena la legarea siretului
(pacientul nu poate face flexia trunchiului).

Examenul se realizeaza:
din pozitie ortostatica si se inspecteaza:
o spinele anterosuperioare
o spinele posterosuperioare
o trohanterele
o plicile subfesiere
din pozitie clinostatica (decubit) si se evalueaza mobilitatea articulara:
o abductia: 15 grade sau deloc
o extensia maxima: 15 grade sau deloc
o rotatia interna
Evolutia este:
lenta
progresiva
invaliditatea se poate instala dupa 7-15 ani de la debutul bolii

Stadii:
1. initial:
apare durere in pozitia ortostatica si in mers prelungit;
oboseala musculara;
reducerea usoara a amplitudinilor articulare;
2. evoluat:
apar dureri si in repaus;
apare limitarea mobilitatii in amplitudinile functionale;
se instaleaza atitudiniile vicioase;
3. final:
durerile sunt intense;
mobilitatea limitata pana la anchiloza;
atitudinile vicioase sunt ireductibile
Observatie: durerea se poate confunda cu cea de sciatic sau de coxita (afectiune inflamatorie).

Igiena soldului:
evitarea:
o ortostatismului prelungit;
o a mersului prelungit;
o a mersului pe teren accidentat;
mentinerea unei greutati corporale normale;
se recomanda mersul pe bicicleta;
se evita pozitiile sezand prelungit pentru ca favorizeaza flexumul excesiv;
se evita:
o schiopatatul (prin purtarea bastonului);
o purtarea incaltamintei cu toc inalt;
se echilibreaza diferenta de lungine dintre membre prin adaugarea de talonete (in cazul in
care diferenta este mai amre de 2 cm);
incaltamintea trebuie sa aiba talpa moale pentru a se evita socurile;
se indica:
o practicarea gimnasticiid e 2-3 ori/zi din pozitia descarcat;
o exercitii cu pastrarea mobilitatii;
o exercitii pentru tonifiere musculara;
posturarile:
o se efectueaza atat ziua cat si noaptea;
o au caracter corectiv si de prevenire a deficientelor;
o au rol in stadiile 1 si 2;
se fac in orteze mobile si fixe (cele fixe se adopta noaptea);
se fac in pozitia corecta cu soldul in abductie usoara, in extensie, in