Sunteți pe pagina 1din 7

8-INTERACTIUNEA RADIATIILOR IONIZANTE SI NEIONIZANTE CU MATERIA

VIE

Definitie

Numim radiaie fenomenul fizic de transmitere la distan a energiei fr a fi nevoie de


un mediu purttor. Studiul complet al unui fenomen radiativ presupune investigarea
mecanismelor i a legilor care guverneaz:
a) producerea lor;
b) propagarea (care, conform definiiei, poate avea loc n vid)
c) absorbia energiei pe care o transport

Clasificare
Dup natura lor, radiaiile pot fi corpusculare i electromagnetice.
Radiaiile corpusculare sunt compuse din particule de substan avnd o anumit energie
cinetic. Ele pot fi subdivizate n funcie de sarcina i masa particulelor transportoare ale
energiei, conform schemei urmatoare:

4
Particule ( 2 )
Ele sunt nuclee de heliu, rezult din
dezintegrarea radiaoctiv de tip alfa, poart
dou sarcini elementare pozitive iar masa lor
este egal cu patru uniti atomice de mas.

0
Particule ( 1 )
Acestea sunt electroni, rezult din
dezintegrarea radiaoctiv de tip beta minus,
Incrcate poart o sarcin elementar negative, numr
electric de mas zero, masa lor fiind egal cu 1/1840
uniti atomice de mas.
0
Particule ( 1 )
Sunt compuse din pozitroni
(antiparticula electronilor) rezult din
Radiaii dezintegrarea radiaoctiv de tip beta plus sau
corpusculare prin generarea de perechi.
1
Protoni, 1 p , care sunt nuclee de hidrogen.
1
Neutre Neutroni, 0 n .
Particule elementare nucleare,
neutre, cu numr de mas 1.

Radiatii electromagnetice

1
Radiaiile electromagnetice sunt emise i absorbite n natur sub form de cuante
(fotoni). Fotonii sunt particule fr mas de repaus, ce transport, fiecare, o cantitate de
energie ce poate fi calculat cu expresia E = h unde h = constanta lui Planck (6,625.1034
Js), iar = frecvena radiaiilor. Masa lor de micare, m, se leag de energie prin formula
lui Einstein: E = mc2, c fiind viteza luminii n vid. Energia lor se exprim n electron-
Voli: 1eV = 1,6.1019 J .
Spectrul radiaiilor electromagnetice este extrem de extins. n funcie de lungimile lor de
und n vid
(= c/ ), acesta se poate reprezenta schemei
urmatoare:
(m)
3
10 lungi

2
medii
10
RADIO
scurte
10

1 ultrascurte TV

1 TEL. MOBILA
10
SATELIT
2
CUPTOARE
10 microunde

103
IR ndeprtat
4
10
IR mediu INFRAROSU (IR)
105
IR apropiat
106
0,7.10
6
VIZIBIL (VIS)
0,4.10
6
7
10
ULTRAVIOLET (UV)
108

9
10

10 RNTGEN (X)
10

1011

10
12
GAMMA ()

Clasificare in functie de energia transportata


n funcie de energia transportat, radiaiile se clasific n radiaii neionizante i radiaii
ionizante. Distincia dintre aceste este convenional, i este legat de efectele asupra
materiei. Dac se iau n considerare energiile de ionizare ale principalilor atomi ce
compun materia vie (H, C, N i O), pot fi considerate ionizante radiaiile ce transport
energie mai mare de 13,6 eV / particul, ceea ce corespunde, n cazul radiaiilor
electromagnetice, la o lungime de und < 100 nm. Pe de alt parte, anumite
macromolecule biologice pot fi ionizate la energii ce depesc 5 eV, lungimea de und
corespunztoare fiind < 200 nm.

2
Pentru simplificare, cnd este vorba de radiaiile electromagnetice, se consider ionizante
radiaiile din domeniile X i Gamma, i neionizante cele din domeniile radio, microunde,
IR, VIS i UV.
Radiaiile corpusculare au importan biologic numai prin efectele lor ionizante.

Raze X - Producere, proprietati, importanta medicala

Radiatiile X generalitati

Sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda mai scurta decat a luminii
si rezulta prin bombardarea unei tinte de tungsten cu electroni de mare viteza .
Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german Wilhem Conrad
Roentgen, in timp ce facea experimente de descarcari electrice in tuburi vidate, respectiv
el a observat ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului razbeau in exterior
raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau corpurile, impresionau placutele
fotografice, etc. El le-a numit raze X deoarece natura lor era necunoscuta. Ulterior au fost
numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.

Natura radiatiilor X
Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de penetrare indirect proportionala
cu lungimea de unda. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat puterea de penetrare
este mai mare. Razele mai lungi, apropiate de banda razelor ultraviolete sunt cunoscute
sub denumirea de radiatii moi. Razele mai scurte , apropiate de radiatiile gama, se
numesc raze x dure.
Radiatiile X se produc atunci cand electronii cu viteza mare lovesc o tinta metalica . O
mare parte din energia electronilor se transforma in caldura iar restul se transforma in
raze x, producand modificari in atomii tintei, ca rezultat al impactului. Radiatia emisa nu
este monocromatica ci este compusa dintr-o gama larga de lungimi de unda.

Tubul de raze X

- Filament incalzit pana la incandescenta.

3
- Electronii emisi de filament sunt accelerati de campul electric dintre catod (filamentul
insusi) si anod (anticatod).
- Energia cinetica a electronilor accelerati este E= e U
- In urma ciocnirii electronilor cu anticatodul iau nastere radiatiile X.

Exista doua mecanisme diferite de interactiune : unul duce la producerea radiatiei de franare,
celalalt la emisia radiatiei caracteristice.

Radiatia X de franare
Electronii cu viteza mare pot trece usor prin invelisul electronic ei sunt franati in campul electric
al nucleului, emitand fotoni. Acest fenomen este caracterizat de o distributie continua a radiatiei
care este mai intensa si deplasata spre frecvente mai mari cu cat energia electronilor este mai
mare. Datele din grafic corespund unei tinte de tunngsten bombardata cu electroni de diferite
energii. Energia maxima a radiatiei corespunde cu lungimea de unda minima:
hc
h max eU
min

hc
min
eU

Rdiatia X de franare
Pe masura ce creste tensiunea de accelerare, limita spectrului continuu se deplaseaza spre
lungimi de unda mai mici.
Limita spectrului continuu si forma lui nu depind de natura elementului anticatodului ci
numai de tensiunea de accelerare.

Radiatia X caractristica
Radiatia X caracteristica este emisa atunci cand electronii cu energie cinetica mare pot
ioniza atomii anticatodului scotand un electron de pe un nivel interior [K, n=1]. Electronii
ramasi tind sa se rearanjeze pentru a aduce atomul in stare de eneregie minima.
Exemplu- radiatia emisa in urma tranzitiei de pe nivelul n=2 pe n=1 se numesc raze K
alfa, iar cele de pe n=3 se numesc K beta, s.am.d.
Fotonii emisi au astfel o energie bine determinata.

4
1 1
k ,n R( Z ) 2 2
2
n k
Legea lui Moseley:

R= constanta lui Rydberg, Z=nr.atomic al elementului emitator, = constanta de ecranare, n si k


numere cuantice principale.

Radiatia X caracteristica
Spectru de linii, frecventa depinde de elementul emitator (prin numarul atomic Z).
Fata de spectrul radiatiilor X de franare, radiatia X caracteristica are frecvente mai mari si
spectrul este mai simplu, avand mai putine linii.
Aceasta proprietate este utilizata ca o metoda de analiza chimica, pentru identificarea
unor elemente.

Proprietatile razelor X
Radiatiille X impresioneaza suportul fotografic, ca si lumina. Absorbtia radiatiilor
depinde de densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica este mai mica,
materialul este mai usor patruns de razele X. Cand corpul uman este expus la radiatiii X,
oasele, cu greutate atomica mai mare decat carnea, absorb in mai mare masura radiatiile
si apar umbre mai pronuntate pe film. Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri
de radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile intunecate de pe film sunt cele mai usoare.

Proprietatile razelor X
Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi platinocianidul de bariu
si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea
material, structura obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se numeste
fluoroscopie.
Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care depinde de lungimea de
unda. Capacitatea razelor X monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu
energia lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei razelor X. Cand
razele X trec printr-o camera de ionizare, se produce un curent electric proportional cu
energia fasciculului incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele X pot
fi vazute intr-un nor atmosferic. Alte proprietati: difractia, efectul fotoelectric, efectul
Compton si altele.

Radiatii corpuscular
Radiatia ionizanta corpusculara este emisa de nuclee radioactive.

5
Pentru a o putea intelege, este util sa cunoastem structura atomului. Un atom se
compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia orbiteaza electroni (incarcati
negativ).

In mod normal, numarul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este egal cu numarul
electronilor din jurul nucleului si atomul este neutru din punct de vedere electric.
Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezulta un electron negativ liber
si un ion incarcat pozitiv. Radiatia ionizanta este radiatia care are suficienta energie
pentru ca in urma interactiei sale cu un atom sa poata expulza un electron de pe orbita
atomului, formand ioni; de aici si numele sau.

In nucleul atomului se gasesc neutroni si protoni. Toti atomii aceluiasi element au acelasi
numar de protoni ; numarul de neutroni poate insa diferi.
Atomii aceluiasi element care au un numar diferit de neutroni se numesc izotopi. In unii
atomi, nucleul este instabil ; asta inseamna ca el are un exces de energie. Acestia sunt
atomii radioactivi. Ei elibereaza surplusul de energie prin dezintegrare.
Dupa eliberarea intregului surplus de energie, atomii devin stabili si nu mai sunt
radioactivi. Timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de substanta
radioactiva se numeste timp de injumatatire.

Tipuri de radiatie ionizanta corpuscular


Exista trei tipuri importante de radiatie ionizanta:
Radiatia Alfa.
Particulele Alfa se compun din doi neutroni (fara sarcina electrica) si doi protoni (incarcati
pozitiv). Cand particulele alfa traverseaza un material solid, ele interactioneaza cu multi atomi pe
o distanta foarte mica. Dau nastere la ioni si isi consuma toata energia pe acea distanta scurta.
Cele mai multe particule alfa isi vor consuma intreaga energie la traversarea unei simple foi de
hartie. Principalul efect asupra sanatatii corelat cu particulele alfa apare cand materialele alfa-
emitatoare sunt ingerate sau inhalate iar energia particulelor alfa afecteaza tesuturile interne, cum
ar fi plamanii.

Radiatia beta
Particula Beta este un electron liber. El penetreaza materialul solid pe o distanta mai
mare decat particula alfa. Efectele asupra sanatatii asociate particulelor beta se manifesta
in principal atunci cand materialele beta-emitatoare sunt ingerate sau inhalate.

Radiatia gama
Radiatia gama (raze gama) se prezinta sub forma de unde electromagnetice sau fotoni
emisi din nucleul unui atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putand fi oprite doar
de un perete de beton sau de o placa de plumb groasa de 15 cm. Radiatia gama este oprita

6
de: apa, beton si, in special, de materiale dense, cum ar fi uraniul si plumbul, care sunt
folosite ca protectie impotriva expunerii la acest tip de radiatie.

Puterea penetranta a radiatiilor

De unde provine radiatia ionizanta?


Suntem permanent expusi la un nivel scazut de radiatie ionizanta din surse naturale:
radiatie cosmica - particulele de energie inalta si razele gamma bombardeaza Pamantul.
Atmosfera planetei actioneaza ca un scut, absorbind o mare parte din energia radiatiei
cosmice. Din acest motiv, cei care locuiesc aproape de nivelul marii sunt expusi la o daza
de radiatii cosmice mai mica decat cei care locuiesc la munte.
radiatie terestra se datoreaza materialelor radioactive care exista in roci si sol:
izotopul radioactiv ai potasiului si produsii de dezintegrare ai uraniului si toriului;
radon constituie cea mai raspandita de radiatie deoarece radonul gazos a existat
dintotdeauna in mediul ambiant. Calea primara prin care el ajunge la noi din pamant este
penetrarea prin fundatia locuintelor.
radiatia naturala din interiorul organismelor noastre purtam inlauntrul nostru a
sursa de radiatie ionizanta imposibil de evitat : radioizotopii potasiu-40 si carbon-14.
Acesti izotopi patrund in organism prin lantul alimentar si prin respiratie.
Radiatia ionizanta provenind din aceste surse constituie ceea ce numim radiatie de fond.

In plus, suntem expusi si la o radiatie artificiala, provenind din:


expunerea medicala (din radiografiile medicale si dentare cu raze X, si din tratamentele
prin iradiere cu cobalt sau injectii cu iod radioactiv);
diverse alte surse (producerea de energie electrica atat in instalatiile clasice sat si in cele
nucleare, transportul si depozitarea materialelor nucleare, programele de testare a
armamentului nuclear, cat si din alte activitati umane, cum ar fi fumatul, arderea gazului
pentru incalzire si gatit, utilizarea fosfatilor ca fertilizatori si privitul la televizorul color).
Trebuie mentionat ca mai mult de 80% din expunerea la radiatie ionizanta se datoreaza
radiatiei de fond.