Sunteți pe pagina 1din 5

XXIV.

AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

Sunt prevazute in art. 121, 123 din Constitutie, in care sunt identificate atat
autoritatile care functioneaza la nivel de baza, respectiv la nivelul comunei si
orasului (municipiului), cat si cele de la nivel intermediar (de la nivelul judetului).
Denumirea sectiunii a 2-a a cap. V din Titlul III de Administratie publica locala si
reglementarea in continutul sau atat a consiliilor locale, cat si a celor judetene,
primarilor si chiar presedintilor de consilii judetene determina concluzia ca
legiuitorul constituant utilizeaza termenul de administratie locala intr-o acceptie
larga, care include toate tipurile de autoritati administrative autonome din unitatile
administrativ-teritoriale.

In art. 121 din Constitutie regasim identificate autoritatile de la nivelul


comunei si al orasului, articolul avand denumirea de Autoritatile comunale si
orasenesti, insa in continutul lui se face referire la consiliile locale alese si primarii
alesi in conditiile legii, rezultand ca denumirea de consiliu localeste denumirea
generica pentru autoritatile administratiei publice de la nivelul de baza.
Constitutia consacra o competenta materiala generala atat pentru
consiliile locale, cat si pentru primari, prevazand ca acestea functioneaza ca
autoritati administrative autonome si solutioneaza treburile publice din comune
si orase.
In acest fel:
Li se stabileste statutul, ele reprezentand autoritati administrative
autonome.
Prin modul de organizare si functionare al administratiei publice in unitatile
administrativ-teritoriale, se deosebeste modul de functionare al statului de drept de
statele de tip totalitar, recunoscandu-se posibilitatea colectivitatilor locale de a fi
administrate prin autoritati pe care ele le aleg, autoritati ale autonomiei locale cu rol
deliberativ si executiv.
In statele de tip totalitar, sunt identificate si functioneaza exclusiv organe ale
administratiei de stat alaturi de cele ale puterii de stat, cele judecatoresti si ale
procuraturii, situatie existenta si in Romania pana in decembrie 1989.
Consiliilor locale li se recunoaste prin art. 121 si denumirea specifica in functie
de tipul localitatii unde sunt alese si functioneaza, respectiv cea de consilii
comunale si consilii orasenesti.

La nivelul judetului regasim, ca si la nivelul de baza, un organ deliberativ,


care este consiliul judetean, si un organ executiv, care este presedintele consiliului
judetean.

Constatam ca atat la nivel local in sens restrans, cat si la nivel judetean, rolul
deliberativ este incredintat unor organe colegiale, iar rolul executiv unor organe cu
caracter unipersonal. In acest fel, sistemul nostru de drept valideaza conceptia
franceza napoleoniana de organizare a administratiei publice potrivit careia a
delibera este misiunea mai multor persoane, pe cand a executa este bine sa fie
sarcina unuia singur.
Cat priveste presedintele consiliului judetean, pana la revizuirea din 2003
a Constitutiei, el nu era recunoscut de Legea fundamentala. In prezent, existenta lui
este validata constitutional prin art. 123, alin. (4) (anterior neexistent in
Constitutie), potrivit caruia intre prefecti, ca reprezentanti ai Guvernului in teritoriu
pe de o parte, si consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si
presedintii acestora, pe de alta parte, NU EXISTA RAPORTURI DE
SUBORDONARE. Inexistenta unor asemenea raporturi isi afla sursa in caracterul
autonom al acestor autoritati publice, autonomia excluzand subordonarea intre
autoritatile publice autonome pe de o parte si orice alte autoritati publice centrale
sau locale pe de alta parte, precum si subordonarea uneia fata de cealalta.
Faptul ca o categorie are rol deliberativ si una rol executiv nu le plaseaza in
raporturi de subordonare a executivului fata de deliberativ. Obligatia de a transpune
in practica hotararile consiliilor locale si judetene pe care o au primarii si presedintii
de consilii judetene nu releva o forma de subordonare, ci reprezinta realizarea
misiunii acestor autoritati de a solutiona toate treburile publice stabilite potrivit
legii, cu exceptia celor care sunt date in sarcina altor autoritati publice centrale sau
locale.
Aceasta reprezinta o reflectare a principiului subsidiaritatii in raporturile
dintre administratia locala si alte autoritati publice.
Natura raporturilor existente intre administratia de la nivelul comunei sau
orasului si cea de la nivelul judetului este determinata si de art. 6 din legea
organica, acesta facand referire doar la autoritatile autonome, nu si la cele de nivel
statal, cum este prefectul. Astfel, se prevede ca raporturile dintre autoritatile
administratiei publice locale din comune, orase si municipii si cele de la nivel
judetean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii,
cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.
Totodata, textul prevede expres ca, in relatiile dintre organele deliberative, respectiv
consiliile locale si judetene, si cele executive, nu exista raporturi de subordonare.

Precizam totodata faptul ca, spre deosebire de celelalte 3 categorii de


autoritati, respectiv consiliile locale, primari si consiliul judetean, care se regasesc
reglementate in mod distinct in 2 articole ale Constitutiei, respectiv 121 si 122,
presedintelui consiliului judetean nu ii este consacrat un articol distinct prin care sa i
se recunoasca statutul si misiunea, ceea ce a determinat ca in doctrina, legislatie si
la nivelul abordarii in practica guvernamentala, sa existe discutii cu privire la
statutul sau calitatea de organ al administratiei publice din unitatile administrativ-
teritoriale pe care o are presedintele de consiliu judetean.
Aceasta cu atat mai mult cu cat alin. (5) al art. 123 din Constitutie, care
reglementeaza dreptul prefectului de a ataca in fata instantelor de contencios
administrativ actele organelor administratiei publice locale, limiteaza acest drept la
actele primarului, ale consiliului local si ale celui judetean, fara a mentiona si actele
presedintelui de consiliu judetean. De aici vine dilema daca actele presedintelui
consiliului judetean pot sau nu sa faca obiectul actiunii prefectului, problema
solutionata diferit si de legislatie, insa apreciem ca, intr-o viitoare regandire, inclusiv
la nivel constitutional a reglementarii administratiei locale, trebuie recunoscut
dreptul prefectului de a ataca actele tuturor celor 4 categorii de organe deliberative
si executive existente la nivel local si judetean.

Precizam referitor la competenta materiala faptul ca, in vreme ce la


consiliile comunale si orasenesti se consacra o plenitudine de competenta,
acestea putand sa rezolve treburile publice din localitatile unde functioneaza,
competenta consiliului judetean este limitata la coordonarea activitatii
consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes
judetean.
Consiliul local

Reprezinta organul deliberativ al autonomiei locale constituit prin scrutin


universal si direct pe baza votului de lista.
Fiind un organ colegial, NUMARUL MEMBRILOR sai este diferit in functie de
numarul locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva comunicat de
Institutul national de statistica si el variaza intre 9 si 31 de membri. Face exceptie
municipiul Bucuresti, care are un statut special, care determina nu numai un
numar superior celorlalti, respectiv 55 de consilieri, ci si denumirea specifica a
organelor deliberative si executive ale capitalei, respectiv consiliu general si primar
general. Acestora li se adauga consiliile locale existente la fiecare dintre cele 6
sectoare, al caror numar se stabileste in functie de numarul locuitorilor din sectorul
respectiv.

CONSTITUIREA consiliilor locale parcurge o anumita PROCEDURA prevazuta


de lege, in interiorul careia se constituie comisii de validare, se instituie functia de
presedinte al sedintei de constituire, care, ca si la Parlament, este conferita
membrului organului colegial celui mai in varsta, care este ajutat de cel mai tanar
dintre consilieri si respectiv parlamentari.
Hotararile de validare sau de invalidare a calitatii de membru (de consilier?)
sunt acte administrative, care pot fi atacate in contenciosul administrativ dupa o
procedura bazata pe o celeritate deosebita, in sensul ca nu se parcurge procedura
prealabila prevazuta de lege, instanta este obligata sa se pronunte in 30 de zile, iar
hotararea nu este supusa cailor de atac (este definitiva).
Ca regula, actiunile in contenciosul administrativ sunt precedate de
parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, prin care se incearca
solutionarea pe cale amiabila a potentialului litigiu prin revocarea in tot sau in parte
a actului vatamator, cu exceptia situatiilor in care legea prevede in mod expres
(atat legea-cadru 554/2004, cat si legi speciale) ca respectiva procedura nu se
parcurge.
Validarea mandatului de consilier local atrage dupa sine depunerea
juramantului, care se realizeaza de catre toti titularii de functii si demnitati publice
alese sau numite si de functionarii publici la intrarea in corpul functionarilor publici.
Constituirea consiliului local se realizeaza in momentul in care majoritatea
absoluta a membrilor a fost validata si a depus juramantul.

ATRIBUTIILE CONSILIULUI LOCAL


Prin modificarile aduse Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale in
anul 2006, s-a modificat filosofia de reglementare a atributiilor autoritatilor
administratiei publice locale, in sensul ca legiuitorul opereaza o clasificare a acestor
atributii, o identificare a categoriilor de domenii in care consiliul local isi desfasoara
activitatea, urmand ca in interiorul fiecarei categorii sa identifice atributiile prin care
aceasta se exercita.
Pentru consiliul local, legiuitorul identifica 5 categorii de atributii,
respectiv:
I. Pt organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului si al tuturor
institutiilor, serviciilor, regiilor si societatilor de interes local
II. Pt dezvoltarea economico-sociala si de mediu a localitatii
III. Atributii privind administrarea domeniului public si privat al unitatii
administrativ-teritoriale
Precizam ca, prin art. 136 din Constitutie, Legea nr. 213 din 1998 privind
bunurile proprietate publica si Codul civil, sunt consacrate doua mari tipuri de
proprietate, respectiv cea publica si cea privata. Proprietatea publica poate apartine
doar statului si unitatilor administrativ-teritoriale, formand ceea ce inseamna
domeniul public al acestora. Proprietatea privata poate sa apartina oricarui subiect
de drept public sau privat, inclusiv statului sau unitatilor administrativ-teritoriale,
formand domeniul privat al acestora. Administrarea ambelor tipuri de domenii se
realizeaza de consiliul local in calitatea lui de organ deliberativ.
IV. Gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni
V. Atributii de cooperare in plan intern si extern

Legea recunoaste unitatilor administrativ-teritoriale un drept de infratire.


(Consiliile locale pot si ele sa coopereze in cadrul Romaniei, dar si pe plan
international.)

FUNCTIONAREA CONSILIULUI LOCAL


Forma de lucru a consiliului local, ca a oricarui organ colegial, este sedinta,
care poate avea caracter ordinar, in fiecare luna, si extraordinar, atunci cand situatii
care reclama urgenta solutionarii impun la solicitarea primarului sau a unei treimi
din numarul membrilor consiliului.
Mandatul Consiliului local este de 4 ani si se exercita de la data constituirii
pana la data declararii ca legal constituit a consiliului local nou-ales. El poate fi
prelungit numai prin lege organica si numai in caz de razboi sau catastrofa.

SPETA: prin legea nr. X din data de Y, se prevede ca alegerile pentru


autoritatile administratiei publice locale si alegerile parlamentare urmeaza sa se
realizeze la aceeasi data, stabilita pentru luna noiembrie a anului in curs. In
fundamentarea acestei solutii, se invoca faptul ca ea produce consecinte
economico-financiare pozitive, in sensul ca aduce economie la bugetul de stat, dat
fiind faptul ca cele 2 tipuri de alegeri se organizeaza la aceeasi data, ceea ce
diminueaza costurile lor. Reglementarea respectiva genereaza un litigiu, in care se
invoca exceptia de neconstitutionalitate a legii respective, dat fiind faptul ca ea
incalca cadrul constitutional si legal cu privire la mandatul autoritatilor
administratiei publice locale.
Ce solutie se poate pronunta la nivelul instantei judecatoresti si a celei de
contencios constitutional?

Sedintele consiliului local se desfasoara ca regula in limba romana, care


este limba oficiala in stat, insa, in dezvoltarea art. 120 alin. (2) din Constitutie, este
recunoscuta posibilitatea ca sedinta sa se desfasoare si in limba minoritatii
nationale, care are o pondere semnificativa intr-o anumita localitate, cu obligatia
pentru primar de a asigura traducerea in limba oficiala a statului si precizarea ca
actele intocmite sau adoptate vor fi in limba romana.

Ca regula, hotararile consiliului local se iau cu majoritatea simpla, respectiv


majoritatea consilierilor prezenti, cu conditia de a fi intrunit cvorumul, care este
jumatate+1 din nr consilierilor. Exista si situatii de exceptie, cand hotararile se iau
fie cu majoritatea absoluta, fie cu majoritatea calificata de 2/3, in aceasta ultima
categorie fiind hotararile privind patrimoniul.

Dizolvarea consiliului local reprezinta modalitatea de incetare a mandatului


acestuia ca organ colegial inainte de incetarea mandatului de 4 ani prevazut de
lege. Exista doua forme de dizolvare:
1) Dizolvare de drept
Aceasta intervine in situatiile in care Consiliul local nu se intruneste in sedinte
timp de 2 luni consecutiv, nu adopta hotarari timp de 3 sedinte consecutiv sau nu
mai este intrunit numarul de consilieri necesari pentru functionarea valabila a
consiliului, respectiv jumatate+1 si numarul nu se poate completa cu supleanti.
2) Dizolvarea prin referendum
Aceasta intervine la initiativa a cel putin 25% din cetatenii cu drept de vot
inscrisi pe listele electorale.
Organizarea referendumului intra in sarcina unei comisii numite prin ordin al
prefectului, caruia ii este de altfel adresata si cererea de dizolvare, comisie in care
se regasesc atat reprezentanti ai autoritatilor locale si judetene, cat si un judecator
de la judecatoria in a carei jurisdictie se afla localitatea. Pentru a fi valabil, este
necesara prezenta la referendum a cel putin jumatate+1 din numarul total al
locuitorilor.
Referendumul reprezinta, indiferent de tipul lui, o forma de exercitare directa
a suveranitatii de catre popor, iar recunoasterea organizarii lui pentru dizolvarea
consiliului local si respectiv demiterea primarului trebuie raportata la principiul
consultarii care guverneaza modul de organizare a administratiei publice locale
asupra oricaror probleme care privesc colectivitatea teritoriala.

Actele consiliului local poarta denumirea de hotarari si ele pot avea


caracter individual, atunci cand sunt destinate unui subiect de drept determinat,
sau caracter normativ, cand sunt de generala aplicabilitate si opozabilitate. Ca
regula, cele cu caracter individual produc efecte de la momentul comunicarii, iar
cele normative de la momentul publicarii in formele prevazute de lege, respectiv
afisare, publicarea in Monitoarele Oficiale ale judetelor etc.

Suspendarea mandatului de consilier local se poate realiza ca si in cazul


celorlalte autoritati ale administratiei locale numai sub forma suspendarii de drept,
respectiv in cazul arestarii preventive.