Sunteți pe pagina 1din 5

DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARULUI PUBLIC

Modul in care este reglementat statutul juridic al functionarului public, atat


sub aspectul drepturilor, indatoririlor, al regimului raspunderii, al modalitatilor de
nastere, incetare si modificare a raportului de serviciu determina concluzia ca legea
recunoaste in mod implicit un drept la cariera pentru functionarul public, care
este unanim recunoscut de doctrina si rezulta din substanta reglementarilor legale,
chiar daca nu este intotdeauna consacrat expres in sistemele de drept privind
functionarul public. Legea-cadru in materie, consacrand ca principiu care
guverneaza exercitarea functiei publice stabilitatea si ca misiunea pentru ANFP
crearea unui cod de functionare profesionist, stabil si neutru dpdv politic recunoaste
in mod implicit acest drept pentru functionarul public si il dezvolta printr-o HG care
reglementeaza cariera functionarului public.

Indatoririle functionarului public au ca specific faptul ca se impart in doua


mari categorii:
A. indatoriri de serviciu, care privesc realizarea efectiva a atributiilor profesionale
ale acestuia
B. indatoriri care privesc viata privata a functionarului public, caruia nu ii
este ingaduit de principiu ca, in afara programului de serviciu, sa aiba o conduita
care sa afecteze prestigiul, onorabilitatea corpului de functionari publici
Astfel de indatoriri revin si altor categorii, cum ar fi judecatorii, demnitarii
locali sau centrali care fac parte din categoria functionarilor publici in sensul larg al
termenului.

Legea 188 consacra indatoriri care privesc atat realizarea atributiilor de


serviciu (de a-si indeplini cu profesionalism si potrivit legii indatoririle, indatorirea
de confidentialitate si de pastrare a secretului de serviciu si a secretului de stat, de
a respecta ordinul superiorului ierarhic, de a rezolva la timp lucrarile repartizate
corelativ cu interdictia de a primi direct de la petitionari cereri care intra in
competenta lor de solutionare), cat si indatoriri care privesc fie numai viata lor
privata, fie si pe cea profesionala, cum ar fi:
1. indatorirea de rezerva, care obliga functionarul sa se abtina de la fapte care ar
putea afecta prestigiul autoritatii din care face parte al altor persoane fizice sau
juridice sau al corpului functionarilor publici
2. de a respecta normele de conduita civica si profesionala astfel cum sunt ele
consacrate de Legea nr. 7/2004 privind codul de conduita etica si profesionala si
alte acte normative
3. indatorirea de a se abtine in permanenta de la exprimarea convingerilor lor
politice. Precizam ca functionarii publici ca regula au dreptul de asociere politica,
inclusiv prin art. 40 din Constitutie , insa chiar Constitutia recunoaste existenta unor
categorii de functionari carora le este interzis sa faca parte dintr-un partid politic,
intre care se regasesc:
- magistratii
- judecatorii Curtii Constitutionale
- personalul din armata (functionari in sens larg)
- politistii
- alte categorii de functionari publici (functionari in sens restrans) care se supun
statutului general sau unor statute speciale.
Ex: inaltii functionari publici au interdictia apartenentei la un partid politic sub
sanctiunea destituirii din functie.
Aceeasi sanctiune este recunoscuta si pentru secretarii de unitati
administrativ-teritoriale. Functionarii de conducere, ca regula, au dreptul de a fi
membri ai unui partid sau organizatii cu caracter politic, insa nu pot face parte din
organele de conducere ale acestora.
Cat priveste ordinul superiorului ierarhic, acesta are un regim complex, in sensul ca,
pe de o parte, el este recunoscut ca indatorire a functionarului de a se conforma lui,
iar, pe de alta parte, este recunoscut si dreptul functionarului de a refuza in scris si
motivat indeplinirea ordinelor pe care le considera ilegale. Daca seful ierarhic
persista si formuleaza in scris dispozitia ilegala, functionarul public este obligat a o
executa cu exceptia cazului in care este vadit ilegala, situatie in care are obligatia
sa aduca la cunostinta superiorului autorului dispozitiei ilegale imprejurarea
respectiva. In acest fel, se incearca realizarea unui echilibru intre obligatia de
supunere si de subordonare ierarhica specifica administratiei, cu exigentele
principiului legalitatii care este fundamental pentru statul de drept si pentru
administratie.

PERFECTIONAREA PROFESIONALA
Reprezinta in egala masura un drept si o indatorire pentru functionarul public,
ceea ce a determinat ca Legea nr. 554/2004 sa ii consacre o sectiune distincta in
care sunt reglementate ambele componente ale regimului sau juridic.
Dreptul la perfectionarea profesionala instituie pentru autoritatile publice
obligatia de a-si prevedea sumele de bani necesare sustinerii financiare a acestui
drept. Functionarilor le este recunoscut ca, pe perioada studiilor organizate la
initiativa sau cu acordul autoritatii, sa beneficieze atat de salariu, cat si de celelalte
drepturi financiare, inclusiv costul acestor cursuri. In cazul in care durata cursurilor
depaseste 90 de zile, functionarul public are obligatia sa se angajeze in scris ca va
lucra in administratia publica o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, care se stabileste
in functie de perioada de perfectionare, iar in cazul in care nu respecta aceasta
indatorire, va suporta consecintele financiare in sensul restituirii in tot sau in parte
sumele achitate.
Nu constituie forme de perfectionare care sa atraga finantarea din bugetul de
stat sau local studiile universitare si cele de doctorat (masteratul da).

CARIERA FUNCTIONARULUI PUBLIC


Notiunea de cariera evoca evolutia in timp a functionarului public din
momentul nasterii pana in momentul incetarii raportului de serviciu, inclusiv
modalitatile de modificare si suspendare a raportului de serviciu si regimul
raspunderii acestuia.
Elementele de cariera care contureaza cariera functionarilor publici au
unele suport constitutional nu numai in art. 73 alin. (3) lit. j, care trimite la o lege
organica de reglementare a statutului functionarului public, ci si in alte texte
constitutionale, cum ar fi:
- impunerea conditiei cetateniei romane si a domiciliului in Romania pt functionari si
demnitari
- impunerea indatoririi de buna-credinta si de depunere a juramantului consacrata
de art. 54
Conditiile de ocupare a unei functii publice, astfel cum sunt ele
conturate de art. 54 vizeaza atat dezvoltarea si capacitatea de exercitiu a
persoanei, cat si conditii care privesc:
- pregatirea, studiile
- conditii de moralitate care vizeaza inexistenta in cazierul judiciar a unei infractiuni
care l-ar face incompatibil cu functia sau in cazierul administrativ a unei sanctiuni,
respectiv destituirea in ultimii 7 ani.
- In aceeasi categorie se inscrie si interdictia de a fi desfasurat activitatea de politie
politica definita potrivit legii.
Intrarea in corpul functionarilor publici in toate sistemele nationale,
inclusiv in cel european care promoveaza sistemul de cariera, se face prin concurs
care concretizeaza recrutarea in functia publica in sensul dobandirii unui statut care
nu a existat anterior, recrutarea.
Pe langa aceasta, exista si promovarea, transferul, redistribuirea si alte
modalitati care privesc persoane care au deja statutul de functionar public. In
organizarea concursului, sunt implicate potrivit legii atat autoritatea din structura
careia face parte functia publica, cat si Agentia Nationala a Functionarilor Publici,
datorita rolului pe care il exercita in derularea carierei corpului functionarilor publici.
Persoanele care au promovat concursul si nu au vechime in functia publica
urmeaza o perioada de stagiu, a carei durata este diferita in functie de clasa careia
ii apartine functia publica, respectiv 12 luni clasa I, 8 luni clasa II si 6 luni clasa III. In
functie de calificativul obtinut, persoana poate fi sau eliberata din functie (calificativ
Necorespunzator), sau definitivata in functie (restul calificativelor).
Juramantul este actul specific nasterii unui raport de serviciu ca si a unui
raport de demnitate publica. La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarii
depun un juramant al carui continut este prevazut de lege in termen de 3 zile de la
emiterea actului de numire, iar refuzul de a-l depune atrage revocarea actului de
numire.

Promovarea si evaluarea
Evaluarea functionarilor publici ca regula se face in fiecare an, cu exceptia
inaltilor functionarilor publici care au un regim special, si se concretizeaza in
acordarea unor calificative care pot determina fie promovarea in functia publica, fie
eliberarea din functia publica, in cazul calificativului Necorespunzator, care este
acordat timp de 2 ani.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei functionarilor publici,
care se face prin concurs organizat in conditiile actelor normative adoptate in baza
Legii nr. 188/1999. Pe langa promovarea obisnuita, exista si un sistem de promovare
rapida pentru functionarii care au obtinut statutul de manager public sau
indeplinesc conditiile prevazute de lege.

ACORDURILE COLECTIVE SI COMISIILE PARITARE


Comisiile paritare exista si in dreptul european al functiei publice si sunt
formate din reprezentanti atat ai conducerii, cat si ai functionarilor publici, respctiv
ai sindicatului reprezentativ acolo unde acesta este constituit. Ele au misiunea sa
contribuie la imbunatatirea conditiilor de munca ale functionarilor publici.
Acordurile colective reprezinta corespondentul contractelor colective din
dreptul muncii, ele modificand dreptul functiei publice, in sensul ca acesta nu mai
este exclusiv reglementat, cum era pana la introducerea lor, ci devine un drept
partial negociat, functionarii publici putand negocia cu autoritatea si cuprinde in
acordurile colective aspecte care privesc sanatatea si securitatea in munca,
perfectionare profesionala, utilizarea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor de
munca, programul de munca, precum si alte aspecte care privesc protectia celor
alesi in organele de conducere sindicala.
Comparandu-le cu contractele colective de munca, rezulta ca sfera
problemelor pe care ele le pot cuprinde este prestabilita de legiuitor in mod limitativ
si este mai redusa decat cea de la contractele colective de munca. Nici in
contractele colective, nici in acordurile colective nu pot fi negociate si prevazute
clauze care sunt reglementate de lege, cum ar fi salarizarea din sectorul bugetar,
indiferent ca este vorba de functionari sau salariati.

RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI


Este atrasa de incalcarea cu vinovatie a indatoririlor de serviciu ale acestora si
imbraca formele raspunderii disciplinare, civile, penale sau contraventionale. Toate
acestea sunt forme de raspundere subiectiva, impunand vinovatia faptuitorului si
au un subiect calificat, respectiv functionarul public.
Legea prevede expres pentru a-l proteja pe functionar:
- ca raspunderea lui nu se poate angaja daca a actionat in respectul normelor legale
si al celor administrative aplicabile autoritatii din care face parte
- ca poate sa atace in contenciosul administrativ actele de sanctionare pe care le
considera nelegale; corelativ, acest drept este recunoscut si persoanei care se
considera vatamata in drepturile sau interesele sale legitime de un act
administrativ.

1) Raspunderea disciplinara are ca specific:


- legalitatea abaterilor disciplinare si a sanctiunilor care pot fi aplicate, care sunt
prevazute de lege
- existenta unei comisii de disciplina, organ colegial format din reprezentanti ai
conducerii si ai functionarilor, care cerceteaza fapta si propun sanctiunea,
propunerea fiind obligatorie pentru conducere, care nu poate aplica o sanctiune mai
grava, dar poate una mai usoara. Singura sanctiune ce se poate aplica direct este
mustrarea scrisa, care este o sanctiune morala.
2) Raspunderea civila intervine pentru pagubele sau daunele suportate de
autoritate sau pentru nerestituirea in termen legal a sumelor acordate necuvenit.
Procedural, se emite un ordin sau dispozitie de imputare, care se suporta de catre
functionarul vinovat.
3) Raspunderea penala intervine, ca si cea contraventionala, pentru
faptele savarsite de functionari in exercitarea atributiilor de serviciu. In cazul
trimiterii in judecata a functionarului pentru una dintre faptele prevazute de lege
(art. 54, lit. h), conducatorul entitatii poate dispune suspendarea raportului de
serviciu.

MODIFICAREA RAPORTULUI DE SERVICIU


Are la baza principiul mobilitatii, potrivit caruia este admisa modificarea
raportului de serviciu atat in interesul autoritatii pentru imbunatatirea activitatii
acesteia, cat si in interesul functionarului pentru dezvoltarea carierei sale. Legea
prevede limitativ delegarea, detasarea, mutarea in alta structura din cadrul
autoritatii publice, exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice, precum si
transferul care poate fi atat la cererea functionarului, cat si in interesul serviciului.
Precizam ca in Codul muncii, transferul nu mai e prevazut pt salariati.
Legea reglementeaza pentru protectia functionarului nu numai conditiile,
procedura aplicarii acestor masuri, ci si situatiile in care functionarul poate sa refuze
interventia uneia dintre formele de modificare dispusa de autoritate.
SUSPENDAREA RAPORTULUI DE SERVICIU
Semnifica intreruperea exercitarii acestuia atat in situatiile prevazute de lege
care atrag suspendarea de drept a raportului de serviciu (ex.: functionarul exercita o
functie de conducere sindicala sau este arestat preventiv), cat si la initiativa
functionarului in anumite situatii, cum ar fi participarea la campania electorala, la
greva, cresterea copilului pana la 2 ani sau peste 2 ani in cazul copiilor care sufera
de anumite maladii.
Pe perioada suspendarii, postul poate fi ocupat numai pe perioada
determinata, fiind rezervat astfel functionarului care isi poate relua activitatea ca
urmare a emiterii unui act administrativ la incetarea cauzei ce a determinat
suspendarea.

INCETAREA RAPORTULUI DE SERVICIU


Are loc prin simetrie prin acelasi gen de act juridic administrativ prin care s-a
nascut raportul de serviciu. Ea se poate realiza prin mai multe modalitati care de
asemenea sunt prevazute limitativ de lege, tot pentru a-l proteja pe functionar,
respectiv de:
- de drept (ex.: pensionarea pentru atingerea limitei de varsta)
- prin acordul partilor consemnat in scris
- prin eliberarea din functia publica
- prin destituire in cazul savarsirii unei abateri grave sau a mai multora repetate
- prin demisie, care este un act unilateral de vointa care nu trebuie sa fie aprobata,
insa trebuie sa se respecte un termen de preaviz pentru a nu se deregla activitatea
entitatii.
Unele dintre motivele pentru care inceteaza raportul de serviciu nu sunt
imputabile functionarului, cum ar fi reorganizarea sau schimbarea sediului intr-o
localitate unde functionarul nu se poate muta.
Pt protectia acestuia, legea a creat corpul de rezerva, in care sunt pastrati
timp de 2 ani functionarii aflati intr-o atare situatie , de unde pot fi redistribuiti in
conditiile legii pe o functie publica echivalenta dintr-o alta autoritate sau institutie
publica. Pote fi vorba si de o functie inferioara sau in conditii diferite fata de cele
prevazute de lege, daca functionarul public consimte expres la aceasta.
Prevederile statutului functionarului public se completeaza cu
legislatia muncii, precum si cu dispozitiile civile administrative sau penale,
in masura in care nu contravin prevederilor legale.

Evidenta sanctiunilor disciplinare aplicabile unui functionar public se


regaseste intr-un document numit cazier administrativ, unde sunt mentionate
toate sanctiunile disciplinare cu precizarea ca legea prevede termenele in care
intervine stergerea unora dintre acestea. Cazierul administrativ se utilizeaza in
anumite imprejurari care vizeaza evolutia in cariera sau participarea functionarului
in diferite comisii sau activitati unde legea prevede emiterea lui.