Sunteți pe pagina 1din 7

IV.

HOTARARILE GUVERNULUI
Reprezinta actul tipic prin care Guvernul realizeaza competenta sa originara,
aceea de a pune in executare legea, prevazuta expres de art. 108, alin. (2)
din Constitutie.
Ca NATURA JURIDICA, Hotararile de Guvern sunt acte administrative, care,
din punctul de vedere al INTINDERII EFECTELOR LOR, pot avea:
a) caracter individual, atunci cand se refera la un subiect determinat de drept
(numirea unui prefect sau subprefect)
b) caracter normativ, atunci cand produc efecte general obligatorii si au
opozabilitate erga omnes
Precizam ca nu toate legile adoptate de Parlament se pun in aplicare prin
hotarari ale Guvernului. Exista situatii in care legile trimit la acte normative
specifice, altele decat hotararile Guvernului, atunci cand autoritatea publica pe care
legea o reglementeaza are caracter autonom si excede prin statutul sau diviziunii
clasice a puterilor in stat. Un asemenea statut exclude solutia ca organizarea si
functionarea unei autoritati autonome sa fie reglementate prin acte adoptate de
Guvern. Exemplu: Legea Curtii de Conturi nr. 94/1992 prevede ca organizarea si
desfasurarea activitatilor specifice acestei autoritati publice se reglementeaza
printr-un act juridic cu caracter normativ denumit Regulamentul de organizare si
desfasurare a activitatilor specifice (RODAS), care se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
In dezvoltarea si pentru punerea in executare a legilor organice privind
Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala, Autoritatea de Supraveghere Fiscala
(ASF) si BNR, aceste autoritati publice adopta acte normative specifice prin care
sunt dezvoltate prevederile legale si se reglementeaza organizarea si functionarea
acestor autoritati autonome.
O alta situatie speciala o reprezinta codurile (cele 4 coduri de drept
substantial si de drept procesual civile si penale), fiind puse in aplicare prin legi de
punere in aplicare. Precizam ca Constitutia enumera codurile ca o categorie
distincta de legi, care se aproba tot prin lege, atunci cand reglementaza in art. 75
procedura de adoptare a legilor (Sesizarea camerelor).

TRASATURILE HOTARARILOR DE GUVERN:


In calitatea lor de acte administrative (1), hotararile Guvernului se supun
controlului de legalitate (2) exercitat de instantele judecatoresti de contencios
administrativ in baza art. 52 si 126 alin. (6) din Constitutie si a Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
(3) Ca si Ordonantele Guvernului, Hotararile se semneaza de prim-ministru si
se contrasemneaza de ministri care au sarcina punerii lor in executare si se publica
in Monitorul Oficial sub sanctiunea cea mai drastica a inexistentei lor. Se admite o
exceptie insa, care vizeaza hotararile cu caracter militar, care, din ratiuni care tin de
obiectul lor de reglementare, care afecteaza valori esentiale, cum este securitatea
nationala, se comunica numai institutiilor interesate.
V. ACTELE ADMINISTRATIEI CENTRALE DE SPECIALITATE
Sectiunea I a cap. V din Titlul III al Constitutiei, care reglementeaza
administratia centrala de specialitate, nu contine prevederi cu privire la actele care
emana de la autoritatile care compun acest tip de administratie. Dispozitii cu privire
la actele sale (ale administratiei centrale) regasim in:
- Legea Guvernului nr. 90/2001
- Legea 24/2000 cu privire la normele de tehnica legislativa
- in actele normative care reglementeaza distinct organizarea si functionarea
acestui tip de organe administrative, de regula Hotarari ale Guvernului, dar pot fi si
legi organice sau ordinare
(Prin MCV se monitorizeaza activitatea Romaniei (si a Bulgariei) de catre UE.)
De la aceste autoritati administrative, subordonate sau autonome, emana
acte juridice cu caracter normativ sau individual care poarta denumiri diferite,
cum ar fi ordine, instructiuni, precizari, norme, norme metodologice, circulare.
Exista situatii in care 2 sau mai multe autoritati centrale procedeaza la
emiterea in comun a unui asemenea act, in contextul in care legea pe care o pun in
aplicare se circumscrie obiectului lor de activitate.
Exemplu: (o reglementare cu privire la salarizare) legile salarizarii se pun in aplicare
prin ordine care se emit in comun de Ministerul Muncii si cel al Finantelor publice.
Actele administrative cu caracter normativ care emana de la aceste
autoritati se publica obligatoriu in Monitorul Oficial sub aceeasi sanctiune
a inexistentei in caz contrar. Cele cu caracter individual, ca regula, se
comunica, exceptie facand situatiile in care legea prevede altfel.

VI. ACTELE ADMINISTRATIEI PUBLICE AUTONOME LOCALE


Aceasta este formata din organe colegiale care au caracter deliberativ si
unipersonale, care au caracter executiv, in concret consiliile locale si judetene si,
respectiv, primarii si presedintii consiliilor judetene.
Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale consacra un capitol distinct
actelor acesteia, prevazand ca, in exercitarea atributiilor conferite de lege:
- consilile locale si judetene adopta hotarari
- primarii si presedintii de consilii judetene emit dispozitii
Acestea pot avea caracter normativ sau individual si, ca regula, produc efecte
juridice din momentul publicarii (cele normative) sau al comunicarii (cele
individuale).

VII. ORDINUL PREFECTULUI


In calitate de reprezentant al Guvernului in teritoriu, emite in exercitarea
atributiilor sale ordine care pot avea caracter normativ sau individual.
Reglementari cu privire la regimul lor juridic regasim in Legea 340/2004 cu
privire la organizarea si functionarea acestei institutii.

VIII. TRATATELE INTERNATIONALE CA IZVOARE DE DREPT ADMINISTRATIV


Reglementari privind tratatul international regasim atat in Titlul II consacrat
drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, cat si in Titlul III, cap. privind
Presedintele Romaniei, precum si in Titlul I, care consacra in art. 11 raportul dintre
dreptul intern si cel international.
Un regim specific au tratatele constitutive ale UE si celelalte reglementari
care emana de la nivelul UE, care, potrivit art. 148, alin. (2), au prioritate fata de
dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de
aderare.
Din coroborarea art. 11, 20 si 91 din Constitutie, rezulta urmatorul regim
juridic al tratatelor internationale ca izvor de drept in general:
a) calitatea de izvor de drept este recunoscuta prin Constitutie tratatului, nu
legii de ratificare a acestuia, obligatiile statelor nascandu-se din momentul incheierii
lor
b) tratatele se ratifica de catre Parlament intr-un termen rezonabil
c) incheierea unui tratat international implica atat cei doi sefi ai executivului, cat si
Parlamentul, respectiv Guvernul le negociaza, Presedintele le incheie in calitatea sa
de sef de stat si avand functia de reprezentare, iar Parlamentul, in calitatea sa de
organ reprezentativ suprem le ratifica
Prin ratificare, tratatele devin parte a dreptului intern.
Prin art. 20 se instituie preemptiunea/prioritatea actelor internationale privind
drepturile omului la care Romania este parte asupra normelor interne care
reglementeaza aceasta materie, cu exceptia situatiei in care normele interne contin
prevederi mai favorabile. Se instituie de asemenea obligatia ca interpretarea si
aplicarea prevederilor constitutionale in materia drepturilor si libertatilor cetatenesti
sa se faca in concordanta cu toate actele internationale in materie incepand cu
Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de ONU in 1948.
Pentru ca un tratat international sa reprezinte izvor de drept administrativ, el
trebuie sa intruneasca (1) conditiile generale de validitate ale unui act
international, la care se adauga (2) obiectul sau de reglementare, care trebuie
sa vizeze relatii sociale din sfera administratiei publice si (3) caracterul de
aplicabilitate directa, imediata a actului international.

Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ

I. CUTUMA (OBICEIUL)
In unele state are veritabila forta juridica, recunoscuta ca izvor de drept, chiar
la nivel de lege fundamentala, Romania facand insa parte din tarile care,
recunoscandu-i o anumita influenta asupra formarii si aplicarii dreptului, nu a
calificat-o ca izvor expres al dreptului administrativ.
Actuala Constitutie obliga la regandirea acestei viziuni, ea impunand prin art.
44, alin. (6) titularului unui drept de proprietate de a respecta sarcinile privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si a tuturor sarcinilor care,
potrivit legii sau obiceiului, reprezinta izvor de drept.

Art. 120 reglementeaza principiile care guverneaza administratia publica


locala, intre care se regaseste si autonomia locala, inteleasa ca un drept si o
capacitate efectiva de care dispun autoritatile autonome locale in a solutiona
nevoile de interes public ale colectivitatilor in care functioneaza. Ea poate genera
reguli, proceduri si actiuni administrative, care sa aiba o sorginte cutumiara
specifica zonei sau comunitatii.
Exemplu: desfasurarea unor activitati in afara zilelor care sunt legal lucratoare, cum
ar fi organizarea de targuri, de ceremonii, festivitati etc.
Art. 1, alin. (3) din Constitutie pe de o parte consacra caracterele statului
roman (de drept, democratic si social), iar pe de alta parte enumera valorile care
sunt supreme si garantate in spiritul traditiilor democratice ale poporului
roman.

Pentru ca un obicei sa reprezinte izvor de drept administrativ, el trebuie sa


intruneasca mai multe conditii:
1. durata in timp si repetabilitatea
2. convingerea celor care il aplica si il respecta cu privire la caracterul obligatoriu al
obiceiului si consecintele nerespectarii lui
3. sa vizeze relatii sociale din sfera puterii executive de natura administrativa

II. JURISPRUDENTA/PRACTICA INSTANTELOR


JUDECATORESTI/PRECEDENTUL JUDICIAR
Ca regula, nu reprezinta un veritabil izvor de drept, desi precedentul judiciar
influenteaza nu doar aplicarea, ci si elaborarea normelor juridice.
Inaltei Curti de Casatie si Justitie ii revine, potrivit art. 126, alin. (3), misiunea
de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele
judecatoresti.
In dreptul francez, jurisprudenta instantelor de contencios administrativ
reprezinta un veritabil izvor de drept, doctrina recunoscand faptul ca dreptul
administrativ este facut mai mult de judecatori decat de legiuitor. Vocatia
judecatorului (de contencios) administrativ de a crea norma de drept este evocata
prin conceptul de jurislator (jurist+legiuitor). Aceasta trebuie interpretata in
contextul in care in Franta, jurisdictia administrativa este distincta de jurisdictia
judiciara de drept comun, ea exercitandu-se prin autoritati (tribunale administrative,
chiar si curti de apel exista), in fruntea carora se afla Consiliul de Stat (un fel de
instanta suprema).
In Romania, valoarea jurisprudentei de izvor de drept se regaseste astfel:
a) (jurisprudenta instantelor de contencios administrativ) in materia
contenciosului administrativ, actuala Lege 554/2004 prevazand ca hotarile
judecatoresti irevocabile pronuntate de instantele de contencios care vizeaza acte
administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere pentru
viitor, ele publicandu-se in Monitorul Oficial al Romaniei (atunci cand obiectul lor il
formeaza anularea in tot sau in parte a unui act care emana de la un organ central)
sau in Monitoarele Oficiale ale judetelor si municipiului Bucuresti (cand actul pe care
il anuleaza in tot sau in parte vizeaza un act care emana de la un organ local sau
judetean)
b) jurisprudenta Curtii Constitutionale
Potrivit art. 147, alin. (4), deciziile Curtii Constitutionale sunt general
obligatorii, au putere numai pentru viitor si se publica in Monitorul Oficial, caracterul
obligatoriu subzistand de la data publicarii.
(Un act normativ declarat neconstitutional e suspendat de drept pe o
perioada de 45 de zile)

V. NORMA DE DREPT ADMINISTRATIV

Norma de drept administrativ reprezinta, ca orice norma de drept, o regula de


conduita generala, abstracta, cu caracter obligatoriu, a carei respectare sau aplicare
se realizeaza fie de bunavoie, fie, in caz de nevoie, prin interventia fortei de
coercitie a statului.

Ca regula, norma de drept are o structura trihotomica, fiind formata din:


1) ipoteza, in care se precizeaza imprejurarile, situatia de fapt concreta, persoanele
la care norma se refera si care poate fi:
a) relativ determinata, cand reglementarea este de principiu, dand
posibilitatea celui care o aplica sa stabileasca modalitatea in care o va face
b) absolut determinata, cand autorul normei prescrie in mod riguros contextul
in care norma produce efecte
Primul tip de norma genereaza asa-zisa competenta de apreciere, iar cel de-
al doilea competenta legata, corespunzator libertatii pe care norma o lasa in a
aprecia punerea ei in aplicare.
2) dispozitie, care cuprinde actiunile si inactiunile la care este obligat subiectul
activ sau, dupa caz, de care este tinut subiectul pasiv, existand mai multe tipuri de
dispozitii:
a) imperative, care, la randul lor, pot fi:
- onerative, cand obliga la o actiune
- prohibitive, cand interzic o actiune
b) permisive, care ingaduie o anumita conduita
3) sanctiune, prin care se evoca acele consecinte juridice atrase de nerespectarea
normei, putand fi vorba despre sanctiuni cu privire la acte juridice, la bunuri, la
persoane, sanctiuni mixte, care privesc si acte, si persoane etc.

In doctrina si practica administrativa de dupa 1990 s-a pus problema


oportunitatii codificarii normelor de drept administrativ, constituindu-se mai multe
colective si elaborandu-se proiecte, care nu au avut insa ca finalitate adoptarea
unui cod de drept substantial sau procesual.
TEMA SEMINAR: pro si contra codificarii normelor de drept administrativ

VI. RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV

Reprezinta acele relatii sociale care sunt reglementate in mod direct sau
indirect de o norma juridica, respectiv o norma de drept administrativ.

Potrivit sistemului normativ actual, pot fi identificate mai multe categorii de


raporturi juridice in sfera administratiei publice:
I. raporturile de subordonare, care sunt specifice administratiei, datorita pozitiei
supraordonate pe care aceasta o are (raporturile dintre un Guvern si un minister)
II. raporturile de colaborare (raporturile dintre primar si consiliul local, dintre
Presedinte si Guvern)
III. raporturi de tutela administrativa, consacrate si in art. 123 al Constitutiei,
care reglementeaza institutia prefectului, care, printre atributiile sale, o are si pe
aceea de a ataca in fata instantelor de contencios administrativ actele emise de
autoritatile autonome locale pe care le considera nelegale.
Legea contenciosului administrativ consacra expressis verbis sintagma
tutela administrativa prin reglementarea actiunii pe care prefectul si Agentia
Nationala a Functionarilor Publici o pot formula in fata instantelor de contencios
administrativ.
IV.raporturile de coordonare, care se realizeaza intre autoritati publice care, fara
a fi subordonate ierarhic una ceileilalte, indruma, controleaza, verifica activitatea
desfasurata.

Subordonarea in dreptul public presupune anumite prerogative ale


organului supraordonat fata de cel subordonat:
a) dreptul de a-i organiza activitatea
b) dreptul de a-i numi si revoca/sanctiona conducatorii
c) dreptul de a-i controla activitatea
d) dreptul de a-i aplica sanctiuni cu privire la actele juridice si la personal.