Sunteți pe pagina 1din 6

II.

Actele Presedintelui Romaniei

Art. 100 din Constitutie prevede ca in exercitarea atributiilor sale,


Presedintele Romaniei emite decrete. Textul nu trebuie interpretat in sensul ca
toate atributiile Presedintelui s-ar concretiza prin decrete. Decretele sunt actele
juridice ale Presedintelui, insa, pe langa acestea, atributiile Presedintelui se
concretizeaza si in alte modalitati, respectiv:
1) Prin acte politice, respectiv mesaje, declaratii, luari de pozitie;
2) Diferite operatiuni administrative, constitutionale si fapte materiale
concrete, cum ar fi consultarea Guvernului, a Parlamentului, informarea
ulterioara dupa ce a luat cunostinta, participarea la sedintele Guvernului,
pe care le si conduce, participarea la diferite evenimente interne si
internationale;
3) Prin forme cu caracter complex, politice dar si juridice, cum ar fi
aducerea la cunostinta Parlamentului in conformitate cu art. 92 alin. (3) din
Constitutie printr-un mesaj a masurilor de respingere a agresiunii
indreptate impotriva tarii.

Regimul constitutional al decretelor Presedintelui


1. Decretele sunt actele juridice ale Presedintelui, care ca natura sunt
acte administrative.
Sub aspectul intinderii efectelor acestor acte, in doctrina s-au sustinut
doua opinii:
i) Decretele Presedintelui au exclusiv caracter individual.
ii) Decretele Presedintelui pot sa aiba si caracter normativ, dat fiind
faptul ca unele din decretele pe care le emite produc efecte juridice
general obligatorii, respectiv masurile dispuse in exercitarea
atributiilor in domeniul apararii (art. 92) sau in situatii exceptionale,
extraordinare (art. 93).
2. Ele se publica in Monitorul Oficial (art. 100), sub sanctiunea
inexistentei;
3. Pt unele din decrete se impune contrasemnarea lor de catre prim-
ministru, fiind vorba despre cele prin care se exercita atributiile in
domeniul politicii externe (art. 91), in domeniul apararii (art. 92), in situatii
extraordinare si cele prevazute de art. 94 lit. a) (conferirea de decoratii si
titluri de onoare), lit. b) (acordarea de grade militare) si lit. d) (acordarea
gratierii individuale).
Din interpretarea logico-sistematica a art. 100 alin. (2), care
precizeaza expres si limitativ care decrete se contrasemneaza si de
premier, rezulta concluzia ca regula o reprezinta faptul ca decretele
nu se contrasemneaza, fiind supuse acestei operatiuni doar cele
mentionate de textul constitutional.
Prin intermediul contrasemnarii, din perspectiva filosofiei dreptului
public, si constitutional si administrativ in egala masura, se realizeaza un
control indirect de catre Parlament asupra activitatii
Presedintelui, care nu raspunde politic in fata Parlamentului asa cum
raspunde Guvernul. Contrasemnand decretele Presedintelui, in calitate de
sef al Guvernului, acesta va raspunde pt intreaga activitate in fata
Parlamentului, inclusiv pt decretele contrasemnate de premier.
4. In calitatea lor de acte administrative, decretele Presedintelui se supun
controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios
administrativ, cu exceptia acelora care sunt exceptate de la acest
control, in temeiul art. 126 alin. (6) din Constitutie si al prevederilor Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 5).

III. Raspunderea Presedintelui

Constitutia consacra prin art. 95 si 96 doua forme de raspundere a


Presedintelui Romaniei, respectiv:
a) Raspunderea sub forma suspendarii din functie, care concretizeaza forma
de raspundere politica sau administrativ disciplinara, suspendarea
exercitarii unui mandat reprezentand o sanctiune administrativ
disciplinara, de sorginte politica in anumite situatii, respectiv Presedintele,
membrii Guvernului;
b) Raspunderea sub forma punerii sub acuzare (art. 96), care concretizeaza
forma de raspundere penala sau juridica a Presedintelui Romaniei.
Acestor doua forme trebuie sa li se adauge raspunderea administrativ-
patrimoniala, consacrata de art. 52 din Constitutie, care prevede dreptul
persoanei vatamate printr-un act administrativ (inclusiv printr-un decret al
Presedintelui) de a obtine recunoasterea dreptului sau interesului legitim vatamat
de actul respectiv, anularea actului si repararea pagubei in conditiile Legii
organice nr. 554/2004. Referirea la repararea pagubei semnifica recunoasterea
uneia din formele de raspundere specifice dreptului administrativ, respectiv
raspunderea administrativ-patrimoniala produsa prin acte administrative
nelegale cauzatoare de prejudicii, care pot fi in egala masura materiale si morale.
Toate aceste forme de raspundere intervin in contextul in care Presedintele
actioneaza in virtutea calitatii sale de sef de stat, bucurandu-se de o anumita
protectie constitutionala, de un regim juridic aparte, si avem in vedere cu
precadere art. 84 alin. (2), potrivit caruia Presedintele Romaniei se bucura de
imunitate si de regimul consacrat de art. 72 alin. (1) pt parlamentari, in sensul ca
acestia nu pot fi trasi la raspundere juridica pt voturile sau opiniile politice
exprimate in exercitarea mandatului.

Atunci cand Presedintele (sau un alt demnitar) actioneaza in calitate de


cetatean si savarseste o fapta, o abatere care excede mandatului sau, el va
raspunde in regim de drept comun ca orice cetatean caruia i se aplica
principiul egalitatii tuturor in fata legii si a autoritatilor publice.

Rezulta ca identificam pt Presedinte si pt alte categorii de demnitari o


raspundere in regim de drept public pt fapte savarsite in exercitarea mandatului
(regimul de drept public = constitutional sau administrativ) si o raspundere in
regim de drept comun pt fapte savarsite in afara mandatului.

a) Raspunderea politica/Suspendarea din functie a Presedintelui


Poate sa intervina in situatia in care Presedintele a savarsit fapte grave
prin care incalca prevederile Constitutiei.
In dezvoltarea sintagmei de fapte grave de incalcare a Constitutiei, Curtea
Constitutionala, prin cele 2 avize nr. 1/2007 si 2014 a fundamentat teza ca nu
orice fapta de incalcare a Constitutiei legitimeaza suspendarea din functie a
sefului de stat. Trebuie sa fie vorba despre incalcari cu un continut specific sub
aspectul continutului lor si al consecintelor pe care le produc.
Procedura constitutionala de suspendare parcurge anumite ETAPE,
reglementate de art. 95 si dezvoltate de Regulamentul Camerelor reunite, dat
fiind faptul ca este vorba de o atributie a Parlamentului, care se exercita in
sedinta comuna a celor 2 camere astfel:
i) Formularea propunerii de suspendare, care trebuie sa se faca
de cel putin 1/3 din numarul total al parlamentarilor.
ii) Inregistrarea cererii la birourile permanente ale Camerelor
reunite, urmata de regula de constituirea unei comisii speciale
parlamentare de ancheta, care cerceteaza faptele consemnate
sau mentionate in initiativa de suspendare si intocmeste un raport
care se supune dezbaterii camerelor reunite.
iii) Sesizarea Curtii Constitutionale prin transmiterea
documentelor de initiere a procedurii, care, potrivit art. 95 alin.
(1) raportat la art. 146 lit. h), da aviz consultativ pt procedura
de suspendare din functie a Presedintelui.
De esenta acestui tip de aviz este ca este obligatoriu sa fie
solicitat si obtinut, dar nu este obligatorie respectarea lui.
Implicarea Curtii Constitutionale este justificata, dat fiind rolul
ei de garant al suprematiei Constitutiei si caracterul faptelor care
atrag interventia acestui tip de raspundere, respectiv incalcarea in
mod grav a prevederilor Constitutiei.
iv) Aducerea la cunostinta Presedintelui in mod neintarziat a
propunerii de suspendare, acesta putand da explicatii cu
privire la faptele care se imputa.
Norma permisiva a art. 92 alin. (1) teza a II-a: Presedintele
poate da Parlamentului explicatii (...) determina concluzia ca acesta
are libertatea sa hotarasca daca va da sau nu explicatii
Parlamentului si daca da, modalitatea in care o va face. El poate sa
se prezinte in fata Parlamentului pt a da explicatiile respective,
poate trimite un consilier, de regula cel responsabil pe domeniul
unde Parlamentul considera ca Presedintele a incalcat Constitutia,
sau printr-un mesaj public.
v) Dezbaterea si aprobarea sau, dupa caz, respingerea
propunerii de suspendare, care se face cu votul majoritatii
parlamentarilor.
In cazul respingerii, Presedintele isi reia prerogativele. In cazul
admiterii/aprobarii cererii de suspendare, in cel mult 30 de zile se
organizeaza referendum pt demiterea Presedintelui si intervine
interimatul in exercitarea functiei, care se realizeaza in succesiune
de presedintele Senatului si respectiv al Camerei deputatilor, daca
presedintele Senatului se afla in imposibilitate.
Organizarea referendumului pt demitere reflecta
principiul simetriei juridice, potrivit caruia poporul l-a ales pe
Presedinte prin vot si tot el poate sa faca sa ii inceteze mandatul. In
cazul in care poporul voteaza pt demiterea Presedintelui, interimatul
in exercitarea functiei se prelungeste corelativ cu interventia
vacantei functiei de Presedinte si, in temeiul art. 97 alin. (2), in
termen de 3 luni Guvernul este obligat sa organizeze alegeri pt un
nou Presedinte.
b) Raspunderea penala a Presedintelui
Este atrasa de savarsirea faptei de inalta tradare, care este o
fapta cu un continut complex, politic si juridic in egala masura.
Pana la adoptarea actualului Cod penal, fapta de inalta tradare nu era
definita de nicio lege, ceea ce a nascut in doctrina problema daca raspunderea in
sine poate interveni in contextul in care de esenta raspunderii penale este
principiul legalitatii cuprins in adagiul nullum crimen sine legem, nulla poena sine
legem, adica nicio fapta si nicio pedeapsa nu pot exista in afara legii (principiul
legalitatii raspunderii penale). Codul penal actual elimina aceasta problema,
definind in art. 398 fapta de inalta tradare ca fiind fapta savarsita de Presedintele
Romaniei si de membrii Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT), care se
incadreaza in infractiunile consacrate de art. 394-397 din Codul penal.
Procedura constitutionala de punere sub acuzare parcurge o faza politica
care se deruleaza de catre cele doua camere ale Parlamentului reunite in sedinta
comuna si o faza judiciara, care implica parchetul de pe langa ICCJ si ICCJ.
Astfel:

i) Faza politica
a) Formularea propunerii de punere sub acuzare, care apartine majoritatii
absolute a membrilor Parlamentului. Fiind vorba de o fapta si o raspundere
mai grave, legiuitorul impune si o majoritate superioara celei prevazute de
art. 95;
b) Inregistrarea la camerele Parlamentului, urmata ca regula de constituirea
comisiei de ancheta (o comisie comuna, de regula), care prezinta un
raport;
c) Aducerea neintarziata la cunostinta Presedintelui, care, ca si in cazul
raspunderii politice, poate da explicatii cu privire la faptele ce i se
imputa.
d) Votarea propunerii de punere sub acuzare, care se face de o majoritate
calificata, respectiv majoritatea de 2/3, existand doua situatii:
- Parlamentul voteaza punerea sub acuzare, ceea ce atrage
suspendarea de drept a Presedintelui din functie si interventia
interimatului;
- Parlamentul respinge punerea sub acuzare, ceea ce atrage
incetarea procedurii.

ii) Aprobarea punerii sub acuzare atrage de asemenea interventia celei de-a
doua etape, faza judiciara astfel:
a) Sesizarea parchetului de pe langa ICCJ, care dispune prin
rechizitoriu, in urma cercetarii intreprinse, trimiterea in
judecata ICCJ a Presedintelui Romaniei.
Este posibil teoretic ca parchetul de pe langa ICCJ sa ajunga la
concluzia (putin probabila) ca propunerea de punere sub acuzare
nu este intemeiata sub aspectul faptelor savarsite si sa dispuna
clasarea cauzei.
b) Judecarea Presedintelui de catre ICCJ mai intai in fond de catre
sectia penala si in recurs de sectiile reunite, care poate
determina doua solutii:
- Presedintele este nevinovat, ceea ce atrage achitarea
acestuia, incetarea interimatului si reluarea de catre
Presedinte a prerogativelor;
- Presedintele este vinovat, caz in care el este demis de drept
la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
Demiterea de drept a Presedintelui in urma ramanerii
definitive a hotararii de condamnare atrage vacanta functiei de
Presedinte, prelungirea interimatului si organizarea in termen de
3 luni de alegeri pt un nou Presedinte. Presedintele interimar
poate sa exercite toate atributiile Presedintelui, cu exceptia celor
prevazute de art. 88 (mesajul), 89 (dizolvarea Parlamentului) si
90 (referendumul).

XX. GUVERNUL ROMANIEI

I. Reglementarea Guvernului potrivit Constitutiei Romaniei

Reprezinta cel de-al doilea sef al executivului, alaturi de Presedinte, iar


reglementari cu privire la el regasim cu precadere in capitolele III si IV ale Titlului
III, dar si in alte capitole sau titluri ale Constitutiei. De exemplu, art. 150 alin. (1):
revizuirea Constitutiei se initiaza de Presedinte la propunerea Guvernului.

ROLUL GUVERNULUI este consacrat de art. 102, din interpretarea caruia


rezulta ca Guvernul exercita:
a) Un rol politic, prin care asigura realizarea politicii interne si externe a
tarii;
b) Un rol administrativ, prin care Guvernul exercita conducerea generala a
administratiei publice.
Ambele roluri sunt exercitate de Guvern in baza unui program de
guvernare, care a fost acceptat de Parlament. Procedura de acceptare si nu
de aprobare a programului evoca faptul ca programul de guvernare este si
ramane al Guvernului, ca asupra lui Parlamentul exprima numai un vot de
incredere pe care si-o poate retrage atunci cand considera ca Guvernul nu mai
justifica increderea acordata.

Prin alin. (2) al art. 102 se prevede ca in exercitarea atributiilor sale,


Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate, fiind vorba desore
sindicate, patronate, biserica, ONG-uri, societatea civila in ansamblul sau.
Formula imperativa guvernul coopereaza cu aceste organisme sociale
determina concluzia ca el are obligatia constitutionala de a identifica si a aplica
forme de cooperare pt ca activitatea pe care o desfasoara sa nu fie in afara si in
contra asteptarilor si nevoilor exprimate de societate prin formele
institutionalizate.

Din intepretarea normelor constitutionale privind Guvernul rezulta ca


acesta se caracterizeaza prin urmatoarele:
a) Sub aspectul alcatuirii si investirii sale, confirma conceptia exprimata de
doctrina clasica de drept public, potrivit careia este parlamentar prin
alcatuire/constituire si guvernamental in functiune.
b) Exercita rolul de sef al executivului, organ colegial, alaturi de Presedinte.
c) Desi Constitutia nu il caracterizeaza expres, el reprezinta un organ al
administratiei publice centrale cu competenta materiala si teritoriala
generala.
Invocam in sustinerea acestei calificari, pe langa art. 102, care consacra
rolul administrativ al Guvernului, si art. 111 alin. (1), care prevede ca
Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice se supun unui control
parlamentar al activitatii lor. Conjunctia si care leaga Guvernul de celelalte
organe administrative determina concluzia ca si Guvernul face parte din
organele administratiei publice, iar ansamblul atributiilor ne determina sa il
calificam drept organ central al administratiei publice.
d) Guvernul dispune si de o competenta normativa concretizata astfel:
i) Are drept de initiativa legislativa, potrivit art. 74.
ii) In baza art. 108 alin. (2), adopta hotarari prin care se pun in executare
legile.
iii) In baza art. 115 raportat la art. 108, beneficiaza de delegare legislativa,
in baza careia poate sa adopte ordonante simple sau de urgenta.
e) Guvernul este situat sub un control parlamentar, care imbraca atat forma
controlului traditional, cat si forme de control parlamentar modern si raspunde
politic exclusiv in fata Parlamentului pt intreaga sa activitate si pt actele sale.