Sunteți pe pagina 1din 4

Conjunctivitele.

Cele mai frecvente afectiuni inflamatorii ale conjunctivei.


Etiologie (factori favorizanti). Expunerea conjunctivei la microorganisme, substante
cu potential nociv. Metode naturale de aparare impotriva agresiunii acestora lacrimile (care
spala suprafata oculara, ele contin lizozim, IgA, IgG, care impiedica dezvoltarea germenilor).
Clasificare in functie de etiologie:
- Bacteriene;
- Virale;
- Alergice;
- Fungice;
- Agenti iritanti.
Clasificare in functie de evolutie:
- Acute (determinate de stapfylococcus aureus, streptococcus pneumoniae, haemophilus
influenzae. Clinic, hiperemie unilaterala, lacrimare, secretii oculare si scuame la nivelul
genelor) ;
- Subacute;
- Cronice (determinate de stafilococi, care sunt dificil de eradicatdatorita concentartiei mari
care se localizeaza la nivelul marginii libere a pleoapelor si din zonele inconjuratoare. Se
poate constata si implicarea unor bacterii asociate florei intestinale proteus, klebsiella,
escherichia coli)..
Conjunctivita neo-natala. Orice conjunctivita aparuta in primele 4 saptamani de viata
este clasificata ca oftalmie neo-natala. Cel mai frecvent, conjunctivele neo-natale sunt
determinate de gonococ, coli si proteus. Conjunctivitele herpetice la nou-nascut sunt rare si
se asociaza cu morbiditate si mortalitate semnificativa.
Tablou clinic
Manifestari subiective: senzatie de corp starin, intepaturi, arsuri, fotofobie.
Manifestari obiective: hiperemie, lacrimare, secretii conjunctivale.
Diagnosticul. Cel clinic tine cont de simptomatologie, in timp ce diagnosticul
etiologic se bazeaza pe rezultatul examenului microbiologic al secretiilor conjunctivale.
Principii de tratament.
Profilaxia. Transmiterea se face prin maini murdarem, prosoape, batiste, binoclu,
instrumente nesterilizate se impune depistarea precoce a pacientilor cu conjunctivita si
respectarea normelor elementare de igiena.
Tratmentul curativ. Principalele masuri de tratament:
- Evitarea pansarii pentru a impiedica stagnarea secretiilor conjunctivale;
- Indepartarea secretiilor conjunctivale prin spalarea cu ser fiziologic;
- Coliruri cu antiinflamatoare si antibiotice;
- Tratamentul complicatiilor.
Cele mai utilizate antibiotice cu administrare topica in conjunctivitele bacteriene sunt
gentamicina, tobramicina, cloramfenicolul, ciprofloxacina.
Conjunctivitele virale necesita tratament suportiv (comprese reci si lacrimi artificiale)
la care se pot adauga antibiotiocele topice pentru a prevenii infectiile bactreriene secundare.
Etiologia alergica impune identificare si eliminarea, a alergenului implicat, lacrimi
artificiale, antihistaminice topice si orale. In cazurile severe se merge la alergolog pentru
desensibilizare.

1
Cataracta -tulburare de transparenta a cristalinului (opacifierea cristalinului).
Etiologia. Cataractele se impart in:
- Senile;
- Congenitale;
- Iatrogene.patologice;
- Traumatice;
- Prin agenti fizici;
- Secundare.
Cataracta senila. Manifestare a procesului de imbatranire a organismului, apare dupa
60 de ani. Simptomatologie. Scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, miodezopsii (musculite
zburatoare), diplopie. Evolueaza in timp spre cataracta totala cu pierderea totala a vederii.
Cataracta congenitala. Apare la aproximativ 3/10000 de nou-nascuti, fiind bilaterala
in 2/3 din cazuri. Cauze posibile. Mutatiile genetice, sdr. Down, infectiile intrauterine
(rubeola, toxoplasmoza, infectia cu citomegalovirus).
Cataracta iatrogena. Cauze posibile. Steroizii (sistemici si cei cu administrare topica).
Alte medicamente implicate clopromazina, clorchina, hidroxiclorochina, busulfanul,
allopurinolul, sarurile de aur.
Cataractele patologice. Cauze. Boli sistemice in care cataracta evolueaza rar
diabetul zaharat, insuficienta paratiroidiana, insuficienta gonadica, insuficienta ovariana, sdr.
Down.
Cataractele traumatice. Contuzii si plagi oculareperforante, care produc opacifierea
partiala sau totala a cristalinului.
Cataracta prin agenti fizici. Se poate produce prin:
- Expunerea la raze X, determina opacifierea cristalinului, sensibilitate mai mare la tineri, cu un
maxim la fat in primul trimestru de sarcina.
- Radiatiile calorice, la anumite categorii profesionale (sudori, sticlari etc), expusi la
temperaturi mari 1500 C.
- Electrocutarea, inclusiv prin fulger, produce o opacifiere a cristalinului uni- sau bilaterala.
Cataracta secundara. Se produce opacifierea capsulei posterioare s cristalinului,
secundar inlocuirii chirurgicale a acestuia.
Principii de tratament. Indiferent de tipul cataractei, tratamentul este exclusiv
chirurgical. Preoperator se indica efectuarea anamnezei, determinarea acuitatii vizuale,
examen oftalmoscopic, examen biomicroscopic, biometrie.

Glaucomul- afectiune oculara asociata cu cresterea tensiunii intraoculare (TIO), cu


consecinte de atrofie a nevrului optic si alterarea campului vizual.

2
TIO presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular.
Presiunea oculara se masoara cu tonometru si se exprima in mmHG. Valorile normale ale TIO
sunt cuprinse intre 11-21 mmHg. O tensiune intraoculara este considerata normala daca nu
produce leziuni ale nervului optic.
Factorii de risc prezenti in glaucom

1. Factorii de risc nonvasculari 2. Factorii de risc vasculari


- Varsta; - Hemoragii la nivelul discului
- Rasa; optic;
- Istoricul familial pozitiv; - Hiperlipemie;
- Prezenta miopiei; - Hipercolesterolemie;
- Fluctuatiile diurne ale tensiunii - Hipertensiunea arteriala.
intraoculare;
- Grosimea corneei.

Diagnostic. Diagnosticarea glaucomului se bazeaza pe 3 criterii:


- Cresterea valorilor tensiunii intraoculare peste valorile normale;
- Modificari ale capului nervului optic;
- Modificari caracteristice ale campului vizual.
Forme clinice
Galucomul congenital semnifica existenta unei TIO crescute inca de la nastere,
datorate unei anomalii de dezvoltare a unghilui camerural. Poate fi:
- Precoce, prezent la nastere;
- Tardiv, galucomul juvenil care debuteaza la varsta de 10 ani;
- Galucomul asociat cu afectiuni oculare, microftalmie, aniridie;
- Galucomul asociat cu afectiuni generale trisomia 21, trisomia 13-15.
Simptomatologia si tratamentul sunt diferite, in functie de forma clinica.
Glaucomul primitiv cu unghi deschis, presupune o afectare oculara bilaterala, cu
cresterea TIO in prezenta unui unghi irido-corneean deschis si modificari specifice ale papilei
nervului optic si al campului vizual.
Factorii favorizanti:
- Varsta, mai crescuta la varstnici;
- Rasa, neagra;
- Ereditatea, risc crescut in familiile in care exista astfel de cazuri;
- Asocierea unuor boli sistemice, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare.
Simptomatologie vedere in ceata, lacrimare, dureri oculare. In perioada de stare,
obiectiv se constata cresterea TIO, modificare papilei optice si defici al campului vizual.
Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare: anamneza, masurarea acuitatii vizuale,
determinarea TIO, examen de fund de ochi, camp vizual, gonioscopie.
Tratament: medicamentos, pentru scaderea TIO, la pacientii cu glaucom diagnosticat.
Medicamentele utilizate frecvent pilocarpina, timolul, betaxolul, acetozolamina,
dorzolamina, latanoprost. Pe langa tratamentul medicamentos, se utilizeaza si tratamentul cu
laser (laser trabeculoplastia) si tratamentul chirurgical, cu scopul de ameliorarea drenajului
umorii apoase.
Glaucomul cu tensiune intraoculara normala, este o forma particulara de glaucom
ocula cu unghi deschis, unde TIO se situeaza in limite normale, se evidenteaza alterarea
papilei nervului optic si a campului vizual aspecte caracteristice a bolii glaucomatoase.
Se intalneste frecvent dupa varsta de 60 de ani, mai predominant la femei, care au
hipotensiune arteriala, ischemie cardiaca asiptomatica, arterita obliteranta, boala Raynaud
(tulburarea circulatiei snaguine la membrele inferioare).

3
Diagnosticul se hotaraste: anamneza, examenul fundului de ochi, tonometrie, capm
vizual, examen cardiovascular.
Tratamentul, terapia efactiunilor generale, scaderea TIO, terapie laser, tratament
chirurgical.
Galaucomul primitiv cu unghi inchis, se caracterizeaza prin cresterea TIO datorata
ingustarii unghiului camerular, avand drept consecinta eliminarea dificila/imposibila a umorii
apoase.
Simptomatologie. La debut, pacientii acuza dureri oculare i tulburari vizuale pasagere.
In periaoadele de stare, crizele acute se repeta, in timp se produce o excavare a papilei optice
si deficit de camp vizual. In stadiul terminal al bolii, pacientii isi pierd complet vederea,
disparand chiar si perceptia senzatiei luminoase. Atacul de galucom debuteaza brusc, cu
durere oculara intensa, unilaterala, cu greturi, varsaturi. Poate fi declansat de instilarea
midriaticelor, emotii puternice, prtarea lentilelor heliomate, vizionarea progamelor tv in
obscuritate. In absenta tratamentului aplicat in primele 24 de ore, evolueaza cu glaucom
absolut cu pierderea ireversibila a vederii.
Tratamentul. Consta in scaderea persiunii intraoculare si tratament chirurgical.
Glaucomul secundar. Poate aparea in cursul unor boli oculare sau extraoculare, a
caror evolutie genereaza cresterea presiunii intraoculare. Printre acestea se numara afectiuni
inflamatorii ale corneei, uveite acute si cronice, decolarea de retina, retinopatia pigmentara,
retinopatia diabetica, chirurgia oculara (glaucomul postoperator), administrarea topica sau
sistemica de corticoizi, tumori intraoculare, traumatisme oculare.