1
Cataracta -tulburare de transparenta a cristalinului (opacifierea cristalinului).
Etiologia. Cataractele se impart in:
- Senile;
- Congenitale;
- Iatrogene.patologice;
- Traumatice;
- Prin agenti fizici;
- Secundare.
Cataracta senila. Manifestare a procesului de imbatranire a organismului, apare dupa
60 de ani. Simptomatologie. Scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, miodezopsii (musculite
zburatoare), diplopie. Evolueaza in timp spre cataracta totala cu pierderea totala a vederii.
Cataracta congenitala. Apare la aproximativ 3/10000 de nou-nascuti, fiind bilaterala
in 2/3 din cazuri. Cauze posibile. Mutatiile genetice, sdr. Down, infectiile intrauterine
(rubeola, toxoplasmoza, infectia cu citomegalovirus).
Cataracta iatrogena. Cauze posibile. Steroizii (sistemici si cei cu administrare topica).
Alte medicamente implicate clopromazina, clorchina, hidroxiclorochina, busulfanul,
allopurinolul, sarurile de aur.
Cataractele patologice. Cauze. Boli sistemice in care cataracta evolueaza rar
diabetul zaharat, insuficienta paratiroidiana, insuficienta gonadica, insuficienta ovariana, sdr.
Down.
Cataractele traumatice. Contuzii si plagi oculareperforante, care produc opacifierea
partiala sau totala a cristalinului.
Cataracta prin agenti fizici. Se poate produce prin:
- Expunerea la raze X, determina opacifierea cristalinului, sensibilitate mai mare la tineri, cu un
maxim la fat in primul trimestru de sarcina.
- Radiatiile calorice, la anumite categorii profesionale (sudori, sticlari etc), expusi la
temperaturi mari 1500 C.
- Electrocutarea, inclusiv prin fulger, produce o opacifiere a cristalinului uni- sau bilaterala.
Cataracta secundara. Se produce opacifierea capsulei posterioare s cristalinului,
secundar inlocuirii chirurgicale a acestuia.
Principii de tratament. Indiferent de tipul cataractei, tratamentul este exclusiv
chirurgical. Preoperator se indica efectuarea anamnezei, determinarea acuitatii vizuale,
examen oftalmoscopic, examen biomicroscopic, biometrie.
2
TIO presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular.
Presiunea oculara se masoara cu tonometru si se exprima in mmHG. Valorile normale ale TIO
sunt cuprinse intre 11-21 mmHg. O tensiune intraoculara este considerata normala daca nu
produce leziuni ale nervului optic.
Factorii de risc prezenti in glaucom
3
Diagnosticul se hotaraste: anamneza, examenul fundului de ochi, tonometrie, capm
vizual, examen cardiovascular.
Tratamentul, terapia efactiunilor generale, scaderea TIO, terapie laser, tratament
chirurgical.
Galaucomul primitiv cu unghi inchis, se caracterizeaza prin cresterea TIO datorata
ingustarii unghiului camerular, avand drept consecinta eliminarea dificila/imposibila a umorii
apoase.
Simptomatologie. La debut, pacientii acuza dureri oculare i tulburari vizuale pasagere.
In periaoadele de stare, crizele acute se repeta, in timp se produce o excavare a papilei optice
si deficit de camp vizual. In stadiul terminal al bolii, pacientii isi pierd complet vederea,
disparand chiar si perceptia senzatiei luminoase. Atacul de galucom debuteaza brusc, cu
durere oculara intensa, unilaterala, cu greturi, varsaturi. Poate fi declansat de instilarea
midriaticelor, emotii puternice, prtarea lentilelor heliomate, vizionarea progamelor tv in
obscuritate. In absenta tratamentului aplicat in primele 24 de ore, evolueaza cu glaucom
absolut cu pierderea ireversibila a vederii.
Tratamentul. Consta in scaderea persiunii intraoculare si tratament chirurgical.
Glaucomul secundar. Poate aparea in cursul unor boli oculare sau extraoculare, a
caror evolutie genereaza cresterea presiunii intraoculare. Printre acestea se numara afectiuni
inflamatorii ale corneei, uveite acute si cronice, decolarea de retina, retinopatia pigmentara,
retinopatia diabetica, chirurgia oculara (glaucomul postoperator), administrarea topica sau
sistemica de corticoizi, tumori intraoculare, traumatisme oculare.