CAPITOLUL I : Psihopedagogia adolescenilor, tinerilor i adulilor

ADOLESCENTA
Definire:

Adolescenta este perioada de tranzitie de la copilarie la maturitate. Aceasta incepe in jurul

varstei de 12 ani (perioada cunoscuta si ca pubertate) si tine pana la 20-21 de ani.

Adolescenta este perioada care incepe cu transformarile sexuale si se finalizeaza cu

maturizarea fizica si sexuala, copilul devenind un adult matur si capabil de reproducere sexuala.

S.M. Radulescu considera adolescenta o viziune internationala a aspectelor psihologice,

psihiatrice, sociologice si educationale, care caracterizeaza cel de-al doilea deceniu de viata.
(dupa Adrian Ibis)

Etapele varstei :

PUBERTATEA (12-14 ANI), caracterizata prin crestere si plin process de dezvoltare si

maturizare a sexualitatii.

Are loc o dezvoltare fizica rapida (cunoscutul puseu de crestere), o dezvoltare treptata a
organelor reproductive si a caracteristicilor sexuale secundare (apar sanii la fete, baietilor le
creste barba, la ambele sexe apare parul pubian). Acum apare si prima menstruatie la majoritatea
fetelor (sunt si situatii cand aceasta apare mai tarziu). La multi baieti apare prima ejaculare (spre
finalul perioadei).

Variatiile privind dezvoltarea fizica si sexuala sunt mari.

Exista teorii care impart aceasta etapa in subetape sau o leaga de celelalte etape ale dezvoltarii
. Astfel avem: etapa prepuberala (10-12 ani); pubertatea propriu-zisa (12-14 ani) si etapa
postpuberala (14-16/18 ani).

Din punct de vedere psihologic, pubertatea e caracterizata prin imaturitate psihica sau falsa
maturitate (adolescentii adesea afiseaza o gandire matura, o stabilitate psihica, dar si o viata
sexuala constanta mai intalnita la fete), dar sunt numeroase si situatiile in care tinerii sunt
preocupati de studio, de viitorul lor.

Conform teoriei lui Erikson (ce evidentiaza opt stadia de dezvoltare caracterizate prin
confruntarea individului cu conflicte diferite), copilul se confrunta cu stadiile trei si patru si se
contureaza stadiul cinci.

Conflictele cu care se confrunta copilul sunt initiativa/vinovatie, apoi

sarguinta/inferioritate. Copilul trece de la asumarea responsabilitatilor, de la aparitia spiritului
de initiative, dar si a vinovatiei la infruntarea noilor provocari (sarguinta), dar si constientizarea
limitelor sale reale sau inchipuite (inferioritate).

Tot aici se contureaza al cincilea stadiu ce urmareste rezolvarea conflictului

identificare/confuzie de rol. Noile roluri sociale ce trebuiesc asumate, apartenenta la grupuri
sociale diferite, duc la dezvoltarea constiintei propriei identitati. Acest stadiu este prezent pana la
aparitia etapei urmatoare a dezvoltarii umane- tineretea.

Clarke si Clarke (1976) au aratat ca aceasta etapa e importanta pentru dezvoltarea

armonioasa a individului, mai importanta decat copilaria mica, cum se credea anterior. Ei au
exemplificat cu numeroase cazuri in care copiii si-au revenit din experiente traumatizante,
intervenindu-se in ultimii ani ai copilariei (in adolescenta).

Schimbarile hormonale specific acestei etape pot duce la situatii tot mai diferite. Astfel
maturizarea timpurie sau intarzierea aparitiei acesteia duce la o insatisfactie a adolescentului fata
de infatisarea sa, la fete poate duce la aparitia anxietatii si depresiei (Atkinson & Hilgard ) sau
pot aparea conflicte frecvente cu parintii in cazul fetelor care preocupate de sexualitatea lor, au
tendinta de a si-o etala.

Piaget considera aceasta etapa ultimul stadiu al dezvoltarii cognitive perioada operatiilor
formale ( ce incepe la 11 ani si se finalizeaza la maturitate).

In aceasta etapa gandirea copilului e asemeni celei a adultului. Copilul poate manevra
notiuni abstracte, poate elabora ipoteze si le poate testa. Piaget considera ca se atinge
maximumul de gandire depasindu-se egocentrismul si alte restrictii. Putem afirma ca
adolescentul e adaptat la mediu si poate face fata provocarilor.

ADOLESCENTA ( 14-18/20 ani) e perioada caracterizata prin redimensionarea spatiului

social. Tanarul paraseste spatiul familial si scolar, si paseste intr-un spatiu cultural-social extins,
in multe situatii parasind orasul sau doar locuind separat ; exista o oarecare independenta
decizionala si de miscare.

Si aceasta perioada poate fi impartita in subetape : preadolescenta ( perioada de maturizare

biologica) care coincide dupa multi autori cu pubertatea; adolescenta propriu-zisa sau marea
adolescent (16/18 ani-20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 ani- 25 ani).

Adolescenta propriu-zisa e caracterizata printr-o intelectualizare intense, adoptarea

conduitei adulte, cresterea responsabilizarii. Individualizarea si constiinta propriei persoane
devin mai dinamice; se accentueaza stima de sine, apar comportamentele demne, mandre.
Tanarul e constient de aptitudinile si limitele sale, este pregatit sa se confrunte social si
profesional. In acelasi timp, presiunea sociala isi lasa amprenta si numarul persoanelor cu
comportament deviant si chiar delicvent e mai mare in comparatie cu celelalte varste.
Adolescentul experimenteaza roluri, statuturi, isi manifesta interesul, dezinteresul fatis , astfel
riscul transformarii acestuia intr-un tanar delicvent fiind mare.

In societatile cu o dezvoltare limitata, pubertatea si adolescent se consuma fara aparitia

acestor comportamente.

Adolescenta prelungita este tot mai prezenta in ultimii ani. Numarul tinerilor care aleg o
viata studenteasca amanand momentul intemeierii unei familii, este tot mai mare. Preocuparea
principala a acestei etape priveste viata sociala, dar si experimentarea. Identitatea vocationala se
sedimenteaza, tanarul este constient de ceea ce ar vrea sa faca, dar si de ceea ce poate sa faca.
Apartenenta la grup este in general competitive, motiv pentru care apar adesea tensiuni.

Adolescenta si dezvoltarea constiintei de sine

In aceasta perioada, personalitatea trece prin schimbari si structurari, iar constiinta de sine
se dezvolta. Adolescentul este constient de : propria imagine corporala, e prezenta constiinta
egoului, rolului si statutului social, dar si sexualitatea isi fac simtita prezenta int-un mod
pregnant. E prezent narcisismul, dar alterneaza cu critica si ingaduinta atunci cand se confrunta
cu imaginea sa corporala. Integrarea in grup este adesea conditionata de aspectul fizic al
adolescentului.

Expectantele familiei au si ele un rol important in dezvoltarea constiintei de sine.

Schimbarile ce survin in perceptia propriei persoane duc la o corectare permanenta a procesului
de autoidentificare.

Adesea viata sociala a adolescentului isi pune amprenta asupra imaginii corporale. Parerea
grupului de prieteni e importanta si de ea depend schimbarile de aspect (tinuta, aspectul parului..)

In mintea adolscentului au loc furtuni, el fiind sub impulsul dinamicii personalitatii. Apare
separatia planului real-obiectiv de cel subiectiv. El se confrunta cu propriile trairi si opinii, dar le
si compara cu cele ale celorlalti.

Adaptarea adolescentului la cerintele mediului duce la structurarea personalitatii, la

dezvoltarea constiintei de sine.

Afectivitatea este importanta pentru adolescent. Deciziile sale sunt adesea influentate de
sentimentele care il incearca, de simpatiile si antipatiile traite. E prezenta si teama de abandon ce
poate declansa anxietate.

Concluzii:

Adolescenta este perioada de tranzitie de la dependent de familie la o stare de independenta

relativa ce declanseaza inceputul maturitatii. Criza adolescentului este o realitate ce trebuie luata
in calcul. Personalitatea viitorului tanar se contureaza si structureaza in aceasta perioada
 BIBLIOGRAFIE:

Smith, Edward s.a(2005) Introducere in psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti

Ibis, Adrian (2004) Adolescentul deviant in confruntare si dialog cu profesorii, Editura

PANSOFIA, Bucuresti

Schiopu, Ursula; Verza, Emil (1981)- Psihologia varstelor; Ciclurile vietii, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti

Nayes, Nicky; Orrell, Sue (2007) Introducere in psihologie, Editura All, Bucuresti