Sunteți pe pagina 1din 4

Declaratie privind libertatea comunicarii pe Internet

(Strasbourg 28.05.2003)

(Adoptata de Comitetul de Ministri la cea de a 840-a reuniune a Ministrilor Adjuncti)

Statele Membre ale Consiliului Europei,

Reamintind angajamentul statelor membre la dreptul fundamental al libertatii


expresiei si informatiei, garantat de Articolul 10 al Conveniei pentru protecia
drepturilor omului i a libertilor fundamentale (CEDO);

Considerand ca libertatea de exprimare si libera circulatie a informatiei pe


Internet trebuie sa fie reafirmate;

Constienti in acelasi timp de nevoia echilibrarii libertatii de exprimare si


informare cu alte drepturi si interese legitime, in concordanta cu art 10, paragraful 2 din
CEDO;

Reamintind in acest sens Conventia privind Cybercrime si Recomandarea Rec


(2001)8 privind auto-reglementarea referitoare la continutul din Internet;

Reamintind, mai departe, Rezolutia nr.1 a celei de-a cincea Conferinte


Ministeriale Europene privind Politica Mass Media (Thessaloniki, 11-12 decembrie,
1997);

Preocupati de incercarile de limitare a accesului public la comunicarea pe Internet


din motive politice sau alte motive contrare principiilor democratice;

Convinsi de necesitatea de a afirma ferm ca un control prealabil al comunicatiilor


pe Internet, indiferent de frontiere, ar trebui sa ramana o exceptie;

Tinand seama, mai departe, de necesitatea indepartarii barierelor accesului


individual la Internet si de a completa masurile deja luate pentru a facilita puncte de acces
public in conformitate cu Recomandarea nr (99) 14 cu privire la serviciul universal al
comunitatii privind noile servicii de comunicare si informare;

Convinsi ca libertatea furnizarii serviciilor pe Internet va contribui la garantarea


dreptului utilizatorilor sa acceseze o multitudine de continuturi dintr-o varietate de surse
interne si externe;

Convinsi de asemenea ca este necesar sa se limiteze responsabilitatea furnizorilor


de servicii cand actioneaza doar ca simpli transmitatori, sau cand, de buna credinta,
asigura acces sau gazduiesc continut din partea unei terte parti;
Reamintind in acest sens Directiva 2000/31/EC a Parlamentului European si a
Consiliului din 8 Iunie 2000 privind anumite aspecte legale ale serviciilor societatii
informationale, in particular, comertul electronic, n piata interna (Directiva pentru
comertul electronic);

Evidentiind ca importanta libertatii comunicarii pe Internet nu ar trebui sa


prejudicieze demnitatea umana, drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora, in
special ale minorilor;

Considerind ca trebuie gasit un echilibru intre respectarea vointei utilizatorilor


Internetului de a nu li se divulga identitatea si necesitatea ca autoritatile de aplicare a
legili sa poata da de urma celor responsabili de savirsirea de infractiuni;

Salutand eforturile furnizorilor de servicii de a colabora cu autoritatile de aplicare


a legii cand se confrunta cu continut ilegal pe Internet;

Notand importanta cooperarii intre aceste autoritati in lupta impotriva acestui tip
de continut;

Declara ca ele incearca sa respecte urmatoarele principii in domeniul


comunicatiilor pe Internet:

Principiul 1: Regulile contintului pentru Internet


Statele membre nu ar trebui sa supuna continutul de pe Internet la restrictii care le
depasesc pe cele aplicate altor mijloace de furnizare de continut.

Principiul 2: Auto-reglementarea si co-reglementarea


Statele membre ar trebui sa incurajeze auto-reglementarea si co-reglementarea
privind continutul diseminat pe Internet.

Principiul 3: Absenta unui control anterior al statului


Autoritatile publice nu ar trebui, prin masuri generale de blocare sau filtrare, sa
refuze accesul publicului la informatii sau alt tip de comunicare pe Internet, indiferent de
frontiere. Aceasta nu impiedica instalarea de filtre de protectie pentru minori, in special in
locurile accesibile pentru ei, cum ar fi scoli sau biblioteci.

Cu conditia ca prevederile Articolului 10, paragraf 2, al CEDO sa fie respectate,


pot fi luate masuri pentru a impune eliminarea continutului clar identificabil din Internet
sau, alternativ, blocarea accesului la acesta, daca autoritatile competente nationale au luat
o decizie provizorie sau finala privind ilegalitatea lui.

Principiul 4: Inlaturarea barierelor privind participarea


persoanelor la societatea informationala
Statele membre trebuie sa promoveze si incurajeze accesul la toate serviciile
informatice si de comunicare pe Internet, fara discriminare si la un pret acceptabil. Mai
mult, participarea activa a publicului, de exemplu prin realizarea si administrarea de situri
individuale, nu ar trebui sa fie subiectul nici unei alte autorizari sau a altor cerinte cu
efect similar.

Principiul 5: Libertatea de furnizare a serviciilor prin Internet


Furnizarea de servicii prin Internet nu ar trebui sa fie supusa unor autorizatii
specifice motivate doar de mijlocele de transmisie folosite.

Statele Membre trebuie sa caute masuri pentru a promova o oferta pluralistica de


servicii prin Internet care sa satisfaca diferitele nevoi ale utilizatorilor si grupurile sociale.
Furnizorilor de servicii trebuie sa li se permita sa functioneze intr-un cadru de
reglementare care sa le garanteze accesul nediscriminatoriu la retelele de telecomunicatii
nationale si internationale.

Principiul 6: Responsabilitate limitata a furnizorilor de servicii


pentru continutul de pe Internet
Statele membre nu ar trebui sa impuna furnizorilor de servicii o obligatie generala
de a monitoriza continutul de pe Internet pentru care ofera acces, pe care il transmit sau il
stocheaza, nici de a cauta activ fapte sau circumstante care indica o activitate ilegala.

Statele membre ar trebui sa se asigure ca furnizorii de Internet nu sunt


responsabili pentru continutul de pe Internet atunci cand atributiile lor sunt limitate, dupa
cum o defineste legea nationala, la transmiterea informatiilor sau furnizarea accesului la
Internet.

In cazurile in care atributiile furnizorilor de servicii sunt mai largi si acestia


stocheaza continut care provine de la terti, statele membre ii pot considera co-
responsabili daca nu actioneaza expeditiv pentru a retrage sau opri accesul la informatii
sau servicii de ndata ce acestia iau cunostinta, dupa cum este definit de catre legea
nationala, de natura lor ilegala, sau n cazul unei reclamatii de despagubiri, de fapte sau
circumstante care evidentiaza ilegalitatea activitatii sau a informatiei.

Atunci cand se definesc conform legii nationale obligatiile furnizorilor de servicii,


dupa cum au fost mentionate in paragraful precedent, trebuie acordata o grija
corespunzatoare pentru respectarea libertatii de exprimare a celor care au facut ca
informatia sa fie disponibila pe Internet de la inceput, cat si dreptul corespunzator al
utilizatorilor la informare.
In toate cazurile, limitele de responsabilitate mai sus mentionate nu ar trebui sa
afecteze posibilitatea de a se emite dispozitii prin care li se cere furnizorilor de servicii sa
inceteze sau sa previna, pe cat posibil, o incalcare a legii.

Principiul 7: Anonimat
Pentru a asigura protectia importiva supravegherii online si a spori libera
exprimare a informatiilor si ideilor, statele membre trebuie sa respecte vointa
utilizatorilor de Internet de a nu isi face cunoscuta identitatea. Aceasta nu impiedica
statele membre sa ia masuri si sa colaboreze pentru a-i descoperi pe cei responsabili de
savirsirea unor infractiuni, in concordanta cu legea nationala, CEDO si alte acorduri
internationale in domeniile justitiei si politiei.