Suceava medievala

Suceava este reedin i totodat cel mai mare ora al judeului Suceava, Romnia situat n Moldova, Bucovina. Suceava
este amplasata n vecintatea rului cu acelai nume i la intersecia a trei mari drumuri comerciale de importan
internaional: drumul Sucevei sau Drumul Mare, venind dinspre Cmpulung Moldovenesc i Bistria, cel al Lembergului
sau Liovului venind dinspre Cernui (astzi Ucraina) i cel Moldovenesc care ducea n sud spre Muntenia. Astzi: E576
i E85.

Municipiul Suceava se numr printre cele mai vechi i mai importante aezri ale Romniei. Timp de peste patru secole
(1359-1775) a fcut parte din Principatul Moldova, dintre care peste dou secole a fost reedin principal (capital), iar
ntre 17751918, n urma raptului teritorial Austriac, a devenit ora al Imperiul Austriac (pmnturile coroanei Regatul
Galiiei i Lodomeriei i Ducatul Bucovinei).

Perioada medieval. Primele atestri documentare

Perioada de trecere la feudalism este ilustrat de cele circa 45 de aezri aparinnd culturii Sntana de Mure, sau de
obiecte descoperite ntr-o necropol de la Moara. nceputurile feudalismului (sec. VIII-IX) sunt demonstrate de aezrile
din zon care sunt stabile de tipul obtii rurale teritoriale. Cultura Dridu (sec. X-XI) este atestat i pe teritoriul Sucevei,
prin descoperirile de la punctul "Drumul Naional".

Majoritatea istoricilor consider c oraul a existat nainte de ntemeierea statului medieval Moldova:

ntr-o consemnare slav, numit Voskrenskaia Letopis din secolul al XII-lea, sunt amintite localitile "Socva i Sert"
(Suceava i Siret) locuri importante pe drumul comercial european de la Cracovia prin Galiia, Liov Cernui, Siret,
Suceava, Spre sud la Dunre.

Nicolae Costin vorbind despre desclecarea lui Drago (1288 - n.a.) zice: "i aa sau aedat venind i ali Moroeni pre
unde le-au plcut locul, pe sub munte: Romni, Sai i unguri, Sucva trgul l'au desclicat nisce cojocari; Soci se chiam
unguresce cojocar; iar Sucva = Cojocrie".

Unele izvoare strine (Cronica lui OttoKar de Stiria i Historia lui Jan Dlugosz) au lsat s se ntrevad existena uneia
sau mai multor formaiuni politice de tip feudal la rsrit de Carpai. Este menionat, de pild, cu ajutorul pe care oastea
unei asemenea formaiuni l-a dat n 1325 (se presupune c aceast formaiune este Suceava), regelui Poloniei n lupta pe
care acesta a dus-o mpotriva markgrafului de Brandemburg. (Mircea D. Matei)

C oraul Suceava exista nainte de "desclicarea lui Drago", st dovad o geografie ruseasc anterioar anului 1347 n
care se arat ca existnd oraele Baia i Suceava. A.D. Xenopol, Istoria Romnilor i Dicional geografic al Judeului
Suceava de Serafim Ionescu, 1894

Tot de asemenea spune i Stricovski, c cronicile litvane i rutene ar mrturisi c pe "principile litvan Iuga Koriatovici, din
cauza deosebitei sale bravuri invitndu-l la domnia Moldovii, l coronar la Suceava", A. D. Xenopol, Istoria romnilor,
vol. I, p.137

"n 1348 Bogdan I deslepsi Moldova de Corna Ungursc i-i aed capitala n Sucva. Iuga Koriatonovici fu ncoronat
aici n 1374. El nfiin Mitropolia Sucevei, pentru ara Moldovei cu Binecuvntarea Mitropolitului Romno-Bulgar din
Ohria fiind cel dinti mitropolit Teoctist I". Letopietele rii, vol. I, p.84

Perioada secolelor XI-XIV, n prima ei parte, a fost dominat, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de
migratori - unguri, pecenegi. cumani, ttari, a cror suprapunere peste societatea romneasc, n cazul zonei Sucevei, a
fost doar nominal. Prima meniune a existenei oraului Suceava apare n lista aezrilor franciscane n orae din anul
1345 ntre oraele din Moldova fiind i Scotorix (Suceava).

Prima menionare sigur a Sucevei, n strict ordine cronologic i cea mai veche meniune datat a numelui su, e cea din
10 februarie 1388 din actul dat de Petru I Muatinul n Cetatea Sucevei, n legtur cu mprumutul pe care i-l ceruse
regele Poloniei.

Tot n 1388 este menionat i oraul Suceava, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca aezare urban. este
vorba de un act emis de catolicosul armenilor, Teodoros II, la 18 august, n care armenii din mai multe orae, ntre care i
cei din Suceava (Ciciov) sunt supui juristriciei scaunului episcopal de Liov. n lista oraelor intitulat: "Aa se cunosc
oraele ruseti ndeprtate i apropiate" alctuit ntre anii 1388 i 1391, este menionat de asemenea i oraul Suceava.
Despre ora mai avem indicaii precise i n anul 1390, atunci cnd trimiii lui Mircea cel Btrn i ai regelui Poloniei s-au
ntlnit la Suceava unde au semnat convenia n oraul de reedin: "in partibus Moldavie oppidi Soczow".

Mutarea centrului politic de la Siret la Suceava a fost nsoit de extinderea localitii i de creterea numrului
locuitorilor si. Printre msurile luate de Petru I Muat n noua reedin domneasc a fost i aceea de adaptare a unei noi
gndiri n organizarea spaiului urban. astfel, Petru I Muat rnun la vechea fortificaie a aezrii premuatine, ia msuri
de umplere a anului de aprare din jurul vechiului necleu dens construit n preajma bisericii Miruilor i de ridicare,
pentru nevoile sale proprii i ale domniei a unei construcii mari din lemn (19-6 m) la circa 250m vest de biserica amintit,
de fapt primul nucleu al Curii Domneti din Suceava. Cldete cea mai veche cetate din piatr din Suceava, Cetatea
cheia, pe coasta dealului Zamca, n locul numit eptilici, de unde se puteau supraveghea drumurile dinspre nord i vest.
Spturile arheologice au scos n eviden forma de romb a cetii, cu latura de 36 m n interior, cu ziduri de 3 m grosime,
cu un turn i trei contraforturi puternice i cu an de aprare. Cetatea s-a distrus, probabil n urma unor alunecri de teren,
n timpul domniei lui Alexandru cel Bun. imediat dup construirea cetii cheia sau chiar n paralel cu aceasta, Petru I
Muat a ridicat Cetatea de Scaun.

Construit la limita de rsrit a oraului, pe pintenul terminal i abrupt al unui nalt i ntins platou, Cetatea de scaun putea
supravegheam direct, o mare suprafa din valea Sucevei i, prin posturi de supraveghere, controla un teritoriu practic
foarte mare pe toate direciile. avnd un plan rectangular (36x40 m), cu turnuri ptrate de aprare la fiecare col, Cetatea
de Scaun avea anuri de aprare spre platou, n care erau infinpte pue i arici de metal.

Cetatea de Scaun a Moldovei,

Suceava, poz actual
Suceava a continuat s constituie principala cetate de scaun a rii Moldovei, aceast funcie ndeplinind-o i n vremea
lui Aron Vod (1592 - 1595), tefan Rzvan (1595) i a Moviletilor. Odat cu Alexandru Lpuneanu, reedina
domneasc s-a mutat la Iai.

n evul mediu, oraul era populat cu romni, dar i cu germani, maghiari i armeni, ultimii avnd dreptul de a-i alege un
oltuz propriu (ce purta numele de "voit").

Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ara timp de 32 de ani, mrind cetatea i ntrindu-i zidurile. n 1401, aici s-a
stabilit i Mitropolia Moldovei.

n 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraul Suceava era menionat ca unul dintre locurile
de depozitare a postavului, precum i a unor mrfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie ns n timpul lui tefan cel Mare (1457 - 1504). n vara anului 1476, ambiiosul Mohamed II
i-a ncercat norocul sub zidurile cetii, dar drza rezisten a moldovenilor i-a frnt voina victoriei i l-a silit s se
retrag n mod ruinos. tefan fcuse din Suceava un fel de creier al sistemului su de aparare. n 1497, 21 de zile i nopi
n ir, tunurile leilor au btut n ziduri, dar acestea au rmas neclintite. Niciodat cetatea n-a fost cucerit prin fora
armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intr fr lupt n cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul prclab al Sucevei,
jur credin marelui voievod care se intitula domn al rii Romneti i Ardealului i a toat ara Moldovei. Suceava
primete otile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraului s-au aezat ns vremuri grele, intrnd tot mai mult n
anonimat.

ntre 1650 i 1775 urmeaz o perioad de stagnare i regres din cauza schimbrii direciei principale a comerului, dar i
din cauza invaziilor ttarilor i cazacilor. De asemenea oraul a fost ocupat de mai multe ori de armatele polone care au
pradat locuitorii. Polonii au ncercat s-i anexeze parial Moldova dar s-au lovit de opoziia habsburgilor i otomanilor.

Trebuie de menionat c dei polonii au deinut controlul Cetii de Scaun, aceasta nu a putut fi niciodat ocupat prin
lupt.

Bibliografie (surse):

http://ro.wikipedia.org/wiki/Suceava
http://www.bucovina.net/2008/07/16/istoria-si-evolutia-orasului-suceava/
http://orasulsuceava.ro/descopera/date-generale/istorice/istoria-orasului/
 Descalecatul lui Negru Voda din Fagaras, Dragos si Bogdan
Negru Vod

Pentru alte sensuri, vedei Negru Voda

Pagina Radu Negru trimite aici. Pentru alte sensuri vedei Radu Negru

Negru Vod a fost, potrivit legendei, fondatorul i primul domn al rii Romneti. Existena lui real este controversat,
fcnd subiectul mai multor cercetri mai mult sau mai pu in istorice.

Potrivit legendei, Negru Vod apare ca un personaj care la 1290, se presupune c a trecut Carpaii din Fgra i s-a
stabilit la Curtea de Arge sau Cmpulung, unde a ntemeiat un voievodat.

Se crede c a ngduit orenilor sai s- i men in pe comesul (liderul) lor, Laureniu, care a decedat n 1300 i a fost
nmormntat n Biserica Brei din Cmpulung. "Desclecatul" su ar fi pus bazele rii Romneti, a crei independen
avea s o statueze Basarab I, n anul 1330.

Tradiia istoric privitoare la ntemeierea rii Romne ti [

Prima ncercare a voievodului Litovoi de a ntemeia un stat independent (1277) a fost urmat de o alta pe care
tradiia istoric, ajuns pn la noi prin opera cronicarilor ( Ion Dobrescu .a.) din secolul al XVII-lea, o
numete desclecat. Conform tradiiei, Negru Vod, un voievod romn din ara Fgraului, a trecut Carpa ii
ntemeind un stat nou n regiunea Cmpulungului (1290). Ulterior, puterea voievodului s-a extins nti
ctre vest (zona Olteniei) i apoi ctre est. Capitala s-a stabilit la Curtea de Arge. Tradiia istoric se baza pe
mrturiile oamenilor n vrst transmise pe cale oral i, probabil, pe documente scrise care nu au mai ajuns pn la
noi. Ea este confirmat de descoperirile arheologice. n acea vreme, att Cmpulungul, ct i Curtea de Arge erau
aezri nfloritoare; aici s-au descoperit vestigiile unor cur i domne ti. Cercetarea ADN-ului corpului din mormntul
lui Negru Vod nu a dus la elemente care s l lege n plan genetic cu cumanii [

Bogdan

Dup marea invazie mongol din 1241, inutul dintre Carpai i Nistru a rmas sub ascultarea urma ilor lui Ginghis Han.
Deseori mongolii(ttarii) treceau peste muni, n Transilvania i Ungaria, prdnd, arznd i fcndu-i pe nobili robii lor.
De aceea, regii maghiari au purtat mai multe rzboaie cu ei. Unul a fost n 1343(1345) i s-a soldat cu o mare victorie
mpotriva clreilor din Asia. Printre comandanii oastei regale s-a aflat maramure eanul Drago din Bedeu.

Dup o nou nfrngere n faa cretinilor(1346), ttarii s-au retras peste Nistru. Pe msur ce teritoriul est-carpatic era
eliberat, Regatul ungar a urmrit s-i consolideze puterea n fostele teritorii supuse mongolilor. Regele Ludovic de Anjou
ia decizia n 1352-1353 s ntemeieze la est de Carpa i, n colaborare cu localnicii, un fel de marc militar de grani . Ca
recunoatere a meritelor maramureenilor la ndeprtarea pericolului ttar i cu asentimentul cpeteniilor locale, n fruntea
acestei mrci menite s pun zgaz incursiunilor ttare a ajuns Drago din Bedeu, devenit cpitan regal. Noua forma iune
a primit numele de Moldova, dup numele rului Moldova. Centrul era la Baia, ora cunoscut pentru minele de argint i
aur, unde exista o nsemnat colonie sseasc venit din pr ile Rodnei i Bistri ei. Teritoriul era departe de a acoperi
Moldova n sensul actual al termenului, ci doar o parte din jumtatea nordic a viitorului stat medieval. Drago , a domnit
puin, vreo doi ani dac indicaiile cronicilor sunt corecte. Tradi ia i atribuie construirea unei bisericu e din lemn n satul
Boureni din judeul Suceava. Dup el a domnit fiul su Sas circa patru ani. El ar fi ridicat potrivit legendelor o cetate, azi
disprut, pe dealul din Sasca, din apropierea trgului Siret.

Dependena drgoetilor de coroana ungar a contravenit aspira iilor locale de via politic propie, a adus n foarte
scurt vreme nemulumiri n snul clasei stpnitoare autohtone i a determinat hotrrea acesteia de a-i ndeprta pe
urmaii lui Drago i a nltura suzeranitatea Ungariei. Ajutorul a venit tot din Transilvania. Maramure eanul Bogdan
stpnea o moie ntins n Cuhea(Cuhnea), avnd sub ascultarea sa 22 de sate. nc din 1343 el era numit infidel,
deoarece se afla n conflict cu regele Ungariei, romnul dorind s pun capt dependen ei de Buda. Folosindu-se de
contradiciile aprute ntre cpeteniile romnilor din Maramure , regele Ungariei a reu it s-l nlocuiasc pe Bogdan din
calitatea de voievod al Maramureului, dar n-a putut desfiina n aceast ar institu ia voievodatului, care a continuat s
existe pn la hotarul dintre secolele XIV i XV.

Desclecatul lui Drago

Efortul lui Ludovic de Anjou de a aduce teritoriile est-carpatice sub puterea sa s-au lovit de o rezisten tenace a
localnicilor, accelernd constituirea Moldovei ca stat independent. Cea dinti revolt mpotriva dominaiei Regatului
angevin s-a produs n 1359, concomitent i nu fr legtur cu afirmarea de independen a lui Nicolae Alexandru n ara
Romneasc. n Moldova, la aceast dat un modest voievodat pe valea rului cu acelai nume, n teritoriile din nordul
rii care va purta acest nume n secolele urmtoare, Ludovic reuete s domine situaia, dar cu preul unei nsemnate
concesii. n locul dominaiei directe pe care o preconizase anterior, el s-a vzut silit s aduc n fruntea acestei ri un
voievod romn din provincia nvecinat a Maramureului, veche autonomie romneasc la nord de Transilvania, unde, n
aceeai vreme, instaurarea efectiv a dominaiei ungare provocase o sciziune n rndurile pturii nobiliare romne.

Trecnd munii cu o ceat de rzboinici maramureeni, Drago a luat n stpnire voievodatul de la rsrit de Carpai, ale
crui hotare le-a extins spre nord i spre rsrit prin nglobarea altor formaiuni politice aflate n dependena Haliciului sau
a ttarilor. Desclecatul lui Drago, cum este numit n tradiia istoriografic a rii luarea n stpnire a Moldovei de
ctre maramureeni, a meninut ns voievodatul n dependena regelui Ludovic al Ungariei, situaie pe care localnicii nu
au acceptat-o.

Bibliografie:

http://www.istorie-pe-scurt.ro/descalecatul-intemeierea-moldovei-bogdan-i-primul-domn-al-moldovei/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Negru_Vod%C4%83

https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/18/intemeierea-tarii-romanesti-si-a-moldovei-iii/#more-32440
 Taratul Vlaho-Bulgar

Rascoala din 1185 a romanilor de la sud de Dunare impotriva dominatiei bizantine, miscare sustinuta apoi de
bulgari, a avut ca rezultat infiintarea unui stat romano-bulgar in anul urmator. Taratul va deveni o putere
regionala, pe masura Imperiului Bizantin si se va extinde in urmatorii ani cuprinzand teritorii de la Nistru pana la
Marea Adriatica.

Urmare a cresterii excesive a taxelor, rascoala fratilor Petru si Asan a raliat populatiile sud-dunarene. Dupa ce imparatul
Isaac al II-lea Angelos a refuzat sa asculte plangerile rasculatilor, Petru, in toamna lui 1185, s-a incoronat. Sub domnia lui
romanii si bulgarii au luptat pentru a se dezlipi de Imperiul Bizantin, cu sprijinul necontenit al romanilor nord-dunareni si
al cumanilor.

Primii ani ai Taratului

In 1189 este incoronat si Asan, cei doi impartind domnia. Razboiul cu bizantinii a durat pana in 1197, niciuna din parti
reusind o lovitura decisiva. In 1195, imparatul Isaac al II-lea Angelos este detronat, tulburarile politice din Imperiul
Bizantin permitand consolidarea puterii lui Petru si Asan.

Insa, dupa numai un an, Asan este asasinat de unul din verii sai, ce avea pretentii la tron. Petru porneste cu armata
impotriva uzurpatorului,dar el isi gaseste refugiul la bizantini. La randul lui, Petru este asasinat in 1197, tronul revenind
lui Ionita Caloian, cel de-al treilea frate al lui Petru si Asan.

Domnia lui Ionita Caloian

Taratul a cunoscut in aceasta perioada o inflorire economica, dar si culturala. Luptele impotriva bizantinilor au continuat,
Caloian cucerind o buna parte din sudul Peninsulei Balcanice.

Cel mai important eveniment din acea perioada a fost cucerirea Bizantului in urma celei de-a patra cruciade si infiintarea
Imperiului Latin pe fostele teritorii bizantine. Pana la reconstituirea Imperiului Bizantin in 1261, taratul a fost pastratorul
traditiilor ortodoxe, iar capitala Tarnovo considerata un al doilea Constantinopol.

Noul imparat al statului latin, Balduin I, a dorit cucerirea teritoriilor vlaho-bulgare si o serie de campanii militare au fost
initiate. Acestea s-au terminat dezastruos pentru el, in urma infrangerii de la Adrianopole din 1205 fiind capturat de Ionita
Caloian. Acesta moare in cursul aceluiasi an, legenda spunand ca a fost victima unui acces de furie a domnitorului vlaho-
bulgar.

Dupa Adrianopole, tarul a cucerit o parte importanta a provinciilor noului Imperiu Latin si dorea sa ia sub stapanire si
Constantinopolul.

Insa, Caloian a suferit acelasi destin ca cel al fratilor sai. A picat victima jocurilor de culise fiind ucis de un comandant
cuman in timpul asediului Salonicului. Se presupune ca varul sau Boril ar fi avut un rol important in moartea sa, deoarece
el a luat tronul desi ii apartinea de drept lui Ioan Asan al II-lea, fiul lui Caloian.

Acest var conduce taratul pana in 1218, moment in care Asan al II-lea se intoarce si reuseste sa il alunge pe Boril. Fiul lui
Caloian domneste pana in 1241, taratul suferind apoi sub atacurile mongolilor, sarbilor si al ungurilor.

Mostenirea dinastiei Asanestilor

Asanestii vor conduce taratul pana in 1280, acestia fiind inlocuiti treptat de tari bulgari. Cu timpul statul isi pierde puterea,
cunoscund doar mici periode de revigorare. In 1396 acesta va fi cucerit de Imperiului Otoman.

Este de mentionat ca bulgarii astazi revendica in totalitate taratul, referindu-se la acesta ca fiind un imperiu al bulgarilor.
Insa, diferite surse istorice ale vremii reflecta o unitate a romanilor si a bulgarilor in cadrul aceluiasi stat, aportul celor
doua parti fiind crucial in crearea taratului vlaho-bulgar.

Descendenta Asanestilor

Chiar daca faptele si miscarile istorice care dateaza deja de 900 de ani au fost in mare parte reconstituite, nationalitatea
rasculatilor care au instaurat "Cel de-al doilea tarat bulgar", asa cum a ramas in cartile de istorie, este inca controversata.
In privinta acestui aspect, istoricii romani si cei bulgari inca nu au reusit sa ajunga la un consens. Cert este ca invatatii
bulgari contesta originea romana a Asanestilor. In opinia lor, acestia ar fi fost bulgari sau chiar cumani, iar titlul pe
care il purta Ionita de "Rege al bulgarilor si al vlahilor" nu ar fi decat varianta modificata de catre scribii
cancelariei papale, care au inlocuit cuvantul "graecorum" din documentele slave de la Tarnovo, in
"blachorum". Prin urmare, Ionita nu era "Rege al bulgarilor si al vlahilor", ci al "bulgarilor si grecilor". Pentru ca
afirmatiile acestora nu sunt sustinute in ochii invatatilor romani, acestia din urma considera ca nationalitatea valaha a
Asanestilor este mai presus de orice indoiala. Dovezile citate se bazeaza pe o serie de documente, provenind din surse si
zone geografice diferite. Istoricul roman Constantin C. Giurescu face in a sa lucrare "Istoria Romanilor"o expunere
detaliata a surselor pe care invatatii romani se bazeaza in sustinerea nationalitatii valahe a Asanestilor.

Toate aceste cronici, mentiuni si documente, luate laolalta, reprezinta pentru istoricii romani o dovada de netagaduit a
nationalitatii valahe a celor trei frati Asanesti care, prin perseverenta si darzenia lor, au scris episodul in care istoria
romanilor s-a intalnit cu cea a bulgarilor pentru a crea una dintre cele mai surprinzatoare pagini din istoria Balcanilor. O
istorie pe care ambele popoare ar trebui sa si-o recunoasca reciproc, in spiritul adevarului istoric.

Bibliografie:

http://www.ziare.com/cultura/documentar/taratul-vlaho-bulgar-primul-regat-al-romanilor-si-bulgarilor-documentar-
1098523

http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5109611-dinastia-asanestilor-epopeea-primilor-vlahi

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aaratul_Vlaho-Bulgar
 Sigiusmund Bathory

Sigismund Bathory a domnit de patru ori n Transilvania n perioada 1581 - 1602, ns perioada petrecut de acesta pe
tronul principatului a fost considerat catastrofal, la fel ca viaa amoroas a acestuia. TIRI PE ACEEAI TEM Ororile
sexuale ale celor mai desfrnai voievozi romni. tefan Vod,... Atrocitile sadicelor contese din Evul Mediu: ospee
canibalice cu fe... Ororile sadicului Gabriel Bathory. Mii de femei violate i schingiuite... Sigismund Bathory (1572 -
1613) a domnit peste Transilvania de patru ori. S-a nscut n 1572 i a fost fiul voievodului Cristofor Bathory i al
Elisabetei Bocskai. La vrsta de nou ani a fost ales principe, ns nu i-a putut exercita atribuiile dect la mplinirea
vrstei de 16 ani, din 1588. Domnia lui s-a suprapus peste una dintre cele mai tulburtoare perioade din istoria
Transilvaniei, Rzboiul de 15 ani ntre monarhia habsburgic i Imperiul Otoman, ncheiat n 1606. Principele
transilvnean a abdicat de trei ori n aceast perioad, iar n final a renunat la putere i a prsit Transilvania pentru
totdeauna. n vara anului 1594, n contextul rzboiului ntre monarhia habsburgic i turci, Sigismund Bathory a abdicat n
favoarea vrului su Andrei Bathory, ns a revenit pe tron dou luni mai trziu i a decapitat nobilii din Transilvania care
simpatizau cu Imperiul Otoman. A doua perioad de domnie a lui Sigismun Bathory s-a ncheiat n primvara anului 1598.
Sigismund a abdicat i a plecat la Praga unde a ocupat scaunul Principatelor Oppeln i Ratibor. Soia sa, Maria Cristina de
Habsburg, a preluat conducerea principatului, doar pe hrtie - n realitate Transilvania a fost guvernat de reprezentanii
mpratului Rudolf. Sigismund Bathory, nemaiputnd suporta, se vede, permanenta ncordare pe care o impuneau
mprejurrile, se hotr, la nceputul lui aprilie, s prseasc tronul, cedndu-l lui Rudolf i primind de la acesta, n
schimb, dou ducate n Silezia. Dup puin vreme ns, cteva luni, dndu-i seama de marea greeal pe care o fcuse
(ce se potriveau srccioasele ducate sileziene cu frumosul Ardeal) se ntoarse pe furi. Dieta l proclam din nou
principe, iar comisarii trimii de Rudolf s guverneze n numele su fur arestai, afirma Constantin N. Giurescu, n
volumul Istoria Romnilor, (Fundaia Regal pentru literatur i art, Bucureti, 1944). Principele slab de caracter Autorii
contemporani principelui transilvnean i-au pus deciziiile de a prsi tronul pe seama slbiciunilor sale. Cheia pentru [a
nelege] modul su de aciune ar putea fi gsit mai cu seam n slbiciunea sa moral i n lipsa lui de caracter. n
aceast privin Sigismund era un produs trist i un exemplu respingtor al artei pedagogice iezuite. Plin de cunotine i
nu lipsit de nsuiri, firii sale i lipsea n ntregime armonia interioar. La fel ca i n viaa public, el era n cea privat
ezitant i capricios. La aceasta a putut contribui, nu n mic msur anturajul su. Soia sa, educat de iezuii i rmas i
mai trziu n ntregime sub influena lor, avea o vorb: Cum vrea Dumnezeu i intenia de a nu zmisli nici un copil cu
Sigismund Bathory, ci, dimpotriv, s-l conving pe el nsui s renune la domnie i s treac n rndul clericilor.
Contactele cu ea i-ar fi repugnat lui Sigismund n aa msur nct n vecintatea ei era cuprins aproape de crampe i
totui - separat fiind de ea - i resimea dorul sau simula c ar simi un astfel de dor. Acest fapt s-ar datora neputinei sale
naturale", afirma Willibald Stephan Teutschlaender, n volumul Mihai Viteazul n contiina european, citat de
Institutul de Memorie Cultural cIMeC. n luna martie a anului 1599, principele a decis s abdice pentru a treia oar.
Nu trecur ns alte cteva luni i Sigismund, dovedind nc odat ct era de schimbcios i de uuratec - bine spunea
despre el Mihai Viteazul c "nu tie nici ce face, nici ce vrea" prsi pentru a dou oar tronul, fcnd sa fie ales, in locu-i,
vrul su cardinalul Andrei Bathory (Martie 1599), afirma Constantin N. Giurescu, n volumul Istoria Romnilor,
(Fundaia Regal pentru literatur i art, Bucureti, 1944). Dup moartea Lui Andrei Bathory, n 1601, Sigismund
Bathory a redevenit principe al Ardealului. Se afla n conflict cu Mihai Viteazul, iar oastea sa a fost nvins un an mai
trziu, n btlia de la Teiu, de trupele lui Basta. La scurt timp, principele a renunat pentru ultima dat la tron i s-a retras
n Boemia. A murit la Praga, la 27 martie 1613. Prsit de soia care s-a clugrit n 1595, principele s-a cstorit cu Maria
Cristina de Habsburg, fiica ducelui Carol Habsburg. Mariajul principelui a fost unul nefericit, susin istoricii. Noaptea
nunii a fost dezastruoas, iar Sigismund a refuzat s consume cstoria i i-a trimis soia la fortreaa Kovar, unde a fost
inut pn n anul 1598. ntre timp, n 1598, soia principelui a fost eliberat i numit pentru o scurt perioad la
conducerea Transilvaniei, ns dup cteva luni, Sigismund Bathory s-a mpcat cu ea, ns apoi a trimis-o din nou la
Kvr. Un an mai trziu, principele a abdicat pentru a treia oar, n favoarea vrului su, cardinalul Andrei Bthory, iar
soia l-a prsit definitiv. Din descrierile lsate de contemporani reiese, c la o scurt perioad dup cstorie Sigismund
s-a schimbat radical, cel mai probabil s-a prbuit psihic. Fcuse tot posibilul s fie departe de cas, inventa pretexte
pentru a declana campanii militare i cuta succese pe cmpurile de lupt. ncerca s scape de prezena soiei i refuza,
fr nici un motiv plauzibil, convieuirea cu ea. A devenit nehotrt i cu un comportament tot mai ciudat, ddea dispoziii
la fel de ciudate i lua msuri anapoda, mpingnd principatul ctre dezordine i haos. Sigismund a nceput s fie vzut ca
o persoan dezechilibrat, iar gurile rele uoteau despre niscaiva probleme n csnicia voievodului, scrie cercettoarea
Maria Rou, pe blogul Istorie Povestit. ntr-o scrisoare a Mariei Cristina, erau descrise tulburrile principelui. Azi el a
venit la mine i aa mi-a zis: are s-mi comunice ceva. Nu tie ce i s-a ntmplat, Dumnezeul l pedepsete ori blestemele
unori oameni haini l-au atins. Pentru c nainte i el era ca toi ceilali brbai, dar acum nu mai este, scria arhiducesa,
ntr-o scrisoare ctre mama ei (25 decembrie 1595), potrivit cercetrii publicate pe blogul Istorie Povestit Ali istorici
au pus respingerea manifestat de Sigismund Bathory pentru soia sa, fie pe seama unei afeciuni psihice a acestuia, fie pe
seama impotenei sau homosexualitii. Pietro Busto, muzicianul de la curtea din Alba Iulia, a pus eecul mariajului pe
seama iezuiiilor care l-au crescut pe Sigismund. n ceea ce privete dragostea, i acum l socotesc virgin, a primit o
cretere virtuoas, este menionat pe blogul cercettoarei Maria Rou, pe blogul Istorie Povestit. Soia sa, Maria Cristina
l-a prsit i s-a ntors n Austria, iar n 17 august 1599, Papa Clement al VIII-lea a dizolvat mariajul celor doi, iar civa
ani mai trziu arhiducesa s-a retras ntr-o mnstire din Tirol unde a murit, n 1621, la vrsta de 46 de ani. A vrut s
stpneasc Moldova i Muntenia La fel ca urmaii si, Gabriel Bathory i Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei a
dorit i a ncercat s-i extind influena asupra Moldovei i Munteniei. A ncheiat un tratat cu mparatul Rudolf II, n
ianuarie 1595, la curtea imperial din Praga, prin care era recunoscut ca principe liber i care prevedea ca toate teritoriile
dobndite de Principe cu fore proprii de la turci, aici fiind incluse ara Romneasc i Moldova, deveneau vasale lui
Rudolf al II lea, ca rege al Ungariei, scriu istoricii citai n studiul Prima abdicare a lui Sigismund Bathory, publicat de
Institutul de Memorie Cultural cIMeC. V recomandm i: Ororile sadicului Gabriel Bathory. Mii de femei violate i
schingiuite, clugri batjocorii i ucii, sate trecute prin foc Gabriel Bathory, ultimul principe al Transilvaniei din dinastia
Bathory, a rmas n istorie drept unul dintre cei mai detestai domnitori medievali. Cronicarii turci l-au numit craiul cel
nebun, iar romnii au relatat despre ororile comise de soldaii acestuia care au invadat Muntenia. Cum l-au batjocorit
turcii pe Vlad epe, tiranul care a ordonat s i se fac o grdin imens de trupuri n epe Atrocitile pe care le-ar fi
svrit Vlad epe n timpul domniei sale au fost redate de numeroi cronicari din vremea sa. Autorii turci s-au artat
printre cei mai nendurtori critici ai voievodului muntean. Unii dintre ei au relatat c epe i-ar fi construit o grdin de
cadavre trase n eap, iar pdurea care i nconjura cetatea era ticsit de spnzurai. Povestea paradoxalului Gabriel
Bethlen, principele ardelean care a visat unirea Moldovei i Munteniei sub numele Dacia Gabriel Bethlen (1580 - 1629) a
condus Transilvania timp de 16 ani, ntr-una dintre perioadele cele mai tulburi dar i nfloritoare din istoria ei i a rmas
unul dintre marile personaliti din istoria romnilor. Principele transilvnean a ncercat s ajung stpnitor al Moldovei
i al Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit s le uneasc sub numele de Dacia. Legendele necrutoarei
Elisabeta Szilagyi, soia lui Ioan de Hunedoara i mama regelui Matia Corvin al Ungariei Elisabeta Szilagyi a ajuncat un
rol important n cucerirea tronului Ungariei de ctre fiul ei Matia Corvin i a contribuit la ascensiunea nobiliar a lui Ioan
de Hunedoara. Totui, mai multe legende o nfieaz ntr-o lumin nefavorabil. Ioan de Hunedoara nfrunttorul de
pgni i Matia Corvin, regele cu mndria nenfrnat. Cum i descria Nicolae Iorga pe cei doi eroi ai Hunedoarei Nicolae
Iorga a lsat posteritii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara i ale lui Matia Corvin.
Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara i pe fiul su ajuns pe tronul Ungariei ntr-o carte publicat n
1906, cu titlul Neamul Romnesc i ara Ungureasc, n care a relatat despre Hunedoara i eroii ei.

Bibliografie:

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/sigismund-bathory-principele-usuratic-si-a-intemnitat-sotia-noaptea-nuntii-
parasit-cauza-impotentei-1_568feb1d37115986c646b8f2/index.html\

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigismund_B%C3%A1thory

http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/sigismund-bathory-planul-dacii-unguresti-principele-hulit-transilvaniei-artizanul-
primei-uniri-celor-trei-Tari-romanem-1_5569c688cfbe376e35c03f3f/index.html
 Rascoala de la Bobalna
1437

Rascoala de la Bobalna din 1437-1438 a fost cea mai importanta rascoala din Regatul Ungariei inainte de marele razboi
taranesc din 1514.

In vremea cand in Tara Romaneasca si in Moldova domneau Mircea cel Batran si Alexandru cel Bun, in voievodatul
Transilvania nobilii, care erau maghiari, subjugau pe taranii romani si maghiari, facandu-i iobagi.

Cum traiau si de ce s-au rasculat taranii din Transilvania?

Contopindu-le pamanturile, nobilii maghiari din Transilvania ii sileau pe tarani sa munceasca pe mosiile lor, sa duca la
moara, la arat si strans recolta, sa taie si sa transporte lemne pentru castel, sa care piatra pentru noi constructii. De asemenea,
erau taranii erau obligati sa faca multe alte lucruri si munci, numite corvezi. Dincolo de toate acestea, taranii mai erau siliti
sa-i ajute pe nobili la vanatoare, precum si la pescuit. Desi traiau o viata mizera, de ziua nobilului si de sarbatori trebuiau sa-
i faca daruri, de exemplu: pasari, oua, miei, miere, porci.
De foarte multe ori, taranii romani si maghiari au incercat sa se impotriveasca acestor silnicii, insa fara nici un rezultat.
Nobilii aveau puterea in mana, iar cei care se razvrateau erau astru pedepsiti. Acestia erau batuti, inchisi in temnitele
castelului, chiar spanzurati. Ca sa-i poata sili sa munceasca pentru ei, nu le-au mai ingaduit sa se mute de pe o mosie pe alta.
Astfel, nobilii au rapit libertatea taranilor: i-au facut iobagi si serbi.

Tabara de la Bobalna
Iata ca a sosit si primavara anului 1437. Episcopul din Transilvania a dat porunca: De acum incolo, platiti dare numai
zeciuiala (adica a zecea parte din recolta) in bani noi. Taranii au trimis soli la episcop si s-au rasculat: Banii noi sunt mai
scumpi decat cei vechi si nici nu se gasesc. Socotim ca asemenea dare este nedreapta si te rugam, parinte, sa intelegi ca n-o
putem plati. Episcopul a bagat la inchisoare solii taranilor. Auzind taranii iobagi romani si maghiari cat de neomenos s-a
purtat stapanirea, au pus mana pe furci, pe topoare, pe coase si au pornit rascoala.
Se poate spune ca rascoala a inceput atunci cand Gheorghe Lepes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut sa se plateasca
zeciuiala, care nu mai fusese stransa din 1434, intr-o singura transa.
Rasculatii s-au strans cete si au aprins castelele si hambarele. Afland ca vin armatele nobililor, taranii s-au retras pe Dealul
Bobalna (in maghiara Bobalna), in iunie 1437. Aici, la Bobalna, au f construit o tabara intarita. Au inconjurat locul cu care,
asezate cu mestesug, roata langa roata, ca un zid.
Destul de repede, la Bobalna s-au strans mii de tarani, multi mineri si mestesugari. S-au alaturat acestora chiar si nobili mai
mici, nemultumiti si ei de lacomia marilor nobili. Rascultatii au jurat sa lupte pana vor dobandi dreptate si libertate.
Aceasta mare rascoala, Rascoala de la Bobalna, a insemnat, totodata, o stransa colaborare intre taranii romani si maghiari in
lupta lor pentru libertate sociala.

Lupta dintre tarani si nobili

Furiosi peste masura, nobilii au pornit cu armata impotriva taberei taranesti de la Bobalna. Rasculatii au luptat barbateste,
la adapostul intariturilor. Unii dintre ei, mai curajosi, chiar au iesit din tabara si i-au fugarit pe nobili. Asa ca, oricat se
credeau nobilii de mari razboinici si bine inarmati, rasculatii tot i-au infrant, i-au silit sa ceara pace si sa jure ca vor desfiinta
iobagia.
Pentru a fi crezuti si pentru a se tine de cuvant, au iscalit si pecetluit o intelegere in biserica din Manastur, de langa Cluj.
Nobilii, insa, nu si-au tinut cuvantul.
Taranii au pornit din nou lupta, patrunzand in orasul Cluj. Aici, mestesugarii au trecut de partea rasculatilor. Din nou, nobilii
au cerut pace si au jurat ca vor slobozi taranimea din iobagie. Cu toate acestea, si a doua oara si-au calcat cuvantul dat.
In urma tuturor acestor fapte, luptele au continuat cu o si mai apriga inversunare. In cele din urma, taranii au fost infranti.
Multi au murit in lupte, dar si mai multi au pierit de razbunarea nobililor. Unii au fost trasi in teapa sau spanzurati, iar altii au
fost supusi la schingiuiri salbatice: li s-au scos ochii, li s-au taiat urechile, nasul, bratele.
Cu toate aceste salbaticii, rascoala de la Bobalna i-a calit pe iobagi in lupta cu nobilimea. Infrangandu-i pe nobili, ei au
inteles ca acesti stapani asupritori pot fi doborati. In sufeltul iobagilor din Transilvania a crescut increderea ca, odata si odata,
tot vor birui si vor putea castiga libertatea.

Concluzii
Rascoala de la Bobalna (1437) este o mare rascoala antifeudala din Transilvania, fiind declansata in urma unui abuz al
Episcopului Transilvaniei, Gheorghe Lepes care, dupa ce a amanat timp de trei ani strangerea dijmelor cuvenite, le-a cerut pe
toate odata si in noua moneda, cu valoare mai mare.
La rascoala de la Bobalna au participat tarani romani si maghiari din nordul Transilvaniei, orasenimea saraca si mica
nobilime. Rasculatii s-au adunat pe dealul Bobalna si au format o delegatie care a cerut revenirea la vechile libertati. Membrii
ei au fost schingiuiti si ucisi de catre nobili, iar aceste evenimente au declansat luptele. Au existat victime de ambele tabere.
Temandu-se de o escaladare a violentelor, marea nobilime, patriciatul sasesc si fruntasii secui au format o alianta a etniilor
privilegiate din Transilvania - Unio Trium Nationum, care a determinat excluderea romanilor din viata politica. Ca urmare a
acestui fapt, taranii au fost infranti si obligati sa incheie o noua conventie (1437), iar in 1438, rascoala a fost definitiv
inabusita.

Bibliografie:
http://www.interferente.ro/rascoala-de-la-bobalna-1437.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83scoala_de_la_Bob%C3%A2lna

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Bob%C3%A2lna_(iunie_1437)