Sunteți pe pagina 1din 8

Limbajul trupului

Introducere
Sus

Limbajul trupului semnifica comunicarea prin intermediul miscarilor sau pozitiei corpului. Poate
fi constient sau inconstient.
Acest limbaj este observat de oricine, dar nu i se acorda suficienta atentie. Uneori il ignoram si
incercam sa ne ascundem in spatele cuvintelor, dar nu trebuie sa uitam ca nu putem pacali pe
oricine.
Copiii reactioneaza la acest tip de limbaj deoarece ei inteleg lumea prin intermediul intuitiei.
Acelasi lucru poate fi aplicat in cazul adultilor cand sentimentele sunt cele implicate.

Persoanele care sunt intr-o stare emotionala proasta vor acorda mare importanta acestuia. De
fapt, de obicei, aceste persoane retin cea mai mica aluzie gresita a persoanei cu care converseaza.
Si de obicei trag singuri concluzii gresite cum ca persoana ar fi plictisitoare sau suparacioasa,
astfel combinand orice sens al depresiei si stimei de sine scazute.
O metoda utila de invatare a secretelor limbajului corpului consta in privitul la televizor fara
sunet si incercarea de a intelege ceea ce s-a spus prin citirea limbajului corpului. Se va observa
ca oamenii spun multe lucruri prin limbajul verbal care este contrazis de catre limbajul corpului,
de gesturi si alte cai de comunicare. Mesajele sunt foarte relative.

O trasatura notabila a inceputului de secol 21 este faptul ca limbajul corpului a diferitelor


civilizatii devine treptat asemanator. Astfel, un gest facut de o persoana ce traieste in America de
Sud, poate fi usor interpretat de persoane din Rusia sau Japonia. Multe dintre acestea se
datoreaza efectelor televiziunii, care arata aceleasi metode de lingusire in
toate partile globului.

Cuprins articol

1. Introducere

2. Cuvintele si limbajul trupului

3. Observarea sentimentelor ascunse

4. Stai in pozitie confortabila?

5. Neintelegerea limbajului corpului

6. Articole similare
Cuvintele si limbajul trupului
Sus

Pentru ca un parinte sa fie credibil atunci cand spune copilului ca este sanatos sa mearga
devreme la culcare, acest parinte trebuie sa se exprime atat verbal cat si prin limbajul corpului.
Altfel, copilul ar putea avea impresia ca aceasta afirmatie este benefica numai pentru parinte,
prin faptul ca el merge devreme la culcare.

Este important de stiut ca, desi limbajul trupului ne ofera o cale suplimentara de comunicare,
care uneori contrazice limbajul verbal, ar trebui interpretat cu mare atentie. In primul rand,
limbajul corpului ar putea fi afectat de diverse deprinderi ale interlocutorului.
In afara de diferentele individuale, exista si diferente de ordin geografic, precum si intre
diversele grupuri culturale. De exemplu, in Grecia, se da aprobator din cap pentru nu si se
scutura din cap pentru da.
Creierul uman transmite corpului cum trebuie sa isi mentina pozitia. Limbajul trupului este
inconstient si este menit sa asigure un echilibru intre sentimentele interne si aparenta exterioara.

Daca ne dezvoltam o sensibilitate crescuta la propriul limbaj al corpului, va creste si abilitatea de


a citi limbajul altor persoane.
Acest lucru ne ajuta sa spunem daca persoana cu care conversam este fericita, trista, rezervata
sau iritata. Sau daca persoana minte, daca este nerabdatoare sau plictisita. De asemenea, mai poti
observa daca persoana te place, este sau nu de acord cu ceea ce spui, are un comportament
agresiv, suspicios sau ingrijorat.

Observarea sentimentelor ascunse


Sus

Atentia crescuta la limbajul corpului iti va permite sa observi sentimente ascunse, ideile
preconcepute si intentiile sexuale; toate acestea prin intermediul vederii si a altor simturi pe care
le folosim la perceperea lumii din jurul nostru.

Limbajul trupului consta in miscarile membrelor inferioare si superioare, pozitia corpului,


modalitatea de a sta, expresia fetei, mersul, miscarile oculare si gesturi regulate de tipul miscarii
de atingere a parului, atingerea nasului, etc.
Inclinarea capului semnaleaza o persoana pasnica. Aceasta atitudine se considera a fi o
consecinta a obiceiului mamei ce isi inclina capul cand te compatimea ca si copil. Iti arata ca nu
este suparata pe tine, dar dorea sa iti poarte de grija. De asemenea, mama isi batea usor palmele
sau te mangaia usor pe cap, cand dorea sa te consoleze.

Continuam sa facem aceste miscari si dupa ce crestem mari si nu o mai avem pe mama langa noi
sa mai faca aceste gesturi. Ne batem usor peste obraji, pe brate sau ne frecam usor mainile.
Este posibil sa iti tii bratele aproape de fata in momentul conversatiei, in general acesta este un
semn de nesiguranta. Acelasi lucru se poate spune si despre miscarea de rasucire a mustatii sau a
barbii cu degetele, sau de aranjare a parului, de exemplu aranjarea acestuia in spatele urechii.

Stai in pozitie confortabila?


Sus

Modul in care oamenii stau pe scaun nu este unul intamplator. Daca va tolaniti cu mainile si
picioarele intinse, este semn ca sunteti relaxat si va simtiti confortabil. Daca stati pe marginea
scaunului, cu membrele inferioare intinse in fata si cu labele picioarelor incrucisate, este semn de
indiferenta.

De exemplu: intr-o tara in care regulile de comportament erau foarte stricte, un martor al unui
proces statea in pozitia descrisa mai sus, cu cizmele imense intinse peste cei care mai erau in
sala, purtand o haina mare si tinand bratele incrucisate. Judecatorul a spus: stai drept si da-ti
haina jos, altfel te trimit la inchisoare.
Barbatul si-a redresat imediat pozitia corpului atunci cand a aflat ca ar putea fi inchis pentru asta.

O persoana care asteapta sa intre la dentist sau urmeaza sa sustina un interviu pentru o slujba ar
putea sta pe marginea scaunului cu picioarele apropiate. Daca este femeie, probabil ca va isi va
tine strans geanta sau esarfa. Tensiunea corporala se raspandeste la nivelul sistemului respirator,
fortand respiratia si facandu-ne sa avem dificultati de respiratie. Cand esti intr-o asemenea
pozitie, este usor sa-ti pierzi capul si pur si simplu sa o iei la fuga daca lucrurile iau o intorsatura
mai rea.

La televizor este interesant de urmarit concurentii care participa la emisiuni de tipul Vrei sa fii
milionar. Le poti detecta tensiunea normala in aceste conditii, din modul cum isi tin mainile
pana ce incheieturile devin albe si de asemenea prin observarea respiratiei accelerate.
Nu credem ca putem invata oamenii sa-si controleze in totalitate limbajul corpului; isi vor pierde
controlul intr-un anumit punct sau altul - cand devin prea nerabdatori sau prea suparati.

Daca luam ca si exemplu o discutie intre politicieni. Controlul este acolo, chiar si cand devin
suparati, dar intotdeauna va exista un mic muschi al fetei care tremura sau o vena care pulseaza
si devine rosie. Obrajii se inrosesc in cazul femeilor suparate sau jenate, in timp ce la barbati se
inrosesc lobii urechilor in circumstante asemanatoare.

Neintelegerea limbajului corpului


Sus

Cand incercam sa interpretam limbajul corpului, trebuie sa-l interpretam in relatie cu ceea ce s-a
spus; altfel pot aparea neintelegeri. Trebuie sa se analizeze ca un intreg. Cateva elemente trebuie
sa fie in concordanta daca vrem sa tragem niste concluzii ferme in legatura cu o persoana. Ea sau
el fiind o persoana nesigura.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, trebuie sa fim atenti la expresia faciala, la pozitia gurii,
miscarea oculara, la retractia si dilatarea pupilara. Cercetarile au aratat ca fata interlocutorului
este cea mai de incredere sursa de informatii in legatura cu starea de spirit a unei persoane.
Transmiterea starii de fericire, de surpriza, de suparare sau de multumire se face prin intermediul
experientelor vizuale, in timp ce experientele auditoriului comunica teama.

Pentru a constata starea de spirit a interlocutorului, trebuie sa observam musculatura faciala:


- cat de incordati sau relaxati sunt muschii
- cat de fine sunt liniile din jurul gurii
- cum ridurile din jurul ochilor ii fac sa straluceasca de fericire, cand acesta este sentimentul pe
care fata vrea sa-l exprime.

Aceleasi caracteristici exprima suparare sau multumire, in timp ce caracteristici mai blande pot
exprima bunatate si prietenie - dar retineti: numai daca sentimentele se extind si la nivelul
ochilor. O fata care zambeste fara zambetul ochilor trimite semnale de falsitate si neincredere.

Sprancenele care se ridica si coboara rapid semnifica acceptarea contactului social. Daca iti ridici
sprancenele si le mentii ridicate pentru o vreme, este semn de surpriza si uimire - poate chiar
indignare.
Cand ridicarea sprancenelor este insotita de clipitul din ochi, persoana respectiva incearca sa
flirteze. Acest lucru poate cauza probleme.

De exemplu, in Japonia este considerat foarte inadecvat, practic nepotrivit, sa se ridice


sprancenele, sub nici o forma.
Lacrimile si rasul sunt forme de expresie pe care le consideram usor de interpretat. Cu toate
acestea, lacrimile sunt folosite pentru exprimarea multor lucruri - mahnire, veselie si suparare.
Rasul poate fi semn de veselie si prietenie, dar si de multumire si sarcasm. Uneori zambim si
daca suntem speriati sau daca experientam ceva foarte infricosator.

Ocazional, persoanele care lucreaza cu oamenii, in serviciul de ajutor social sau sectorul sanitar
pot reactiona prin ras daca afla de ceva foarte tragic - maltratare, violenta sau moarte. Acesta
pare a fi un raspuns prin care isi protejeaza propria sanatate de groaza multor evenimente cu care
se confrunta si care ii pot face sa planga sau sa clacheze.
A fi capabil sa citesti limbajul trupului este un lucru interesant, dar poate fi complicat, deci fiti
foarte atenti! Greseli pot fi facute cu usurinta.
Despre Logopedie
Generalitati
Sus
Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemneaza stiinta care se ocupa cu
educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant).
Daca este insa sa privim mai indeaproape acest domeniu, vom sesiza ca noi nu folosim doar un
limbaj verbal, articulat, scris si citit, ci si un limbaj nonverbal - pe care, la randul sau il putem
"imparti" in limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar si matematica (exercitiile de calcul)
reprezinta o forma de limbaj.
Pentru o integrare armonioasa in societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fatetelor"
limbajului, tulburarea oricarui aspect influentand adaptarea individului la mediu.
Tulburarile de limbaj au fost asociate in trecut deficientei mintale; cu alte cuvinte, un individ
(copil sau adult) care avea dificultati in a pronunta anumite sunete, pentru care citit-scrisul
reprezenta o problema sau care se balbaia era catalogat ca fiind retardat intelectual. Aceasta
teorie a fost infirmata de studiile in domeniu si pe masura ce logopedia a progresat ca stiinta.
S-a dovedit astfel ca un copil care scrie si citeste cu dificultate sufera de dislexo-disgrafie si prin
terapie se poate recupera.
S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel si pronuntia sunetelor
deficitare. De multe ori handicapul de intelect este insotit de tulburari de limbaj scris, citit,
socotit sau verbal, iar cand apar pe un asemenea fond aceste tulburari sunt mai grave si mai
extinse - dar nu orice persoana ce manifesta aceste tulburari este
deficienta mintal!

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Scopul activitatii logopedice

3. Clasificarea Tulburarilor de limbaj

4. Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbaj

5. Tipuri de activitati

6. Concluzii

7. Articole similare
Scopul activitatii logopedice
Sus
Activitatea logopedica:

- studiaza limbajul, previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a
persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte
- are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in
facilitarea procesului instructiv-educativ
- studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii
vorbirii corecte
- cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi
- are in vedere, in primul rand, copiii, pentru ca frecventa cea mai mare a tulburarilor de limbaj
este la aceasta varsta si se stie ca orice tulburare, netratata, are tendinta de a se agrava, iar
formarea unor deprinderi gresite de vorbire, odata cu trecerea timpului, necesita un efort mai
mare si un timp mai lung pentru corectarea lor.

Clasificarea Tulburarilor de limbaj


Sus
Tulburarile de limbaj pot fi:

1. Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei a unuia sau mai multe sunete: dislalia, dizartria,
rinolalia)
2. Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari pe baza de
coree)
3. Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)
4. Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, alexia si agrafia)
5. Tulburari polimorfe (afazia si alalia)
6. Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea generala a
vorbirii, disfunctii verbale associate autismului infantil sau handicapului de intellect si
handicapului de auz)
7. Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau psihiatric (ecolalia,jargonofrazia)

Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbaj


Sus
E. Verza (TRATAT DE LOGOPEDIE, Bucuresti, Ed.Pro Humanitate,I, 2003) face urmatoarea
clasificare privind etiologia tulburarilor de limbaj:
1. Cauze prenatale:
incompatibilitate de factor Rh, boli infectioase si intoxicatii ale femeii gravide, carente
nutritionale, malformatii fetale, traumatisme abdominale, soc psihic (cu efecte insidioase asupra
dezvoltarii psihofiziologice ale fatului)
2. Cauze perinatale:
sarcini distocice, cu travaliu indelungat sau insotit de complicatii, asfixii sau compresiuni
produse de manevre obstetricale gresite, anoxie cerebrala provocata de infasurarea cordonului
ombilical in jurul gatului copilului (circulara de cordon), hemoragii cerebrale
3. Cauze postnatale:
- organice (de natura centrala sau periferica; malformatii sau anomalii anatomice; disfunctii
fiziologice; boli ale primei copilarii si afectiuni cronice marcante)
- functionale (tulburari ale laturii impresive si expresive a limbajului; deficiente ale respiratiei
sau fono-articulatiei; insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, dificultati in
realizarea schemelor complexe verbo-motorii)
- psiho-neurologice (mai frecvent intalnite la cei cu deficienta mintala, cei cu tulburari de
memorie si de atentie si cei cu deficiente in sfera reprezentarii vizuale si auditive, precum si la
cei cu tulburari de tip neuropsihiatric sau psihopatologic
- psihosociale (factori didactogeni, sociogeni, formarea unor deprinderi gresite de pronuntie,
incurajarea in scop de divertisment a vorbirii infantile sau defectuoase a copilului, solicitari
verbale exagerate ce intimideaza copilul, conflicte si traume psihice ce determina introvertire
excesiva si pierderea interesului pentru comunicare, logofobie datorata reactiilor depreciative ale
anturajului, imitatii, metode gresite de educatie etc.

Tipuri de activitati
Sus
Terapia tulburarilor de limbaj cuprinde activitati care impun dezvoltarea armonioasa a
mai multor planuri:

1. Educarea auzului fonematic


2. Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir
- gimnastica generala, corporala
- exercitii respiratorii simple (barbotarea apei dintr-un pahar cu ajutorul unui pai, umflarea
balonului,
aburirea unei oglinzi, respiratia in patru timpi);
3. Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii
- exercitii speciale pentru muschii:
- obraijlor,
- ai palatului moale,
- pentru muschii gatului,
- ai limbii,
- ai buzelor
4. Optimizarea orientarii spatio-temporale
- jocuri de cuvinte care sa cuprinda astfel de notiuni
- jocuri in aer liber care sa necesite aplicarea celor invatate
5. Realizarea unei orientari optime in schema corporala
6. Dezvoltarea muschilor fini ai mainii
- exercitii de gimnastica;
- modelaj (lut sau plastelina);
- pictura, desen;
7. Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii unui scris caligrafic
- realizare de colaje;
- decupari, lipiri pe un contur dat;
8. Urmarirea dezvoltarii planului cognitiv si a procesului imaginative:
- asimilare de notiuni de calcul matemetic;
- asimilare de notiuni privind lumea inconjuratoare;
- activitati de brainstorming;
9. Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv, a limbajului impresiv si expresiv:
- exercitii de transformare a cuvintelor prin inlocuire de sunete sau silabe;
- formarea unui cuvant nou din ultima silaba (sau sunet) a cuvantului precedent;
- completarea cuvintelor cu prima silaba rostita de logoped;
- gasire de rime;
- povestiri pe diverse teme;
- invatare de poezii, proverbe, ghicitori;
10. Terapie specifica vizand corectarea discalculiei (dificultati in realizarea calculului
matematic).
11. Realizarea de programe individualizate, in functie de specificul nevoilor fiecarui pacient.
12. Oferire de consiliere familiei pacientului, ajutand astfel la o mai buna intelegere a nevoilor
bolnavului.

Nota: Fiecare tulburare de limbaj presupune si interventii cu serii de exercitii specifice, care nu
au fost trecute in aceasta prezentare.

Concluzii
Sus
Tulburarile de limbaj au o frecventa mai mare in copilarie si in perioadele de constituire a
limbajului, ca urmare a fragilitatii aparatului fono-articulator si a sistemelor cerebrale implicate
in vorbire.
Toate tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile, educabile, prin
metode specific logopedice si printr-o serie de procedee cu character general.
Orice tulburare de limbaj are tendinta de a se agrava si consolida in timp, ca deprindere
negativa.
Incepand cu cele mai simple, tulburarile de limbaj produc efecte negative asupra
personalitatii si comportamentului subiectului, ele fiind traite dramatic si tensional pe fondul
frustrarii si anxietatii.

Autor: Dr. Budacu Stefania


Cabinet de Terapie Logopedica