Cresterea rezistentei unor microorganisme periculoase la tratamentul cu antibiotice

reprezinta o amenintare serioasa la adresa sanatatii publice in Europa si mareste dramatic

costurile cu sanatatea, avertizeaza Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor
(European Center for Diseases Prevention and Control ECDC), in contextul Zilei Europene a
Informarii despre Antibiotice, desfasurata pe 18 noiembrie 2014. In perioada 2010-2013, numai
in cazul Klebsiella pneumonia, s-a constatat o crestere medie a rezistentei fata de
fluorochinolone, cea de-a treia generatie de cefalosporine si aminoglicozide, de la 15% la 21%,
potrivit datelor Retelei Europene de Supraveghere a Rezistentei la Antibiotice (European
Antimicrobial Resistance Surveillance Network EARS-Net), coordonata de ECDC. Forurile
internationale abilitate, cercetatorii si companiile farmaceutice lucreaza intens pentru a gasi
solutii. Deocamdata rezultatele sunt destul de putine, in timp ce infectiile produse de unele
microorganisme devin tot mai greu de vindecat.
Este indubitabil rolul pe care l-a jucat pentru omenire descoperirea antibioticelor in
apararea impotriva agentilor patogeni. Folosirea lor pe scara tot mai larga, adesea inadecvat, a
dus insa treptat la rezistenta anumitor microorganisme ce pot avea efect letal.
Dezvoltarea unor antibiotice din ce in ce mai puternice, pe fondul cresterii rezistentei si
complexitatii germenilor, a fost doar o solutie inselatoare, deoarece, concomitent, a fost
favorizata proliferarea unor bacterii si mai greu de invins.
De la primul antibiotic descoperit in 1927 Penicilina oamenii se confrunta cu o
proportie crescnda a infectiilor cu rezistenta multipla, inclusiv la carbapeneme, antibioticele de
ultima intentie. Conform estimarilor ECDC, rezistenta multipla la antibiotice este responsabila
anual de circa 25.000 de decese si de cheltuieli suplimentare de 1,5 miliarde de euro numai la
nivelul Uniunii Europene (UE).
Datele World Health Organization arata ca, in SUA si Europa, infectiile rezistente la
antibiotice ucid in fiecare an 50.000 de persoane, iar tendinta este una de crestere. Se estimeaza
ca, in decursul unui an de zile, doar pe teritoriul SUA, circa 2 milioane de oameni vor contacta
bacterii rezistente la antibiotice, iar costurile acestui fenomen ar putea depasi 20 de miliarde de
dolari (date ale Centers for Disease Control and Prevention).

O medie de pana la 21% a cazurilor cu multipla rezistenta la antibiotice

Klebsiella pneumoniae (K. pneumoniae), un germen foarte de temut in mediile

intraspitalicesti, din cauza adaptabilitatii extraordinare, este cunoscut pentru infectiile uro-
genitale, de tract digestiv sau respirator ori septicemiile pe care le provoaca, mai ales la
persoanele cu un sistem imunitar alterat.
In cazul K. pneumoniae, s-a conturat tot mai clar o rezistenta la toate clasele de
antibiotice, inclusiv la cefalosporinele de generatia a treia, cu precadere la populatiile din sudul,
estul si centrul Europei. Mai mult de o treime dintre cazurile de K. pneumoniae izolate, raportate
la EARS-Net in anul 2013, au dovedit rezistenta la cel putin o clasa de antibiotice pusa sub
supraveghere. La nivelul tarilor UE si Europei de Sud-Est (ESE), datele releva o crestere serioasa
a rezistentei K. pneumoniae fata de fluorochinolone, cefalosporine de generatia a treia si
aminoglicozide, cat si a rezistentei combinate pentru toate cele trei grupe de antibiotice, de la o
medie de 15%, in 2010, la 21%, in 2013.
Astfel, pentru pacientii infectati cu aceste bacterii multi-rezistente, mai ramane alternativa
carbapenemelor. Dar si rezistenta fata de acestea este in crestere in unele tari ale UE/ESE, unde,
numai in ultimii patru ani, s-a ajuns de la o medie de 4,6%, in 2010, la 8,3%, in 2013. Potrivit
raportarilor, rezistenta la carbapeneme a fost mai frecventa pentru tuplinile K. pneumonia care
dau infectii in sange, iar regiunile cele mai afectate sunt cele din sudul si sud-estul Europei.
Escherichia coli (E. Coli), aflata la originea celor mai multe infectii cu bacterii gram-
negative, manifestate de regula la nivel digestiv sau urinar, se numara, de asemenea, printre
agentii patogeni care au dezvoltat o buna rezistenta la antibiotice. Mai mult de jumatate dintre
cazurile de E. coli raportate la EARS-Net in 2013 erau rezistente la cel putin un antibiotic dintre
cele supravegheate. Extrem de ingrijoratoare este cresterea rezistentei acestei bacterii la cea de-a
treia generatie de cefalosporine si a rezistentei combinante la fluorochinolone, aminoglicozide si
la cea de-a treia generatie de cefalosporine. In tarile UE si ESE, rezistenta E.coli fata de cea de-a
treia generatie de cefalosporine a crescut semnificativ, de la 9,5%, in 2010, la 12,6%, in 2013.
Rezistenta E. coli la carbapeneme ramane totusi scazuta in Europa, dar este in crestere in cateva
tari, in special in sudul si sud-estul Europei.
Acinetobacter, un agent patogen specific infectiilor nozocomiale, localizate de obicei in
tractul urinar, tractul respirator sau in medii lichidiene precum cel peritoneal sau cefalorahidian,
era oricum sensibil la putine antibiotice si extrem de rezistent. Mai mult, au fost identificate
tulpini ale Acinetobacter rezistente la toate antibioticele cunoscute. Supravegherea Acinetobacter
a intrat in atentia EARS-Net pentru o perioada test de doi ani, incepand din 2012. Conform
raportarilor a 27 de tari UE /ESE pentru anul 2013, rezistenta la antibiotice a tuplinilor de
Acinetobacter a prezentat variatii mari in Europa, cu procente foarte inalte in sudul Europei si cu
mai putine cazuri rezistente in nordul Europei. Rezistenta sa combinata la fluorochinolone,
aminoglicozide si carbapeneme a fost de cel putin 20% in 12 dintre cele 23 de tari care au trimis
date.
Doar pentru Staphylococcus aureus rezistent la meticilina (SARM), cea mai importanta
cauza a infectiilor asociate asistentei medicale in intrega lume, o parte dintre cifre reflecta o
situatie ce merge spre o imbunatatire. In 2009, sase tari raportasera date care indicau o tendinta de
scadere a rezistentei SARM, in timp ce o singura tara anunta crestere. In perioada 2010-2013,
specifice evolutiei rezistentei acestui microorganism raman variatiile procentuale mari intre tarile
europene, de la sub 1% la peste 60%. Cifrele arata mai bine in ultimii ani la nivelul UE/ESE, dar
trebuie spus ca scaderea a fost mai putin pronuntata decat in perioada 2009-2012.

Desi tendinta de continua scadere este un motiv de optimism, SARM ramane o problema
de sanatate publica in Europa, in conditiile in care, in 2013, media rezistentei sale a ramas la
18%, iar in sapte dintre cele 30 de tari care au trimis date nivelul s-a pastrat peste 25%, in special
la populatia din sudul si estul Europei.

Cum s-a ajuns aici?

Scaderea eficientei antibioticelor in fata unor bacterii care initial raspundeau fara mari
probleme la tratament este luata in discutie de mai multi ani in cadrul unor institutii cheie precum
Agentia Europeana a Medicamentului (The European Medicines Agency EMA) sau Agentia
Americana a Medicamentului (Food and Drug Administration FDA), dar nu numai.
In ceea ce priveste cauzele care au generat rezistenta bacteriilor, chiar si la antibioticele
puternice de ultima generatie, s-a constatat ca, inclusiv unitatile medicale specializate si medicii,
au favorizat aceasta situatie. Astfel, printre cauze se numara: utilizarea gresita a antiobioticelor in
spitale, prescrierea in mod inutil a antibioticelor, administrarea prelungita a acestora la pacientii
aflati in stare critica, apelarea cu prea mare usurinta la antibioticele cu spectru larg sau prescrierea
incorecta a antibioticelor cu spectru ingust. Totodata, stabilirea unei doze prea mici decat ar fi
necesar pentru pacientul respectiv, o durata a tratamentului prea lunga sau prea scurta,
necorelarea dozelor cu rezultatele culturilor microbiologice sunt alte greseli care au intarit
microorganismele periculoase. La acestea se adauga automedicatia, un fenomen foarte raspandit
si in Romania, pe fondul caruia oamenii obisnuiesc sa mearga la farmacie si sa ceara un antibiotic
fara sa solicite medicului un tratament avizat.

Masuri si propuneri
 Pornind de la aceste cauze si realitati, atat EMA, cat si FDA au incercat sa impuna masuri
si politici menite sa tempereze macar ofensiva bacteriilor periculoase. Un pilon central in noua
strategie a EMA este asigurarea unui mediu care sa stimuleze si sa faciliteze dezvoltarea de
antibiotice inovatoare. De altfel, in noiembrie 2013, Agentia a emis un set de orientari care permit
o abordare mai flexibila in descoperirea si introducerea de noi antibiotice pentru uz uman. Sunt
vizate in special microorganismele rezistente care au lasat unor categorii de pacienti optiuni de
tratament foarte limitate, ori, in unele cazuri, au dus la imposibilitatea vindecarii.
Cinci cereri de autorizare pentru introducerea pe piata a noi antibiotice se afla in prezent
in curs de evaluare la Comitetul EMA pentru produse medicamentoase de uz uman (The
Committee for Medicinal Products for Human Use CHMP). In plus, pe parcursul anului 2013,
EMA a primit peste 15 de cereri de consultanta stiintifica de la mai multe companii care au
demarat procesul de dezvoltare de noi antibiotice.
De mentionat ca, intre 1999 si 2013, UE a alocat aproape 800 de milioane de euro pentru
sprijinirea unor activitati de cercetare in sensul dezvoltarii de noi preparate antimicrobiene si
alternative la antimicrobieni. De asemenea, UE a pus mai mult accent pe parteneriatele public-
privat cu industria farmaceutica, intarind totodata parteneriatele cu statele sale membre.
Si peste Ocean se iau masuri pentru combaterea rezistentei bacteriilor la antibiotice. FDA
reitereaza periodic practicile de evitat in prescrierea si administrarea acestei categorii de
medicamente, pentru ca atat populatia, cat si cadrele medicale, sa constientizeze seriozitatea
problemei. De asemenea, ca si EMA, FDA a incurajat dezvoltarea de antibiotice novatoare prin
noi reguli ghid, dar si prin colaborari precum cea cu Biomarkers Consortium of the Foundation of
the National Institutes of Health (un parteneriat public-privat in domeniul cercetarii medicale)
pentru realizarea de studii stiintifice.

Piedici

O alta realitate care nu poate fi ingnorata este faptul ca, in ultimii ani, nici industria
farmaceutica nu a mai fost la fel de preocupata sa descopere alte medicamente antimicrobiene.
Confruntate cu o concurenta tot mai acerba si reguli dure, companiile au preferat sa investeasca
in produse mai putin costisitoare din punct de vedere financiar, dar mai profitabile.
Unul dintre primii lideri recunoscuti in domeniu care s-au reorientat a fost Roche Holding
AG. In 1999, acesta renunta la echipa sa de cercetare specializata in dezvoltarea de antibiotice.
La fel au facut Eli Lilly& Co (2002) si Sanofi (2004). Un alt gigant in domeniu, Pfizer, a decis in
2011 sa inchida centrul de cercetari pentru antibiotice din Connecticut si s-a concentrat pe crearea
de vaccinuri. Iar exemplele pot continua. Este unul dintre motivele pentru care, de la 30 de
antibiotice aprobate in SUA in anii 80, s-a ajuns la doar un antibiotic aprobat in intervalul 2010-
2012.
Au ramas concentrate pe antibiotice companii precum GlaxoSmithKline si Merck.
Lucrurile par insa sa se schimbe din nou. In noiembrie 2013, Roche s-a intors pe nisa de
antibiotice cu ocazia parteneriatului incheiat cu Polyphor, o companie care si-a propus sa
introduca o noua clasa de antibiotice cu un nou mod de actiune prin preparatul POL7080.

Ce trateaza ultimele antibiotice aprobate

In randul celor mai recente antibiotice intrate pe piata se numara ceftobiprole, dezvoltat
de elvetienii de la Basilea Pharmaceutica Ltd. Compania anunta aprobarea medicamentului de
catre EMA in luna octombrie 2013 si declara ca este angajata in descoperirea de noi antibiotice
pentru tratarea bacteriilor rezistente la medicatia actuala. Un preparat cu spectru larg si
administrare intravenoasa, Ceftobiprole medocaril face parte din clasa cefalosporinelor, actionand
impotriva unor germeni gram-pozitivi, ca Streptococcus pneumoniae rezistent la
penicilina/ceftriaxone ori Staphylococcus aureus rezistent la meticilina/vancomicina, cat si
impotriva unor germeni gram-negativi precum Pseudomonas. Este indicat in tratarea
pneumoniilor contactate in spital sau in comunitate si a infectiilor pielii.
In mai 2014 , FDA a aprobat preparatul injectabil (I.V.) Dalvance (dalbavancin), destinat
tratarii infectiilor pielii si ale tesuturilor moi, produse de Staphylococcus aureus (inclusiv SARM)
si Streptococcus pyogenes. Este un antibiotic de generatia a doua a lipo-glicopeptidelor, dezvoltat
de compania Durata Therapeutics.
Doar o luna mai tarziu, in iunie 2014, FDA a aprobat antibioticul Sivextro (tedizolid
phosphate), disponibil atat pentru administrarea intravenoasa, cat si pentru cea orala. Noul
preparat face parte din clasa oxazolidinone si trateaza tot infectii de la nivelul pielii si structurilor
sale, cauzate de microorganisme gram-pozitive ca Staphylococcus aureus (si tulpinile rezistente
sau susceptibile la meticilina), Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, clasa
Streptococcus anginosus (inclusiv Streptococcus anginosus, Streptococcus intermedius si
Streptococcus constellatus) si Enterococcus faecalis.
Un alt antibiotic care a primit unda verde pe teritoriul SUA, in august 2014, este Orbactiv
(oritavancin), disponibil sub forma injectabila. Acesta completeaza lista antibioticelor nou
aparute, indicate in tratarea infectiilor acute ale pielii la adulti. Actioneaza, de asemenea,
impotriva germenilor gram-pozitivi precum Staphylococcus aureus (inclusiv asupra tulpinilor
rezistente sau susceptibile la meticilina), Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae,
Streptococcus dysgalactiae, clasa Streptococcus anginosus (Streptococcus anginosus,
Streptococcus intermedius si Streptococcus constellatus) si Enterococcus faecalis (numai asupra
tulpinii susceptibile la vancomicina).

In curs de testare

Desi nu se poate vorbi de o reala efervescenta in cercetarea pentru descoperirea de

antibiotice inteligente, pe lista de testare/aprobare a companiilor sau institutiilor de autorizare
figureaza preparate interesante ce dau sperante lumii medicale.
Unul dintre acestea este POL7080, un nou tip de antibiotic, dezvoltat in sensul anihilarii
superbacteriilor rezistente Pseudomonas aeruginosa si tratarii infectiilor generate de acestea.
POL7080 apartine unei noi clase de antibiotice, care tintesc bacterii gram-negative. Este in
prezent testat in cadrul unor studii clinice de faza II la pacienti care sufera de pneumonie
bacteriana asociata ventilatiei mecanice (VAP) sau bronsiectazii.

In septembrie 2014, Dipexium Pharmaceuticals selecta pacienti pentru noi testari menite
sa dovedeasca eficacitatea cremei antibiotic Locilex. Compania si-a propus ca produsul sau sa fie
primul antibiotic topic aprobat de FDA pentru tratarea infectiilor de intensitate medie aparute in
ulcerul piciorului diabetic.
Cu sanse bune de aprobare este si antibioticul dezvoltat de Cubist Pharmaceuticals
Ceftolozane/tazobactam conceput pentru a trata infectiile complicate ale tractului urinar si ale
ariei intra-abdominale.

Concluzii

A devenit mai mult decat evident ca dezvoltarea unor antibiotice novatoare, capabile sa
invinga bacterii din ce in ce mai puternice si inteligente, este o urgenta. Infectiile scapate de sub
control fac zeci de mii de victime anual. Paradoxal, intr-o era dominata de tehnologiile avansate,
oamenii pierd batalii cu dusmani microscopici.
Descoperirea unor antibiotice eficiente, dar si sigure pentru om si animale, nu mai este, se
pare, asa de facila ca acum cateva decenii. Conteaza insa enorm ca problema rezistentei
microorganismelor la antibiotice a revenit serios in atentie, se afla sub monitorizare, iar
companiile farmaceutice, raspunzand acestei nevoi, si-au pus la treaba echipele de cercetare.
 Provocarea nu este una deloc usoara, mai ales ca se cere o rezolvare rapida. Omenirea a
dovedit insa de nenumarate ori ca are resurse si se poate mobiliza cand situatia o impune.
Ramane de vazut daca va reusi si de aceasta data.

Bibliografie

1. European Medicines Agency (EMA) Summary of the latest data on antibiotic resistence
in the European Union; European Antibiotic Awareness Day 2014 EMA supports
innovative approaches to facilitate development of new antibiotics; Report on the event
Best use of medicines legislation to bring new antibiotics to patients and combat the
resistance problem, Londra, noiembrie 2013;
2. Food and Drug Administration (FDA) Antimicrobial Resistance; Drugs;

3. FDA Voice Three encouraging steps towards new antibiotics;

4. Ministerul Sanatatii Sinteza ultimelor date despre rezistenta la antibiotice la nivel
european; Rezistenta la antibiotice Evidente si date;
5. Centers for Disease Control and Prevention Drug Resistance Antibiotic/Antimicrobial
resistance;
6. UCL Bruxelles Paul M. Tulkens, MD, PhD New approaches to antibiotic therapy in
gram-positive infections.

REZISTENTA LA ANTIBIOTICE

Consecintele rezistentei
Cea mai deranjanta forma de rezistenta a fost cea dezvoltata la stafilococi, acestia
reprezentnd cauza cea mai comuna a infectiilor nosocomiale, multe tulpini devenind rezistente
la majoritatea antibioticelor disponibile in prezent. Infectiile cu MRSA (stafilococ auriu
meticilino-rezistent) au devenit o problema majora, mai ales in spitale, unde acestea se
raspndesc rapid printre pacientii in vrsta si/sau cei grav bolnavi si la pacientii cu arsuri sau rani
grave. Pna de curnd, vancomicina era antibioticul de rezerva imotriva MRSA, dar in mod
amenintator, tulpinile de MRSA au aratat o scadere a susceptibilitatii la acest medicament.
Datorita faptului ca rezistenta la vancomicina pare a se fi dezvoltat spontan, pot sa apara
complicatii clinice majore si nu doar in cazul infectiilor nosocomiale. In prezent exista dovezi ca
spectrul si frecventa bolilor produse de stafilococii sensibili la meticilina si de cei rezistenti la
meticilina sunt similare [5].
In ultimii ani, enterococii au dezvoltat rapid rezistenta la mai multe chimioterapice
devenind cea de-a doua cauza principala a infectiilor nosocomiale. Enterococii nepatogeni sunt
omniprezenti in intestin, au rezistenta naturala la mai multe antibiotice si pot dezvolta rapid
rezistenta si la alti agenti antimicrobieni prin transfer de plasmide. Astfel de rezistenta este usor
transferata la enterococii patogeni invadatori [5].
Rezistenta la antibiotice poate fi redusa prin folosirea antibioticelor prudent, tinndu-se
cont de proprietatile farmacocinetice si farmacodinamice ale acestora, diagnosticarea corecta a
infectiilor, efectuarea testelor de sensibilitate ale microorganismelor patogene, monitorizarea
efectului terapeutic si prin dezvoltarea unor noi agenti antimicrobieni. Utilizarea necontrolata a
antibioticelor in hrana animalelor destinate consumului uman reprezinta o alta cauza de
intensificare a rezistentei la antibiotice.
O solutie a prezentei situatii clinice data de cresterea rezistentei la antibiotice este gasirea
unor noi agenti antibacterieni cu proprietati si moduri de actiune noi. Sunt necesare noi principii
pentru tratamentul antibacterian, principii care sa fie diferite de cele care se aplica azi in
tratamentele cu antibiotice [8]. Exemple de agenti antibacterieni noi : plectazina (are efecte
bactericide impotriva unor bacterii gram-pozitive precum Streptococcus pneumoniae),
brilamicina (este o noua substanta polipeptidica, ce are activitate impotriva S.aureus,
Enterococcus faecium, precum si a speciilor gram-negative, cum ar fi E.coli), plazomicina ( o
noua aminoglicozida, este derivata din sisomicina si s-a demonstrat ca are o activitate sporita
impotriva bacteriilor gram-negative multirezistente, S.aureus incluznd si tulpinile meticilino-
rezistente) [9].
Pentru a lupta impotriva stafilococului meticilino-rezistent (MRSA), exista noi substante
care sunt testate precum noi oxazolidine (tedizolid fiind prezentat FDA din octombrie 2013),
cefalosporine cu spectru de activitate extins precum ceftobiprol (aprobat in Europa), ceftarolin
(aprobat in Europa si SUA). Alti noi agenti care actioneaza prin inhibarea sintezei proteice, sunt
dezvoltati pentru tratamenul pneumoniei comune si/sau infectii ale pielii: solitromicin,
cethromicin, omadaciclina, radezolid, tedizolid. Ervaciclina, o fluoro-tetraciclina este dezvoltata
pentru a trata infectiile cu bacterii gram-negative multirezistente, precum infectii ale tractului
urinar si infectii intra-abdominale [9].
Medicii prescriptori si consumatorii de antibiotice trebuie sa isi asume responsabilitatea
pentru dezvoltarea rezistentei. Consumul fara masura de antibiotice in medicina umana si
veterinara, precum si folosirea lor in diferite alimente, au incurajat fara indoiala dezvoltarea
tulpinilor rezistente. Unele organizatii guvernamentale si de reglementare (de exemplu Uniunea
Europeana) au conceput masuri politice si sociale pentru a combate aceste excese, masuri care au
avut un succes partial [5].
8. Antibioterapia
Desi exista un acord general privind principiile terapiei antimicrobiene, implementarea
acestor principii in practica este de multe ori dificila. Totusi, aceste principii ofera o baza care
permite clinicianului sa optimizeze rezultatele pacientilor care sufera de boli infectioase. In
general, tratamentul cu antibiotice poate fi profilactic, preventiv, empiric sau definitiv [10].

Profilactic antibioticele se pot administra pentru a preveni endocardita la pacientii cu

afectiuni cardiovasculare, inainte de interventiile stomatologice. La pacientii spitalizati se
administreaza antibiotice profilactic pentru a preveni infectiile post-chirurgicale [4].
In cazul sinuzitei sau a pneumoniei se instituie un tratament empiric. La acesti pacienti
este greu de identificat natura precisa a infectiei. In infectiile tractului urinar, initial se instituie
terapia empirica, iar dupa identificarea agentului patogen ce a cauzat infectia se administreaza
antibioticele potrivite. Utilizarea terapiei empirice cu antibiotice la pacientii spitalizati este larg
raspndita, mai ales in cazul pacientilor cu pneumonie sau febra cu neutropenie. Un element
important in cazul terapiei empirice, il reprezinta locul infectiei. Determinarea locului infectiei
poate da indicii in legatura cu agentul patogen care a generat infectia si astfel se poate alege un
antibiotic potrivit [7].
Terapia definitiva cu antibiotic este adaptata pentru a trata o infectie in care agentul
patogen si sensibilitatea acestuia sunt cunoscute.
Este de preferat ca inainte de instituirea unui tratament cu antibiotice sa se identifice
bacteria care a cauzat infectia. In cazul infectiilor grave insituirea tratamentului cu antibiotice nu
trebuie amnata pna la aflarea rezultatelor culturilor recoltate [10].
Antibiograma este indicata, in practica clinica, numai in acele infectii bacteriene
determinate de germeni cu tulpini care prezinta sensibilitate variabila la antibiotice, si anume:

Infectii bacteriene grave (septicemii, endocardite, meningite purulente, peritonite).

Infectii bacteriene localizate, acute, cu tendinta la cronicizare sau cronicizate (infectii
biliare, infectii genitourinare, osteomielita) deoarece din cauza persistentei indelungate a
germenului in organism si a tratamentelor repetate cu antibiotice, se selecteaza tulpini
rezistente.
Infectii nosocomiale cu germeni multirezistenti.
 Infectii bacteriene severe la bolnavi cu stare de imunodeprimare, congenitala sau
dobndita (in malnutritie, diabet, ciroza, terapie cu imunosupresive sau citostatice) [1].

9. Analiza terapiei cu antibiotice si chimioterapice antimicrobiene in farmaciile de comunitate

Pe baza unor chestionare completate de catre pacienti care au folosit antibiotice sau
chimioterapice antimibrobiene, s-au analizat unele aspecte ale terapiei cu aceste clase de
medicamente precum: modalitatea de recomandare a tratamentului, simptomul care a determinat
initierea tratamentului, antibioticele si chimioterapicele folosite, durata antibioterapiei, folosirea
altor medicamente pe perioada antibioterapiei, aparitia unor reactii adverse, informatii oferite de
catre farmacist la eliberarea antibioticelor.
Studiul a fost realizat in 20 farmacii din municipiul Bucuresti, iar in urma analizei, s-au
putut observa urmatoarele aspecte:

54% dintre pacientii care au consumat antibiotice sau chimioterapice antimicrobiene, au vrsta
cuprinsa intre 27-45 de ani;
Persoanele de sex feminin reprezinta 67% din totalul pacientilor care au utilizat aceste clase de
medicamente;

foto
Figura nr. 1 Repartitia pacientilor pe categorii de vrsta
Figura nr. 2 Repartitia pacientilor in functie de sex

Desi 59% dintre pacienti initiaza un tratament cu antibiotice sau chimioterapice antimicrobiene in
baza unei prescriptii medicale, exista un procent de 26% dintre pacienti care incep un astfel de
tratament din proprie initiativa sau la recomandarea unor persoane neavizate (rude, prieteni,
vecini etc.);

foto

Figura nr. 3 Modul de initiere al tratamentului cu antibiotice

Perioada de tratament corespunzatoare unei antibioterapii stiintifice si rationale este incalcata de

45% dintre pacienti, ceea ce reflecta o problema de complianta majora;
foto

Figura nr. 4 Durata tratamentului cu antibiotice

Simptomul cel mai frecvent care determina initierea antibioterapiei este reprezentat de durere.
Pacientii atribuie in mod eronat proprietati analgezice antibioticelor, ceea ce conduce la initierea
antibioterapiei pentru combaterea durerii chiar si in situatiile in care aceasta nu este consecutiva
unui proces infectios;

foto

Figura nr. 5 Simptomul care a determinat initierea antibioterapiei

Cei mai folositi agenti antimicrobieni sunt antibioticele cu structura betalactamica, dintre care
penicilinele reprezinta un procent de 79%, ceea ce explica nivelul tot mai ridicat al rezistentei
microorganismelor la aceasta clasa;
foto

Figura nr. 6 Principalele clase de AB si CT folosite

foto

Figura nr. 7 Principalele peniciline folosite

In urma tratamentului cu antibiotice, reactiile adverse care apar cel mai des sunt reactiile adverse
de natura bacteriologica;
foto

Figura nr. 8 Reactii adverse aparute pe durata tratamentului cu antibiotice

Un procent ridicat de pacienti (66%) au folosit pe perioada antibioterapiei si alte clase de

medicamente, cele mai utilizate fiind antiinflamatoarele nesteroidiene;
foto
Figura nr. 9 Alte medicamente folosite pe durata tratamentului cu antibiotice

La eliberarea antibioticelor si chimioterapicelor antimicrobiene, informatiile cele mai des oferite

de catre farmacist au fost in privinta modului de administrare.
foto

Figura nr. 10 Informatii oferite de catre farmacist la eliberarea AB/CT

10. Concluzii
Terapia cu antibiotice si chimioterapice antimicrobiene ar trebui initiata cu mai mult
discernamnt si mai multa retinere din partea medicilor.

Prescrierea trebuie insotita de o explicare clara a tuturor aspectelor antibioterapiei pentru

maximizarea compliantei pacientilor.

Farmacistii trebuie sa evite eliberarea de antibiotice fara prescriptie medicala si sa descurajeze

automedicatia cu astfel de substante.

In calitate de profesionist al domeniului sanitar, farmacistul trebuie sa isi consolideze rolul

educativ promovnd principiile farmacoterapiei stiintifice si rationale si eliminnd din mentalul
colectiv falsa convingere ca antibioticele sunt bune pentru orice afectiune.