Sunteți pe pagina 1din 3

Supravegherea lehuzei

Lehuzia , care dureaza aproximativ 6-8 saptamani, este perioada


fiziologica prin care trece fiecare mamica care tocmai a dat
nastere unui copil. In aceasta etapa postnatala are loc refacerea
modificarilor fizice si emotionale ale organismului matern, precum
si adaptarea acestuia la noile provocari.

Dupa ce a nascut, dupa eliminarea placentei si pana la revenirea


organismului la starea normala, in principal a organelor genitale,
mamica se afla in starea de lauzie care dureaza in medie 6-8
saptamani. Vulva, perineul si peretii vaginali care au fost foarte
mult solicitati in timpul nasterii, isi vor reveni destul de rapid si se
vor reface intr-o perioada scurta, de cateva zile.

Starea de oboseala a unei femei care a nascut normal se termina


la cateva ore dupa nastere. Pulsul este mai lent in timpul lauziei,
60-70 de pulsatii pe minut, iar temperatura in aceasta perioada
este sub 37 de grade.

Ce trebuie supravegheat la femeia lehuza?

Sa se supravegheze regulat pulsul si temperatura.


Sa se supravegheze scurgerea lohiilor
Sa se supravegheze uriantul (sa consulte un medic in caz ca
urinarea nu este regulata)
Sa se aiba grija sa aiba scaun regulat, zilnic, eventual prin
laxative usoare.
Hrana este foarte importanta! In general, in prima parte (2-3 zile),
legume si fructe, precum si branza si lapte. Apoi, va trece la un
regim bazat pe carne si alte alimente, bogate in vitamine si
minerale.

Daca totul a decurs normal, si in conformitate cu puterile fiecarei


femei, dupa 24 de ore de la nastere, mama poate sa se dea jos
din pat. Evident, daca vrea sa profite de atentia sotului si
eventual "sa isi scoata parleala" pentru restul timpului, are tot
dreptul sa se rasfete.

Nu trebuie ca femeia lauza sa coboare din pat in cazurile in care


are febra peste 37 de grade, daca are o cusatura la perineu, are
pulsul accelerat sau pierde sange. Ea va face miscare putin cate
putin, dar nu va parasi casa timp de cel putin o saptamana.

In timpul lauziei NU se face toaleta interna a organelor genitale,


aceasta putand fi cauza unor infectii. Igiena externa se face cu
apa fiarta si racita, sapun delicat si dupa uscare se aplica un
pansament steril, sau un absorbant igienic.

Deoarece sanii trec si ei printr-o schimbare majora, igiena lor


trebuie facuta cu grija, mai ales ca pot aparea crapaturi datorita
maririi volumului, sau crapaturilor mamelonului, care se produc
mai ales la femeile care nu au mai alaptat, in urma suptului.
Pentru cicatrizare se recomanda expunerea sanilor la aer sau la
soare. Daca aveti la san eroziuni mari, este recomandat sa
consultati doctorul.

Proaspata mamica va avea grija sa faca baie zilnic. In ceea ce


priveste contacul sexual, acesta este obligatoriu sa nu fie reluat
inainte de implinirea celor 6-8 saptamani de la nastere. In timpul
alaptarii, nu exista menstruatie la majoritatea femeilor. Uneori,
intre a 20-a si a 25-a zi de lauzie exista o sangerare, putin
abundenta, care dureaza 1-2 zile. Aceasta poarta numele de mica
menstruatie.

Daca se intampla sa aiba menstruatie, atunci femeia care


alapteaza o va avea neregulat si in cantitate mica. Uneori se
poate produce ovulatie fara menstruatie, si ca atare, o femeie
care alapteaza poate sa ramana gravida. Atunci, pe langa
semnele obisnuite ale sarcinii, prezentate in capitolul sarcina,
apare si scaderea puterii de alaptare a femeii.