I.3.1.2.

1 Metalogeneza zonelor de ridge, bazinelor oceanice si arcurilor insulare

Metalogenia
Ridge-urile oceanice reprezinta arii spatiale cu o intensa activitate hidrotermala, care
genereaza metamorfozarea crustei nou create din apropierea centrelor de expansiune, in faciesul
sisturilor verzi si chiar in cel al amfibolitelor; spre periferie, se trece la faciesul zeolitic si la
alterari de temperatura scazuta.
Din punct de vedere metalogenetic, fluidele hidrotermale sunt considerate suficient de
bogate in metale pentru a genera acumulari de minereu. In plus, se accepta imbogatirea fluidelor
hidrotermale ca urmare a alterarii hidrotermale pronuntate a bazaltelor.
Mineralizatiile si zacamintele specifice ridge-urilor (fig. I.3.3) si bazinelor oceanice sunt:
Noduli si crustificari de oxizi si hidroxizi de Mn (+ Cu, Ni, Co), de Mn si Fe, de origine
autigen sedimentara si hidrotermal-exhalativ-sedimentara (asociate cu argile rosii pelagice
si cu bazalte de ridge oceanic);
Sisturi argiloase bogate in metale (situate in sedimente carbonatice pelagice);
Sulfuri de Fe-Cu (Zn) formate prin procese de natura hidrotermal-exhalativ-sedimentara
(asociata bazaltelor de ridge oceanic);
Croite podiforme si acumulari de Ni, Cu, Fe, Ti, Au, Pt, azbest, talc si magnezit de origine
magmatica, metasomatica sau epigenetic-hidrotermala (asociate rocilor ultrabazice si
bazice provenite din mantaua superioara).

Ca o urmare a conditiilor de mediu specifice ridge-urilor (temperatura ridicata, stress,

fluide bogate in clor), spectrul tipurilor de zacaminte asociate este destul de ingust, astfel ca-
dintre cele anumerate mai sus cele mai tipice sunt acumularile de noduli feromanganosi si
sedimentele nidrotermale bogate in sulfuri.

Fig. I.3.3 Repartitia

zacamintelor minerale
asociate genetic structurilor
de rift (din Marza, 1982, cu
modificari)
 1. Noduli feromanganosi si cruste feromanganoase recente
Nodulii feromanganosi si crustele feromanganoase acopera uneori bazaltele din ridge-
urile oceanice si sunt considerate de origine hidrotermala. Acumularile similare din ariile mai
indepartate de crestele ridge-urilor reprezinta depozite de natura hidrogena si autigena,
caracterizate de o valoare de 1 a raportului Fe/Mn si de continuturi ridicate de Cu, Ni, Co.
Ocurente de noduli feromanganosi au fost identificate in medii diferite ale fundului
oceanic: in unele zone colinare si pe flancurile muntilor submarini, in platourile oceanice si mai
ales in bazinele oceanice adanci.
Din punct de vedere economic, nodulii de pe fundurile oceanice sunt importanti pentru
continuturile ridicate de Cu, Ni si Co, rezervele in aceste elemente fiind incomparabil mai mari
in raport cu cele ale zacamintelor cunoscute pe uscat: de 4.000 de ori mai mari pentru Mn, de
1.5000 de ori mai mari pentru Ni si de 15 ori mai mari pentru Cu.

Activitatea vulcanica poate avea:

Intensitate scazuta, caz in care pe pillow-lave se formeaza cruste bogate in Fe si Mn;
Intensitate ridicata, cand rezulta acumulari bogate mai ales in sulfuri.

Cele mai importante concentrari de noduli feromanganosi si de cruste feromanganoase au

fost identificate pe fundul oceanului pacific. Principalele trasaturi caracteristice ale acestor
acumulari sunt:
Crustele reprezinta depuneri hidrogene pure, in timp ce anumiti noduli feromanganosi
contin o componenta diagenetica;
Crustele sunt alcatuite din MnO2 si FeOOHx.H2O
Crustele situate la adancimi de 1-2 km prezinta valori mai ridicate ale raportului Mn/Fe si
ale continuturilor de Co, comparativ cu crustele si nodulii situati in zonele mai adanci;
Alimentarea cu metale a nodulilor pare a fi determinata de halmiroliza Fe, Al si Ti;
Ariile bogate in noduli corespund regiunilor cu acumulare inceata a sedimentelor, iar
continuturile mai ridicate de Ni+Co sunt specifice liniilor de fracturi profunde.

4. Zacaminte de cromit in complexe ofiolitice

Mineralizatiile economice de cromit sunt asociate complexelor ofiolitice si intruziunilor

bazice si ultrabazice stratificate neofiolitice; in secventele ofiolitice, asemenea concentratii sunt
asociate diferentiatelor plutonice profunde ale acestora.

Formele cele mai comune de concentrare a cromitului sunt: corpuri lenticulare

constituite din spineli cromiferi sau din cromite podiforme; corpuri neregulate; corpuri
elipsoidale, corpuri alungite, in forma de pastaie. Continuturile de Cr2O3 sunt de peste 45%, iar
raportul Cr/Fe > 2,0.
In baza crustei oceanice se gaseste un nivel de cumulate (fig. I.3.3) constituit in principal
din dunite si harzburgite; acestea din urma domina cantitativ partea inferioara a nivelului de
cumulate, reprezentand totodata si componentul principal al mantalei superioare din complexele
ofiolitice. Acumularile de cromit se gasesc obisnuit in anvelope dunitice, situandu-se fie in
dunitele din apropierea contactului cu harzburgitele, fie in corpuri de dunite situate in masa
harzburgitelor.
 Concentratiile de cromit asociate dunitelor cunosc mai multe forme structural-texturale:
Nori de cromit in dunite silicatate cu olivina;
Cromit la contact cu olivina serpentinizata;
Granule de cromit cu dimensiuni de pana la 10mm;
Stratificari cromit-olivinice.

Cromitul din ofiolite spre deosebire de cel din complexele stratiforme continentale se
concentreaza sub forma de zacaminte izolate, cu extinderi laterale limitate, prezentand mari
variatii morfologice si compozitionale a urmare a cristalizarii repetate.

I.3.3 Zacaminte asociate rifturilor continentale

Cadrul tectonic

In domeniul continental, tectonica extensionala si de rift prezinta diferite aspecte care,

sistematizate, au condus la separarea a doua tipuri de grabene sau zone de rift:
Sistemul trilete, reprezentat de trei sau mai multe rifturi cu dispunere radiara fata de un
dom crustal centrat pe un punct fierbinte, ce s-a format in etapa initiala de expansiune a
fundului oceanic;
Rifturi asociate coliziunii e tip continent-continent sau continent-arc.

Unii autori au sistematizat tipurile de rifturi in patru categorii, dupa cum urmeaza:
Rifturi formate ptin rupturi continentale;
Rifturi nereusite, avortate (failed rifts);
Aulacogene;
Rifturi de coliziune (impactogene).

In punctele fierbinti deasupra panaselor din manta are loc o ridicare a crustei, urmata
de aparitia unor rifturi cu trei brate (trilete rifts); ele apar, cu alte cuvinte, in puncte de tripla
jonctiune a unor fracturi (triple jonction points), iar in cazul in care formeaza aliniamente, iu
nastere asa-numitele sisteme de rifturi cu trei brate (trilete rift systems). Dupa aparitia dyke-
urilor de bazalte in doua din bratele sistemului trilete si dupa declansarea procesului de
expansiune, cel de-al treilea brat devine inactiv (brat de rift avortat); el poate forma ulterior o
falie transformanta.
Procesele de sedimentare, in aria riftului cu trei brate din domeniile continentale,
genereaza secvente de evaporite, conglomerate, arcoze, maii rar sedimente de mare putin adanca.
Rifturile avortate contin secvente sedimentare comune si se termina, spre ocean, cu o delta. In
baza pachetelor sedimentare au fost identificate fie bazalte alcaline (Marea Rosie), fie roci
alcaline nesaturate (rifturile est-africane).
Aulacogenele reprezinta albii (troughs) intracratonice alungite sau grabene terminate la
un capat printr-o centura orogenica. In prezent, termenul de aulacogen este folosit pentru a defini
rifturile care intersecteaza centurile orogenice sub un unghi mare.
Rifturile determinate de coliziune au una din terminatii intr-un orogen de coliziune. Ele
au varsta post-coliziune si se deosebesc de aulacogene prin aceea ca nu sunt precedate de ridicari
de tip dom, iar sedimentele care umplu rifturile sunt mai tinere decat succesiunile deformate (cu
exceptia bazinelor vorland din centurile de coliziune).
Unii cercetatori sunt de parere ca evolutia spre o vale de rift matura poate avea loc pe trei
cai (fig. I.3.10):
Cand mantaua este activa, iar aparitia domului subcrustal si a vulcanismului preced
riftogeneza (tipul Ahaggar);
Cand mantaua este activa, iar formarea fracturilor si magmatismul sunt anterioare
principalelor fracturi de coborare (tipul Karacalidag);
Cand mantaua este pasiva, iar formarea rifturilor nu este precedata de aparitia domului
subcrustal sau a vulcanismului (tipul Baikal).
 I.3.3.4 Zacaminte de apatit, oxizi de Fe-Ti, TR si Mo, Pb-Zn, Cu asociate unor complexe
intruzive alcaline
Zacaminte de acest tip se cunosc in Canada si SUA (riftul Keweenawan), in Rusia, in
Norvegia; in Romania, in aceasta categorie sunt incadrate mineralizatiile asociate masivului
alcalin de la Ditrau (jud. Harghita).

Jolotca Masivul alcalin Ditrau (Romania)

Cadrul litostratigrafic. Plutonitul alcalin de la Ditrau (Jurasic) este amplasat intr-un rift
intracontinental neevoluat. De varsta mezozoica si prezinta un contur cvasicircular (fig.
I.3.15); el reprezinta o intruziune complexa, cu dezvoltare polistadiala, discordanta fata de
formatiunile cristaline precambriene din jur (grupurile Rebra si Tulghes).
Intruziunea prezinta o zonalitate intraplutonica imperfecta, specifica intruziunilor
alcaline. Astfel, in centrul acesteia se afla roci foidice, inconjurate discontinuu de roci sienitice
si monzonitice; spre periferie, apar hornblendite si diorite (NV), respectiv granite si granite
alcaline, la contactul cu fundamentul. Masivul este intersectat de numeroase dyke-uri de
lamprofire, microsienite, granite alcaline si aplite. Originea magmatitelor este biprocesuala:
magmatica si metasomatica.
In cazul masivului de la Ditrau, au fost separate doua compartimente structurale
Un compartiment construit din roci calco-alcaline (mafite, ultramafite, diorite, monzonite,
sienite, granite) perimetrul Jolotca - Putna;
Un compartiment cu roci alcaline (monzonite, foidite, essexite etc.) Valea Mare -Belcina.

Metalogenia. Mineralizatiile asociate masivului Ditrau apartin Provinciei metalogenetice

a cristalinului carpatic subprovincia metalogenetica a carpatilor Orientali (fig. I.3.5). Fiecaruia
dintre cele doua compartimente structurale mentionate mai sus ii sunt asociate mineralizatii
specifice, dupa cum urmeaza:
In compartimentul cu roci calco-alcaline (Jolotca Putna) sunt prezente acumulari:
De segregatie magmatica (Fe, Ti, V, P, Ta), care alcatuiesc cuiburi si diseminari
de magnetit vanadifer, ilmenit, sfen, apatit;
Postmagmatice (Mo, TR, Ti, Nb, Pb, Zn), predominant filoniene, constituite din
molibdenit, monazit, ilmenit, pirita, blenda, galena etc.
In compartimentul cu roci alcaline (Valea Mare Belcina) apar acumulari filoniene de
niobo-tantalati si sulfuri.

Din punct de vedere genetic, mineralizatiile asociate masivului alcalin de la Ditrau

apartin tipurilor:
Pegmatitic: silicati cu radioactivitate slaba (titanit, zircon, loparit);
De greisen si de skarn: minerale de TR, oxxizi de Fe, Ti, Ta, Nb;
Hidrotermal: mineralizari de TR, Mo, Nb, Pb-Zn, Cu.
I.3.3.5 Zacaminte polimetalice asociate magmatismului bimodal bazaltic-riolitic
Mineralizatiile polimetalice asociate magmatismului bimodal bazaltic-riolitic dezvoltat in
conditii de rift sunt separate pe criterii genetice si paragenetice la doua tipuri:
Zacaminte hidrotermale de Cu;
Zacaminte vulcanogen-sedimentare de Cu, Cu-Zn si Zn-Pb-Cu.

Daca zacamintele hidrotermale de Cu par a fi rare, zacamintele apartinand celui de-al

doilea tip sunt deosebit de raspandite, fiind semnalate in regiuni cu mari variatii litologice si cu
raporturi foarte variate intre termenii vulcanici felsici si mafici pe de o parte si secventele
sedimentare pe de alta parte; ca o regula generala, vulcanitele bazice sunt mai vechi decat cele
acide.
Obisnuit, mineralizatiile masive de sulfuri sunt situate in riolite. Compozitia minereurilor
si cea a zonelor de alterare este relativ simpla:
Pirita, calcopirita blenda galena si cuart (mineralizatiile masive de Cu Zn);
Pirita, blenda, galena, calcopirita si cuart (mineralizatiile masive de Zn Pb Cu).

In ceea ce priveste geneza zacamintelor masive de sulfuri, se accepta ideea ca ele s-au
format in cadrul izvoarelor (vents) sistemelor hidrotermale submarine, sau in apropierea
acestora. In favoarea acestei ipoteze se aduce argumentul prezentei structurilor sedimentare din
interiorul secventelor cu sulfuri masive ale zacamintelor. In cazul in care are loc un transport
mecanic pe mai multe sute de metri al nivelurilor de minereu, in raport cu izvorul hidrotermal de
descarcare, sau in cazul manifestarii unor transformari post-depozitionale si metamorfice,
structurile sedimentare se atenueaza. In izvoarele hidrotermale, circulatia solutiilor juvenile
bogate in NaCl se realizeaza prin intermediul celulelor de convectie.
Desi exista numeroase incertitudini privind formarea zacamintelor masive polimetalice in
conditii de rift, se considera ca acest tip de zacaminte ia nastere in stadiul tarziu al evolutiei
zonelor de rift. Acest stadiu corespunde trecerii de la un regim de sedimentare de mare putin
adanca, la unul de mai mare adancime. In stadiul timpuriu de evolutie a rifturilor
intracontinentale, sedimentele depuse au caracter torential si lacustru.
Majoritatea zacamintelor asociate rocilor vulcanice formate in stadii avansate de evolutie
a rifturilor sunt de varsta Precambrian-Paleozoic, mai rar Mezozoic.

Centura de mineralizatii polimetalice asociate sisturilor epimetamorfice din Carpatii Orientali

(Romania)
In aceasta centura se cunosc numeroase zacaminte si iviri de sulfuri masive si/sau
diseminate de pirita-Cu si de Zn-Pb-Cu. Ele se dispun pe un aliniament de cca 200km, de la
Poienile de sub Munte (N), pana la Balan (S).
Cadrul litostratigrafic. Centura de mineralizatii are directia NV-SE si este situata in
panza bucovinica (fig. I.3.18) unitate superioara a panzelor central-est-carpatice. Aceasta panza
este constituita din depozite sedimentare mezozoice (sinclinalele Rarau si Haghimas) si din
formatiuni cristaline precambrian-paleozoice;in cadrul acestora din urma, se disting mai multe
unitati tectonice prealpine sariate: panza de Rarau, panza de Pietrosul Bistritei, panza de Putna si
unitatea de Rodna. Trebuie subliniat ca intre principalele entitati stratigrafice identificate (grupul
de Bretila, grupul de Rebra, grupul de Tulghes) exista relatii de incalecare.
Mineralizatiile de sulfuri se gasesc cantonate in culcanitele si in sedimentele grupului
(litogrupul) Tulghes, din unitatea de Putna, mai precis in formatiunea vulcanogen-sedimentara
Tg3 (litozona Lesul Ursului, dupa Balintoni, 1996).
Grupul Tulghes este un grup epimetamorfic, care a suferit un polimetamorfism
semnificativ in ciclurile caledonian si varistic. In cadrul grupului Tulghes, au fost separate 5
unitati litostratigrafice principale (formatiunile Tg1-Tg5) dupa unii autori, respectiv 4 unitati
litostratigrafice (litozonele Caboaia, Holdita, Lesul Ursului, Arsita Rea) dupa altii; dintre
acestea, importanta pentru mineralizatiile de sulfuri este formatiunea Tg3 (litozona Lesul
Ursului).
Formatiunea Tg3 (litozona Lesul Ursului) este alcatuita dintr-o alternanta de roci de
provenienta vulcanica si epiclastica, cu roci de natura terigena. Ea este dispusa in continuitate de
sedimentare peste formatiunea subjacenta Tg2 si este considerata o formatiune vulcanogen-
sedimentara riolitica.
Metalogenia. Centura de mineralizatii polimetalice se incadreaza in Provincia
metalogenetica a cristalinului carpatin subprovincia metalogenetica a Carpatilor Orientali (fig.
I.3.5). Mineralizatiile de sulfuri, situate in vulcanitele si in sedimentele grupului Tulghes (Tg3),
au o extindere de zeci de km si sunt reprezentate prin acumulari masive si diseminate, in care
predomina:
Pirita calcopirita (Balan, Lesul Ursului, Fundul Moldovei);
Blenda, calcopirita, galena (Burloaia, Lesul Ursului).

Formele de zacamant ale ivirilor cu mineralizatii de sulfuri din formatiunea Tg3 sunt:
acumulari stratoide, lentile, impregnatii, zone de brecifiere, mai rar filonase. Principalele
mineralizatii se concentreaza in urmatoarele districte (de la NV, spre SE):
Borsa Viseu, cu campurile metalogenetice Novicior Novat, Gura Baii Burloaia;
Fundul Moldovei Lesul Ursului, cu campurile metalogenetice Fundul Moldovei si Lesul
Ursului;
Harlagia Sumuleu;
Balan Fagul Cetatii, cu campurile metalogenetice Medias, Balan Central, Fagul Cetatii
si Balan Sud.

Districtul Borsa Viseu cuprinde mineralizatiile din sectorul extrem-nordic al centurii

polimetalice. In acest district, structurile cutate corespunzatoare formatiunii Tg3 sunt penetrate de
intruziunea andezit-dioritica neogena de Toroiaga, formandu-se astfel doua sectoare: sectorul
nordic si sectorul sudic; campurile metalogenetice prezentate mai jos sunt situate in sectorul
nordic (fig. I.3.19):
Campul metalogenetic Novicior Novat. Minereul apare sub forma de:
Diseminari de pirita calcopirita, in cadrul sisturilor cloritoase;
Corpuri stratiforme lentiliforme (pirita, blenda, galena si calcopirita tetraedrit).
 Ganga este constituita preponderent din cuart, sericit si albit.
Campul metalogenetic Gura Baii Burloaia. Mineralizatia sinergetica de sulfuri apare in
trei faciesuri:

Faciesul central,cu minereu compact si precompact (lentile-strat cu grosimi de

ordinul zecilor de metri);
Faciesul intermediar, dezvoltat concentric in jurul faciesului central si caracterizat de
participari in proportii aproximativ egale ale minereurilor compact (sulfuri comune
calcopirita, pirita, blenda, galena) si de diseminare (pirita, calcopirita); mineralizatiile
sunt cantonate in sisturi cloritoase;
Faciesul marginal este situat in pozitie periferica in raport cu cele doua faciesuri
anterioare si cuprinde diseminari de sulfuri (pirita, calcopirita) in sisturi cloritoase.

Compozitia mineralogica:
Minereu diseminat: pirita, calcopirita si blenda;
Minereu compact compozitie mai complexa: pirita, blenda pirotina, arsenopirita,
tetraedrit, casiterit etc.

Districtul Fundul Moldovei Lesul Ursului

Campul metalogenetic Fundul Moldovei (fig. I.3.20). Minereul apare in cadrul a trei
niveluri:
Nivelul superior, cu minereu plumbo-zincifer-piritos compact, sub forma de lentile cu
dimensiuni reduse, intercalate in sisturi sericito-cuartoase;
Nivelul mediu, reprezentat de o lentila de minereu piritos-cuprifer si polimetalic
compact; mineralogia este data de pirita si calcopirita, subordonat blenda, galena
arsenopirita, tetraedrit, bismutina etc. Lentila prezinta o structura zonara, cu minereu
compact de pirita si blenda in centru, respectiv cu minereu rubanat (pirita cuprifera)
spre periferie;
Nivelul inferior, constituit din concentrari de minereu diseminat in sisturi cloritoase,
respectiv in sisturi sericitoase cuartoase.
Cele trei niveluri sunt separate de metatufuri riolitice, sisturi sericito-grafitoase, sisturi
sericito-cloritoase cu zoizit si sisturi cuartoase-sericitoase. Ele alcatuiesc orizontul de sulfuri
Fundul Moldovei, din cadrul membrului Fundul Moldovei.

Campul metalogenetic Lesul Ursului. Minereurile alcatuiesc patru zone (0, I, II, III) si
sunt situate in sisturi sericito-cloritoase, sisturi cloritoase-cuartoase si sisturi sericito-cuartoase,
intercalate in metatuful riolitic de Lesul Ursului sau situate in baza metatufului riolitic Isipoaia.
Mineralizatiile se prezinta sub forma de niveluri stratoide sau de lentile-strat; acestea sunt
constituite din minereu masiv si diseminat, fiind dispuse concordant cu sistozitatea
metamorfitelor-gazda:
Zona 0, in care minereul este cantonat in sisturi sericitoase si sericito-clortoase;
Zona I cuprinde lentile de minereu masiv polimetalic, cu borduri de pirita;
Zona II, alcatuita in principal din minereu masiv piritos-polimetalic;
 Zona III, cu pozitia cea mai profunda, constituita din minereu piritos-cuprifer de tip
masiv si de impregnatie.
Minereul polimetalic este fin granular si cuprinde pirita, calcopirita, blenda, galena iar, ca
minerale subordonate cantitativ, sunt mentionate arsenopirita, pirotina, tetraedrit, bournonit etc.
Districtul Balan Fagul Cetatii
In acest areal a fost identificat - din punct de vedere tectonic un esafodaj constituit din
panze alpine, suprapuse peste un orogen alpin, cu sariaje varistice (I.3.21).
Unitatilor alpine le apartin panzele de Haghimas si bucovinica, dispuse peste un soclu
constituit din unitatile prealpine, reprezentate de la partea superioara, spre profunzine de:
panza de Rarau (granitoidele de la Haghimas, grupul de Bretila), panza de Putna (grupul de
Tulghes), panza de Pietrosul Bistritei (formatiunea de Negrisoara, porfiroidele de Pietrosu) si
panza de Rodna (grupul de Rodna).
Asa cum am vazut mai sus, grupul de Tulghes (in formatiunile caruia sunt cantonate
mineralizatiile districtului) apartine panzei de Putna si prezinta doua succesiuni, separate printr-
un accident tectonic regional: succesiunea de Balan si succesiunea de Sandominic; ele apartin
probabil formatiunii Tg3 (litozona Lesul Ursului).
Mineralizatiile districtului au fost identificate ca fiind dispuse in cinci orizonturi, situate
predominant in metasedimentele succesiunii de Balan:
Orizontul Arama Oltului, cu diseminari de pirita calcopirita in sisturi sericito-
cloritoase cuartoase;
Orizontul Sedloca, cu diseminari de pirita calcopirita in sisturi sericitoase, sisturi
sericitoase cuartoase feldspatice, sisturi sericito-cloritoase, metavulcanite riolitice si
cuartite albe;
Orizontul Fagul Cetatii, cu lentile-strat de minereu diseminat si cu benzi de minereu
cantonate in sisturi sericito-cloritoase;
Orizontul Valea Bailor, cu diseminari de pirita calcopirita in sisturi sericito-
cloritoase;
Orizontul Balan, cu minereu compact si diseminat de pirita si calcopirita, in sisturi
cloritoase-cuartoase si in sisturi cloritoase-sericitoase.

In general, mineralizatiile sunt alcatuite din:

Pirita si calcopirita (minerale principale);
Blenda, galena, tetraedrit, arseopirita (minerale subordonate cantitativ).

Ganga este constituita din cuart, clorit, sericit, siderit, albit, baritina. Minereul a suferit
transformari de tip retrograd.