Sunteți pe pagina 1din 53

Lucrare de diploma

Managementul riscului bancar

Coordonator stiintific
Cursant

Constanta
- 2012 -

Cuprins
1
Introducere 2

Capitolul I Managementul riscului bancar


1.1. Riscul bancar.......4
1.1.1. Importanta gestiunii riscurilor....4
1.1.2. Clasificarea riscurilor..7
1.2. Managementul riscului de lichiditate..........13
1.3. Managementul riscului de credit.....17
1.3.1. Clasificarea creditului bancar................................................21
1.3.2. Riscul de credit pentru firme si personae fizice pe termen scurt si lung......22
1.3.3. Protectia bancii impotriva riscului de credit.....28
1.4. Managementul riscului capitalului......35
1.5. Managementul riscului ratei dobanzii.35
1.6. Managemetul riscului valutar..............................................36

Capitolul II Studiu de caz: BRD S.A.


2.1. Prezentarea firmei.........38
2.2. Clientii BRD.......39
2.3. Segmentarea pietei.................................................41
2.4. Concurentii.........42
2.5. Piata efectiva si piata potential.....45
2.6. Cota de piata..........46

Capitolul III Propuneri......48

Concluzii....50
Bibliografie....53

Introducere
2
Principala operatiune bancara este creditarea. Felul in care banca aloca fondurile pe care
le gestioneaza poate influenta in mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national.
Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite
si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci
cand unii debitori nu isi onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate,
pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si
gestionate cu profesionalism.
Dupa cum bine se cunoaste, cel mai mare dusman al bancii l constituie riscul.Riscul
este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obtine profit
fara risc. De aceea orice societate comerciala incearca sa-si maximizeze profitul prin gestionarea
riscului specific domeniului sau de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care
aceasta nu doreste sa-l preia. Este evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda
atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt,
minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Acest lucru
rezulta din obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activivitatii bancare il
costituie obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.
Rezulta, asadar, ca ntreg managementul fiecarei banci, trebuie sa fie orientat spre
evitarea si diminuarea riscului sau macar pentru tinerea lui sub control. Nu putem totusi face
abstractie si de faptul c exista o relatie directa intre risc si marimea profitului. Deci trebuie ca
bancile sa-si asume o doza oarecare de risc, cu conditia ca marimea acestuia sa poata fi mentinuta
in limite controlabile.
Zonele de risc se situeaza fie la depozite, credite, instrumente si tehnici bancare, fie n
relatiile bancii pe piata de capital. In Romania perioadei de tranzitie, intreg sistemul bancar
exceptand, desigur, banca centrala este format din banci comerciale universale, lipsind cu
desavarsire bancile specializate.
Daca facem o evaluare a structurii activitatii acestor banci si a surselor principale ale
profiturilor, constatam ca ponderea majora provine din plasamente.
Cum persoanelor fizice le revine o infima parte majoritatea covarsitoare situandu-se n
sfera societatilor comerciale, rezulta ca sursele de profit provin de la agentii economici.
Necesitatea unei analize lucide a situatiei agentului economic (fie intreprindere
productiva, de constructii, prestari servicii) este, in consecinta, mai imperioasa ca oricand bancile
3
sunt confruntate cu probleme de selectie si ele trebuie sa faca eforturi pentru a impaca cat mai
bine functionarea economiei, siguranta creditelor, deci si a depunatorilor lor.
Pornind de la aceasta realitate incontestabila, o instrumentare teoretico-metodologica a
bancii trebuie orientata pe doua paliere:
1. Instrumente, tehnici si metode strict bancare;
2 . Un al doilea palier in care se regaseste intreaga gama metodologica economico-
financiara a firmelor: sistemul informational propriu, bilanturile specifice, metodologia
specializata de analiza diagnostic, sistemele proprii de arondare a responsabilitatilor, sistemul de
management propriu agentilor economici, care trebuie inteleasa si utilizata si in interesul
bancilor.
Bancile vor folosi analiza indicatorilor financiari la acordarea imprumuturilor pentru a
se asigura ca nu intreprinde actiuni care ar putea cauza cresterea riscului imprumutului acordat de
banca. Acesti indicatori se regasesc in documentele financiare, intre acestea, principalele sunt
bilantul contabil,declaratia de venituri (contul de profit si pierderi), declaratia de cash-flow si
raportul contabil.
Documentele financiare vor fi folosite pentru luarea de decizii de investitii, pentru
reflectarea capacitatii de a-si onora obligatiile de plata si pentru a se evalua performanta
managerial.
O gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a
bancii. Clientii doresc o banca sigura, la fel si actionarii. Soliditatea unei banci ii atrage pe
deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu.
In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea
lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui amortizoar de soc. In acelasi timp,
consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele
financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica
gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse. Daca
procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global da management sunt efective, atunci
banca va avea succes.
Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al gestiunii
riscurilor, daca folosesc paradicma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei, daca
adopta masuri precise de adaptare a performantei la risc si, in fine, daca vor crea mecanisme de

4
raportare a performantei in functie de risc, pentru a se asigura ca investitorii inteleg impactul
gestiunii riscului asupra valorii firmei bancare.

Capitolul I.
Managementul riscului bancar

1.1. Riscul bancar


Functiile sistemelor traditionale s-au extins atat pe pietele nationale cat si pe cele
internationale. Pietele financiare au devenit mult mai fragile, mai supuse hazardului. Aceasta a
condus la o crestere accentuata a incertitudinii si, in consecinta, la multiplicarea riscurilor
specifice aparatului bancar.
Numeroase evenimente au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile
rezulta din accentuarea riscurilor, aceasta deoarece viitoarea evolutie a activelor ca si cea a
costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete.
Cauza cea mai frecventa a pierderilor si insolvabilittii institutiilor financiare este
dificultatea lor de a face fata unor evenimente ce se pot produce, dar nu au fost prevazute.

1.1.1. Importanta gestiunii riscurilor


Este evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si
proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii
producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece
obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor
suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea
unui profit cat mai mare pentru actionari.
Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective, cel general si cel sectorial, se afla in
concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor
care vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu
inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte
cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri
noi. In acest caz, decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare
necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar

5
daca decizia este de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz
sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei:
maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii larisc si respectarea reglementarilor bancare in
vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii bancii
fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.
Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea
cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte
pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in
indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unora
ctivitati frauduloase.
Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare
contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori experienta
unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la
asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative superioare din partea
autoritatii bancare.
Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si
asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura si actionarii la fel. Soliditatea
unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod
obligatoriu.
Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti,
atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul
criteriu devine rentabilitatea plasamentului.Poate sa apara atunci o selectie adversa pentru care
este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele
mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei selectii adverse,este preferabil ca asiguratorul sa
perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara
a riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.
In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un
context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru
bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de
operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in
alegerea partenerilor interni si externi,concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile
de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe

6
de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si
deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari.
In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de
gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si
instrumente de gestiune a riscurilor.
In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu
este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar
in conditiile "productiei de masa". Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente:
cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea
viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de
trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari).
El este caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat
prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii
sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iar altele presupun operarea pe piete cu care
bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.
Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru
ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia
intamplarii, conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta
de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).
In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii mari,
servicii traditionale si servicii noi, ar trebui sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de
unii actionari si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face
extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala a
institutiei in conditii de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu
actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Romania in special)
piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negative
si imaginea publica a celorlalte.

Banci la care se apeleaza


Pentru credit pentru locuinte/terenuri sau
Principalele banci Plan de economisire creditare:
In general
folosite: Credit Plan economisire
Total
locuinte/terenuri /creditare
- BCR 49 32 36 25
- BRD 41 23 13 30
7
- Raiffeisen Bank 31 14 10 17
- Raiffeisen Banca
- 7 5 8
pentru Locuinte
- Bancpost 16 6 6 -
- Banca Transilvania 15 7 6 -
- CEC 7 6 9 -

1.1.2. Clasificarea riscurilor


Pe parcursul desfasurarii activitatii lor, bancile sunt supuse unei game largi de riscuri. In
general riscurile bancare se incadreaz in patru categorii:
- riscuri financiare;
- riscuri operationale;
- riscuri ale afacerii;
- riscuri ale aparitiei de evenimente.
Riscurile financiare cuprind la randul lor alte doua tipuri de riscuri:
- pure (asigurate);
- speculative (lucrative).
Riscurile pure inglobeaza riscul de lichiditate, riscul de credit, riscul de solvabilitate,
putand avea ca efect o pierdere pentru banca daca nu sunt corect gestionate.
Riscurile speculative, bazate pe arbitrajul financiar pot avea drept rezultat un profit, in
cazul in care arbitrajul este corect, sau o pierdere daca arbitrajul este incorect. Din aceasta
categorie fac parte riscul ratei dobanzii, riscul valutar, riscul pretului (pozitiei) de piata.
Expunerea la aceste riscuri este determinata de incercarea de a obtine profit cat mai mare.
Riscurile operationale sunt asociate organizarii si functionarii interne a bancii
incluzand sistemele computerizate si alte tehnologii. Acestea mai sunt asociate si conformitatii
cu politicile si procedurile bancare, precum si cu masurile indreptate impotriva managementului
necorespunzator si fraudei.
Riscurile afacerii sunt asociate mediului in care activeaza o banca, inclusiv a
preocuparilor macroeconomice si de politici, a factorilor legali si de reglementare, precum si a
infrastructurii si sistemului de plati existente la nivelul intregului sector financiar.
Riscurile aparitiei de evenimente includ toate tipurile de riscuri exogene care, daca s-
ar materializa, ar putea pune n pericol operatiunile unei banci sau ar putea dauna conditiei
financiare.

8
Expunerea la riscuri bancare

Riscuri Riscuri Riscuri ale Riscuri ale aparitiei


financiare operationale afacerii de evenimente

Structura Frauda interna Politica Context politic

bilantului macroeconomica
si externa

Structura CPP/ Practici de angajare Infrastructura


Contagiere
profitabilitate si siguranta locului financiara,

de munca juridica

Adecvarea

capitalului Criza bancara


Daune aduse Datorie legala

activelor fizice

Credit
Respectarea Alte riscuri
Intreruperea reglementarilor exogene

activitatii si colapsul
sistemelor (risc
Lichiditate
Risc reputational si

9
tehnologic)

financiar
Piata

Managementul

Risc de tara
executiei
Moneda
livrarii

In literatura de specialitate se intalnesc numeroase moduri de clasificare a riscurilor


bancare. Astfel pot fi grupate in functie de:
a) expunere la risc;
b) caracteristica bancara;
c) alocarea riscurilor in sistem financiar.
a) In functie de expunerea la risc, riscurile bancare sunt clasificate in riscuri pure si riscuri
speculative. In categoria riscurilor pure se includ:
riscuri fizice ce se pot manifesta ca distrugere a cladirilor, a liniilor de telecomunicatii, a
masinilor si a materialelor in cursul transportului;
riscuri financiare, ce pot aparea ca pierderi complete de date, pierderi de cecuri in curs de
incasare (consider ca aici se include si alte instrumente de decontare si anume biletul la
ordin, cambia si ordinul de plata care alaturi de cecuri se afla pe circuitul de decontare
prevazut prin regulamentul numarul 10/1994 privind compensarea multilateral a platilor
interbancare fara numerar pe suport de hartie emis de Banca Nationala a Romaniei cu
modificarile si completarile ulterioare) precum si ca distrugeri a arhivelor;
riscuri criminale si frauduloase ce pot aparea ca urmarea a patrunderilor in fisierele
informatice, utilizarii frauduloase a mijloacelor de plata, furtului si falsului in acte.
Falsul in acte se poate produce prin:
a) contrafacerea scrisului sau a semnaturii;

10
b) stersaturi si adaugiri;
c) falsificarea impresiunii de stampila;
d) datarea falsa a actelor.
riscuri de raspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, raspunderea
cenzorilor, erori de gestiune a conturilor, acordari sau suspendari abuzive de credite .
riscurile speculative ce apar din incercarea societatii bancare de a obtine un profit ridicat,
expunerea la risc putand genera profit sporit, dar si pierderi apreciabile.
Consideram ca aici sunt incluse printre altele, creditele acordate de societatea bancara cu un
procent de dobanda mai ridicat decat la creditele acordate in mod curent, ca urmare a
situatiei financiare precare a agentului economic, situatie cunoscuta de inspectorii de credite
si de conducerea societatii bancare in momentul acordarii creditelor. In situatia rambursarii
creditului astfel acordat conform termenelor stabilite de parti, profitul bancii va creste
considerabil, dar, in situatie inversa, pierderile pot fi foarte mari.
b) Clasificarea riscurilor bancare in functie de caracteristica bancara cuprinde:
riscul financiar ce are in vedere:
1. riscul de creditare (probabilitatea neincasarii efective, la scadenta , a fluxului de
venituri anticipat de creditare capital avansat plus dobanzi);
2. risc de lichiditate (probabilitatea de aparitie a incapacitatii de a finanta operatiunile
bancare);
3. risc de piata (probabilitatea ca o variatie a conditiilor de piata sa afecteze profitul
bancar);
4. riscul de faliment (probabilitatea de a intra in faliment a agentilor economici la care
banca a avansat fondurile);
5. riscul de capital.
riscul de prestare (corespunzator serviciilor bancare) ce are in vedere:
1. risc operational (probabilitatea ca banca sa devina incapabila de a mai asigura servirea
clientilor intr-un mod rentabil);
2. risc tehnologic (probabilitatea alegerii incorecte a momentului inceperii sau incheierii
ciclului de viata al unui produs bancar);
3. risc al produselor noi (probabiliatea cumulata a producerii unor evenimente adverse in
perioada de lansare a unui produs);
4. risc strategic (probabilitatea de a nu alege strategia bancara optima in conditiile date).

11
Tinand cont de serviciile bancare, consideram ca aici trebuie avut in vedere si modul de
prestare a serviciilor respective de catre lucratorii bancari, si in concluzie, se poate discuta si
despre riscul de personal bancar.
riscul ambiental, ce deriva din cadrul de activitate si care cuprinde:
1. riscul de frauda (probabilitatea comiterii unor furturi sau inselatorii in dauna
patrimoniului sau a creantelor bancii);
2. risc economic (probabilitatea evolutiei adverse economice de mediu in care opereaza
banca si clientii ei);
3. risc concurential (probabilitatea reducerii profitului bancii in conditiile modificarii
raporturilor de piata in defavoarea ei);
4. risc legal (probabilitatea modificarii adverse a cadrului normativ si incertitudinea
privind momentul modificarii acestuia).
Managementul riscului necesita un parteneriat din care fac parte regulatorii si
supraveghetorii bancari, actionarii, consiliul de administratie, conducerea executiva, comitetul de
audit si auditori interni, auditorii externi.
Actionarii numesc consiliile, managerul si auditorii care sa respecte regulile de etica si
competenta. Consiliul de administratie stabileste politicile de management al riscului si alte
politici bancare, detinand responsabilitatea finala in ceea ce priveste banca. Managementul
executiv are de asemenea un rol important datorita faptului ca este responsabil de implementarea
politicilor stabilite de consiliu prin implicarea zilnica in conducerea bancii, fiind vital ca
managerul sa aiba cunostinte temeinice cu privire la riscurile financiare ce sunt gestionate.
Comitetul de audit testeaza conformitatea cu politica stabilita de consiliu si furnizeaza garantia cu
privire la guvernanta corporativa, sistemele de control si procesele de management al riscului.
Rolul conducerii superioare in gestionarea riscului este unul foarte mare. Preocuparea
permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra
comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea
sarcinilor de servici. O gestionare eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra
imaginii publice a bancii.
Totodata, capacitatea si experienta persoanelor implicate in echipa manageriala sunt
foarte importante. Intr-o institutie financiara, procesul de administrare a riscului nu incepe cu
sedintele de strategie, la procesul de planificare sau in orice alt comitet, ci incepe atunci cand un
potential angajat este verificat pentru o eventuala numire sau promovare intr-o pozitie cheie. Un
manager poate dobandi o buna perspectiva asupra nivelului riscului asociat unei anumite

12
expuneri analizand frecventa si amplitudinea riscului. In acelasi timp, un bun manager in
probleme de risc va observa felul in care gestiunea riscurilor bancare interactioneaza cu alte
componente ale managementului bancar si va folosi in mod avantajos aceste informatii.
Controalele si analizele efectuate de trezoreria SUA in perioadele 1979 1988 si 2005
2010 au incercat sa determine cauzele principale ale esecurilor inregistrate de principalele
societati bancare autohtone din cadrul segmentului financiar intern. Mesajul final al acestui studiu
a fost ca nu toate bancile care opereaza intr-un mediu de depresiune esueaza, bancile cu un
management slab au fost cele care au sucombat cand timpurile au devenit dificile. Concluzia
finala a acestei tendinte a fost trasa de guvernatorul Sistemului Rezervelor Federale ale SUA
Este important sa recunoastem ca actionarii bancari sufera pierderi de pe urma investitiilor lor si
conducerea superioara este aproape intotdeauna inlocuita, indiferent de tehnica de rezolutie
utilizata. E.W.Kelley,1991. Un alt aspect al involutiilor recente din cadrul segmentului bancar
il reprezinta conform analistilor bancari europeni si o incredere multa prea ridicata acordata
posibilitatilor financiare ale clientilor nebancari americani care a dus la ignorarea aproape in
totalitate a tuturor normelor prudentiale bancare care vizeaza limitarea riscului de credit.
Evolutiile recente de pe segmental bancar american al creditului ipotecar vine sa confirme aceasta
ipoteza.
Comitetul de la Basel pentru Supravegherea Bancara descrie foarte bine rolul
managementului in identificarea, evaluarea, masurarea si gestionarea riscurilor. Acesta a stabilit
ca orice corporatie care utilizeaza instrumente financiare noi are nevoie stringenta ca toate
nivelele manageriale sa cunoasca si sa inteleaga riscurile inerente si sa adapteze sistemul intern
de contabilitate astfel incat sa asigure un control adecvat. In prezent se afle in analiza o serie de
norme prudentiale care urmeaza sa redefineasca structura capitalului bancar cat si notiunea de
risc asumata in activitatea bancara.Aceste norme vor reprezenta bazele reglementative ale
acordului de la baza 3.
Managementul riscului trebuie sa fie o parte integranta a activittii de zi cu zi a fiecarui
manager de linie dintr-o banca intr-o maniera care sa se asigure ca sistemele de gestiune a riscului
sunt aplicate corespunztor si ca procedurile sunt urmate in totalitate. De asemenea
managementul trebuie sa se asigure ca banca are sisteme adecvate de control intern, inclusiv
acorduri corespunzatoare de audit pentru ca esecul administrarii riscurilor se datoreaza deseori nu
riscurilor neanticipate sau extraordinare, ci unui proces de luare de decizii ineficient si a unor
slabe sisteme de control.

13
Modificarile recente din domeniul bancar international au facut ca procesul de
management sa devina mai dificil. Ritmul inovatiilor, cresterea tranzactiilor in afara bilantului,
segregarea diferitelor tipuri de risc au facut ca analiza situatiei financiare si managementul
pozitiei financiare a unei banci sa devina mai complexe.
Cateva dintre responsabilitatile conducerii cu privire la riscul financiar sunt:
- elaborarea si recomandarea de planuri strategice si politici de gestiune a riscului
inaintate consiliului pentru aprobare;
- implementarea planurilor strategice si a politicilor de gestiune a riscului dupa
aprobarea lor de catre consiliu;
- stabilirea unei culturi institutionale care sa promoveze inalte standarde de etica si
integritate;
- asigurarea elaborarii de manuale care sa cuprinda politicile, procedurile si standardele
pentru functiile si riscurile cheie ale bancii;
- implementarea unui sistem de control eficient care sa includa evaluarea permanenta a
tuturor riscurilor semnificative care ar putea afecta realizarea obiectivelor bancii.
- dezvoltarea si implementarea unor sisteme de raportare manageriala care sa reflecte in
mod adecvat riscurile activitatii.
Activitatea de planificare a echipei de management are o importanta destul de mare,
intrucat o activitate desfasuratai in mod haotic ar aduce multe pierderi. Exista un proverb care
spune ca A nu reusi sa planifici inseamna a planifica sa nu reusesti si acesta s-a dovedit a fi
adevarat.
Managementul riscului presupune, de regula, o serie de pasi pentru fiecare tip de risc
financiar si pentru profilul general de risc. Acesti pasi includ identificarea unei functii obiective,
tinta managementului de risc si/sau evolutia performantelor. In plus trebuie desemnate
responsabilitati pentru diferitele aspecte al acestui proces, trebuie evidentiata eficienaa sa si
trebuie garantata executarea competenta si constiincioasa a responsabilitatilor desemnate. Etapele
ce apar n gestionarea riscului sunt:
- identificarea si evaluarea;
- controlul;
- eliminarea / evitarea;
- finantarea si acoperirea acestuia.

1.2. Managementul riscului de lichiditate


In mare parte activitatea bancara depinde de capacitatea bancii de a asigura lichiditati
clientilor sai. Politicile privind managementul lichiditatii unei banci trebuie sa cuprinda o

14
structura (decizionala) pentru gestionarea riscului, o strategie de gestionare a riscului si
financiara, un set de limite pentru expunerile la riscul de lichiditate si un set de proceduri pentru
planificarea lichiditatilor dupa scenarii alternative, inclusiv situatii de criza. Riscul rezulta din
compararea activelor cu posibilitate de lichiditate imediata cu depozitele care pot fi solicitate de
catre creditori la un moment dat.
In activitatea de zi cu zi managementul lichiditatilor se realizeaza, de regula, prin
managementul activelor bancii. Pe termen mediu, se abordeaza, de asemenea, prin managementul
structurii datoriilor unei banci. Managementul lichiditatilor este legat de cerintele financiare nete.
In practica banca poate acoperi nevoile sale de lichiditate prin vanzarea de active foarte lichide
pentru sume mai mici sau prin vanzarea de active mai putin lichide cum ar fi bunurile materiale
aflate in exces sau alte investitii, in cazul in care este nevoie de sume mai mari. Pe partea de
pasive aceasta se poate realiza prin cresterea datoriilor si/sau a depozitelor pe termen scurt prin
cresterea scadentei si, in ultima instanta, prin majorare de capital.
Functiile lichiditatii bancare, constau in:
- asigurarea desfasurarii in conditii normale a activitatii bancare prin fluidizarea
procesului de ntermediere bancara, in conditiile asigurarii increderii si atractivitatii
pentru depunatori si plasarea resurselor in conditii de siguranta;
- protejarea intereselor clientilor pe de o parte si a actionarilor pe de alta parte;
- asigurarea capacitatii rezonabile de rambursare a depozitelor catre clienti, indiferent de
modul in care sunt returnate bancii, plasamentele efectuate in credite si in alte active;
- asigurarea independentei bancii fata de resursele de imprumut marginale de pe piata
care au costuri deosebit de ridicate;
- evitarea pe cat posibil chiar si a imprumuturilor de la Banca Centrala, care, ca
imprumutatoare de ultima instanta, propune costuri mai mari de cat cele ocazionate
de atragerea de resurse de la clientii nebancari.
Riscul de lichiditate consta in probabilitatea ca banca sa nu-si poata onora platile fata de
clienti, ca urmare a devierii proportiei dintre creditele acordate pe temen lung si creditele pe
termen scurt si a necorelarii acestor active cu pasivele bancii, adica cu resursele.Printre cauzele
care conduc la aparitia riscului de lichiditate bancara pot fi mentionate urmatoarele:
- situatia economiei reale;
- influenta mass-media;
- indisciplina financiara a clientilor;
- dependenta de piata financiara;
- necorelarea intre scadentele depozitelor si a creditelelor.
15
Principalele surse de lichiditate si destinatiile lichiditatii sunt urmatoarele:
a. Principalele surse de lichiditate:
- numerar;
- depozite la banca central;
- depozite la banci corespondente;
- portofoliul de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si alte titluri negociabile;
- imprumuturi de alte banci;
- imprumuturi de la banca centrala.
b. Principalele destinatii ale lichiditatii sunt:
- rezerva minima obligatorie la banca central (RMO);
- eventualele cereri de imprumut si nevoile de bani lichizi ale clientilor;
- acoperirea eventualelor cereri ale clientilor persoanele fizice si/sau juridice de
retragere de fonduri.
Ricul de lichiditate se poate manifesta sub doua forme:
- riscul de lichiditate imediata, cand banca nu poate satisface cerintele de retrageri masive, chiar
inainte de scadenta, ceea ce determina banca sa apeleze la resurse de imprumut marginale sau de
ultima instanta, cu costuri foarte mari si cu consecinte pe masura;
- riscul de conversie, care apare in situatia in care banca, desi are resurse pe termene mai
scurte, a efectuat pe seama lor plasamente pe termene mai lungi, pe care nu le poate
transforma rapid in lichiditati.
Cresterea complexitatii activitatii si produselor bancare, in general, a condus la
adoptarea unui management cu puternice conotatii prudentiale de catre institutiile cu rol
de supraveghere bancara.Acestea tind sa acorde o importanta din ce in ce mai mare atat
corelarii structurii maturitatii resurselor si plasamentelor bancare, cat si cerintelor de asigurare a
unui nivel corespunzator al activelor cu un inalt grad de lichiditate.
Managementul riscului de lichiditate este asigurat de catre specialisti bancari capabili sa
analizeze multiplele interdependente intre gestiunea lichiditatii, managementul ratelor de
dobanda si riscul de credit, intr-un mediu economic aflat intr-o continua schimbare.
Mentinerea unor niveluri extreme (prea mari sau prea mici) ale lichiditatii vor conduce
fie la costuri superioare si inregistrarea unei profitabilitati reduse, fie poate determina
intreruperea brusca a activitatii institutiei.

16
In cadrul managementului riscului de lichiditate este indicat sa se acorde o atentie
deosebita urmaoarelor elemente principale:
- cunoasterea structurii maturitatii fondurilor atrase asigura un nivel superior calitatii
prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
- managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorita
interconexiunilor cu alte riscuri aferente activitatii bancare;
- volatilitatea fondurilor atrase este dependenta printre altele, de structura clientilor
instititiei, cunoasterea particularitatilor comportamentale ale acestora;
- diversificarea surselor de fonduri si a maturitatii acestora poate conduce atat la
evitarea dependentei de anumiti clienti, cat si la diminuarea riscului de pierderi de
resurse foarte importante in termen foarte scurt.
In vederea limitarii riscului de lichiditate precum si a incadrarii in nivelurile stabilite,
banca este obligata sa-si stabileasca pentru fiecare exercitiu financiar:
- strategia in domeniul managementului lichiditatii;
- strategia managementului lichiditatii in moment de criza:
- in vederea realizarii obiectivelor stabilite prin strategia in domeniul
managementului lichiditatii, banca este obligata sa dispuna de proceduri speciale de
urmarire si limitarea riscului de lichidiate, care sa respecte cerintele normelor
prudentiale;
- banca este obligata sa dispuna de proceduri administrative si de control intern
adecvate care sa permita supravegherea riscului de lichiditate;
- banca este obligata sa desemneze unul dintre conducatori pentru asigurarea
coordonarii permanente a activitatii in domeniul managementului lichiditatii,
identitatea acestei persoane comunicandu-se autoritatii de supraveghere;
- in vederea limitarii riscului de lichiditate, banca trebuie sa asigure o evidenta
contabila si extracontabila corespunzatoare si riguroasa.
Bancile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice sa elimine pana la
reducere riscul de lichiditate, tehnici care vizeaza atatv resursele cat si plasamentele.
Tehnicile care vizeaza resursele bancii sunt urmatoarele:
- atragerea depozitelor de la populatie;
- cautarea unor depozite stabile;
- cresterea fondurilor proprii;
- operatiuni pe piata de capital, primara si secundara;
- promovarea unor produse pe termene mai mari de timp;
- refinantarea;
- mentinerea credibilitatii bancii.
In ceea ce priveste plasamentele, pentru a se proteja impotriva riscului de lichiditate
17
banca poate utiliza urmatoarele tehnici si metode:
- acordarea de credite pe maturitati in corelare cu maturitatea resurselor;
- controlul atent al riscului de credit;
- diversificarea portofoliului de imprumuturi pe cele trei mari segmente: corporate, retail
si IMM uri;
- mentinerea rezervei minime obligatorii la nivelul stabilit;
- operatiuni cu derivatele.
In cadrul economiilor nationale ce au atins un nivel inalt de dezvoltare, managementul
riscului de lichiditate rezida, in principal in increderea conferita de sistemul bancar.
Importanta asigurarii lichiditatii depaseste limitele unei institutii individuale,
deoarece inregistrarea unor deficite de lichiditate la nivel unei singure banci poate
avea repercursiuni negative atat asupra intregului sistem bancar, cat si asupra intregii
economii nationale.

1.3. Managamentul riscului de credit


Creditul este datoria reala sau potentiala:
reala - cand debitorul foloseste creditul, de exemplu, pentru a face plati sau pentru a
reesalona platile pe care, altfel, ar trebui sa le faca;
potentiala cand s-a aprobat un credit, dar debitorul inca nu l-a folosit.
Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:
- Obligatiuni;
- Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin;
- Linii de credit;
- Imprumuturi de la banca;
- Descoperit de cont;
- Reesalonarea platilor.
Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care
poate fi o societate comerciala sau persoana fizica.
Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei
promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza
pe imprumutator.
Operariunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il
primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cat sub
forma unor acorduri personale simple, cat si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in
cadrul unor contracte complexe.

18
Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt
extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza
trasaturilor caracteristice:

1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce


priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si
durata angajarii sale etc.
In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza importante
disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie
fonduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a
economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in
procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut din
populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor.
In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din
principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cat si
statul este un debitor major. Indatoririle sale se pot compara in volum cu cele ale populatiei si
interprinderilor.

2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune riscuri, si


necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit, riscurile probabile
sunt:
- riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de
plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului.
- riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in
masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a
creditelor acordate.
- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care
debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a
discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a
debitorului si, in cazul care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea
sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati,
concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii preferabile
de solvabilitate.

19
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu
termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte.
Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de
consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si
lung implica adesea rambursarea esalonata.

4. Dobanda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a incetatenit


clauza dobanzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobanda variabila, ce variaza in
dependenta de inflatie.

5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice;
acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. In ultimul timp s-a
dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile efective intervin la intervale
liber alese de debitor.
Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie
sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.
In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau
apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic
al firmelor.
In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau
unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:
- unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii)
aceste unitati fiind de fapt familiile;
- unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare
propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare;
- unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in
care se afla administratia si exteriorul.
Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general
acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva
faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final si imprumutatul ultim,
participanti preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se
desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.

20
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv
bancile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare,
constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie de intermediari
financiari, intermediarii financiari non-bancari, in principal organisme specializate in colectarea
economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze
moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori
mobiliare.
Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au
intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt
necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care
transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor
lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt
conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei
secundare.
In al doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen scurt
in imprumuturi pe termen mediu si lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala in fluxul
economiei-investitie. In timp ce familiile prefera in general sa formeze depozite pe termen scurt,
fapt ce corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc sa beneficieze de
inprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa asigure infaptuirea proiectelor lor de
dezvoltare.
Astfel aceasta armonizare a capacitatii de finantare a familiilor cu nevoile de
finantare a intreprinderilor, care constituie continutul finantarilor indirecte, evita devenirea
inutila a unei parti din economii si creaza implicit conditii pentru un inalt nivel al finantarii si
deci al investitiilor si dezvoltarii economice.

21
Exista o serie de diferente semnificative intre creditul imobiliar si creditul ipotecar:

Caracteristici ale creditului imobiliar Caracteristici ale creditului ipotecar


Destinatia
- construirea, cumpararea imobilelor - construirea, cumpararea, reabilitarea (inclusiv
- cumpararea de terenuri in intravilan modernizarea), consolidarea sau extinderea
necesare construirii de locuinte imobilelor cu destinatie de locuinte permanente sau
temporare, cumpararea de terenuri in intravilan
necesare construirii de locuinte, inclusiv efectuarea
lucrarilor de viabilizare
- acordarea creditelor destinate construirii,
reabilitarii (inclusiv modernizarii), consolidarii sau
extrinderii unor imobile se poate efectua si pentru
lucrari in regie proprie.

Surse proprii
15% din valoarea imobilului cumparat 25% din valoarea imobilului cumparat
Garantii
Ipoteca de rangul I asupra imobilului Ipoteca de rangul I asupra imobilului achizitionat
achizitionat din credit, sau a unui alt din credit, iar in cazul constructiei de locuinte
imobil aflat in proprietatea ipoteca asupra terenului cat si a constructiilor
imprumutatului sau a unei terte persoane ridicate ulterior pe terenul respectiv
Giranti
Unul, maxim doi giranti Nu este cazul
Determinarea volumului creditului
In functie de venituriel nete ale In functie de veniturile nete ale imprumutatului si
imprumutatului, la creditele in valuta, sau sotul/sotia acestuia
in functie de veniturile nete ale
imprumutatului si ale sotului/sotiei, la
creditele in lei

1.3.1. Clasificarea creditului bancar

Exista mai multe clasificari de credite bancare acordate agentilor economici in functie
de varietatea si complexitatea raporturilor de creditare, de gruparea operatiunilor de credit.
In economia de piata exista cinci mari feluri de credite si anume:

22
- creditul bancar;
- creditul comercial;
- creditul obligatar;
- creditul ipotecar;
- credit de consum.
Creditul bancar este acordat de catre banci persoanelor fizice si juridice pe termen
scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fara inscrisuri, cu garantii reale sau
fara pe obiecte ale creditarii sau global.
Creditul comercial se acorda sub forma de marfa. El satisface atat interesul
producatorului (deci agentul economic producator) de a vinde mai repede marfa, cat si pe cel al
comerciantului care nu are fonduri sa le elibereze direct la primirea marfii.
Creditul obligatar apare in raporturile dintre institutiile de stat si agentii economici in
calitate de debitori, pe de o parte si creditori, pe de alta parte. Aceste raporturi se concretizeaza in
faptul ca primii emit obligatiuni, iar creditorii sunt subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni.
Creditul ipotecar este destinat activitatii imobiliare si se bazeaza in principiu pe
proprietatea privata. El presupune o conventie intre creditor si imprumutat, care cuprinde in
esenta proprietatea (ca garantie a rambursarii imprumutului), conditiile si scadentele, penalitatile
si circumstantele in care se poate pierde proprietatea.
Creditul de consum se acorda pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale,
pentru acoperirea valorii marfurilor si serviciilor procurate din comert sau pentru recreditarea
creantelor contractate in acest scop.
Bancile comerciale din tara noastra acorda urmatoarele tipuri de credite, in functie de
scopul pentru care sunt solicitate:
- credite pe termen scurt cu durata de rambursare de pana la doi ani;
- credite pe termen mediu cu durata de rambursare de 1 5 ani;
- credite pe termen lung cu durata de rambursare de peste 5 ani.

Destinatia planului de economisire/ creditare (%)


utilizatori:
Ierarhizarea principalelor destinatii:
total BRD BCR
- Construirea unei locuinte - imobil 16 21 15
- Modernizari/amenajari/reparatii in
12 10 12
locuinta
- Cumpararea unui apartament pentru locuit 11 7 6
- Cumpararea unei locuinte imobil 9 17 9
- Construirea unei case de vacanta 5 3 9
- Cumpararea unui teren pentru a-mi face o
4 7 3
casa-locuinta
23
- Cumpararea unui apartament / casa pentru
3 7 3
a face o investitie
- Refinantarea unui credit 2 3 -
- Imobil pentru afaceri / inceperea unei
2 3 -
afaceri
- Nu m-am hotarat inca 22 10 29

1.3.2. Riscul de credit pentru firme si personae fizice pe termen scurt si lung
Creditarea pe termen scurt a agentilor economici
In activitatea agentilor economici apar nenumarate situatii in care din diferite motive se
adreseaza bancilor pentru a obtine credite de scurta durata. Banca analizeaza nevoia de finantare
si cererea de creditare a clientului sau. In analiza nevoii de finantare pe termen scurt trebuie
pornit de la destinatia creditului.
Creditele pe termen scurt sunt destinate acoperirii decalajului temporar dintre incasari si
plati. Analiza cererii de creditare are drept scop identificarea si evaluarea riscurilor asociate si
minimizarea sau evitarea lor.
Orice credit implica pentru client, prezentarea unei documentatii relevante.
Documentatia necesara pentru obtinerea creditelor de acest gen:
a. cererea de credit semnata de persoanele autorizate care trebuie sa-1 reprezinte pe
agentul economic solicitant;
b. bilantul contabil, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere si repartizarea
profitului, incheiate de client pentru ultimul an ultimele situatii privind ,,rezultatele financiare" si
,,situatia patrimoniului vizate de Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP), ultima balanta
de veriflcare semnata de persoanele care angajeaza societatea;
c. bugetul de venituri si cheltuieli intocmit pe anul curent;
d.prognoza activului pe perioada de creditare, din care:
- imobilizari corporale;
- active circulante si prognoza pasivului bilantier, din care:
- capitaluri proprii;
- datorii totale.
e. prognoza contului de profit si pierderi cu estimarea:
- cifrei de afaceri;
- rezultatului din exploatare;
- rezultatului brut al exercitiului;
24
- rezultatului net al exercitiului.
f. prognoza cash-flow-ului in corelare cu datele din bugetul de venituri si cheltuieli;
g. situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul, care sa cuprinda
cantitatile, valorile, cauzele formarii si termenele de valorificare;
h. situatia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectivul
creditului;
i. proiectul graficului de rambursare a creditului si de plata dobanzilor;
j. lista garantiilor propuse bancii pentru creditul solicitat;
k. planul de afaceri;
l. proiectia surselor de finantare a investiliilor si a destinatiilor date acestora;
m. orice alte documente solicitate de banca (decont TVA, declaratia lunara privind
impozitul pe profit, situatia impozitelor si taxelor, datoriilor din ultimul bilant contabil).
Avantajele finantarii pe termen scurt pentru firme sum nuantate admirabil de Steve
Robinson, care intr-una din lucrarile sale precizeaza ca este vorba despre:
1. reduceri - se plateste doar un comision la semnarea acordului ce poate fi trecut pe costuri si
dobanda calculata in functie de numarul de zile cat s-au folosit banii bancii prin depasirea
propriului cont;
2. rapiditate - se poate ajunge foarte repede la o inlelegere cu banca;
3. flexibilitate - ,,disponibilul poate fi folosit pana la limita stabilita sau poate ramane nefolosit.

Soldul creditelor angajate de persoane fizice la BRD


Articol dec.209 dec.2010 ian.2011 feb.2011 mar.2011 apr.2011
1. Credite
persoane 3.107.237,83 5.333.183,09 5.333.183,09 5.461.714,34 5.659.213,09 5.825.462,86
fizice - lei
- credite
18.607,07 38.836,96 38.836,96 39.389,46 39.151,98 38.644,05
ipotecare
- credite
63.035,68 51.840,92 51.840,92 49.052,19 47.363,68 46.095,18
imobiliare
- credite de
378.530,75 200.246,11 200.246,11 182.863,39 173.781,41 165.154,00
bunuri

25
- credite
pentru
2.647.064,32 5.042.259,10 5.042.259,10 5.190.409,30 5.398.916,02 5.575.569,62
nevoi
temporare

Creditarea pe termen mediu si lung a agentilor economici


Creditele pe termen mediu si lung au ca destinatie finantarea de investitii. Firma care
solicits credite pe termen mediu si lung trece in mod obligatoriu prin analiza manageriala si
analiza performantelor sale economice si financiare. Cererea de credit intra in analiza bancii
insotita de studiul de fezabilitate intocmit de agentul economic. Studiul de fezabilitate cuprinde:
aspecte generale, sectorul de activitate pentru investitia creditata, prezentarea agentului
economic, piata de aprovizionare si desfacere, evaluarea activitatii viitoare, cheltuieli si surse de
finantare pentru investitie, analiza financiara a activitatii viitoare, riscurile in activitatea
agentului economic creditat. La finantarea proiectelor de investitii, investitorul trebuie sa
panicipe cu o cota parte (surse proprii).
Referitor la analiza riscului pentru acest gen de credite, analiza performantelor
financiare ale clientului ar putea sa limiteze riscul atat pentru banca cat si pentru client.
Aprecierea performantei financiare a clientului in scopul diminuarii riscului de credit are in
vedere doua componente:
- evaluarea performantei trecute, in evolutie, ceea ce conduce la concluzii privind
sanatatea financiara a clientului in momentul actual;
- estimarea performantelor viitoare, concluziile acestora infiuentand direct decizia de
creditare.
Analiza economico - financiara a clientilor in cadrul oricarei banci comerciale se
efectueaza in conformitate cu metodologia privind activitatea de creditare, avand ca baza
documentele contabile mentionate anterior.
Luarea in considerare a cererii de credit presupune o analiza a bonitatii agentului
economic pe baza indicalorilor de lichiditaie, solvabilitate, rentabilitate si de echilibru, precum si
pe baza unor alti indicatori specifici care variaza de la o banca la alta, functie de propriile norme
de creditare.
In condiliile acordarii unui credit cu un grad ridicat de risc se are in vedere de catre
banca luarea de garantii. Acestea sunt reprezentate de un plafon minim al soldului creditor al
contului de disponibilitata al clientului, colateral - cash sau de alte valori imobiliare si mobiliare.

26
In general banca nu va admite la fmantare, proiecte de investitii care au o rata a
profitului sub cea obtinuta pe firma, deoarece in mod logic, orice proiect nou mareste gradul total
de risc pe intreaga companie pentru ca este nou si vine ca o completare la activitatea de baza, iar
riscul suplimemar trebuie compensat prin obtinerea unei rate de profit mai inalte, ajustate la
gradul de risc.
Riscul de credit pentru persoanele fizice
La creditarea persoanelor fizice accentul cade pe analiza cererii de creditare, in cadrul
careia se evalueaza calitatea debitorului din punctul de vedere al marimii si stabilitatii venilurilor
si caracterului acestuia. Se utilizeaza in aceasta analiza metoda credit -scoring-ului. Credit -
scoring-ul este o metoda ce permite evaluarea riscului de nerambursare cu ajutorul unei note scor
si presupune selectarea informaliilor care caracterizeaza clientii. Fiecarei informatii si se atribuie
o nota pe o anumita scala, iar totalul comparat cu o nota limita stabilita in prealabil da
posibilitatea bancii de a decide sau nu acordarea creditului.
Pentru a intelege modul in care s-ar putea aplica metoda credit - scoring-ului redam in
urmatorul tabel, rezultatele cronologice ale utilizarii unei scheme de acest fel.
Nota obtinuta Clienti buni Clienti rai
Sub 14 0 15
15 - 24 270 51
25 - 27 405 57
28 - 41 1431 147
42 - 57 549 30
Total 2700 300
* Grila de selectie pentru acordarea creditelor

Principalele conditii generale ce trebuie indeplinite de persoanele fizice pentru


obtinerea unui credit sunt:
- sa realizeze venituri certe, cu caracter permanent;
- sa aiba cont curent personal deschis la banca;
- sa detina garantii reale si personale pe care sa le aduca suplimentar;
- sa accepte ca platile din contul de imprumut sa se efectueze prin virament, eliberarile
de numerar fiind aprobate numai in cazuri bine justificate;
- la data solicitarii creditului sa nu inregistreze debite sau alte obligatii la scadenta
neachitate catre terti sau la alte banci.

27
In cazul creditelor pentru persoane fizice riscul de creditare pote fi privit din doua
puncte de vedere: ca risc de client si ca risc de nerambursare.
Riscul - client exprima posibilitatea alterarii calitatii debitorului; este un risc greu de
apreciat pentru ca banca nu dispune, intotdeauna, de suficiente elemente de anticipare a unei
astfel de situatii.
Riscul de nerambursare este general de faptul ca veniturile debitorului fie scad, fie nu
se realizeaza, la timp sau nu se realizeaza deloc; acest risc este usor de sesizat.
Studii economice si practice releva existenta a doua categorii de cauze ce pot determina
neachitarea de catre client a creditului la scadenta:
- cauze subiective tin de comportamentul subiectiv (de caracterul) debitorului, de
masura in care acesta este dispus sau nu sa-si achite obligatiile fata de banca;
- cauze obiective tin de evolutia mediului in care opereaza debitorul si care se rasfrang
negativ asupra situatiei sale impiedicandu-l sa ramburseze creditul de care beneficiaza. Pot fi
cauze de ordin economic sau financiar.
Pentru cauzele subiective protectia bancii se realizeaza de regula pentru clientii vechi,
prin urmarirea modului de functionare a conturilor pe care acestia le au deschise la banca
respectiva.
Pentru cauzele obiective, masurile de protectie presupun elaborarea unor decizii
pertinente, in functie de situatie, pe baza:
- evaluarii si prognozarii conditiilor mediului economic, precum si a favorabilitatii
acestuia pentru persoana interesata sa obtina credite;
- diversificarii portofoliului de clienti din punct de vedere teritorial si al sectorului de
activitate;
- stabilirea marimii creditului acordat si a ratelor de rambursare in functie de marimea
veniturilor totale nete prezente si viitoare ale persoanei respective.
In ceea ce priveste creditele pe termen mediu si lung, pentru persoane fizice, mentionam ca riscul
insolvabilitatii celui ce solicita imprumutul, se poate datora acelorasi cauze de care am discutat
inainte. Specific este insa faptul ca aprecierea riscului este mult mai delicata daca avem in vedere
marimea perioadei de rambursare.

1.3.3. Protectia bancii impotriva riscului de credit

28
Protectia bancii in cazul acestor credite se realizeaza prin faptul ca solicita garantii reale
(gaj, ipoteca) si personale (de la tertii inruditi sau nu cu debitorul). Masura de protectie
suplimentara pentru ambele cazuri consta in garantarea creditului acordat si cu obiectul
achizitionat din credit.
Gestionarea riscului de credit pe care banca si-l asuma este si va ramane o problema
permanenta ce impune bancii un comportament adecvat in cadrul caruia analiza si clasificarea
portofoliului de credite ocupa un loc central.
Clasificarea clientelei se efectua pana la aparitia Regulamentului B.N.R. nr.2/2000,
luandu-se in considerare evaluarea performantelor financiare, ale clientului, capacitatea acestuia
de a-si onora datoria la scadenta (serviciul datoriei) si garantiile prezentate. In urma evaluarii
performantelor financiare ale clientilor, acestia sunt inclusi in mai multe categorii care nu raman
permanent aceleasi; ele se modified la anumite intervale in functie de experienta acumulata de
banci in clasificarea clientilor, in functie de evolutia mediului economic, de starea economiei si
situatia clientilor.
In prezent, clasificarea clientilor se poate face, pe urmatoarele categorii de performante
financiare:
Standard - categoria A - cuprinde clientii ale caror performante economice si financiare
sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzilor si ratelor pentru ei prefigurandu-se,
totodata, mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;
In observatie - categoria B - include clienti ale caror performante financiare sunt bune
sau foarte bune dar nu pot mentine acest nivel al situatiei lor pe o perspectiva mai indelungata;
Substabdard - categoria C - regrupeaza clientii cu performante financiare
satisfacatoare, dar cu o evidenta tendinta de inrautatire;
Indoielnic - categoria D - in care sunt cuprinsi clientii ale caror performante financiare
sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp;
Pierdere - categoria E - pentru clientii cu performante financiare pierderi si pentru care
exista perspective clare ca nu-si pot plati nici ratele si nici dobanzile.
Serviciul datoriei - respectiv capacitalea agentului economic de a rambursa creditele la
scadenta si a plati dobanzile datorate la termenele stabilite era apreciat ca:
- bun in situatia in care ratele si dobanzile erau platite la scadenta cu o intarziere
maxima de 7 zile;
- slab in situatia in care ratele si dobsnzile erau platite cu o intarziere de pana la 30 zile;

29
- necorespunzator in situatia in care ratele si dobanzile erau platite cu o intarziere de
peste 30 zile.
In urma coroborarii datelor referitoare la performanta financiara, clientul este
clasificat conform tabelului matriceal urmator:
Performante financiare /
Bun Slab Necorespunzator
serviciul datoriei
A Standard In observatie Substandard
B In observatie Substandard Indoielnic
C Substandard Indoielnic Pierdere
D Indoielnic pierdere Pierdere
E pierdere pierdere Pierdere
*Matricea performantei financiare a clientilor
Pentru fiecare indicator de performanta financiara a clientului ca urmare a incadrarii
acestuia in limitele stabilite, se pot acorda punctaje, variabile de la banca la banca.
Prin insumarea punctelor obtinute de client pentru fiecare indicator, se obtine punctajul
total pe baza caruia se urmareste incadrarea clientului intr-una din cele 5 categorii la care ne-am
referit mai sus.
Clasificarea clientilor, pe categorii, dupa performantele lor financiare a atras dupa sine o
clasificare similara a creditelor acordate de banci. Asa se face ca acum vorbim de:
Credile standard - acele credite ce nu implica deficient si riscuri; imprumuturi acordate
clientilor solvabili cu rezultate economico-financiare foarte bune.
Credite in observatie - acele credite acordate unor clienti cu rezultate economico -
financiare foarte bune dar care, in anumite perioade scurte de timp intampina greutati in
rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente.
Credite substandard - acele credite ce prezinta deficiente si riscuri care pericliteaza
lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului.
Credite indoielnice - acele imprumuturi in cazul carora rambursarea sau lichidarea
valorilor si garanliilor existente este incerta.
Credite - pierdere - imprumuturi considerate ca nu pot fi restituite bancii creditoare,
ceea ce face ca inregistrarea lor ca active bancare sa nu fie garantata si necesita provizionare
totala.
Societatile bancare clasificau portofoliul de credite de doua ori pe an (la sfarsitul lunilor
iunie si decembrie). Determinarea performantei financiare a unui client si incadrarea acestuia se
realiza semestrial. Serviciul datoriei era analizat separat pentru creditele in lei si pentru cele in
30
valuta. Din noiembrie 2000, Regulamentul B.N.R. nr.2/2000 si Normele Metodotogice pentru
aplicarea Regulamentului B.N.R. nr.2/2000, au introdus notiunile:
- serviciul datoriei la care ne-am mai referit si 1-am caracterizat ca reprezentand
datoria la termen. Masura acestuia se exprima ca numar de zile de intarziere la plata in
comparatie cu data scadentei;
- initierea de proceduri judiciare care semnifica cel putin una din urmatoarele masuri
luate in scopul recuperarii creantelor:
Fata de debitor:
- acceptarea de catre instanta a cererii depusa de catre banca, un tert, sau debitorul
insusi pentru declansarea procedurii de reorganizare judiciara sau procedurii de
faliment;
- declansarea procedurii de executare silita a patrimoniului, in cazul persoanelor
fizice.
Fata de contract:
- investirea cu formula executorie a hotararii judecatoresti definitive ce dispune
asupra contractului de credit, precum si contractelor de garantie daca este cazul,
sau asupra contractului de plasament.
In cadrul creditului considerat in ansamblul sau, numeroase studii si docurnente
(reglementari) fac referire distincta la creditele si plasamentele dintre banci.
Creditele si plasamentele (depozitele la alte banci) se clasifica si ele in urmatoarele
categorii: standard; in observatie; substandard; indoielnic; pierdere. Aceasta se realizeaza
recurgand insa la utilizarea simultana a urmatoarelor doua criterii:
- serviciul datoriei;
- initierea de procedurii judiciare.
Avand in vedere relevanta acestor criterii pentru aprecierea capacitatii de performanta
financiara a clientilor, atat cele doua criterii cat si clasificarea propriu-zisa a clientilor s-au extins
pe deplin, ceea ce inseamna ca se aplica si sectorului bancar, si nu numai celui nebancar.
Produse folosite de utilizatorii de credite/plan de economisire:
Banca -%- Banca -%-
1. Card (debit, credit) 82 4. credit de consum 38
2. Depozit in vederea obtinerii unui credit 54 5. produse de economisire 31
3. Credit pentru locuinte/terenuri 51 6. credit pentru masina 9

31
In cazul creditelor acordate sectorului nebancar se aplica urmatoarea matrice:
Serviciul datoriei S-au initiat proceduri Nu s-au initiat proceduri
Initiere proceduri judiciare judiciare judiciare
Maxim 7 zile pierdere Standard
8 15 zile pierdere In observatie
16 45 zile pierdere Substandard
46 90 zile pierdere Indoielnic
Minim 91 zile pierdere pierdere
* Matricea performantei financiare a clientilor si in sectorul nebancar.

Pentru sectorul bancar in cazul creditelor acordate de o banca altei banci sau depozitelor
constituite la aceasta, matricea de clasificare este urmatoare:

Serviciul datoriei S-au initiat proceduri Nu s-au initiat proceduri


Initiere proceduri judiciare judiciare judiciare

Maxim 3 zile pierdere Standard

4 15 zile pierdere Substandard

16 30 zile pierdere indoielnic

Minim 31 zile pierdere pierdere


* Matricea performantei financiare a clientilor din sectorul bancar.

Creditele acordate unui debitor si/sau plasamentele constituite la acesta, se incadreaza


intr-o singura categorie de clasificare pe baza principiului declasarii prin contaminare, respectiv
prin luarea in considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuaie de clasificare. In esenta
s-a renuntat la clasificarea agentilor in functie de bonitatea economico - financiara punandu-se
accent pe serviciul datoriei si a fost introdus principiul declasarii prin contaminare.
Normele B.N.R. nr.8/1999 privind limitarea riscului de credit nu mai fac referire expresa
la analiza performantei economice a agentilor economici. Consideram insa, ca este necesar ca
fiecare banca sa-si organizeze un sistem propriu de rating pentru creditele acordate. In prezent.
B.C.R. a conceput un astfel de sistem adaptat specificului acestei banci, volumului si structurii
creditelor acordate.
Riscul de creditare priveste sub toate aspectele numai pe creditor, adica banca. De aceea,
bancile trebuie sa inceapa si sa puna in aplicare sisteme de masuri in stare sa le protejeze
corespunzator.

32
Intocmai ca in toate domeniile, aceste masuri trebuie sa fie in primul rand, preventive,
iar in cazul producerii riscului, sa fie curative.
Masurile de prevenire a riscului in activitatea de creditare au menirea de a determina
evitarea riscului si sunt mai putin costisitoare decat cele curative.
Masurile de prevenire a riscului creditului au caracter foarte complex si pot fi structurate
in trei categorii:
- masuri preventive;
- masuri operative;
- masuri curative.

Masuri preventive
Orice operatiune de credit comporta, prin natura sa, luarea in calcul a unui risc cert. In
acest sens, ca un prim element ce trebuie avu in vedere, posibilitaiea bancii de a se angaja in
acordarea unor credite din resurse proprii sau atrase.
In scopul diminuarii si prevenirii riscului in activitatea de creditare, banca trebuie sa
respecte in totalitate limitarile impuse de Normele B.N.R. nr.8/1999. Riscul legat de capital
consta in riscul insolvabilitafii clientului, care poate conduce la pierderea sumei imprumutate si
riscul imobilizarii resurselor, atunci cand clientul nu respecta angajamentul achitarii la scadenta a
sumei convenite.
Riscurile care rezulta in particular din insolvabilitatea debitorului pot fi surmontate prin
constituirea de garantii in profitul bancii. Garantiile pot fi personale, constitute in functie de
persoana debitorului (care nu asigura bancii nici un avantaj juridic asupra debitorului sau) si
garantii reale, constituite in functie de consistenta bunurilor (care asigura un drept real asupra
patrimoniului debitorului).
Principiul general, ce trebuie avut in vedere in estimarea oportunitatii fiecarei operatiuni
de credit, este acela ca banca nu trebuie sa acorde credit fara estimarea posiblitatii recuperarii la
scadenta, sau in momentul cand ea decide sa-si retraga creditul in cazurile de exceptionalitate si
evident, bine justificate.
Prudenta si intuitia lucratorului bancar au rolul principal, in estimarea si prevenirea
riscului de nerambursare, de exactitatea datelor culese depinzand rezultatul favorabil al
operatiunii de creditare.
In stadiul de estimare a riscului, forma tehnica de acordare a creditului nu are o
imponanta foarte mare, desi concluziile privind acordarea creditului si riscurile asumate depind
de resursele de creditare de care dispune banca.
33
Tot in aceasta etapa, banca trebuie sa slabileasca o rata a dobanzii care sa acopere rata
inflatiei si rata dobanzii perceputa de B.N.R., in cazul recurgerii la refinantare, pentru a putea
asigura profitul operatiei respective.

Masuri operative
Prin natura lor, asemenea masuri, au rolul de a preveni riscul, de a sesiza posibilitatea
iminenta a declansarii sale si de a interveni. De fapt, este vorba despre un sistem de masuri
concrete menite sa evite punerea bancii in situatia faptului implinit. Caracterul lor este evident
preventiv dar cu alte mijloace decat cele din categoria deja analizata.
Ca o prima masura de asemenea natura este incheierea, in conditii avantajoase penlru
banca, a contractului de creditare. Alte masuri intreprinse de banca sunt:
- verificarea operatiunilor din contul special de disponibil din credite si perceperea
comisionului de neutilizare in cazul in care debitorul nu utilizeaza banii conform contractului de
creditare. Comisionul de neutilizare se calculeaza la soldul creditului neutilizat, incepand cu
data semnarii contractului si acopera riscul de expunere al bancii; se percepe odata cu rata de
credit si dobanda;
- perceperea unui comision de gestiune. Comisionul de gestiune se aplica la valoarea
soldului creditului si se percepe direct din contul de disponibil al clientului (din contul curent,
sau din creditul acordat), acoperind cheltuielile de administrare a riscului, de acordare si de
urmarire a creditelor. Cuantumul sau depinde de complexitatea operatiunilor, valoarea creditului
si natura - garantiilor;
- perceperea unui comision de risc care acopera riscul client/ operatiune/ tara care se
calculeaza la valoarea angajamentului asumat. Se percepe la semnarea angajamentului, din
contul de disponibilitati al clientului sau din contul curent al clientului;
- verificarea zilnica a extraselor de cont ale clientilor, atat pentru contul de disponibil
cat si pentru contul de disponibil din credite pentru monitorizarea destinatiei creditelor;
- verificarea regularitatii incasarilor si platilor din cont; respectarea stricta a
obiectului creditului, prevazut in contractul de creditare;
- verificarea periodica a documentelor contabile ale agentului economic;
- urmarirea felului in care clientul isi achita obligatiile contractuale;
- colectarea veniturilor din dobanzi in contul ,,venituri din dobanzi" si a
comisioanelor corespunzatoare fiecarei operatiuni in contul venituri din comisioane";
- urmarirea, pe intreaga perioada de derulare a creditului a garantiilor;
- urmarirea permanenta a pozitiei debitorului pe piata, prin calcularea indicatorilor:
cifra de afaceri, profit net, numar de contracte, stocuri, furnizori, clienti, datorii.

34
Pentru desfasurarea normala a activitatii operative, este necesara existenta unui sistem
informational si utilizarea adecvata a calculatorului. In cazul nerambursarii, dupa avizarea
clientului de catre banca, se trece la masuri coercitive.

Masuri curative
Inainte de a dezvolta continutul acestor masuri se impun cateva precizari cu privire la
caracterul lor. Sunt denumite curative nu pentru ca prin continutul lor ar inlatura intamplarile,
faptele, fenomenele sau procesele cauzatoare de risc, ci pentru ca prin intermediul lor se
protejeaza banca, altfel spus, promovandu-le banca evita, previne efectele negative pe care le-ar
avea asupra sa realizarea sau producerea riscului. Asa se explica de ce acest gen de masuri
curative este considerat si clasificat ca varianta a masurilor preventive pentru banca nu neaparat,
dar si pentru clienti insa nu de natura sa inlature fenomenele generatoare de risc (ceea ce ar evita
efectul negativ atat pentru societatea bancara cat si pentru client).
In cazul in care, in cadrul masurilor operative, banca constata neindeplinirea obligatiilor
contractuale, banca are dreptul sa intrerupa contractul de credit, iar aceasta este, de fapt, una din
masurile curative.
Intreruperea contractului de credit, se poate face in momentul acordarii lui, fie, in cazul
creditului acordat pe transe, in momentul nerespectarii de catre client a clauzei inscrise in
contractul de credit, in cazul in care, si dupa avizarea de catre banca, debitorul nu-si onoreaza
datoriile (la scadenta). banca recurge la masuri extreme:
- executia garantiilor reale;
- reclamarea clientului la un tribunal de comert, in raza caruia se afla sediul social
al debitorului;
- recuperarea sumelor de la giranti.
O alta masura curativa este evitarea riscurilor prin constituirea unui fond de rezerva.
Societatile bancare repartizeaza 20% din profitul brut anual pentru constituirea de rezerve, pana
cand fondul astfel constituit egaleaza capitalul, apoi 10% pana cand fondul a ajuns mai mare
decat capitalul. Rezerva generala pentru riscul de credit este de 2% din soldul creditelor existent.
Toate masurile de preventie a riscului asigura gestionarea corecta a portofoliului de credite.

1.4. Managementul riscului capitalului


Riscul capitalului exprima masura in care activele riscante sunt acoperite de capital. Cu
cat riscurile sunt mai mici, cu atat profitul este mai mic.

35
Previzionarea acestui risc este necesara ca protectie in cazul unor pierderi neasteptate.
Suma de capital detinuta de o banca trebuie sa fie masurata in functie de nivelul acesteia de risc.
Este responsabilitatea managementului si a consiliului de administratie in primul rand sa evalueze
profilul de risc al bancii si in al doilea rand sa egaleze capitalul la risc.
Adecvarea capitalului si lichiditatea au , adesea, impact asupra politicii bancii. Unul din
motivele reglementarii cerintei de capital consta in faptul ca o banca trebuie s aiba un capital
suficient pentru a absorbi un nivel al pierderilor. In Romania nivelul respectiv este acoperit de
BNR. Nu ar fi realist ca o banca sa se astepte ca toate imprumuturile sa fie returnate conform
asteptarilor, astfel incat este important sa se asigure ca este suficient capital pentru a acoperi
eventualele mici pierderi.

1.5. Managementul riscului ratei dobanzii


Riscul ratei dobanzii reprezinta sensibilitatea/senzitivitatea capitalului si a veniturilor la
variatia ratei dobanzii. Isi are originea in necorelarile din reevaluarea activelor si datoriilor si din
modificarile privind panta si forma curbei randamentului. Cu alte cuvinte, acest risc decurge din
utilizarea raportului de credit cu dobanzi flotante caracterizate in activitatea bancara drept
creante, respectiv dobanzi sensibile.
Managementul riscului ratei dobanzii este unul din aspectele cheie ale managementului
activelor si datoriilor. In acest sens, Comitetul pentru managementul activelor si datoriilor
(ALCO) abordeaza atat protectia venitului cat si cea a capitalului fata de riscul ratei dobanzii.
In principiu, un management bun al acestui risc solicita o supraveghere sistematica si
adecvata de catre conducerea superioara. Riscul ratei dobanzii trebuie monitorizat pe o baza
consolidata, incluzand expunerea filialelor. Consiliul de administratie al bancii are
responsabilitatea ultima pentru gestionarea riscului ratei dobanzii. Consiliul aproba strategia de
afaceri, comunica gradul de expunere la risc si ofera linii directoare asupra nivelului de risc care
este acceptabil bancii, asupra politicii care limiteaza expunerea la risc, precum si asupra
procedurilor, liniilor de competenta si raspunderii referitoare la gestionarea riscului. Conducerea
superioara trebuie sa se asigure ca structura activitatilor bancii si nivelul de risc ratei dobanzii pe
care i-l asuma sunt eficient abordate, ca politicile si procedurile pentru controlarea si limitarea
riscului sunt stabilite corespunzator si ca exista resurse pentru evaluarea si controlarea acestuia.

1.6. Managementul riscului valutar

36
Riscul valutar rezulta din variatiile cursurilor valutare si si are originea in necorelarile
dintre valoarea activelor si datoriilor exprimate in diferite monede.
Managementul riscului valutar face parte din procesul de gestiune a activelor si
datoriilor.
Sub aceasta denumire generala de risc valutar sunt incluse si alte riscuri:
- riscul tranzactiei provine din diferenta de pret la care creantele sau datoriile sunt
incasate sau platite si pretul la care ele sunt recunoscute in moneda locala;
- riscul economic sau al afacerii rezulta din impactul variatiilor cursului valutar asupra
pozitiei pe termen lung a unei tari sau a pozitiei competitive a unei companii (exemplu:
deprecierea monedei locale poate cauza un declin asupra importurilor si exporturilor mai mari);
- riscul de reevaluare/de conversie apar atunci cand pozitiile valutare ale unei banci sunt
reevaluate in moneda autohtona sau atunci cand institutia mama efectueaza raportarea financiara
sau consolidarea periodica a situatiei financiare.
Cateva dintre politicile managementului riscului valutar sunt:
- consiliul de administratie trebuie sa stabileasca obiective si principii de gestionare a
riscului valutar;
- obiectivele si principiile de gestionare a riscului valutar trebuie in mod specific sa
cuprinda fixarea unor limite corespunzatoare la riscurile asumate de banca in activitatea valutara
si stabilirea de masuri care sa asigure existenta unor proceduri de control intern adecvate, cu
acoperire in acest domeniu al activitatii bancare.
Determinantul cheie al managementului riscului valutar il constituie politicile care
plaseaza limite asupra expunerii la riscul valutar si care trebuie reevaluate in mod regulat pentru a
reflecta modificarea potentiala a volatilitatii cursului de schimb, precum si a filozofiei si
profilului de risc global al unei institutii.
Recomandarea de la Basel pentru organele de supraveghere/management este de a se
asigura ca o banca are limite corespunzatoare si ca implementeaza controale interne adecvate
pentru activitatea sa valutara. Procedurile de risc trebuie sa acopere nivelul de expunere la riscul
valutar pe care o institutie este pregatita sa i-l asume si trebuie sa cuprinda cel putin limite
zilnice overnight si la termen pentru valutele pe care institutia este autorizata sa aiba expunere,
in mod individual si pentru toate valutele.
Managementul riscului valutar poate fi bazat pe analiza diferentei sau a necorelarii
folosind aceleasi principii ca si managementul riscului de lichiditate si cel al riscului ratei

37
dobanzii. Procesul trebuie sa aiba ca obiectiv determinarea necorelarii sau dezechilibrului optim
intre active si datoriile straine scadente.

Capitolul II.
Studiu de caz: BRD S.A.

2.1. Prezentarea firmei BRD S.A.


Grupul Societe Generale este unul din primele grupuri de service financiare
din zona euro Si una din franceze, dupa capitalizarea sa bursiera. La finalul anului trecut,
Grupul, care numara peste 151.000 de angajati, a realizat un venit net bancar de 21,8
miliarde euro si un profit net de 2 miliarde de euro.

Denumirea si localizarea firmei


BRD -Groupe Societe Generale este a doua banca romaneasca, dupa
activele bancare si detine a doua capitalizare la Bursa de Valori Bucuresti.Aceasta este prezenta
in toate judetele Romaniei printr-o retea de 930 de agentii. La 31 decembrie 2008, BRD numara
2,6 milioane clienti active, individuali si corporativi si peste 2,3 millioane de carduri.Calitatea
servicilor este garantata de cei peste 9500 de profesionisti care formeaza echipa BRD. Actionarul
principal al BRD este Societe Generale, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din zona
euro, ale carui servicii sunt utilizate de 27 milioane client din intreaga lume. Portofoliul sau de
activitati se axeaza pe trei mari domenii:

Reteaua de retail si servicii financiare

38
- prima banca de retail nemutualizata din Franta, dupa cifra de afaceri si numarul
de agentii;
- 27 milioane de clienti persoane fizice in Franta si in strainatate;
- pe plan international Banca de retail are 8,8 milioane declienti, in 37 de filiale.
Modelul sau este cel al unei banci universale, care ofera o gama completa de servicii clientilor
particulari si societtilor.In ultimii ani, Grupul si-a construit, prin crestere externa sau interna,o
reea de banca de retail in Europa Centrala si de Sud-Est, in Romania, Bulgaria, Grecia, Slovenia,
Slovacia, Cehia, Serbia, Rusia, Muntenegru,Moldova si Alban.

Banca de finantare si investitii


SG Corporate & Investment Banking (SG CIB) cuprinde activitatile bancare de
finantare si de banca de investitii. Este in serviciul companiilor, institutiilor financiare si a
investitorilor in 45 de tari din Europa, Asia si continentul american.
A 3-a banca de finantare din zona euro, dupa Produsul NetBancar.
Banca de referinta in cele trei domenii tinta:
- piata de capital din zona euro;
- produsele derivative;
- finantarile structurate.

Administrarea de active si investitii pentru investitori


Grupul Societe Generale este al patrulea administrator de active din zona euro, cu 435
miliarde de euro in gestiune si peste 2.733 miliarde de euro n custodie. Administrarea de active
si servicii pentru investitori cuprinde urmatoarele activitati:
- Gestiunea mobiliar, prin SG Asset Management;
- Gestiunea privat, prin SG Private Banking;
- Intermedierea tranzaciilor cu valori mobiliare, prin SG GlobalSecurities Services for
Investors;
- Boursorama - tranzacii directe pe piaa de capital

2.2. Clientii BRD


In fiecare zi, noi clienti si noi colaboratori se alatura echipei BRD.Reusita acestei
strategii de dezvoltare durabila se bazeaza in principal pe valorile impartasite la nivelul
intregului Grup Societe Generale: profesionalismul, spiritul de echipa si inovatia. BRD si-a
imbogatit fondul comercial cu 180 000 de clienti noi, reteaua de agentii a continuat sa se
diversifice, iar cresterea atat a creditelor, cat si a depozitelor in sold a fost sustinuta, au fost de

39
asemenea incepute investitii importante, pentru a imbunatati productivitatea si a reduce riscurile
operationale ale bancii.Grupul are peste 30 de milioane de clienti persoane fizice atat in Franta,
cat si in alte tari. BRD ofer servicii de banca universala structurate pe urmtoarele linii de
business:
- Banca persoanelor fizice: 2.430.000 de clienti persoane fizice
- Banca persoanelor juridice: 162.000 clienti persoane juridice
Banca se adreseaza tinerilor cu varstele cuprinsa intre 19 si 30 de ani, pensionarilor,
romanilor din strainatate oferind astfel o gama variata de produse. BRD a incheiat anul 2011 cu
2.430.000 clienti active (personae fizice), cu 172.000 clienti mai mult decat in decembrie 2010.
Actiunile comerciale si parteneriatele cu universitatile le-a permis sa aiba 350.000 de clienti tineri
in 2011, in crestere cu 20% fat de 2010, si sa isi consolideze pozitia pe aceasta piata. BRD
continua sa vina in intampinarea acestei clientele, propunandu o gama completa de produse si
servicii accesibile la distanta.
Evaluarea atributelor (satisfactiei)*) la bancile:
Extrem de
Raiffeisen +
Atribute evaluate: important BRD BCR Transilvania**)
RBL
Loc Loc Loc Loc Loc
- Rapiditate in acordarea
imprumutului 1 1 2 6 2
- Profesionalismul consilierii 2 2 1 1 3
- Suma acordata 3 5 5 3 10
- Dobanda 4 18 19 4 13
- Comisioane 5 19 18 19 19
- Perioada de rambursare 6 8 9 9 7
- Tipul dobanzii (fixa,
variabila, revizuibila) 7 10 14 16 15
- Documente solicitate 8 13 12 8 6
- Acordare gratuita a
asigurarii de viata 9 4 7 2 9
- Conditii financiare(giranti,
ipoteca) 10 11 15 15 11
- Avansul minim 11 12 11 11 12
- Moneda de acordare 12 3 6 4 1
- Posibilitatea de refinantare 13 15 10 10 14
- Costul rambursarii
anticipate 14 17 17 17 18
- Perioada de gratie 15 14 13 13 8
- Posibilitatea de a plati
ratele prin bancomat 16 7 4 18 16
- Emiterea gratuita a unui 17 9 3 3 5
card
- Posibilitatea de a plati 18 16 16 14 17
40
ratele prin Internet
- Acordare gratuita a
asigurarii de locuinta 19 6 8 5 4
*) note de 9 si 10 pe o scala de la 1 la 10
**) precizie scazuta datorita bazei reduse

Acesta a continuat demersul care vizeaza sa le permita pensionarilor sa aiba acces, in


conditii preferentiale, la produsele si serviciile BRD. Banca si-a continuat politica de sustinere a
principalilor factori din sectorul economic, ca de exemplu marea distributie, energia, constructiile
si infrastructura, industriile auto, alimentara, hoteliera si investitiorii institutionali.

2.3. Segmentarea pietei


Segmentarea in domeniul bancar poate sa mearga pe mai multe cai: pe criteriul valorii
clientului, dar si pe seriozitatea comportamentului, responsabilitatea acestuia fata de produsele
bancare, care se dovedeste prin istoricul bancar. Pana nu demult, romanii nu au avut un istoric
bancar pentru ca majoritatea mergeau la CEC, putini erau clienti ai bancilor. Acum, cand multi
dintre noi avem un astfel de istoric, adica o banca poate sa vada daca ne platim ratele si facturile
la timp, daca privim cu seriozitate rambursarea creditelor, aceasta castiga incredere in noi si poate
sa ne ofere mai mult. BRD se adreseaza diferitelor categorii de oameni in functie de varsta si de
cerintele sau asteptarile acestora prin ofertele de produse create.In continuarea politicii sale de
segmentare a pietei, doua conturi de economii destinate pietei tinerilor, Atustart si Atusprint, au
venit in completarea gamei. Soldurile in lei ale acestor produse s-au ridicat la aproximativ 1.032
miliarde lei, iar cele in valuta au atins 2.445 miliarde lei. BRD Sprint este un card international de
retragere de numerar, cu care poate cheltui, dar poate si economisi. Segmentarea pietei
cardurilor este urmarea fireasca a trecerii retailului bancar de la etapa cantitativa la una calitativa,
cand banca numai poate vinde orice pentru toata lumea.Ca si in alte domenii, banca a ajuns in
momentul in care trebuie sa renunte la productia de masa si sa se hotarasca ce si cui sa vanda. In
ultima vreme, pentru a supravietui in zona retailului, banca va trebui sa inceapa procesul de
segmentare , adica sa-si gaseasca niste specifice de piata. Acest lucru se si intampla din ce in ce
mai intens in ultimele luni. Culminand cu inceputul acestei veri cand, pe langa segmentarea in
functie de valoarea clientului, BRD a tintit direct pe targeturi bine delimitate, precum turistii,
fanii sportului, adolescentii ,muncitorii romani care lucreaza in strainatate si chiar sustinatorii
diferitelor cauze.Adolescentii si turistii sunt targeturile atacate cu preponderenta de banca in vara

41
aceasta. Muncitorii din strainstate si IMM-urile se afla in atentia ei care vor sa se orienteze spre
tranzactiile de business.
Cardurile verii sunt cele pentru juniori, care ating un dublu target: pe adolescenti, care
astfel intra in relatii cu banca si ar putea ramane cu aceasta si in continuare, cand intra in propriul
business. Al doilea target al cardurilor Junior sunt parintii, interesati sa poata monitoriza
cheltuielile copiilor, dar si sa-i educe in gestionarea banilor. BRD a lansat de curand cardurile de
credit pentru vacanta. Adica face parteneriate cu agentii de turism si ofera vacante pe cardurile de
credit. Este vorba de creditul 45 de la BRD. Segmentarea in ceea ce priveste cardurile
MasterCard incepe de la cardurile de debit, debit cu overdraft, cardurile de credit standard,
premium si exclusive, in care exista o limita rezonabila de credit revolving.Cardurile premium -
gold sau platinum au o limita de creditare tot mai mare si ofera in plus o serie de servicii asociate,
cum ar fi asigurari de calatorie, acces in salile de asteptare clasa intai in diferite
aeroporturi internationale, beneficii la marile restaurante si hoteluri si multe altele. MasterCard a
lansat cardul Black emis de BRD-GSG, pe platforma World Signia. Romania fiind prima tara din
Europa de Est in care a fost lansat cel mai exclusivist card de credit din lume.
MasterCard a emis, impreuna cu BRD, cinci carduri de credit business pe parcursul acestui an.
Pe acest segmentul se observa ca pachetele de servicii financiare, oferite clientilor prin
intermediul cardului, devin tot mai complexe, oferind mobilitate si flexibilitate utilizatorilor.

2.4. Concurentii
Cu o profitabilitate per angajat mai buna si cu profit superior, cel de-al doilea jucator din
piata bancara locala, BRD-Groupe Societe Generale, ameninta serios fotoliul de lider al celei mai
mari banci romanesti dupa active, Banca Comerciala Romana. La jumatatea anului, profitul net al
grupului financiar BCR era de139,5 milioane de euro, in vreme ce BRD obtinuse numai ca banca
133mil. euro, aceasta evolutie venind pe fondul unei strategii de piata mult mai agresive a
francezilor, care au speculat eforturile cu integrarea in grupul Erste ale BCR, trecand pe primul
loc la profitabilitate. Estimarile pentru urmatorii doi ani sunt favorabile francezilor, care pornesc
de la o retea de 740 de unitati, fata de cele 528 ale BCR, pe fondul unor investitii sensibil diferite
ale celor doua entitati financiare.
BRD GROUPE SOCIETE GENERALE ocupa pozitia doi din trei companii analizate,
cel mai inalt grad de indatorare il are BANCATRANSILVANIA SA cu 92.77%, iar cel mai scazut
este al companiei BANCA COMERCIALA CARPATICA SA cu 66.2%. Banci mici, mai flexibile

42
si mai atente cu clientela, au reusit sa castige cota de piata si in trimestrul al treilea, impasibile la
discursul unor sefi de banci mari care continua sa predice ca nu vor rezista decat 5- 6 jucatori de
calibru.
Volksbank a crescut in trei luni cu 0,6 puncte procentuale, urcand de pe locul 15 pe 11
in clasamentul activelor. Si OTP vine tare din urma, inghitand 0,3 puncte si avansand de pe
locul 22 pe 16 . Piraeus a urcat cu 0,1 puncte, ajungand pe pozitia a18-a. In zona superioara a
clasamentului cea mai zgomotoasa miscare a fost caderea ING Bank de pe locul 4 pe 9 ,in
conditiile in care activele bancii olandeze au scazut cu peste 70% fata de nivelul din iunie. Cea
mai agresiva crestere a reuit-o BRD, care si-a rotunjit cota de piata cu inca 1,2 puncte
procentuale, ajungand la 16,7%.Dupa noua luni din acest an, a doua mare banca de pe piata
inregistra active de 7,1 miliarde de euro, in crestere cu 36,5% fata de nivelul din 2010. BCR a
crescut cu 0,3 puncte, revenind la cota de piata din martie 2011, de 25,9%, cu active de 11
miliarde de euro la sfarsitul lunii septembrie.De asemenea,Raiffeisen a recuperat declinul din
trimestrul al doilea, cota sa urcand de la 7,9% la 8,3%, corespunzator unor active de 3,19 miliarde
euro.Incepand din septembrie, locul patru pe piata este ocupat de HVB-TiriacBank , banca
rezultata in urma fuziunii dintre HVB si Banca Tiriac, cu o cota de piata de 5,7% si active de 2,4
miliarde euro. Al cincilea jucator de pe piata este Banca Transilvania, care si-a adjudecat aceasta
pozitie de la jumtatea lui 2011. La sfirsitul lui septembrie, cota sa de piata s-a rotunjit la
4,5%, activele depasind usor 1,9 miliarde euro.
CEC, ultima banca comerciala aflata in proprietatea statului, isi continua declinul la
nivelul cotei de piata, coborand la 4% dupa ce in martie reusise se revina la 4,5%.Desi are de
departe cea mai mare retea de distributie, CEC si-a majorat activele cu doar 30 de milioane de
euro in trei luni, respectiv cu 1,7%, inconditiile in care piata a crescut cu 6,2%, asa ca a coborat
de pe locul sase pe opt.
Elemente importante in alegerea bancii pentru credit pentru locuinte/terenuri sau Plan de
Economisire creditare

Nr. BCR BRD Raiffeisen CEC


Alte caracteristici ale
creditului:
- conditii mai bune/ma multe
Costul creditului: Costul creditului Costul creditului
1. avantaje
- dobanda mai mica - dobanda mai mica - dobanda mai mica
- prima/dobanda de la stat
- avantajul de a economisi
inainte de a primi creditul
2. Alte caracteristici ale Alte caracteristici ale Alte caracteristici ale Calitatea servirii:
43
Nr. BCR BRD Raiffeisen CEC
creditului: creditului: creditului:
- felul de a prezenta/angajati
- conditii mai bune/mai - conditii mai bune/mai - conditii mai bune/mai
convingatori
multe avantaje multe avantaje multe avantaje
Procesul de obtinere a
creditului:
Colaborare anterioara cu Colaborare anterioara cu
3. - rapiditate in acordare
banca banca
- usor de obtinut - Costul creditului:
(accesibil) - dobanda mai mica
Procesul de obtinere a - Procesul de obtinere a
Imaginea bancii: Procesul de obtinere a creditului:
creditului:
4. - Stabilitate, siguranta creditului: - rapiditate in acordare
- rapiditate in acordare
- incredere - rapiditate in acordare - usor de obtinut (accesibil)
- usor de obtinut (accesibil)
Calitatea servirii: - Imaginea bancii:
- seriozitate/corectitudine - incredere
Calitatea servirii: Oferta existenta la
5. - felul de a
- seriozitate/corectitudine momentul respectiv
prezenta/angajati
convingatori
Colaborare anterioara cu Imaginea bancii: Imaginea bancii: Oferta existenta la momentul
6.
banca - incredere - incredere respectiv
Calitatea servirii:
Recomandarea altor
7. Distributie / proximitate - seriozitate/
persoane
corectitudine
- Distributie / proximitate
Oferta existenta la Recomandarea altor
8. Distributie / proximitate - Recomandarea altor persoane
momentul respectiv persoane
Oferta existenta la Recomandarea altor
9. Distributie / proximitate
momentul respectiv persoane

2.5. Piata efectiva si piata potentiala


Dezvoltarea retelei de unitati este una dintre principalele axe strategice de dezvoltare a
BRD-Groupe Societe Generale. Banca a demarat in anul 2009 proiectul BRD Express, un
program de densificare accelerata a retelei, bazat pe un nou concept de agentie bancara,
caracterizat de proximitatea fata de clientela potentiala, simplitatea si rapiditatea
operatiunilor.Piata este in mare parte asezata si nu se va mai putea lupta eficient prin dumping
pentru ca pretul nu va mai fi decisiv in alegerea unei banci,iar atragerea catorva clienti de la BRD
nu va schimba prea mult lucrurile pentru ca in cele din urma problema va fi pastrarea acelor
clienti si nu se poate lucra in pierdere la nesfarsit. La jumatatea anului, BRD a ajuns la 9,8
miliarde de euro. Pentru banca sa nu mai este esentiala viteza cresterii, ci sanatatea
afacerilor.Primul semestru al anului 2009 s-a caracterizat printr-o incetinire marcata a cererii de
credite si printr-o crestere accentuata a riscurilor atat in ceea ce priveste clientela persoane fizice,
cat si clientela IMM. Aceasta situatie demonstreaza amploarea recesiunii resimtita in primul

44
semestru. In acest context, BRD a reusit sa-si mentina rezultatele la un nivel satisfacator. Datorita
eficacitatii procedurilor sale interne, masurilor de reducere a cheltuielilor generale si calitatii
portofoliului sau, BRD si-a demonstrat capactateia de rezistenta intr-un mediu dificil

45
BRD ramane o banca prezenta in toate zonele cu potential, bazandu-se pe o reactie rapida la
schimbarile mediului bancar. BRD ramane o banca de referinta pentru clientii personae juridice,
promovand o gama variata de produse si servicii atat pe segmental IMM-urilor si a profesiunilor
liberale cat si pe cel corporatist. Banca isi pastreaza vocatia de banca universala, mentinand un
echilibru intre produsele acordate persoanelor fizice si juridice, dar si un raport echilibrat intre
resursele atrase si plasamente.
In concluzie banca ar trebui sa faca o restructurare, astfel incat calitatea serviciilor sa fie
maxima orientandu-se in mod special asupra clientilor efectivi aplicand strategii de
fidelizare a acestora chiar daca asta nu inseamna implicit cresterea cotei de piata.

2.6. Cota de piata si cota relativa de piata ale firmei


Cota de piata reprezinta ponderea pe care o detine o firma in piata efectiva (reala)
sau potentialq a unui produs, la un moment dat (numarul de clienti/procentul din numarul total al
consumatorilor actuali sau potentiali ai unui produs, care revine firmei). Deseori, termenul "cota
de piata" se foloseste cu sensul de cota de vanzari.
BRD, a pierdut 0,7 puncte procentuale din cota de piata, pana la 15%, dar a inregistrat
cel mai mare profit net din sistem: 101de milioane euro. In acelasi timp, BCR, care este
in continuare lider, a raportat in RASun castig de aproape 76 milioane de euro si are o cota de
piata de circa 20,4%. Cifrele in RAS arata o situatie mult mai sensibila a bancilor mari fata de
cele dupa IFRS.
BRD a pierdut anul trecut trei puncte procentuale din cota de piata la creditul de retail
in lei, de la 24% la 21%, insa a accelerat pe creditarea in moneda nationala pentru companii
castigand doua puncte din piat a de la 16% la 18%, conform datelor publicate de Societe
Generale.In schimb, la creditul in valuta cota de piata a BRD a scazut atat pe retail, cat si pe
corporate.In cazul clientilor persoane fizice, banca avea 13% din piata in decembrie 2011,
respectiv 12% in decembrie 2010, in timp ce pe segmental corporate cota de piata s-a ajustat de
la 16% la 15%.Astfel, raportul credite/depozite se situa la sfarsitul anului trecut la aproape
120%, dupa ce la sfarsitul lui 2009 depozitele inca aveau un minim avans fata de credite. Situatia
s-a deteriorat mai ales in trimestrul al patrulea, inclusiv din cauza retragerilor de depozite
pe fondul episodului de nencredere in banci sub efectul crizei internaionale. La noua luni,
raportul credite/depozite ajunsese deja la 108%.

46
Rasturnarea raportului credite/depozite comparativ cu anii trecuti reflecta insa o
anumita dependenta a bancii de liniile de credit de la Societe Generale. Acestea insumeaza circa
doua miliarde de euro.Anul 2008 ramane cel mai bun din punctul de vedere al cotelor de piata
atinse de BRD per ansamblul creditarii, cu un varf de 28% la creditarea de retail in lei si 17%
pe segmentul corporate, atat in lei, cat si in valuta. 2009 a adus o crestere doar la creditarea in
lei pentru companii, in timp ce pe restul segmentelor BRD a inceput sa piarda teren, in conditiile
unei agresivitati crescute a jucatorilor de talie mijlocie si mica. Un fenomen similar a inregistrat
si BCR, cea mai mare banca de pe piata, dar care pe finalul lui 2009 a inceput sa recupereze pe
retail, mai ales la creditul in euro.Potrivit bancii-mama, BRD a continuat in trimestrul IV sa
aplice o politica selectiva la creditare. Ponderea creditelor neperformante s-a ridicat la 3,68% la
sfarsitul anului trecut, fata de o medie de 6,52%. Societe Generale si-a inclus in bilantul pe 2008
un castig net de 180 milioane euro de pe urma participatiei de 58,54% la BRD, fata de 103
milioane euro din afacerile din Rusia. In cursul anului trecut, cota Societe Generale a urcat usor,
de la 58,32% la 58,54% din capitalul BRD, in urma unor achizitii de pe Bursa de la Bucuresti
realizate in toamna trecuta in contextul scaderii abrupte a pretului.
Cota relativa de piata reprezinta raportul neprocentual dintre cota sa de piata si cea a
celui mai puternic concurent. Cu cat cota relativa de piata este mai apropiata de 1 cu atat firma
are o pozitie mai buna pe piata.

Evolutia cotei de piata a BRD la credite retail

Articol dec.2008 dec.2009 dec.2010 ian.2011 feb.2011


Consum 27,92% 29,06% 25,58% 24,60% 24,78%
Imobiliare 34,21% 33,06% 26,21% 25,27% 25,27%
TOTAL 29,75% 30,06% 25,72% 23,67% 24,10%

Capitolul III
47
Propuneri

Propuneri privind piata creditului in general si a celui imobiliar/ ipotecar in particular

Tendintele pietei creditului


Pe parcursul anului 2010 piata creditelor destinate populatiei aproape s-a dublat,
ajungand de la 5,692 mld la 11,355 mld .
Dincolo de tendinta deja cunoscuta de crestere a creditelor de consum, creditele
ipotecare/imobiliare au cunoscut la randul lor o crestere importanta. Astfel, soldul creditelor
pentru investitii imobiliare era la sfarsitul anului 2010 cu 66% mai mare decat la finele lui 2009,
ajungand la 2,373 mld .
Totusi, creditele pentru investitii imobiliare/ipotecare reprezinta doar 21% din totalul
creditelor acordate populatiei, in conditiile in care in tarile din centrul Europei reprezinta aproape
50%.
Daca din volumul total al finantarii, creditele in valuta reprezinta 41%, in cazul
creditelor imobiliare/ipotecare acestea au o pondere de 84%, fapt potentat si de eliminarea
restrictiilor legate de limita 300% din fondurile proprii impusa anterior de BRD.

Propuneri privind adaptarea produselor la cerintele pietei Menite sa vina in sprijinul


clientilor

Perioada de gratie
Majoritatea bancilor din sistem care acorda credite imobiliare sau ipotecare ofera
clientilor o perioada de gratie la returnarea acestuia. Aceasta inlesnire la rambursare se acorda
doar pentru credite contractate pentru constructia (inclusiv terminarea unei constructii deja
incepute), renovarea sau reamenajarea unei locuinte. Bancile au introdus aceasta facilitate
considerand ca exista o perioada in care clientul foloseste banii si nu mai are resursele necesare
pentru a returna bancii imprumutul pana la finalizarea lucrarii. Perioada de gratie variaza de la
banca la banca, intre sase luni si un an.

Documentele necesare tragerilor, in special in cazul creditelor pentru constructii


Transele se pot acorda fie numai pe baza de documente justificative, in baza unui
contract intre viitorul proprietar si antreprenor, fie pe baza de declaratii de buna credinta,
secondate de un deviz estimativ al costurilor de constructie pentru cei care aleg varianta

48
constructiei in regie proprie. Pentru cei care opteaza pentru aceasta varianta mai ieftina, dar nu si
mai sigura din punctul de vedere al calitatii lucrarii si al termenelor de predare, trebuie mentionat
ca institutiile de credit solicita totusi un contract de prestari servicii incheiat de beneficiar cu
dirigintele de santier. Daca se alege varianta realizarii constructiei cu un antreprenor, la acordarea
imprumutului se solicita un contract incheiat de proprietar cu societatea de constructii.

Oferirea gratuita a asigurarilor


Competitia in domeniul creditului ipotecar/imobiliar si dorinta de a usura a determinat
bancile sa suporte costul asigurarilor aferente creditului, in special a celei de viata.

Oferirea de credite punte


Creditul se adreseaza celor care au deja o propriette imobiliar, pe care intentioneaza insa
sa o vanda pentru obtinerea unui nou imobil.
BRD a fost prima care a lansat un astfel de produs, avand atat varinata de finatare pe
termen mediu si scurt, dar si varinata de finatare pe termen lung.
Banca Transilvania a lansat de curand un produs similar, care vizeaza numai varianta de
de finantare pe termen scurt.

Aparitia ofertelor de economisire-creditare


Clientii bancilor de economisire si creditare in sistem locativ vor putea sa-si deduca din
veniturile anuale impozabile pana la 300 de lei din suma economisita, potrivit Codului Fiscal
care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. In plus, noul Cod Fiscal face referire la faptul ca sunt
neimpozabile veniturile sub forma dobanzilor bonificate la depozitele clientilor constituite in
baza Legii privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ. In etapa
de economisire, statul ofera deja o prima de stat de 15% din suma economisita in anul
calendaristic precedent, dar nu mai mult de echivalentul in lei a 150 de euro. Prima banca pentru
locuinte din sistemul bancar romanesc a fost Raiffeisen Banca pentru Locuinte, care si-a inceput
activitatea in iunie 2004. Pe piata romaneasca de profil a intrat si HVB Banca pentru Locuinte.

Concluzii

49
BRD - Groupe Societe Generale este a doua banca a Romaniei, cu o cota medie de piata
de 20%. Cu o capitalizare de peste 5 miliarde de euro, banca ocupa locul doi in topul
companiilor listate la Bursa de Valori Bucuresti. BRD apartine unuia dintre cele mai importante
grupuri bancare din Europa: Grupul Societe Generale. Banca are aproximativ 2.300.000
clienti si activeaza pe trei piete: persoane fizice si IMM-uri(banca de retail), banca marilor clienti
corporate si banca de investitii. La finele anului trecut, Grupul, care numar peste 151.000 de
angajati, a realizat un venit net bancar de 21,8 miliarde euro si un profit net de 2 miliarde de
euro.Obiectivul BRD - Groupe Societe Generale este sa isi dezvolte intr-o maniera durabila
activitatea pe toate cele trei piete. In acest sens, banc aduce o politica de crestere durabila, bazata
pe o imbunatatire continua a calitatii serviciilor, pe o dezvoltare selectiva a produselor si
serviciilor sale si pe o extindere sustinuta a retelei sale de agentii.Strategia de dezvoltare durabila
a BRD se bazeaza pe cele 3 valori comune tuturor entitatilor Grupului Societe Generale:
profesionalismul, inovatia si spiritual de echipa. Adaptand strategia Societe Generale specificului
romanesc, BRD a ales sa sustina acele sectoare ale vietii culturale, sportive, sociale, completand
imaginea de actor implicat activ in dezvoltarea durabila a societatii romanesti. Bugetul de
sponsorizare al BRD este alocat in cea mai mare parte parteneriatelor din domeniul: sport (rugby,
tenis, ciclism); cultura (festivaluri nationale/internationale si manifestari traditionale de renume,
concerte de muzica clasica, de chitara, de pian). Urmeaza proiectele de sprijinire a educatiei
(licee/liceeni, universitati/ studenti) si proiectele umanitare, care se adreseaza urmatoarelor
categorii defavorizate: copiii fara posibilitati materiale, abandonati, copii cu handicap fizic sau
psihic. In ultima instanta, compania care alege sa actioneze in mod etic, responsabil si durabil va
avea un succes mai mare pe termen lung.
Pentru ca ea va fi cea care va obtine increderea investitorilor, angajatilor, clientilor si
comunitatilor in care activeaza. Iar pentru o banca, cuvantul incredere este esential pentru
dezvoltarea ei.
Banca isi pastreaza vocatia de banca universala,mentinand un echilibru intre produsele
acordate persoanelor fizice si juridice, dar si un raport echilibrat intre resursele atrase si
plasamente.
In economia de piata sectorul bancar are un rol hotarator in derularea fluxurilor
financiare si monetare, in concentrarea si valorificarea capitalurilor disponibile, in realizarea unei
activitati profitabile in toate sectoarele de activitate. Ca urmare, in asezarea, la nivelul cerintelor

50
actualeale procesului managerial in acest sector , sunt interese comune: managerii bancari doresc
sa obtina dobanzi si comisioane cat mai mari, iar managerii din celelalte sectoare de servite de
banci, sa-si valorifice profitabil resursele pe care le au la dispozitie, inclusiv capitalurile
temporar disponibile. Ameliorarea proceselor manageriale la agentii economici si in sectorul
public se materializeaza cu eficienta maxima numai daca aceste actiuni au reflexul corespunzator
in activitatea bancara si invers. Managementul bancar, in general, si mai cu seama in corelatia sa
cu managementul clientilor bancii, ca parteneri si ca purtatori ai dobanzilor si comisioanelor
bancare, deci ai succesului bancilor, a fost insuficient abordat . ASa cum am aratat, managerii au
success numai daca gandesc si planifica activitatea in fluxuri de numerar. Toate aceste fluxuri de
numerar sunt fluxuri monetare, care au ca intermediar banca, institutie care nu are ratiune sa
existe decat daca se gaseste intr-o relatie constructiva de parteneriat cu clientii sai,
parteneriat care inseamna, concret, un castig echivalent de ambele parti.
Problematica falimentelor este prezenta si in tarile cu economie de piata si stat de drept
consolidate. Si in aceste tari sunt situatii in care pana la 30% dintre firmele nou infiintate dau
faliment in primii doi ani de existenta, in principal, din cauza fisurilor in managementul
financiar, care are, asa c u m am aratat, si o componenta in managementul bancar.
Intre problemele fundamentale ale Romaniei, un loc important si actual il detin finantarea, riscul
si performanta.
Asadar, o decizie manageriala trebuie privita in cel putin patru orizonturi ale
implicaTiilor ei:
legalitatea;
oportunitatea;
eficienta si eficacitatea;
calitatea gestiunii.
In alt plan, riscul bancar nu poate, in general, sa fiedezlipit de riscul de firma. Cu
toate acestea, nu se ia in seama, la nivelul realitatilor si cerintelor, faptul ca problematica
financiara, a carei deteriorare genereaza riscuri de faliment, se concretizeaza, ca operatii, prin
banci si ca deci bancile nu suntstraine de soarta unitatilor creditate sau finantate. Ca urmare,
platforma de parteneriat banca client nu este doar o favoare, ci o cerinta obiectiva, o conditie a
succesului ambelor parti.In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de
cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul
unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza

51
doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de
gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca
intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite
game de in anii '90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de
management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile
bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si gestiune
in vederea cresterii eficientei.

Bibliografie

52
1. Basno, C. Moneda, credit, banci , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994;
2. Bogdan, Ioan Tratat de management financiar-bancar , Editura Economica, Bucuresti,2002;
3. Comanescu, M. Management European , Editura Economica, Bucuresti, 1999;
4. Danila, Nicolae Management bancar , Editura Economica, Bucuresti, 2000;
5. Dedu, V. Management bancar , Montana, 1996;
6. Gaftoniuc, S. Practici bancare , Editura Economica, Bucuresti, 1995;
7. Ionescu, Lucian Bancile si operatiunile bancare , Editura Economica, Bucuresti, 1996;
8. Protector, Tony Elemente de creativitate manageriala , Editura Teora, Bucuresti, 2000;
9. Puxty, Anthony G.,Dodds, Collin J. Management financiar. Metoda si semnificatie , Richard M.S.
Wilson, New York, 1991;
10. Roxin, L. Gestiunea riscului bancar , Editura Economica, Bucuresti, 1997;
11. Ruscanu, Gh., Pintea, A. Bancile in economia romaneasca Editura Economica, Bucuresti,
1995;
12. Stoica, M. Management bancar , Editura Economica, Bucuresti, 1999;
13. Suciu, Christina-Marta Investitia in educatie Editura Economica, Bucuresti, 2000;
14. Tudorache, D. Elemente de tehnica si strategie bancara, Editura Ateneu,Bucuresti,2001;
15. Tudorache, D. Finantarea si creditarea intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1990;
16. Tudorache, D. Moneda, banci, credit, Editura Silvi, Bucuresti, 2001;
17. Turcu, I. Operatiuni si contracte bancare , Editura Lumina Lex, 1995;
18. Ungureanu, P. Banking produse si operatiuni bancare , Editura Dacia, 2001.

53

S-ar putea să vă placă și