Sunteți pe pagina 1din 28

PROTECTIA MEDIULUI

IN CULOARUL TIMIS - CERNA

CUPRINS

1
I. VALEA CERNEI...5

II. RAUL TIMIS..7

III. POLUAREA IN CULOARUL TIMIS-


CERNA....12

IV. JUSTIFICAREA EFECTULUI POLUANT..14

V. ARII PROTEJATE IN CULOARUL TIMIS-


CERNA....18

CONCLUZII..23

BIBLIOGRAFIE24

ANEXE25

I. VALEA CERNEI

Apa Izbucului Cernei iese din munte (dintre dou Ciuceve alturate) prin trei puncte aflate la doar
civa metri distan unele de altele. Din debitul de ap se organizeaz rapid un pru nvalnic (aproape

2
un ru, am putea spune, innd cont de debit), care o ia vuind spre Cernioara, ce curge la doar cca. 200 de
metri deprtare. Deci apa prului ieit din izvor are un parcurs foarte scurt.
Cernioara este ns un pru "clasic" ce-i adun apele de la suprafa, din vile din Munii
Godeanu i Munii Vlcan. Pe ultimii kilometri nainte de punctul de ntlnire cu apa din Izbucul Cernei
Cernioara curge linitit printr-o lunc larg. La confluena cu apa din izbuc, caracterul celor dou praie
este complet diferit: apa din izbuc vine vuind, n timp ce Cernioara curge tcut, linitit, liniar.
Din unirea celor dou praie (Cernioara cu apa din Izbucul Cernei) ia natere Cerna (anexa 1).
Din pcate imediat mai jos de confluen apele Cernei se opresc ntr-un prim lac de baraj,
construit la sfritul anilor 1970. Din lacul numit "Valea lui Iovan" cea mai mare parte a apei este dus
printr-un tunel nspre Motru, unde s-a construit o hidrocentral. Practic, prin construirea sistemului
hidroenergetic Cerna-Motru se deturneaz mai mult de 80% din apa Cernei. Acest ru fenomenal, odat
ideal pentru rafting, se preface mai jos de baraj ntr-un firicel anemic de ap. Doar mai jos de stucul
Cerna Sat, prin aportul unor aflueni venii din Munii Cernei, Cerna i mai recapt o parte din tineree
(i doar o mic parte din debit...). Peisajul pe care Cerna l strbate nu i-a pierdut ns dect destul de
puin din slbticie. Dei Cerna ajunge curnd n zona ei median, versanii sunt acoperii cnd de pduri
de fag dese ca peria, cnd de stncrii inaccesibile, punctate de guri de peter.
Valea Cernei are multe caracterestici care o individualizeaz net ntre nenumratele vi ale
Munilor Carpai. Din multe puncte de vedere Valea Cernei este o colecie in situ, o lecie pe viu despre
geologie, flor i faun. i nici istoria nu a ocolit aceste locuri. ntreaga zona a fost inclus n Parcul
Naional Domogled Valea Cernei.
Bazinul Cernei este ncadrat general pe direcia NE SV, fiind delimitat de culmile principale ale
urmtoarelor grupe montane: spre NV Munii Godeanu i prelungirea lor, Munii Cernei, iar spre SE
Munii Vlcan (o mic poriune) i Munii Mehedini. Din punct de vedere administrativ i istoric bazinul
superior aparine n ntregime regiunii Oltenia, zona mijlocie a Cernei este mprit ntre Oltenia
(versantul estic, stng) i Banat, iar partea inferioar ine doar de Banat. O meniune special pentru
afluentul principal Belareca: acest ru destul de mare este afluentul cel mai important al Cernei dar,
deoarece strbate o regiune care are alte caracteristici (i este mai puin spectaculoas dect zona Cernei
propriu-zise), Belareca nu face obiectul prezentrii de fa.
Pe hart se observ c Cerna taie Carpaii n lungime, i nu n lime. Acest fapt se datoreaz unui
accident tectonic Valea Cernei strbate un mare graben (o afundare a straturilor geologice), care se
poate de fapt urmri i spre est, prin acelai graben curge i Jiul superior, precum i Lotrul. Aceast falie
despic n lungime o bun bucat din Carpaii Meridionali.
Deja izvoarele rului Cerna merit n sine o discuie amnunit (pe care ns o prezentm la
imaginile respective). O parte din izvoare pornesc de la peste 2000 de metri altitudine, din cldrile
glaciare din Munii Godeanu; ne aflm n plin zon alpin, dominat de un relief glaciar pe care nu l-am
fi ateptat n bazinul Cernei. Zona este ideal pentru drumeie, dar izolarea este total nici un suflet nu
ntlneti pe aici, i nici o caban. O alt parte a izvoarelor provine din subteranul carstic prin "Izbucul"
Cernei. Din apele acestor dou surse ia natere Cerna, rul de legend. n aceast zon peisajul este
dominat de "ciuceve" creste abrupe de calcar ce nesc din lunca Cernioarei; fiecare dintre ciuceve
poate fi asemuit unui "vaier", fiind ciuruit de nenumrate peteri mici.
Cam pe la mijlocul traseului rului peisajul se schimb spectaculos, cci rocile majoritare de pn
acum (isturi cristaline) sunt nlocuite de calcare calcarele devin cvasimajoritare pe partea stng (n
Munii Mehedini), dnd natere unui spectaculos relief carstic, cu canioane (majoritatea seci), abrupturi
de calcar alb, doline, polii, uvale, peteri. O meniune deosebit o merit "crovurile", cele mai mari

3
depresiuni carstice din Romnia. Crovul Beletina, Crovul Mare, Crovul Medvedului se prezint ca nite
stadioane imense; fundul depresiunilor este acoperit n cea mai mare parte de o iarb mrunt, n timp ce
versanii const n stncrii cu lapiezuri, pe care se chinuie s se instaleze o pdure de fagi pipernicii i
de pini negri. Cam prin aceast zon se observ i influenele sudice n clim, cci flora i fauna prezint
specii mai puin sau deloc ntlnite n alte pri din Carpai. n dreptul zonei cu crovurile, dar pe
partea Munilor Cernei, gsim o zon care, dei extrem de slbatic i de izolat, a fost locuit n vechime
destul de intens; ctunele din Munii Cernei, fermectoare n izolarea lor n acest cadru natural de cinci
stele, constituie obiective excelente ce se cer a fi descoperite de ctre turiti. Ctunele sunt separate de vi
adnci (aflueni de dreapta ai Cernei), adesea adevrate chei i canioane: Cheile Priscinei, Cheile
Drstnicului, Cheile Bedinei etc.
n aceast zon mijlocie a Cernei pe ambele pri ale rului exist multe poteci vechi, ce duc spre
ctune, slae de var sau spre stne; majoritatea acestor poteci constituie excelente trasee de drumeie
montan.
Caracterul meridional al vegetaiei i faunei (i implicit al ntregului peisaj) este evident i pentru
ochiul profan, i devine din ce n ce mai puternic pe msur ce naintm ctre sud, spre Herculane.
Muntele Domogled reprezint punctul de maxim expresie a acestor caractere meridionale. De altfel
Domogledul, ce se nal abrupt chiar deasupra staiunii Bile Herculane, gzduiete o veche i
interesant rezervaie natural. Valea Cernei n zona Herculane este din nou foarte potrivit pentru
drumeie; exist aici o sumedenie de trasee de drumeie montan, pe ambii versani, iar baza de cazare
este bine reprezentat la Herculane. n plus, vechea staiune azi ruinat, ntregete n plan cultural i
istoric obiectivele turistice ale Vii Cernei.
Lng gara din Herculane Cerna primete cel mai mare afluent al su, Belareca; acesta are un
bazin de dimensiuni apropiate cu ale Cernei, dar peisajul este de cu totul alt natur.
De la Herculane Cerna prsete zona montan spectaculoas ea curge acum pe sub versanii
blnzi, cu pduri i pajiti, ai Munilor Almjului, doar pe stnga ultimele prelungiri ale Munilor
Mehedini mai prezint zone stncoase sau pietroase. Pe aceast ultim poriune Cerna este nsoit i de o
osea important (drum european) precum i de magistrala de cale ferat, ceea ce i rpete din farmecul
natural. Brusc, la Orova, se termin totul: Cerna se vars n Dunre; apele sale se contopesc cu cele ale
fluviului, zgzuite aici ntr-un imens lac de acumulare, datorit barajului hidrocentralei Porile de Fier.
Orova constituie i poart de intrare n regiunea Clisurii (Defileul Dunrii), o alt zon de mare valoare
peisagistic. De fapt aceast alturare de zone interesante n sudul Banatului constituie una dintre
atraciile zonei n orice direcie ai lua-o, gseti ceva demn de vzut
n ncheiere: nu se tie exact cine a spus / scris pentru prima oar c Valea Cernei ar fi cea mai
frumoas vale din Carpai. ns aceasta este aprecierea unanim a celor ce au drumeit prin munii
Romniei.

II. RAUL TIMIS

1. DELIMITARI HIDROGRAFICE

4
Geografic, spatiul hidrografic Banat, situat in extremitatea de sud-vest a Romaniei, ocupa o
suprafata de 18.320 kmp ceace corespunde unui procent de cca. 7,7% din suprafata totala a tarii si
cuprinde reteaua hidrografica situata intre Mures si Jiu , inclusiv afluientii directi ai Dunarii intre Bazias
si Cerna.
Teritoriul Directiei Apelor Banat respectiv al Spatiului Hidrografic Banat include bazinele
hidrografice
- Bega-Timis-Caras;
- Nera-Cerna;
- Afluentii Dunarii intre Nera si Cerna.
Demografic, populatia totala aferenta judetelor Timis si Caras Severin , la nivelul anului 2002,
conform recensamantului era de 1.011.145 locuitori, cca. 4,66% din populatia totala a Romaniei,
distribuita in 15 centre urbane (municipii si orase) si 144 de centre rurale (comune), careia ii corespunde o
densitate medie de cca. 55 locuitori/kmp.
Din punct de vedere al repartitiei populatiei pe bazine hidrografice , in bazinele hidrografice ale
raurilor Timis si Bega locuiesc cca. 25% din populatie in 5 centre urbane si 63 de comune, cu o densitate
medie de 34 locuitori/kmp.
Geomorfologic, spatiul hidrografic Banat se caracterizeaza dupa repartitia formelor de relief, prin
campii joase (56%), campii inalte (6%), dealuri (25%) , munti josi (9%), munti inalti (4%).
Spaiul Hidrografic Banat este caracterizat de prezena tuturor treptelor de relief, acestea scznd n
altitudine de la sud-est spre nord-vest.
Altitudinile maxime se ntlnesc n Masivul Retezat (Vf. Cuntu, 2190 m). Trecerea de la munte
spre cmpie se realizeaz prin intermediul dealurilor piemontane i a culoarelor intramontane, zone ce
favorizeaz o scurgerea mai rapid a apelor i un potenial hidrologic relativ bogat.
n partea central-sudic a Spaiului Hidrografic Banat se ntind Munii Banatului, care dei cu o
altitudine mai redus ( altitudine maxim 1446 m), au un aport semnificativ n reeaua hidrografic a
zonei.
Cmpia Banatului acoper aproximativ 50% din suprafaa S.H. Banat, fiind o cmpie joas
(altitudinea minim 77 m n zona de frontier), care, n zona ei central, pn la amenajarea interfluviului
Timi-Bega, era o ntins zon mltinoas.
- Campia joasa cu altitudini intre 80-100m, cuprinde teritoriul de la nord-vest de Timisoara, luncile
inferioare ale cursurilor de apa Bega Veche, Bega, Timis , Barzava, Moravita si Caras.
- Campia inalta cu altitudini intre 100-200m, cu panta de 0,2-0,4 m/km reprezentand zona de
tranzitie intre coline si campia propriu-zisa , cuprinde portiunea de la sud de Varias Cruceni si
traverseaza sase bazine hidrografice.
- Zona de dealuri cu altitudini cuprinse intre 200-600m , caracterizate prin pante domoale si terase :
dealurile Lipovei , Bucovatului , Buzias ,Fizes, precum si depresiunile Bistrei si Carasovei.
- Muntii josi , cu altitudini cuprinse intre 600-1000m , ocupa o suprafata de 1242 kmp din
suprafata bazinului , se prezinta ca un podis inalt cuprinzand anumite parti ale masivelor Poiana Rusca ,
Semenic , precum si din muntii Armenis , Dognecea , Anina.
- Zona muntilor inalti cu altitudini de peste 1000m , include masivul Tarcu , partial din Poiana
Rusca si Semenic .
Geologic, spatiul hidrografic Banat , prin amplasarea si suprafata relativ mare , dispune de
conditii geologice variate si complexe. In bazinul Timis-Bega , varsta formatiunilor creste de la vest la est
, cele mai vechi fiind cele cristaline ale panzei getice si autohtonului danubian. Cristalinul panzei getice

5
este reprezentat in muntii Semenic , Poiana Rusca si Dealurile Pogonisului printr-o serie
mezometamorfica constituita din gneise oculare , sisturi amfibolice , micasisturi , migmatite si filite
metadolomice si metacalcaroase. Cristalinul autohtonului danubian apare in muntii Tarcu si este
reprezentat prin amfibolite , micasisturi , gneise , sisturi cuartice.
Formatiunile cristaline sunt strapunse in muntii Tarcu si Semenic de formatiuni eruptive
reprezentate prin corpuri granitoide.
Depozitele sedimentare incep cu carboniferul (sud-vestul muntilor Tarcu) reprezentat prin
calcare , sisturi ardeziene, gresii in alternanta cu sisturi argiloase si intercalatii de huila , peste care
urmeaza in continuitate de sedimentare , permianul reprezentat prin conglomerate , gresii si sisturi
argiloase asociate cu roci vulcanice. In zona muntoasa, cu inaltimi mari, cu toata litologia, reprezentata
prin sisturi cristaline si corpuri eruptive , din punct de vedere geotehnic, ofera conditii optime realizarii
acumularilor , situatia se complica din cauza tectonicii foarte complexe , a falilor si fisurilor care strabat
corpurile de roci.
Bazinul hidrografic al raului Timis se caracterizeaza prin existenta a bogate minereuri metalifere
si nemetalifere in muntii Poiana Rusca.
Deasemeni, exista resurse carbonifere la Sinersig , Ciresi , Rusca Montana si Caransebes. Roci
utile la Sanovita , Lucaret , Luncani , Tomesti , Romanesti, Balotesti si Poieni. Ape minerale si termale la
Fibis , Calacea, Buzias.
Pedologic, spatiul hidrografic Banat este influentat de multitudinea factorilor pedogenetici , clima
fiind un factor esential care conditioneaza caracterele si raspandirea altui factor pedogenetic essential care
este factorul biologic. Cei doi factori esentiali conditioneaza intensitatea proceselor fizico-chimice si
biochimice ce duc la transformarea rocilor in soluri , acumularea substantelor minerale si organice in
partea superioara a scoartei de alterare.
Caracteristic pentru zona Muntilor Semenic si a Muntilor Poiana Rusca sunt solurile brune acide
si brune acide podzolice. La poalele muntilor peste rocile cristaline , invelisul de sol este format din soluri
brune si brune-galbui de padure mezotrofe , frecvent podzolite si pseudogleizate.
Suprafetele interfluviale inclinate de tip piemontan , intalnite in zonele submontane, colinare si
subcolinare, precum si in depresiunile intramontane, varietatea mare a invelisului de sol este conditionata
atat bioclimatic cat si litologic. Cele mai raspandite sunt solurile negre , argiloase slab humifere intalnite
in special in regiunea piemontana dintre Nera si Timis.
In zona dealurilor piemontane, situate in zona forestiera apar treptat asociatii vegetale de tipul
padurilor de foioase care au un rol foarte insemnat in determinarea caracterelor procesului de solidificare.
Arborii cu radacini adanci , absorb din partea inferioara a scoartei odata cu apa cantitati mari de baze, care
revin la suprafata solului odata cu resturile vegetale , contribuind la mentinerea unei reactii slab acide sau
chiar neutre. Din cauza mineralizarii celei mai mari parti a resturilor organice , se formeaza putin humus
iar culoarea orizontului superior este bruna.
Ca urmare a proceslor de transformare resturilor organice precum si datorita materialului
aluvionar , solurile de lunca ajung treptat in stadii avansate de evolutie iar datorita umezirii prin ridicarea
apei din panza freatica prin capilaritate , acestea devin extreme de fertile mai ales in zonele de stepa si
silvostepa.
Climatic, Banatul este rezultatul suprapunerii circulatiei maselor de aer atlantic cu masele de aer
mediteranian si adriatic ceace genereaza caracterul moderat al regimului temperaturilor , perioadele de
incalzire din timpul iernii , inceperea timpurie a primaverii , precum si cantitatile medii multianuale de
precipitatii relativ ridicate.

6
Din punct de vedere climatic, Spaiul Hidrografic Banat se ncadreaz n zona climatului temperat
continental moderat cu influene submediteraneene, rezultat al suprapunerii circulaiei maselor de aer
altlantic cu invaziile de aer mediteranean. Acest climat genereaz caracterul moderat al regimului termic,
perioadele de nclzire n timpul iernii, precum i cantiti medii multianuale de precipitaii relativ
ridicate, cuprinse ntre 600-1400 mm/an.
Valorile medii anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse intre 10-11 Celsius , exceptie facand
arealul din vestul Campiei Banatului , unde temperaturile sunt ceva mai ridicate.
Media anuala de precipitatii variaza de la 500 mm in zona de campie , pana la 1000-1200 mm in zona
muntoasa din estul spatiului hidrografic Banat.
Precipitatiile sub forma de zapada cad frecvent pana la jumatatea lunii martie , grosimea decadica
a stratului in luna ianuarie variind intre 4-8cm.
Frecventa ploilor torentiale este in deplina concordanta cu deplasarea maselor de aer mediteranean care
strabat zona de campie si se racesc prin ridicarea deasupra versantilor vestici ai muntilor Semenic si
Poiana Rusca.
Durata ploilor torentiale variaza intre 40-50 minute , fiind mult mai mare decat media multianuala
nationala cuprinsa intre 20-30 minute.
Regimul vanturilor este puternic influentat de lantul muntos , creind diferentieri accentuate in
repartitia zonala. La altitudini mari predomina circulatia din vest (64%), circulatia estica reprezinta numai
21% iar perioadele de calm au o frecventa foarte redusa ( 1,7%).
Viteza medie anuala a vantului depaseste 10 m/s in zona de munte , iarna si scade spre sfarsitul
verii. Viteza maxima a vantului a atins , in zona de campie , 23-27 m/s , iar in zonele montane a depasit
30 m/s.
Numarul anual de zile senine , depaseste 130 in zona de campie , scazand treptat cu cresterea
altitudinii si nebulozitatii.
Inghetul este un fenomen care apare la munte , incepand din luna septembrie , iarna fiind
fenomene frecvente ce se perpetueaza pana in luna aprilie. In zona de campie fenomenul apare spre
sfarsitul lunii octombrie si se mai poate intalni pana in luna aprilie.

2. DENSITATEA RETELEI HIDROGRAFICE

Reteaua hidrografica din spatiul hidrografic Banat are o lungime a cursurilor de apa codificate de
6 311 km , se compune din 9 cursuri de apa si afluentii acestora ce traverseaza frontiera de stat cu Serbia
si afluentii Dunarii dintre Bazias si Cerna .
Densitatea retelei hidrografice are valoarea minima de 0,165 km/kmp , valoarea maxima de 0,486
km/kmp , respectiv o medie de 0,278 km/kmp.
Bazinele hidrografice Timis (5 673 kmp) si Bega (2 362 kmp) , care impreuna reprezinta cca.
43% din suprafata spatiului hidrografic Banat , au o situatie speciala din punct de vedere al calculului
parametrilor scurgerii maxime , datorita interventiei antropice care a modificat distributia naturala a
scurgerii in perioadele de ape mari si viituri.
Despre bazinele Timis si Bega se poate vorbi ca despre un singur bazin Timis- Bega intrucat sunt
legate prin doua derivatii in cadrul unei scheme de interconexiune (derivatia Timis-Bega de la Costei la
Balint si derivatia Bega-Timis de la Topolovat la Hitias).

3. CURSUL DE APA PRINCIPAL

7
Raul Timis (anexa 2) este cel mai mare rau drenant din spatiul hidrografic Banat, drenand o
suprafata bazinala de cca. 5.673 kmp (Atlas cadastral 1992).
El isi colecteaza apele din majoritatea celor mai importante unitati de relief din Banat , avand la
frontiera cu Serbia o altitudine medie a bazinului de receptie de 390 m. Cursul principal al raului Timis
fiind amplasat de-a lungul culoarului depresionar intramontan Caransebes-Mehadia , este colectorul
principal al unui important numar de rauri ce dreneaza Muntii Tarcu-Godeanu , cat si Muntii Semenic si
Poiana Rusca.
Din Muntii Tarcu Godeanu primeste rauri cu caracter montan, printre care cel mai important
este Raul Rece (Hidiselul) , cu vale ingusta si puternic adancita cu pante ce coboara sub 25m/km numai in
cursul inferior si care dreneaza o suprafata bazinala de cca 180 kmp , cu altitudini si pante medii ce
depasesc 1134 m si respectiv 420 m/km.
Din Muntii Semenic , Timisul primeste afluenti mici dar cu caracter asemanator , iar din culoarul
depresionar intramontan al Bisrei primeste Raul Bistra , colector al apelor de pe versantul nord-vestic al
Muntilor Tarcu si de pe cel sudic al Muntilor Poiana Rusca , insumand o suprafata de receptie de cca. 900
kmp , caracterizata prin valori ale altitudinii si pantei medii ale bazinului hidrografic de cca. 830 m si
respectiv 330 m/km. De-a lungul culoarului depresional intramontan , atat Timisul cat si Bistra au vai
relativ bine conturate si dezvoltate cu pante in general mai mari de 5 m/km.
La iesirea din culoarul depresionar intramontan , suprafata bazinului de receptie al Timisului
insumeaza peste 2.000 kmp , avand o altitudine medie de aproape 800 m si pante medii de cca. 300m/km.
Cursul mijlociu al Timisului traverseaza , paralel cu Bega , zona depresionara a piemontului
Banatului , intre Dealurile Lipovei si Dealurile Buziasului. Valea sa bine dezvoltata , cu albie majora larga
si cu pante medii de 0,7 - 0,8m/km. La iesirea din zona piemontana Timisul are o suprafata bazinala de
peste 3.000kmp , altitudini si pante medii ale bazinului hidrografic de cca.600m si respectiv 240m/km.
In cursul inferior ,Timisul avand o vale larga , meandrata si divagata , cu panta deosebit de redusa
, a generat in trecut inundatii pe foarte mari suprafete.
Pentru scoaterea de sub efectul inundatilor a acestor terenuri , inca din secolul trecut , traseul sau
a fost rectificat si indiguit pana dincolo de frontiera. Prin realizarea dublei interconexiuni Timis-Bega ,
regimul hidrologic natural al Timisului aval de Costei este substantial modificat , de asemenea si cel al
raului Bega prin efectul regularizarii debitelor functie de necesitati.
Zonele interfluviale de campie fiind lipsite de scurgere ca urmare a construirii digurilor de
aparare si implicit . ca urmare a scurgerii apelor raului Timis deasupra nivelului campiei , sunt in prezent
drenate artificial prin intermediul canalelor sistemelor de desecare. Timisul , in cursul inferior , primeste
in regim natural afluenti importanti numai de pe partea stanga , cel mai important fiind Poganisul care
dreneaza muntii si zona piemontana de la nord-vestul Muntilor Semenic avand o suprafata de bazin de
cca. 671 kmp, caracterizata prin altitudini si pante medii de cca.230 m si respectiv 90m/km .
Bazinele hidrogafice Timis (5673kmp) si Bega (2362kmp) care impreuna reprezinta cca.43% din
suprafata spatiului hidrografic Banat , au o situatie speciala datorita interventiei antropice care a modificat
distributia naturala a scurgerii. Despre bazinele Timis si Bega , putem vorbi ca despre un singur bazin
Timis-Bega , intrucat sunt legate prin doua derivatii formand practic un bazin unic , motiv pentru care
vom trata si raul Bega ca si curs principal in spatiul hidrografic.
Raul Bega , isi aduna izvoarele din versantul nord-vestic al muntilor Poiana- Rusca , primind
afluenti din versantul vestic al acestora si din jumatatea de sud a dealurilor Lipovei , continuind de la
Topolovat cu Canalul Bega . Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de 280m.

8
In cursul superior , pana la iesirea din Muntii Poiana Rusca , Bega si afluentii sai au un caracter
de rauri montane , pantele lor generale fiind de cca. 15m/km , iar suprafetele drenante au pante de cca.
250m/km. In aceste conditii vaile raurilor sunt inguste si lipite de albia majora , in patul albiei
predominand bolovanisurile si pietrisurile. La iesirea din zona montana , suprafata bazinului hidrografic
este de cca. 300kmp iar altitudinea medie este de cca.600m.
In cursul mijlociu , pana la iesirea din regiunea piemontana , Bega are o vale larga cu albie majora bine
conturata cu latimi de pana la 2km si pante generale sub 1m/km. Pe dreapta primeste mai multi afluenti
mici din dealurile Lipovei . Pe malul stang primeste din vestul Muntilor Poiana Rusca
Raul Gladna afluent cu suprafata de receptie de 250 kmp , cu altitudine medie de 300m si pante sub
3m/km.
Cursul inferior al Raului Bega , aval de Chizatau , traversand campia , se caracterizeaza prin
pante mici de 0,4 m/km. In scopul combaterii efectelor inundatilor (apele revarsate ale raului Bega se
amestecau cu apele revarsate ale raului Timis ) precum si in scopul asigurarii conditilor de navigatie ,
cursul inferior a fost amenajat si rectificat . In acest sens a fost construit Canalul Navigabil Bega care
preia apele raului Bega la ape mici si medii , si doua canale de legatura cu raul Timis (Canalul de
alimentare Costei-Balint prin care se suplimenteaza debitele raului Bega pentru asigurarea folosintelor
din aval si Canalul de descarcare Topolovat-Hitias prin care se evacueaza surplusul din Bega ,
dirijandu-l in raul Timis in perioadele de ape mari), Bega devenind astfel principalul afluent al raului
Timis.

III. POLUAREA IN CULOARUL TIMIS-CERNA

1. ORASUL ORSOVA anexa 3

9
De circa 12.000 de locuitori, Orova avea cndva o industrie destul de dezvoltat.
estoria cazanele
Oferea locuri de munc la aproximativ 400 de femei i brba i. Din pcate managerii de dup
revoluie au valorificat la fier vechi mijloacele de produc ie (rzboaie de esut vechi i noi care urmau s
fie instalate n estorie), pe motivul c nu exista materie prim i anume fibre de bumbac. Acesta a fost
sfritul uneia dintre cele mai mari fabrici care susinea economia Or ovei.
ntreprinderea minier Orova
Tot cu circa 400 municitori, aceast fabric oferea locuri de munc, cei drept mult mai grele, cu
sacrificii umane cteodat din cauza condi iilor grele de munc. Totu i n acea perioad nu s-a sim it
niciodat fora de munc, care acum este din pcate dezafectat. mi aduc aminte perfect de un caz care a
cutremurat oraul la acea vreme. Am lucrat mul i ani la ntreprinderea minier Or ova i pot s spun c au
fost multe accidente de munc din cauza condi iilor grele de lucru. O femeie a fost prins la moar i
turtit pur i simplu. Aproximativ prin anul 1983 s-a ntmplat acest lucru, i aduce aminte o btrnic
care i-a ctigat existena ani la rnd de pe urma acestei fabrici.
antierul Naval Orova
Cu aproximativ 800-1.000 de muncitori, antierul Naval era citadela industrial a ora ului
Orova. Acum, din pcate, supravieuiete cu circa 200-300 de muncitori.
Pentru un ora precum Orova, industria era destul de dezvoltat. La toate acestea se adaug i
ntreprinderile de interes local care asigurau i ele locuri de munc cum ar fi comer ul de stat, IRIL-ul
(Industria Local), IGO (Intreprinderea Gospodriei Orene ti) dar i Intrerpinderea forestier. n ultimii
ani ns, toate acestea au fost privatizate sau desfiin ate iar instala iile noi sau vechi din incinta lor au fost
valorificate la fier vechi.

2. ORASUL CARANSEBES anexa 4

Identificarea surselor de poluare


Fiind un ora relativ mic, lipsit de activitai industriale cu impact semnificativ asupra mediului, pe
plan regional Caransebeul nu prezinta o sursa de poluare semnificativa. Daca luam in calcul gradul de
poluare raportat la nr. de locuitori ai municipiului, precum i activita iile industriale, transporturile,
agricultura i comerul valorile pot inregistra o uoara cre tere.
Principalele surse de poluare a raului Timi prin ape menajere sau industriale deversate in
canalizare i implicit in rau, dupa o tratare sumara, sunt:
- gospodariile locuitorilor;
- fabricile de mobila i cherestea;
- atelierele auto;
- depoul CFR i uzina UCM;
- spalatoriile auto i spalatoriile chimice;
- industria de panificaie;
- abatoarele i/sau pieele de desfacere a produselor din carne;
- fast-food-urile, cantinele, barurile i alte localuri de pe raza municipiului;
- instituiile publice i sanitare;
Mai grav este insa faptul ca multe din aceste IMM uri i i deverseaza apele reziduale direct in
reeaua de canalizare fara o tratare in prealabil, ingreunand foarte mult procesul de epurare din cadrul

10
staiei de epurare a municipiului. Printre cele mai periculoase substan e care pot fi deversate direct in
canalizare menionam :
- uleiurile, vaselinele, diluantul i chiar vopsele uzate in cazul atelierelor;
- lacul i baiul uzat sau expirat din fabricile de mobila;
- ape sanitar-menajere din spitale i clinici de stat sau particulare ce pot con ine virusuri i bacterii
periculoase sau substane toxice folosite la dezinfec ii pentru pacien i sau pentru sterilizarea salilor i
saloanelor;
- produse chimice folosite in spalatoriile auto i vestimentare;
- uleiuri i grasimi uzate din gospodarii, fast-fooduri i restaurante;

IV. JUSTIFICAREA EFECTULUI POLUANT

1. CADRU LEGISLATIV

11
Pentru justificarea efectului poluant vom folosi ca baza legala Directiva cadru in domeniul apei
60/2000/EC, Legea apelor nr. 107/1996 modificate i actualizate ulterior, precum i cateva standarde
privind prelevarea, analiza i interpretarea datelor.
Conform Directivei cadru in domeniul apei 60/2000/EC Romania trebuie sa- i imbunata easca
i sa-i conserve toate corpurile de apa de suprafaa cu scopul de a atinge o stare buna a corpurilor de apa
in cel mult 15 ani de la intrarea in vigoare a Directivei, excep ie facand cazurile in care mijloacele tehnice
sunt indisponibile, costurile sunt prea mari, precum i in cazul unor hazarde naturale (art. 4). De
asemenea, statele membre trebuie sa asigure programe pentru monitoringul starii apelor pentru stabilirea
starii ecologice i chimice (art.8). In analiza probelor de apa din cadrul monitoringului se va tine cont de
elementele biologice (compoziia i abundena florei i faunei acvatice), elementele chimice i fizico-
chimice, precum i cateva date referitoare la aspectele hidromorfologice ale raului (adancime, substrat,
etc).
Anexa V a Directivei, transpusa i in anexa 1 la Legii apelor nr. 107 ofera informa ii generale
referitoare la starea ecologica a unui rau, precum i informa ii cu privire la elementele biologice i fizico-
chimice de calitate.

2. METODE DE ANALIZA

Metoda Pantle Buck


Metoda se utilizeaza pentru evaluarea starii ecologice a cursurilor de apa. In acest sens se utilizeaza
forme bioindicatoare din literatura de specialitate (tabelul nr. 1). Indicele saprob (S) reda gradul de
poluare a unui curs de apa in funcie de prezena unor specii bioindicatoare:
- oligosaprobe prezente in apa curata, sensibile la poluan i;
- betasaprobe prezente in majoritatea cursurilor de apa cu impurificare moderata;
- alfasaprobe prezente in apele poluate;
- polisaprobe prezente in apele foarte poluate.

3. INDICATORI AI POLUARII

Pentru a pune in evidena efectul antropic al popula iei din ora ul Caransebe asupra raului Timi ,
vom face o comparaie intre indicii de calitate a apei raului, comparand rezultatul analizelor din amonte
de ora cu cele din aval de acesta.
Punctele de recoltate sunt :
- Sadova, ca punct de recoltare situat la 17 km in amonte;
- amonte Lugoj, ca punct de recoltare situat in aval la cca. 40 km de Caransebes.
Ca punct de analiza, situat tocmai la iesirea Timi ului din Caransebe , ar fi putut fi considerat i
punctul aval confluena Potoc, insa acesta nu e relevant deoarece se afla in amonte de efluentul sta iei
de epurare.
In cele ce urmeaza vom interpreta rezultatul analizelor, le vom trata comparativ i vom prezenta
obiectiv rezultatele finale referitoare la impactul antropic asupra raului.
Indicatorii biologici
Starea ecologica a unui rau i implicit starea de calitate a apei acestuia depinde de elementele de
calitate biologica, precum i de elementele de calitate chimica. (conform Directivei cadru in domeniul
apei 60/2000/EC ). Astfel un rau este considerat ca avand o stare ecologica foarte buna atunci cand nu
exista alterari antropogene ale elementelor fizico-chimice i biologice sau aceste alterari sunt foarte mici.

12
Analiza fitoplanctonului, fitobentosului si macrozoobentosului se face conform Indrumarului
metodologic pentru urmarirea evoluiei calita ii apelor prin intermediul analizei biologice. Prelevarea
probelor compozite, transportul i conservarea acestora se face conform SR ISO 5667/2002, iar
interpretarea datelor se face conform Ordinului nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind
clasificarea calitaii apelor de suprafa a in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa.
Incadrarea saproba a speciilor din fitoplancton i macrozoobentos se face conform tabelului 5 din
Ordinul nr. 161/2006.
Planctonul este format in cea mai mare parte din organisme ce s-au dezvoltat in ape stagnante
precum balile situate in regiunea inundabila a unui rau, zonele cu apa lini tita cum sunt cele din golfurile
de la armuri sau alte locuri adapostite. Aceste organisme nu vin in contact direct cu substratul, decat in
anumite stadii de dezvoltare sau in formele de laten a. Existen a lor este condi ionata de necesitatea de a
se menine (pluti, flota) in masa apei.
Astfel se pot gasi specii de cloroficeae (Eudorina, Pediastrum, Scenedesmus), crisoficeae
(Dinobrion), desmidiaceae (Closterium), diatomeae (Asterionella gracillima, Melosira granulata,
Cyclotella meneghiniana) i ceanoficeae (Anabaena, Lyngbia).
Fitoplanctonul reprezinta totalitatea organismelor de origine vegetala care plutesc liber in masa
apei. Starea ecologica a unui rau este foarte buna atunci cand compozi ia i abunden a taxonilor
fitoplanctonului, corespunde in totalitate sau aproape in totalitate condi iilor naturale nemodificate, iar
inflorirea planctonului se produce cu o frecvena i intensitate identica sau aproape identica determinata
de condiiile fizico-chimice naturale specifice (Diectiva cadru in domeniul apei 60/2000/EC, Anexa V).
Dei seciunea Sadova este situata in amonte de Caransebe i sec iunea am. Lugoj este situata dupa
Caransebe cu aprox. 40 km, din punct de vedere al fitoplactonului calitatea apei raului Timi este ceva
mai buna la seciunea am. Lugoj. In mod normal ar situa ia ar fi inversa, una din explica ii fiind o
impurificare recenta a apei raului in zona Sadova i purificarea acesteia dupa Caransebe , unde amintim
ca au loc i deversari de ape menajere. Partea buna a interpretarii acestui grafic este ca raul Timi poseda
un avansat mecanism de autoepurare.
Bentosul reprezinta totalitatea organismelor ce traiesc pe substratul corpurilor de apa. Este
alcatuit din biocenoze caracteristice zonelor nisipoase (psalmoreofile), depozitelor de mal (peloreofile),
substratului format din bolovanis sau pietris grosier (litoreofile), depozitelor argiloase (argiloreofile), sau
celor aflate pe suprafaa plantelor acvatice(fitoreofile).
O biocenoza caracteristica a cursurilor de apa o formeaza asa numita bioderma care acopera
suprafaa pietrelor sau a diferitelor obiecte din apa i care este alcatuita din organisme vegetale-diatomee,
alge, muchi si animale viermi, larve de insecte, rotifere etc.
Indicatorii chimici
Factorii chimici joaca un rol determinant in crearea mediilor de via a pentru organismele acvatice
i nu numai, indeplinind un rol important i in procesul de autoepurare a apei.
In natura factorii chimici sunt in relaie de interdependena cu factorii biologici, ac ionand corelat
sau independent, simultan sau succesiv. Chimismul apei are efecte directe asupra metabolismului
microorganismelor i organismelor ce o populeaza, astfel :
- compuii pe baza de azot (amoniac, azoti i i azota i) reprezinta sursa de azot pentru
organismele saprofite, care se dezvolta rapid in apele impurificate in detrimentul microorganismelor
autotrofe crescand totodata rata consumului biologic de oxigen.
- oxigenul are un rol esenial in oxidarea carbohidra iilor, proces in urma caruia se ob ine energia
necesara activitaii organismelor acvatice i nu numai.

13
- fosforul este indispensabil formarii ATP-ului, a structurilor de protec ie la nevertebrate i a
scheletului la petii osoi.
- clorul are ca principala funcie reglajul osmotic la nivel celular.
Metalele grele sunt benefice funciilor vitale, dar in cantita i foarte mici. Acestea intra adesea in
alcatuirea enzimelor meninand astfel metabolismul celular la nivele optime. Cantita i mai mari decat cele
necesare sunt foarte toxice pentru majoritatea organismelor.
Originea oxigenului din apa poate fi de natura atmosferica, prezent mai ales in apele repezi de
munte, sau de natura fotosintetica eliberat de microorganismele autotrofe i de plantele superioare
acvatice.
In timpul zilelor insorite, apele limpezi bogate in organisme autotrofe, au nivele crescute de
oxigen eliberat in urma fotosintezei. Noaptea nivelul oxigenului din apa scade ca urmare a procesului de
respiratie i crete nivelul de CO2, singura sursa de imboga ire ramanand oxigenul atmosferic.
Principala funcie a oxigenului din apa este cea energetica, atat pentru organismele aerobe care il
folosesc direct cat i pentru cele anaerobe care il extrag din compu i anorganici (oxizi) sau organici.
Oxigenul dizolvat are rol esenial in oxidarea rezidurilor din apa, contribuind activ la autoepurarea apelor.
Regimul de oxigen al unui bazin ofera o imagine asupra productivitaii sale biologice, precum i a
capacitaii sale de autoepurare. Regimul de oxigen i implicit al CBO5 depinde de mai mul i factori,
principalul fiind intensitatea mi carii apei.
Scaderea oxigenului dizolvat din apa poate avea loc ca urmare a proceselor de respiratie a
organismelor acvatice, a proceselor de descompunere bacteriana a materiilor organice si ca rezultat al
oxidarii unor compusi chimici, ca hidrogenul sulfurat, clorura si sulfatul feros, sulfiti etc. acesta
reprezentand CCO (consumul chimic de oxigen).
Un regim bogat in oxigen dizolvat influieneaza in mod pozitiv organismele acvatice, avand un
rol esenial i in oxidarea unor compui toxici, contribuind astfel esen ial i la procesul de autoepurare a
apei.
Valori mari ale CBO5 apar in apa atunci cand au loc eutrofizari (infloriri), in cele mai multe din
cazuri aceste procese fiind fatale pe tiilor.
Amoniacul poate avea origine organica sau anorganica. Atunci cand are origine anorganica
amoniacul este insoit de hidrogenul sulfurat (H2S).
Amoniacul poate proveni i din descompunerea substan elor proteice sub actiunea
microorganismelor.
Existena in apa a amoniacului in lipsa azoti ilor indica o impurificare recenta a apei. Daca apa
conine atat amoniac cat i azotii sau azotai, se presupune ca de la producerea poluarii pana in momentul
efectuarii analizei, a trecut un anumit interval de timp.
Lipsa amoniacului i prezena azotailor i azoti ilor presupune o impurificare a apei ce s-a
produs cu mai mult timp in urma, in acest interval de timp apa autoepurandu-se.
Amoniacul este descompus in apa prin oxidare sau sub ac iunea unor bacterii din genul
Nitromonas i Nitrobacter fiind transformat in nitri i i nitrai.
Prezena amoniacului in apa potabila este interzisa.

14
V. ARII PROTEJATE IN CULOARUL TIMIS-CERNA

1. PARCUL NAIONAL SEMENIC - CHEILE CARAULUI anexa 5

Parcul Naional Semenic - Cheile Caraului este o arie protejat de interes naional ce corespunde
categoriei a II-a IUCN (parc naional, zon special de conservare), situat n partea sud-vestic
a Romniei, pe teritoriul judeului Cara-Severin.

15
Aria protejat se afl n partea central-vestic a jude ului Cara -Severin (pe teritoriile
administrative ale oraelor Anina i Reia i pe cele ale comunelor Bozovici, Brebu
Nou, Caraova, Goruia, Mehadica, Prigor, Teregova i Vliug).
Prima propunere de instituire a Parcului Naional Semenic - Cheile Cara ului a avut loc n anul
1982, acesta urmnd s fie declarat arie protejat prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a - zone proteajate ). n anul 2003,
prin Hotrrea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervaiilor biosferei, parcurilor
naionale i parcurilor naturale i constituirea administra iilor acestora), urmeaz s se restabileasc
limitele i suprafaa acestuia.
Parcul naional se suprapune att sitului de importan comunitar - Semenic-Cheile Caraului,
ct i ariei de protecie special avifaunistic - Munii Semenic-Cheile Caraului. n perimetrul parcului
naional sunt incluse un numr de zece rezervaii naturale, constituite n zone de conservare special strict
protejate: Buhui - Mrghita, Brzavia, Cheile Caraului, Cheile Grlitei, Izvoarele Caraului, Izvoarele
Nerei, Petera Buhui, Petera Comarnic, Petera Popov i Petera Rsufltoarei.
Munii Semenic i Munii Aninei (cuprinznd elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-
geografic, floristic, hidrologic, geologic i speologic) prezint o arie natural montan cu o gam
floristic i faunistic divers, exprimat att la nivel de specii ct i la nivel de ecosisteme terestre.
Aria natural dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Pduri de fag de tip Luzulo-
Fagetum, Pduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Pduri medio-europene de fag din Cephalanthero-
Fagion, Pduri de Tilio-Acerion pe versani, grohotiuri i ravene, Pduri aluviale cu Alnus
glutinosa i Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pduri din Tilio-Acerion pe
versani abrupi, grohotiuri i ravene, Pduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Pduri dacice
de stejar i carpen, Pduri ilirice de stejar cu carpen ( Erythronio-Carpiniori), Pajiti de altitudine joas
(Alopecurus pratensis i Sanguisorba officinalis ), Pajiti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau
argiloase (Molinion caeruleae), Pajiti panonice de stncrii ( Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiti uscate
seminaturale i faciesuri cu tufriuri pe substrat calcaros ( Festuco Brometalia), Comuniti rupicole
calcifile sau pajiti bazifite din Alysso-Sedion albi, Comuniti de lizier cu ierburi nalte higrofile de la
cmpie i din etajul montan pn n cel alpin, Tufri uri alpine i boreale, Turbrii active, Turbrii
degradate capabile de regenerare natural, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion),
Mlatini turboase de tranziie i turbrii oscilante (nefixate de substrat), Pe teri n care accesul publicului
este interzis, Grohotiuri calcaroase i de isturi calcaroase din etajul montan pn n cel alpin
(Thlaspietea rotundifolii), Versani stncoi cu vegetaie chasmofitic pe roci calcaroase, Vegeta ie
herbacee de pe malurile rurilor montane i Vegetaie lemnoas cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor
de ap montane; ce adpostesc o gam divers de flor i faun specific Munilor Banatului.
Fauna parcului este una diversificat i reprezentat de mai multe specii de mamifere, psri,
peti, amfibieni i reptile, unele protejate prin lege i aflate pe lista ro ie a IUCN.
Mamifere: urs carpatin (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), cprioar (Capreolus
capreolus), lup (Canis lupus), rs (Lynx lynx), jder de copac (Martes martes), jder de piatr (Martes
foina), viezure (Meles meles), nevstuic (Mustela nivalis), dihor (Mustela putorius), veveri (Sciurus
vulgaris), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi de oarece (Myotis blythii),
liliacul crmiziu (Myotis emarginatus), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean
(Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoav (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoav
(Rhinolophus hipposideros), prul cu coada stufoas ( Dryomys nitedula), chicanul de cmp (Crocidura
leucodon), chicanul de ap (Neomys fodiens) sau chicanul mic de ap (Neomys anomalus).

16
Reptile i amfibieni: arpele de alun (Coronella austriaca), guter (Lacerta viridis), oprla de
ziduri (Podarcis muralis), vipera cu corn (Vipera ammodytes), oprla de munte (Lacerta
vivipara), viper (Vipera berus), ivoraul-cu-burta-galben (Bombina variegata), broasc rioas verde
(Bufo viridis), broasca roie de munte (Rana temporaria), broasca mare de lac (Rana ridibunda) i tritonul
de munte (Triturus alpestris).
Specii de psri protejate (enumerate n anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din
30 noiembrie 2009, privind conservarea psrilor slbatice) semnalate n arealul parcului: acvila de
munte (Aquila chrysaetos), cocoul de mesteacn ( Bonasa bonasia), caprimulg (Caprimulgus
europaeus), erpar (Circaetus gallicus), corb (Corvus corax), ciocnitoare cu spate alb (Dendrocopos
leucotos), ciocnitoare neagr (Dryocopus martius), ciocnitoarea de stejar (Dendrocopos medius),
presura de grdin (Emberiza hortulana), oim cltor (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva),
muscar-gulerat (Ficedula albicollis), sfrncioc roiatic (Lanius collurio), viespar (Pernis apivorus),
ciocrlie-de-pdure (Lullula arborea), piigoiul sur (Parus palustris), piigoiul de munte (Parus montanus)
sau ciocnitoarea verzuie (Picus canus)
Flora parcului naional este constituit din specii vegetale distribuite etajat, n concordan cu
structura geologic, caracteristicile solului i climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
Arbori i arbusti cu specii de conifere: brad (Abies), molid (Picea abies); precum i foioase cu
arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus
betulus), crpini (Carpinus orientalis), frasin (Fraxinus), ulm (Ulmus carpinifolia), paltin de
munte (Acer pseudoplatanus), grni (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris), mojdrean (Fraxinus
ornus); brcoace (Cotoneaster integerrimus), liliac slbatic (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus
coggigria), ghimpe (Ruscus aculeatus), tulichin (Daphne mezereum), soc rou (Sambucum racemosa),
caprifoi (Lonicera xylosteum), rubus (Rubus hirtus).
La nivelul ierburilor diversitatea floristic este reprezentat de mai specii i subspecii de plante,
dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru aceast zon a rii; astfel: floarea-semenicului
(Antennaria dioica), brndua galben (Crocus moesicus), brndua de toamn (Colchicum autumnale), o
specie de garofi (Dianthus trifasciculatus), ofran (Crocus banaticus), linum (Linum pubescens),
crucior (Pulmonaria rubra), vinari (Asperula odorata), brei (Mercurialis perenis), npraznic
(Geranium robertianum), cimbrior de cmp (Thymus serpyllum), garofi bnean (Dianthus
banaticus), snziene de pdure (Galium schultesii), crin de pdure (Linum uninerve), talpa ursului
(Acanthus balcanicus), ai slbatic (Allium moschatum), pesm (Centaurea atropurpurea), carlina (Carlina
acanthifolia), stupitu-cucului (Cardamine pratensis ssp. rivularis), suliic (Dorycnium pentaphyllum ssp.
germanicum, sbiu (Gladiolus illyricus), poroinic (Dactylorhiza maculata), mciuca ciobanului
(Echinops bannaticus), pufuli (Epilobium palustre), bumbcri (Eriophorum vaginatum), stnjenelul
de stnc (Iris reichenbachii), trifoi de balt (Menyanthes trifoliata), borior (Sempervivum
marmoreum), bieei (Veronica spicata), poroinic galben (Orchis pallens), rotunjoare (Homogyne alpina),
iarba vntului (Nardus stricta) i rogozuri din speciile: Carex nigra, Carex ovalis, Carex pauciflora, Carex
rostrata, Carex echinata sau Carex lasiocarpa.
Presiunea antropic asupra sitului este destul de ridicat din cauza afluenei mari de turi ti
aproape pe tot parcursul anului. Vulnerabilitatea ariei protejate se datoreaz mai multor factori umani;
astfel: turismul necontrolat (abaterea de la traseele marcate, camparea n locuri neamenajate, poluarea cu
resturi menajere, poluare fonic), braconajul, punatul haotic, exploatrile forestiere ilegale ce duc la
suprimarea unor habitate, arderea vegeta iei, distrugerea unor exemplare din flora spontan, capturarea
ilegal a unor specii din fauna slbatic a sitului, recoltarea excesiv a fructelor de pdure i a ciupercilor,

17
extinderea anexelor gospodreti, practicarea unor sporturi extreme (maini de teren, ATV-uri,
motociclete) sau concesionarea abuziv a unor parcele din arealul parcului n scopul construirii unui sat
de vacan.

2. PARCUL NAIONAL DOMOGLED - VALEA CERNEI anexa 6

Aria natural se afl n partea central-estic a jude ului Cara -Severin (pe teritoriile
administrative ale comunelor: Cornereva, Mehadia, Teregova, Tople i Zvoi i al ora ului Bile
Herculane), cea nord-vestic a judeului Gorj (pe teritoriul comunei Pade i al ora ului Tismana) i n cea
nord-estic a judeului Mehedini (pe teritoriile comunelor: Balta, Isverna, Obr ia-Clo anii i Podeni) i
urmeaz a fi strbtut de drumul naional 66 A, pentru a lega jude ele Hunedoara i Cara Severin.
Prima propunere de instituire a Parcului Naional Domogled - Valea Cernei a avut loc n anul
1990, acesta urmnd s fie declarat arie protejat prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea
Planului de amenajare a teritoriului naional - Seciunea a III-a - zone proteajate).
n anul 2003 prin Hotrrea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervaiilor
biosferei, parcurilor naionale i parcurilor naturale i constituirea administra iilor acestora) se restabilesc
limitele i suprafaa acestuia (61.211 ha).
Din punct de vedere geografic, parcul se ntinde peste bazinul rului Cerna, de la obrie pn la
confluena cu rul Belareca, peste masivul Munilor Godeanu i al Munilor Cernei (pe versantul drept) i
respectiv Munilor Vlcanului i Munilor Mehedini pe versantul stng.
n iulie 2009, membrii mai multor organizaii ecologiste au protestat mpotriva relurii lucrrilor
la tronsonului de 19 kilometri de osea care urmeaz s fie construi i n continuarea drumului na ional,
prin Parcul Naional Domogled-Valea Cernei. Ace tia sus in c oseaua care ar urma s tranziteze aria
protejat printr-o zon aproape virgin, ar duce la distrugerea ecosistemului.
Parcul naional reprezint o zon montan (cu stncrii, abrupturi calcaroase,
vrfuri, doline, lapiezuri, peteri, avene , grohotiuri, chei, cascade, ponoare, pajiti i pduri); n arealul
cruia sunt incluse rezervaiile naturale: Coronini - Bedina, Rezervaia Domogled, Iardaia, Iauna -
Craiova, Petera Brzoni, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra Cloanilor, Vrful lui Stan i Valea
esna.
Aria natural dispune de mai multe tipuri de habitate (Pduri de fag (Symphyto-Fagion), Pduri
de fag de tip Asperulo-Fagetum, Pduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Pduri
aluviale cu Alnus glutinosa i Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pduri
acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea), Pduri ilirice de Fagus
sylvatica (Aremonio-Fagion), Pduri din Tilio-Acerion pe versani abrupi, grohotiuri i ravene, Pduri
de fag de tip Luzulo-Fagetum, Pduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Tufriuri alpine
i boreale, Tufriuri subcontinentale peri-panonice, Paji ti calcifile alpine i subalpine, Paji ti
cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), Pajiti panonice de stncrii
(Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiti uscate seminaturale i faciesuri cu tufri uri pe substrat calcaros
(Festuco Brometalia), Comuniti rupicole calcifile sau pajiti bazifite din Alysso-Sedion albi, Comuniti
de lizier cu ierburi nalte higrofile de la nivelul cmpiilor, pn la cel montan i alpin, Grohoti uri
medio-europene calcaroase ale etajelor colinar i montan, Grohoti uri silicioase din etajul montan pn n
cel alpin (Androsacetalia alpinae i Galeopsietalia ladani), Fnee montane, Peteri n care accesul
publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Versani stncoi cu
vegetaie chasmofitic pe roci calcaroase, Vegeta ie forestier sub-mediteraneean cu endemitul Pinus

18
nigra ssp. banatica i Vegetaie herbacee de pe malurile rurilor montane) ce adpostesc o gam divers
de flor i faun specific lanului carpatic al Munilor Retezat-Godeanu
Parcul naional se suprapune att sitului de importan comunitar - Domogled - Valea Cernei ct
i ariei de protecie special avifaunistic omonime, la baza desemnrii crora aflndu-se cteva specii
faunistice i floristice enumerate n anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai
1992 (privind conservarea habitatelor naturale i a speciilor de faun i flor slbatic).
Fauna protejat a parcului are n componen 14 specii de mamifere: urs brun (Ursus
arctos, lup cenuiu (Canis lupus), rs (Lynx lynx), vidra de ru (Lutra lutra), liliacul cu aripi lungi
(Miniopterus schreibersi), liliacul mare cu potcoav (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul crmiziu
(Myotis emarginatus), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini), liliacul cu potcoav a lui Blasius
(Rhinolophus blasii), liliacul mediteranean (Rhinolophus euryale), liliacul mic cu potcoav (Rhinolophus
hipposideros), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul cu urechi de oarece (Myotis blythii) i liliacul cu
picioare lungi (Myotis capaccinii); o reptil i un amfibian: broasca-estoas de uscat ( Testudo hermanni)
i ivoraul-cu-burta-galben (Bombina variegata); ase specii de peti: porcuorul de vad (Gobio
uranoscopus), zglvoac (Cottus gobio), dunri (Sabanejewia aurata), avat (Aspius aspius), mrean
vnt (Barbus meridionalis) i chicarul (Eudontomyzon danfordi); precum i 22 specii de nevertebrate:
gndacul cu aripi scurte (Oxyporus mannerheimii), gndacul auriu (Buprestis splendens), crbu
(Carabus variolosus), gndacul sihastru (Osmoderma eremita), gndacul de ap ( Rhysodes sulcatus),
cosaul-de-munte-cu-picioare-roii (Odontopodisma rubripes), cosaul transilvan (Pholidoptera
transsylvanica), apte fluturi (din speciile: Leptidea morsei, Nymphalis vaualbum, Gortyna borelii lunata,
Euphydryas maturna, Maculinea teleius, Lycaena dispar , Callimorpha quadripunctaria), calul-dracului (o
libelul din specia Cordulegaster heros), rdaca ( Lucanus cervus), croitorul mare al
stejarului (Cerambyx cerdo ), croitorul cenuiu al stejarului ( Morimus funereus), croitorul alpin (Rosalia
alpina), greier (Paracaloptenus caloptenoides), melcul cerenat bnean ( Chilostoma banaticum) i racul
de ponoare (Austropotamobius torrentium).
Specii de psri (enumerate n anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30
noiembrie 2009, privind conservarea psrilor slbatice) protejate semnalate n arealul parcului: fs de
munte (Anthus spinoletta), fs de pdure (Anthus trivialis), acvila de munte (Aquila chrysaetos),
caprimulg (Caprimulgus europaeus), erpar (Circaetus gallicus), porumbel de scorbur (Columba
oenas), cuc (Cuculus canorus), ciocnitoarea de grdin (Dendrocopos syriacus), ciocnitoare cu spate alb
(Dendrocopos leucotos), ciocnitoare neagr (Dryocopus martius), presura de grdin (Emberiza
hortulana), oim cltor (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula
albicollis), sfrncioc roiatic (Lanius collurio), ciocrlie-de-pdure (Lullula arborea), viespar (Pernis
apivorus) sau ciocnitoarea verzuie (Picus canus)
La nivelul ierburilor sunt ntlnite trei specii de plante (incluse n aceea i anex a Directivei
Europene): papucul doamnei (Cypripedium calceolus), oule popii (Himantoglossum caprinum) i
clopoelul de munte (Campanula serrata); care vegeteaz alturi de alte rariti floristice, printre care:
talpa-ursului (Acanthus longifolius), brie (Athamanta turbith ssp. hungarica), tculi (Aethionema
saxatile), iarb-mare (Achnatherum calamagrostis), albstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), pesm
(Centaurea atropurpurea), clopoeii Cazanelor (Campanula crassipes), cornul bnean (Cerastium
banaticum), cpuni (Cephalanthera damasonium), orhidee (cu specii de: Cephalanthera longifolia,
Dactylorhiza cordigera), cpuni-roie (Cephalanthera rubra), garofi de munte (Dianthus tenuifolius),
garoaf (din speciile: Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus), garofi alb de
stnci (Dianthus spiculifolius), lalea pestri (Fritillaria orientalis), snzien roie (Galium purpureum),

19
mltini (Epipactis helleborine), crin de pdure (Linum uninerve), momon (Micromeria pulegium),
odogaci (Saponaria glutinosa), punguli (Thlaspi dacicum ssp. banaticum), bieei (Veronica spicata ssp.
crassifolia) sau aerel (Ferula heuffelii).

CONCLUZII

20
BIBLIOGRAFIE

21
https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-itinerariu-de-weekend-in-valea-cernei-
cascada-vanturatoarea-si-cheile-tasnei;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Valea_Timi%C8%99ului,_Cara%C8%99-Severin;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Caransebe;

http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/Municipiul-Caransebes81.php;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Orova;

domogled-cerna.ro;

pnscc.ro

ANEXE

ANEXA 1. VALEA CERNEI

22
ANEXA 2. VALEA TIMISULUI

23
ANEXA 3. ORASUL ORSOVA

24
ANEXA 4. ORASUL CARANSEBES

25
ANEXA 5. PARCUL NATIONAL SEMENIC-CHEILE CARASULUI

26
ANEXA 6. PARCUL NATIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI

27
28