Conceptul de investiii

Noiunea de investiii, dei se utilizeaz de mult vreme in literatura de specialitate, nu are ins o
definiie clar i omogen. In limba roman, termenul de investiii provine din limba francez
investissement care la rndul lui a fost preluat din limba latin. Dicionarul de economie
politic confer noiunii de investiii urmtoarea semnificaie: plasarea unor sume de bani in
domeniul economic, socialcultural, administrativ, militar, cu scopul de a sigura baza tehnico-
material i fora de munc necesare desfurrii i lrgirii acestora . P. Masse, un autor
consacrat in teoria investiiilor i capitalului, consider c prin investiii se desemneaz in acelai
timp actul de transformare a mijloacelor financiare in bunuri concrete i rezultatul acestui act. H.
Pemmons inelege prin investiii intr-un sens mai general achiziia de bunuri concrete, plata unui
cost actual, in vederea realizrii unor incasri viitoare; acest process constituind o schimbarea
unei certitudini referitoare la renunarea la satisfacia imediat, in favoarea unei unei serii de
sperane repartizate in timp.

Actul de a investi cuprinde deci:

- un subiect ( investitorul );

- un obiect;

- costul privaiunea la satisfacia imediat,

- costul de oportunitate, precum i valoarea unei sperane, deci venitul ateptat din funcionarea
obiectivului in care s-a investit.

Keynes consider c investiiile reprezint adaosul curent la valoarea echipamenteleor de

producie care a rezultat din activitatea de producie a perioadei respective . In aceast definiie
celebrul economist lega noiunea de investiii de cea de economii. In limbaj practic de afaceri
prin investiii se inelege in general afectarea de mijloace financiare pentru modernizare i
expansiunea echipamentelor existente. Deci sensul este acela de investiie net sau adaos de
capital fix. In accepiunea curent a investi inseamn a cheltui bani,in general. Aici noiunea de
investiii reflect aspectul financiar al problemei, sau mai bine spus finanarea unei intreprinderi
ce include atit mijloace de finanare pe termen scurt, cit i pe termen lung. Totui, limbajul curent
nu se refer atit la intreprinderea productiv, ci mai curind asimilieaz investiia cu cheltuielile
pentru orice obiectiv.

Este necesar s se fixeze citeva repere i ca atare putem spune c investiia poate fi definit:

- in sens restrins, drept cheltuirea de mijloace financiare in vederea achiziionrii de bunuri

concrete, durabile, sau de echipamente pe care firma le va utiliza pe parcursul mai multor
exerciii financiare in vederea realizrii obiectivelor sale.
- in sens larg, investiia inseamn nu doar cheltuieli pentru capitaluri tehnice, ci i cele efectuate
pentru achiziionarea de materii prime, materiale, servicii de la teri, serviciile personalului, in
scopul funcionrii obiectivului.

Mai precis investiia reprezint activitatea de creare a bunurilor de capital ( active fixe prin
transformarea diferitelor categorii de resurse financiare, indiferent c este vorba de inlocuiri,
extinderi sau modernizri ) in echipamente, utilaje. G. Depallens, un autor consacrat in teoria
financiar a intreprinderii, consider c investiiile cuprind nu doar imobilizrile ( activele fixe
tangibile sau netangibile ), ci i toate operaiunile care constau in transformarea unei sume de
bani intr-un element destinat a fi utilizat in permanen de ctre firm in decursul unei perioade
mai mult sau mai puin lungi. In acest sens, in categoria investiiilor se includ:

- imobilizrile ( activele fixe );

- titlurile de participaie;

- stocul indispensabil pentru a permite intreprinderii funcionarea normal;

- volumul creditului comercial ( credite acordate clienilor in mod permanent i stabil);

- investiii intelectuale ( cheltuieli de organizare i de perfecionare a personalului );

- investiii in cheltuieli de cercetare tiinific i dezvoltare tehnologic;

- investiii tehnice ( studii privind realizarea de noi produse, procedee de producie, achiziia de
brvete, licene );

- investiii comerciale: dezvoltarea reelei proprii de comercializare.

Noiunea de investiie a lui Depallens relev analiza structurii financiare a intreprinderii i

corespunde nevoii de capitaluri permanente ale acesteia care poate fi acoperit prin resurse
financiare pe termen lung i mediu, proprii sau imprumutate. Este accepiunea investiiei in sens
larg incluzind intregul patrimoniu al intreprinderii care figureaz in activul bilanului, ceea ce
economitii definesc drept capitalul investit.

Conform uzanelor planului de conturi din Romania putem considera ca investiii orice
transformare de resurse financiare in urmtoarele categorii de active: terenuri, cldiri, construcii
speciale, maini, utilaje i instalaii de lucru, aparate i instalaii de msur, control, reglare,
mijloace de transport, animale de munc, plantaii, unelte, inventar gospodresc, i alte mijloace
fixe. ( necorporale ) cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare dezvoltare, concesiuni,
brevete i alte drepturi i valori similare, alte imobilizri necorporale.
Eficiena economic a investiiilor
Se poate spune c eficiena economic, in general, apare ca o proprietate a aciunii umane de a
produce efecte nete pozitive, ca expresie a raportului efect util/ effort fcut pentru obinerea lui.
E = Efect Efort, E > 0
n mod similar, eficiena economic constituie capacitatea acestora de a produce efecte
economice pozitive sub forma unor utiliti, profituri suplimentare, economii de cheltuieli totale
de exploatare, sau economii de cheltuieli salariale, a unui spor de PIB sau Venit Naional, etc.

2.2.1 Indicatori statici ai investiiilor

Complexitate factorilor de influen, diversitatea i natura efectelor produse prin realizarea
investiiilor fac dificil determinarea cu precizie a eficienei lor economice.
Aceasta a fcut necesar definirea unui sistem de indicatori investiionali. In raport cu necesitatea
de analiz economic sau tehnico-economic, mrimile ce formeaz indicatorii imvestiionali au
fost grupate dup diferite criterii:
Indicatori ai modului de exprimare
indicatori naturali: capacitatea de producie in expresie fizic, suprafaa, gradul i modul de
utilizare a acestuia, durata de realizare i cea de exploatare, consumurile totale i specifice de
materii prime, materiale, combustibil, numr personal.
Indicatori valorici: volumul investiiilor, acumularea sau beneficiul anual sau total, termenul de
recuperare, randamentul economic al investiiei, rata rentabilitii, randamentul muncii.
Indicatori ai nivelului analizei
indicatori microeconomici, se raporteaz la eficiena economic a obiectivelor de investiii fiind
caracteristic etapelor de alegere a variantelor de proiecte ( rata rentabilitii, cost unitar,
coeficientul eficienei economice, termenul de recuperare ).
Indicatori macroeconomici, privesc analiye la nivelul unor ramuri economice, sau a economiei
naionale in ansamblu.
Indicator al rolului n adoptarea deciziilor
indicator cu caracter general: capacitatea de producie, numrul personalului, costul de
producie, beneficiul, productivitatea muncii, consumuri specifice.
Indicatori de baz: volumul investiiilor, durata de executare a lucrrilor de investiii, durata de
funcionare a obiectivului de investiii, termenul de recuperare, coeficientul de eficien
economic a investiiilor.
Indicatori specifici afereni unor ramuri ale economiei naionale: industria extractiv, construcii,
agricultur, silvicultur.
Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor prime, grad de automatizare.
Indicatori ai gradului de sistematizare i reflectare
indicator de baz- reflect prin coninutul lor aspecte eseniale de ansamblu ale
eficienei economice a investiiilor i deci sint aplicabili in analiza efectuat la nivelul oricrei
ramuri a economiei.
Indicatori suplimentari definesc aspecte pariale, analitce i in seama de specificul
activitii completind astfel, elementele de fundamentare a deciziei de investiii.
Indicatori al naturii proceselor i fenomenelor reflectate indicatori economico- financiari-
reflect parametrii cantitativi, calitativi sau valorici ai proceselor economice ( volumul
investiiei, structura activelor fixe ).
Indicatori propriu-zii de eficien economic a investiiilor ofer posibilitatea comparabilitii
directe a efectelor cu eforturile.
Un criteriu de abordare valabil a indicatorilor investiionali este cel care stabilete legtura
acestor mrimi de calcul cu procesul investiional pe de o parte, i cu raportul efort-efect pe de
alt parte.

Funcie de aceste criterii distingem 3 grupe mari de indicatori:

indicatori indireci de eficien;
indicatori de calcul;
indicatori propriu-zii de eficien econmomic a investiiilor.
Indicatori de calcul
Pot fi alei aici acei indicatori care exprim direct sau nemijlocit unul din elementele raportului
de eficien economic. Un proces investiional trebuie evaluat pe componente diferite astfel
nct, fiecare etap s poat fi caracterizat prin influenele specifice ce intervin.
Procesul investiional propriu-zis se desfoar la punerea in funciune a obiectivului, eventual
pan la atingerea parametrilor proiectai.
Efortul i efectele investiiei reale vor putea fi considerate numai cele care caracterizeaz direct
aceast perioad, prin urmare identificm: indicatori ai efortului investiionali:
volumul sau valoarea investiiilor,
durata de realizare a investiiei;
alte elemente: consum de materii prime, materiale, etc.
indicatori ai efortului investiional:
capacitatea de producie;
valoarea activelor fixe realizate:
se adaug efectele nemijlocite care constituie, de fapt, cele mai importante elemente de
caracterizare economic a prioectelor de investiii: producia, profitul anual.

Indicatori ai efortului investiional

1. Volumul investiiilor este principalul indicator ce concretizeaz efortul investiional.
Eficiena economic a variantelor de investiii poate fi exprimat corect numai dac in
calcul se include intregul efort financiar. Volumul investiiilor trebuie s cuprind:
investiia direct ( Id );
investiia colateral ( Icn );
investiia conex ( Ic ).
Efectul economic al imobilizrii fondurilor de investiii in perioada de construcie ( Et )
cuprinde: volumul de active circulante aferent capacitii de producie a obiectivului; alte
elemente in care s se evidenieze: pierderea de venit net in perioada de construcie, volumul
amortizrii activelor fixe dezafectate in vederea investiiilor, volumul pierderilor din ocuparea
terenului cu destinaie productiv.
Investiia direct ( Id ) cuprinde totalitatea cheltuielilor prevzute in devizele pe obiectivele
legate nemijlocit de crearea unor noi active fixe, lrgirea, reconstituirea, reutilarea i
modernizarea celor existente.
In ceea ce privete mrimea investiiilor directe se ridic unele probleme legate de sfera de
cuprindere a lor, in cazul investiiilor integrate sau neintegrate.
Pentru investiia integrat bazat pe principil imbinrii produciei din mai multe ramuri de
activitate prin prelucrare succesiv a materiei prime, investiia pentru dezvoltarea respectivelor
capaciti productive vor fi considerate investiii directe.
Aceleai investiii efectuate in intreprinderile neintegrate constituie investiii conexe, pentru c
privesc capaciti de producie diferite i diferit ca problem.
O alt problem este cea legat de preurile de evaluare. In general, pentru evaluarea lucrrilor de
construcii-montaj se folosete preul de deviz, care reflect pe elemente ( materiale, manoper,
utilaj ) costurile fiecrui articol de deviz din cadrul lucrrii. Mai dificil este evaluarea lucrrilor
cu utilajele, care in anumit situaie au o pondere ridicat in evaluarea investiiilor directe.
Evaluarea s-ar putea face prin analogie. O metod care inltur neajunsurile o constituie
cartograma sau diagrama de preuri. Este o curb ce exprim relaia dintre pre i capacitatea de
lucru a utilajelor.
Intocmirea cartogramelor se bazeaz pe observaii repetate a relaiilor funcionale: pre,
randamentul utilajelor. S-a constatat c de la o capacitate la alta a utilajelor, preurile nu variaz
liniar, ci curbiliniu.
Investiiile colaterale includ valoarea lucrrilor legate funcional de investiia direct. Ele asigur
obiectivul de baz cu utiliti ca: alimentare cu ap, gaz, energie electric i termic. In investiia
colateral se cuprinde atit valoarea lucrrilor pentru asigurarea utilitilor prin instalaii proprii ce
deservesc obiectivul proiectat, cit i volumul racordurilor pin la reelele publice. In cazul in care
lucrrile pentru asigurarea utilitilor servesc mai multe obiective de investiii cu titulaturi
diferite in investiia total, fiecrui agent economic i se va include o cot corespunztoare din
cheltuielile ocazionate.
Investiiile conexe constituie cheltuieli necesare a se efectua in alte ramuri ale economiei
naionale ca urmare a obinerii de fonduri pentru efectuarea unei investiii directe.
In valoarea investiiei totale a unui agent economic se includ doar acele cheltuieli conexe
corespunztoare gradului de deservire a obiectivului respectiv. De regul, asemenea investiii nu
sint necesare.
Un criteriu de abordare valabil a indicatorilor investiionali este cel care stabilete legtura
acestor mrimi de calcul cu procesul investiional pe de o parte, i cu raportul efort-efect pe de
alt parte.
Funcie de aceste criterii distingem 3 grupe mari de indicatori:
1. indicatori indireci de eficien;
2. indicatori de calcul;
3. indicatori propriu-zii de eficien econmomic a investiiilor.
 1. Indicatori de calcul
Pot fi alei aici acei indicatori care exprim direct sau nemijlocit unul din elementele raportului
de eficien economic. Un proces investiional trebuie evaluat pe componente diferite astfel
nct, fiecare etap s poat fi caracterizat prin influenele specifice ce intervin.
Procesul investiional propriu-zis se desfoar la punerea n funciune a obiectivului, eventual
pn la atingerea parametrilor proiectai.
Efortul i efectele investiiei reale vor putea fi considerate numai cele care caracterizeaz direct
aceast perioad, prin urmare identificm:
indicatori ai efortului investiionali:
volumul sau valoarea investiiilor,
durata de realizare a investiiei;
alte elemente: consum de materii prime, materiale, etc.
indicatori ai efortului investiional:
capacitatea de producie;
valoarea activelor fixe realizate:
se adaug efectele nemijlocite care constituie, de fapt, cele mai importante elemente de
caracterizare economic a prioectelor de investiii: producia, profitul anual.

2. Durata de realizare. Constituie un indicator ce nu pare s reflecte efortul investiional propriu-

zis. In mod indirect ins, durata de realizare caracterizeaz efortul de investire, evideniind
extinderea sau comprimarea in timp a acestuia, ealonarea investiiei pe intervale de timp i pe
aceast baz pierderea potenial pe care o determin orice proces investiional prin efortul de
imobilizare a fondurilor. Cu cit este mai mare durata de realizare, cu atit este mai mare pierderea
din imobilizare i invers.
Reducerea duratei de realizare a investiiei are ins i alte efecte chiar mai importante dect cele
legate de reducerea pierderilor din imobilizare: accelereaz procesul de obinere a produciei i
implicit a efectelor nete pozitive sub forma profiturilor; apropie perioada de recuperare mrind in
acest fel viteza rotaiei valorii investiiilor; diminueaz efectele uzurii morale favorizind astfel
introducerea diferitelor forme de progres tehnic in avans fa de media ramurii sau economiei;
atenueaz efectele riscului i incertitudinii, ansa de apariie a unor condiii nefavorabile care ar
putea s determine trecerea obiectului de investiie dup o anumit perioad de timp n domeniul
ineficienei.
Importana duratei de realizare este cu atit mai mare cu cit proiectul de investiii are dimensiuni
mai ample angajnd resurse considerabile. Durata de realizare a investiiei cuprinde intr-un sens
larg timpul necesar pentru infptuirea procesului investiional in ansamblul su, respectiv:
perioada de proiectare;
perioada fluxului informaional;
perioada deschiderii lucrrii de investiie;
perioada executrii lucrrilor de organizare a antierului;
perioada de execuie a lucrrilor de construcii-montaj,
 perioada probelor tehnologice;
perioada de recepie preliminar i pentru punerea in funciune;
perioada realizrii parametrilor tehnico-economici proiectai.
In sens restrins durata de realizare a investiiei se refer indeosebi la perioada dintre momentul
inceperii lucrrilor de organizare pe antier i cel al punerii in funciune.
Indicatorul durata de realizare se exprim in ani defalcat pe trimestre i luni, iar corespunztor se
defalc investiia pe stadii fizice i valorice, ceea ce faciliteaz: calculul imobilizrilor de fonduri
in perioada de construcie ca urmare a influenei factorului timp;
determinarea duratei de recuperare;
organizarea procesului de execuie a lucrrilor de antier;
finanarea, decontarea, recepia i punerea in funciune.

Cheltuieli echivalente ( recalculate )

Investiiile reprezint o cheltuial unic care se avanseaz pe parcursul edificrii obiectivului i
se folosete i recupereaz pentru intreaga perioad de exploatare a acestuia. Practic, cheltuielile
de investiii devin utile, doar in msura in care sint capabile s produc efectele economice
ateptate pozitive. Aceast capacitate nu se poate concretiza decit in msura in care intervin i
alte elemente de efort care s poteneze efortul investiional sau s creeze posibilitatea
funcionrii investiiilor.
Pentru a pune in eviden contribuia tuturor categoriilor de resurse la realizarea efectelor finale
s-au conceput indicatorii in form echivalent. La baza determinrii diferitelor forme ale
cheltuielilor echivalente st ideea c orice categorie de resurs poate fi transformat intr-o alt
categorie printr-un corectiv ce apare cu rol de echivalare a naturii resursei.
Rolul echivalentului este indeplinit de regul de ctre termenul normat de recuperare sau de
coeficientul normat al eficienei economice.
a) cheltuielile echivalente totale- acest indicator msoar efortul total de investiie i de
producie pe intreaga durat de exploatare ( D ) sau de recuperare normat ( tn ).
Resursele consumate care devin cheltuieli curente de exploatare trebuie transformate n
cheltuieli unice pentru a putea fi insumate cu investiiile. i in total ne dau resursele
alocate pentru realizarea unui obiectiv.
Cechiv = It + Ka D
Cechiv = It + Ka tn = It + Ka / En
Unde: En = coeficient normat de eficien.
cheltuieli echivalente anuale investiia trebuie transformat in cheltuieli curente.
Cechiv = It / tn + Ka = It En + Ka
Indicatorul poate fi determinat i prin raportarea cheltuielilor echivalente totale la timpul normat
de recuperare sau la durata de exploatare a obiectivului. Dac intre investiie i obiectivele
curente exist o egalitate, rezult c amortizarea calculat pe intreaga durat de exploatare a
obiectivului acoper integral valoarea investiiilor.
A = D It/ D = It
Amortizarea fiind inclus in costul anual de producie, insumarea fcut anterior pentru
calcularea cheltuielilor echivalente pare fr sens pentru c are loc o dubl insumare a
cheltuielilor investiiei. Este necesar prudena in luarea n considerare a acestui indicator n
forma n care s-a expus echivalarea. Pare justificat luarea in calcul a cheltuielilor de producie
fr amortizare. In situaia in care intre investiie i mijloacele fixe realizate nu exist egalitate
este normal ca n indicatorul cheltuieli echivalente s apar diferene:
It Mf = It ca efort suplimentar de investiii.
In aceste condiii indicatorul devine:
Cechiv = It + Ka sau Cechiv = Mf + Ka ,
( lum in considerare doar cheltuielile fr amortizare )
Dac recuperarea se face total din profit, atunci cheltuielile echivalente totale se exprim prin
relaia:
Cechiv = It + P D

Capacitatea de producie ( Cp )

Este indicatorul de efort direct al investiiilor exprimind potenialul maxim de producie al unui
obiectiv in uniti fizice sau valorice. Capacitatea de producie trebuie s se refere in toate
variantele care se compar la aceeai perioad de timp. Este un indicator de volum i nu unul de
eficien economic pentru c msoar doar o component a raportului. Totui, utilizarea
capacitii de producie in calculele de eficien a investiiilor este indispensabil pentru c
contureaz intr-o prim form rezultatul procesului investiional. Ca mrime de efect
investiional , capacitatea de producie trebuie corelat cu o alt mrime avind caracteristici
apropiate. Intr-o aproximare destul de larg, volumul fondurilor de investiii precizeaz
dimensiunea capacitii de producie sau a sporului acestuia pentru un obiectiv dat. Aceast
legtur este mai puin semnificativ, urmtoarele aspecte putind fi considerate de mai mare
importan:
la un volum dat de investiii s se asigure un spor maxim de capacitate productiv ; capacitatea
sau sporul de capacitate rezultat dintr-o investiie s asigure realizarea de produse cu costuri
mici sau cu venituri maxime.
In ceea ce privete primul aspect accepiunea capacitate de producie este una mai general ca
efect al realizrii unor investiii i care se apropie de conceptul de dimensiune a obiectivului.
La cel de-al doilea aspect problema este i mai dificil pentru c intre volumul alocat de investiii
mrimea capacitii de producie, investiia specific, costurile viitoare i profitul se manifest
interdependen greu de explicat. In normal, se consider c o cretere a capacitii de producie
nu poate fi obinut decit printr-o cretere corespunztoare a volumului investiiilor. Raportul
dintre volumul investiiilor i alte elemente ale cheltuielilor de investiii, i capacitateade
producie pe de alt parte, determin o anumit form a expresiei ce desemneaz legtura dintre
investiia specific i costurile unitare ( simple sau echivalente ) i respectiv, profitul pe de o
parte, i capacitatea de producie pe de alt parte.
Un raport cu asemenea interdependene poate fi determinat ca o capacitate optim care asigur
minimizarea costului unitar echivalent sau maximizarea profitului anual.
Capacitatea de producie are ins i o alt valoare practic: neacoperirea unui grad limit de
utilizare a acestuia va determina automat trecerea n poziie nefavorabil a tuturor indicatorilor
de eficien economic a investiiilor.
Luind in considerare de exemplu doar investiia specific se poate constata uor c o folosire a
capacitii de producie la jumtate din potenial va determina dublarea acesteia. Sunt frecvente
situaiile cind dup punerea in funciune a unui obiectiv capacitatea de producie nu este utilizat
la parametrii proiectai, ceea ce determin o cretere substanial a investiiei specifice,
diminuind coeficientul de eficien economic i mrirea duratei de recuperare.

2.2.2. Indicatorii statici propriu-zii de eficien a investiiei

Acetia sint urmtorii:
investiia specific;
termenul ( durata ) de recuperare;
coeficientul de eficien economic,
randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiiei );
beneficiul unitar echivalent;
viteza de recuperare a investiiei;

Investiia specific exprim volumul investiiilor care revine pe unitatea de capacitate de

producie sau unitate de produs.
Volumul produciei anuale poate fi exprimat in uniti naturale, natural convenionale sau
valorice. De aici i calculul indicatorilor difer in funcie de natura produciei i a procesului
investiional. Astfel, pentru obiectivele de investiii noi expresia investiiei specifice este cea de
mai sus.
In cazul investiiei de modernizare, extindere sau reutilizare a obiectivelor existente investiia
specific se exprim astfel:

unde Q1, Cp1 = producia, capacitatea de producie dup modernizarea realizat;

Q0, Cp0 = producia, capacitatea de producie inainte de lucrrile de modernizare.
In cazul obiectivelor cu producie foarte diversificat, in locul capacitii de producie exprimat
in uniti fizice se ia in considerare expresia valoric a acesteia
( Q ). In ceea ce privete modul de stabilire a indicatorilor investiiei specifice se impun citeva
precizri: elementele luate n calcul trebuie corect determinate astfel: volumul de producie
datorat unei investiii este in funcie de 2 factori principali: producia in uniti de timp; gradul de
utilizare in timp a capacitii de producie

Investiia specific este intr-un raport de invers proporionalitate cu aceti 2 factori. Ca urmare,
investiia specific calculat pe baza capacitii de producie este mai semnificativ decit cea
determinat in funcie de volumul produciei planificate sau realizate. Intre indicatorul calculat in
funcie de capacitatea de producie i cel calculate in funcie de volumul produciei exist o
dependen funcional mijlocit de coeficientul folosirii capacitii productive.
Is / cp Is
/ q Kf ,
unde Kf = coeficientul ( gradul ) de utilizare a capacitii de producie.
Apoi, in volumul investiiilor se includ investiiile directe i colaterale dac aprecierea
variantelor se face la nivel microeconomic i se includ i investiiile conexe dac aprecierea
variantelor se face la nivel mmacroeconomic.
n literatura de specialitare se exprim opinia potrivit creia in calculul investiiei specifice nu
trebuie luat volumul investiiei ci doar sporul de active fixe pe unitatea de cretere a producie in
perioada respectiv. Se argumenteaz in susinerea acestei idei c intr-o anumit msur
cheltuielile de investiii sint destinate inlocuirii mijloacelor fixe uzate i scoase din funciune.
Apoi sporul de producie nu poate fi pus pe seama volumului suplimentar de investiii pentru c
la creterea produciei contribuie i ali factori iar efectele investiiilor apar doar dup o anumit
perioad in timp. Pentru a avea o anumit semnificaie economic, investiia specific trebuie
analizat in dinamic i in dependen cu progresul tehnic. In acest sens, poate fi calculat ca
raport intre creterea volumului de mijloace fixe i creterea volumului produciei globale sau
Venit net. S-ar putea obiecta de asemenea c forma obinuit de calcul a indicatorului nu ine
seama de durata normat a obiectivelor. Este posibil ca o variant de investiie s prezinte i
investiie specific mai mic decit o alta i s fie considerat oportun, in schimb dac se ia in
calcul i durata normat de funcionare a obiectivului, varianta s nu fie oportun.

Durata de recuperare ( termenul de recuperare )

Acesta constituie unul din indicatorii cei mai concludeni i sintetici in aprecierea economic a
investiiilor. In principiu, durata de recuperare se calculeaz ca un raport intre investiia total i
Venitul net anual sau sporul de venit net anual dac este vorba de modernizri i reutilri. In
scopul aprecierii a diferite proiecte prin prisma acestui indicator se pune condiia ca durata de
recuperare a prioectului sau variantei pentru care s-a optat s fie cel mult egal sau mai mic cu
termenul de recuperare normat, ori cu alt termen luat ca referin. Durata de recuperare
stabilindu-se ca raport intre volumul investiiilor i volumul acumulrilor presupune existena
unei corelaii de ordin cantitativ intre cele dou mrimi. Aceast corelaie, rspunde potrivit
opiniei unor economiti, criteriului investiiei minime i, potrivit opiniei altora, criteriului
costului minim. n realitate, nu se poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea unei
variante de investiii. Problema care se pune este de a optimiza cele dou criterii menionate
pentru c, atit economiile de fonduri investiionale, cit i economiile realizate in planul de
producie exprim o maximizare a venitului net ( acumulare ).
n literatura de specialitate indicatorul analizat comport frecvente discuii cu privire la variatele
aspecte prin prisma crora poate fi abordat. O prim problema este cea legat de baza teoretic a
indicatorului durata de recuperare i prin aceasta se clarific dou aspecte eseniale:
sursa de recuperare a investiiei;
 necesitatea obiectiv a recuperrii investiiei.
Majoritatea specialitilor apreciaz c investiia trebuie recuperat din Venitul net pentru c
acesta constituie sursa primordial a creterii economice, caracterul de necesitate obiectiv de
recuperare a investiiei reiese din relaia de condiionare intre investiii i acumulare.
Recuperarea integral a capitalurilor investite constituie o necesitate pentru finanarea in
continuare a intreprinderii, pentru cretere economic in general. Rolul primordial in creterea
capitalurilor pentru investiii il are creterea profitului sau a rezultatului financiar brut, care la
rindul ei presupune o lrgire a sferei economiei reale, a produciei in special, ori aceasta nu se
realizeaz fr noi obiective de investiii.
Au fost sugerate mai multe baze de calcul pentru durata de recuperare:
venitul net i amortizarea;
venitul naional i economia la cheltuielile de producie.
Totui, rezult evident c venitul net sau profitul este singura baz de calcul fezabil pentru c
economia de chletuial se traduce intr-o cretere a profitului.
Amortizarea se include in costul anual de producie, iar ca surs de finanare este destinat
investiiei de inlocuire.
Venitul Naional este total eronat ca baz de calcul pentru c include o pondere insemnat de
cheltuieli salariale care nu folosesc nicidecum la constituirea fondurilor de investiii.
Durata de recuperare a investiiilor prin coninutul lor economic reflect: recuperarea investiiei
totale; influena imobilizrii fondurilor de la momentul inceperii execuiei pin la punerea in
funciune a obiectivului, influena negativ a nerealizrii in perioada prevzut pentru asimilare a
parametrilor tehnico-economici proiectai, precum i influena pozitiv a intrrii pariale in
funciune a unor componente ale obiectivului ianiante de termenul prevzut.
Determinarea duratei de recuperare se face astfel:
in cazul investiiilor destinate obiectivelor noi:

Relaia duratei de recuperare a investiiei totale in multe cazuri poate avea in vedere multe
perioade distincte:
perioada de atingere a parametrilor proiectai:
perioada de exploatare.
n cazul n care parametrii tehnico-economici proiectai nu sint realizai integral la momentul
punerii in funciune a obiectivului i este necesar o perioad de asimilare, durata de recuperare a
investiiilor se prelungete. Intr-o asemenea situaie, durata de recuperare pentru obiectivele noi
de investiii se calculeaz astfel
In principiu, indicatorul durata de recuperare a investiiei suplimentare prezint un neajuns
important: d indicii doar asupra creterii raportului efortului/ efecte impuse de toate celelalte
variante de referin, lsind in afar varianta aprecierii a insi variantei de referin.
Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durat de recuperare
a) in situaia in care volumul i strucura produciei in toate variantele sint egale
se folosesc relaiile de calcul prezentate mai sus.
n primul caz la determinarea raportului toate variantele sint in situaie egal fiecare putind servi
ca termen de comparaie pentru cellalt.
n cel de-al doilea caz, se compar variantele 2 cite 2, cel puin una din variante avind funcie de
variant de referin.
Aceast formul presupune condiia ca In > In-1, adic varianta cu cel mai sczut volum de
investiii luat ca referenial.
Relaia duratei de recuperare verific dac raportul dintre efortul suplimentar de investiii i
efectele financiare suplimentare ale altei variante ar justifica alegerea ei avind in vedere faptul c
este mai avantajos sub aspectul rezultatelor financiare decit variantele cu investiii mai mici.
Prima relaie de calcul stabilete raportul dintre efortul financiar i rezultatele financiare pentru
fiecare variant de investiii. In condiiile in care avem acelai volum de producie trebuie
preferat varianta care are acest effort minim. Sint situaii in care dei raportul este minim,
varianta nu este cea mai eficient.
Coeficientul de eficien a investiiilor nu este acelai lucru ca i gradul de rentabilitate a
activitii productive.Este firesc ca opiunea pentru o variant sau alta s nu poat avea loc numai
pe baza duratei de recuperare absolut. S-ar putea conchide c variant de investiii mai mari se
justific economic dac durata de recuperare suplimentar se incadreaz in durata normat.

FORMULA

In cele mai multe situaii volumul i structura produciei difer de la o variant la alta.
Pentru a se face analiza distinct a raportului dintre efortul i efectul investiiei este necesar
eliminarea influenelor volumului diferit al produciei. In primul rind trebuie s se aib in vedere
faptul c in relaia de stabilire a duratei de recuperare se cuprinde i volumul produciei pentru c
profitul este produsul dintre cantitatea de producie obinut i profitul unitar. Dac s-ar opera cu
mrimi unitarepentru eliminarea influenelor volumului produciei ar trebui utilizat investiia
specific, astfel s-ar ajunge la raportul global de calcul a duratei de recuperare a investiiei.

4. Coeficientul de eficien economic a investiiilor

In privina acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare i a posibilitii de
exprimare in analiza variantelor de investiii. Se prezint sub 3 forme:
1 coeficient de eficien absolut;
2. coeficient de eficien relativ;
3. coeficient de eficien normativ.
Coeficientul de eficien absolut se stabilete ca un raport intre beneficii i volumul
investiiei pentru un anumit proiect. In scopul analizei pot fi utilizate dou procedee:
compararea direct a coeficienilor luindu-se n considerare varianta care are coeficientul de
eficien economic maxim; compararea coeficientului de eficien economic a fiecrei
variante cu un coefficient normativ care exprim beneficiul minim care trebuie obinut de ctre
un anumit proiect.
In aceast perspectiv sint admise toate variantele care au coeficientul de eficien economic
mai mare sau egal decit coeficientul de eficien normativ. Numai pe baza coeficientului de
eficien absolut a proiectelor nu poate fi fundamentat riguros decizia privind cea mai bun
variant de investiii. Apare necesitatea examinrii comparative a eficacitii investiiei
suplimentare care se face cu ajutorul coeficientului de eficien relativ a investiiilor.
Acest coeficient de eficien relativ nu are o semnificaie proprie, ci doar una complementar,
aceea de caracterizare direct a eficienei sporului de investiii solicitat pentru realizarea unei
variante de investiii.
Utilizarea indicatorului coeficient de eficien relativ necesit o anumit succesiune a
calculului: ordonarea variantelor in succesiune crescind a investiiilor indiferent de volumul
beneficiului corespunztor fiecrei variante; in acest mod se poate constata dac exist variante
mai bune de proiect, adic cu beneficii mari la investiii mici fr a mai calcula coeficientul de
eficien relativ; calcularea coeficientului de eficien relativ prin compararea variantelor de
proiect 2 cite 2.; cele care au coeficientul de eficien relativ mai mare sau egal cu coeficientul
de eficien normativ sint eliminate din analiz; pentru variantele rmase in studiu se
recalculeaz coeficientul de eficien relativ i se compar din nou cu coeficientul de eficien
normativ, apoi sint selectate doar acele variante care au o cretere a beneficiului cel puin egal
cu coeficientul de eficien normativ.

5. Viteza de recuperare a investiiilor

In literatura de specialitate anumii autori au propus utilizarea indicatorului vitez de recuperare
a investiiilor. Argumentul este acela c indiferent de forma exprimrii sale durata de recuperare
nu reflect nivelul de eficien economic pe toat durata de funcionare a obiectivului.
Folosind indicatorul specificat este posibil cunoaterea efectelor investiiilor pe toat durata sa
de via.

FORMULA
unde: VR = vitez de recuperare;
DNF = durat normat de funcionare;
DR = durat de recuperare;
I = investiia,
Am = amortisment ( amortizare anual ).
Aceast relaie arat de cite ori se poate recupera o investiie pe parcursul duratei sale de via.

6. Randamentul economic al investiiilor

Acest indicator are un caracter mai complex deoarece se refer la procesul investiional in
ansamblu incepind cu efectuarea primelor cheltuieli de proiectare i pin la scoaterea din
funciune a obiectivului ca urmare a uzurii sale fizice. Poate fi exprimat prin urmtoare
reprezentare grafic:
Fig. 1
Q = volumul produciei;
C = costurile de exploatare;
I = investiia.
Curba I ( a investiiei ) este cresctoare deoarece cheltuiala de investiii crete pe msura
apropierii lucrrilor de momentul punerii in funciune. In principiu, in prima parte a dratei de
funcionare , obiectivul realizeaz o producie sub parametrii proiectai, apoi urmeaz o perioad
lung cu o producie relativ constant, dup care descrete.
Punctul P reprezint perioada de atingere a parametrilor proiectai, T este durata de recuperare
( optim ) a investiiei, DF reprezint durata fizic de funcionare, D este durata eficient
( economic ) de funcionare a obiectivului situat la intersecia curbei produciei cu cea a
cheltuielilor. In mod normal, obiectivul ar trebui scos din funciune la momentul D. Randamentul
este n acest caz un raport ntre valoarea beneficiilor obinute dup expirarea duratei de
recuperare i valoarea investiiilor.

tiind c S2 + S3 este valoarea global a beneficiului, rezult c:

FORMULA

Randamentul economic al investiiilor se poate exprima funcie de beneficiile nete sau totale.
Semnificaia economic a randamentului investiiilor este aceea c el Exprim volumul
beneficiilor totale obinute pe durata de via a unui obiectiv dup recuperarea fondurilor
cheltuite.
In ipoteza in care beneficiile sint constante pe toat durata de via, durata economic se intinde
pin la expirarea duratei fizice a obiectivului.
Atunci cind volumul produciei i costul acesteia sint constante, randamentul economic depinde
numai de raportul dintre durata eficient ( egal cu durata total de funcionare ) i termenul de
recuperare a investiiei.
Randamentul economic al investiiei este cu atit mai mare cu cit durata de recuperare este mai
lung i termenul de recuperare este mai scurt. Randamentul economic poate fi compact de la o
durata la alta indiferent de activitatea unui obiectiv de investiii pentru c acesta nu constituie un
indicator de volum.

2.3.Procedura de selecie a proiectelor de investiii

Decizia de investiie ntr-o firm presupune parcurgerea anumitor etape logice, prezentate
cronologic. Procedura de selecie este o problem specific fiecrei organizaii. De maxim
importan este analiza impactului firm - mediu economic.
FORMULA

Dei necuantificabil, aceast analiz este utilizat pentru stabilirea strategiei de dezvoltare a
firmei i conine trei momente importante:
determinarea obiectivelor firmei;
analiza diagnostic a firmei care urmrete s determine punctele forte i slabe ale
firmei;
 evaluarea mediului economic n care firma i desfoar activitatea.
Analiza i diagnosticarea mediului sunt componente deosebit de importante ale procesului
strategic managerial care asigur succesul firmei pe piaa concurenial, de obicei introduse n
studiile de fezabilitate.
Este cunoscut faptul c toate unitile identific punctele forte i slbiciunile lor i posibilitile i
ameninrile mediului concurenial. Dar ceea ce este pierdut adesea din vedere este faptul c o
combinare ntre aceti factori poate duce la obinerea i alegerea anumitor strategii. Astzi
proiectanii de strategii utilizeaz un numr de matrice care arat relaiile dintre variabilele
critice (de exemplu, matricea TOWS).
Analiza rezultatelor
Implementarea i controlul proiectului
Diagnosticarea problemelor
1. Identificarea oportunitilor de investiii
Obiective interne
Obinerea informaiilor despre proiect
2. Culegerea informaiilor relevante
Identificarea alternativelor de proiect
3. Considerarea cilor alternative pentru atingerea obiectivelor
Luarea deciziei
6. Evaluarea financiar a proiectului
7. Considerarea aspectelor non- financiare i necuantificabile
8. Luarea deciziei
Analiza financiar a proiectului
4. Lucrul la proiecte specifice fr detalii
5. Identificarea cheltuielilor financiare i a veniturilor
Obiective externe
Principalele stadii n alegerea proiectelor de investiii sunt urmtoarele:
I. generarea propunerilor de investiii (etapele 1-3);
II. selecia proiectelor de investiii (etapele 4-8);
III. implementarea, controlul i analiza rezultatelor (etapele 9-10).

I. Generarea propunerilor de investiii este, de obicei, o problem descentralizat care permite s

fie elaborate propuneri de investiii la toate nivelurile ntreprinderii. n general, nivelurile
inferioare propun investiii de nlocuire, de modernizare sau de expansiune, iar nivelurilor
superioare le revine responsabilitatea de a propune proiecte de dezvoltare strategic. n acest
stadiu, fiecare proiect trebuie s fie nsoit de un studiu comercial, tehnic i financiar, care s
justifice oportunitatea investiiei.

II. Selecia proiectelor de investiii se efectueaz pe criterii financiare, dar innd cont de
prioritile directe de politic investiional. Ea se refer la alegerea investiiilor rentabile n
funcie de resursele ce pot fi alocate pentru acestea. Teoria financiar indic faptul c n luarea
deciziei de investiie pot fi ntlnite anumite criterii care duc la folosirea unor metode sau a
altora, cum ar fi: maximizarea profitului firmei, minimizarea termenului de recuperare, reducerea
riscului asociat proiectului de investiii sau ordonarea optimal a proiectelor mutual exclusive. n
general, este acceptat c abordarea dinamic este o tehnic mult mai bun dect abordarea static
in ceea ce privete considerarea acestor criterii. n prezent, cele mai utilizate metode sunt cele
care impun o analiz bazat pe influena factorului timp asupra valorii profitabilitii. ntre
acestea, tehnica venitului net total actualizat (VNA) are cea mai bun fundamentare teoretic.
ns unii manageri prefer rata intern de rentabilitate (RIR).
n marile ntreprinderi i puterea de decizie poate fi descentralizat. De exemplu, un ef de
departament dispune de un buget care s fie folosit pentru finanarea unor
investiii de mic amploare (nlocuiri etc.). Din contra, marile proiecte fac obiectul unor lungi
dezbateri n cadrul conducerii firmei, innd cont de diversele obiective ale ntreprinderii
(strategia de dezvoltare, prestigiu etc.).
De asemenea, managerii i iniiatorii de proiecte sunt implicai n activitatea de luare a deciziilor
din punctul de vedere al modului n care sunt cheltuite fondurile.
De exemplu, eful unui serviciu funcional identific posibiliti profitabile de investiii,
managerul general investigheaz aceast problem i impreun gsesc un mod de abordare al
afacerii.
Cunoaterea factorilor care influeneaz profitabilitatea ajut managerii n canalizarea resurselor
firmei spre cele mai profitabile investiii. n multe firme s-a renunat la ideea c directorul
economic d un verdict despre viabilitatea proiectelor de investiii propuse, dar acest lucru nu
nseamn c nu sunt folosite tehnicile de evaluare i c nu se au n vedere aspectele de
marketing, producie i resurse umane ale tuturor proiectelor.
Rezultatul acestui stadiu const in elaborarea unui plan de investiii i de finanare. Acest
document prezint sinteza investiiilor selecionate i finanarea acestora.

III. Toate procedurile de planificare sunt asociate cu o procedur de control asupra realizrilor.
Controlul permite o bun execuie a planului i eventuale aciuni corective. De exemplu,
compararea previziune realizare permite ameliorarea tehnicilor de previziune utilizate i de
asemenea, a tehnicilor de alegere a proiectelor de investiie.
Decizia de investiie este o decizie de politic general a ntreprinderii. Ea necesit n
ntreprinderi un sistem de organizare care permite o bun circulaie a informaiei i asigur
coerena deciziilor.
Decizia de investiie angajeaz firma pe perioade lungi i cere realizarea unei politici de finanare
n vederea obinerii fondurilor necesare. Se are n vedere alocarea capitalurilor disponibile sau a
celor colectate. Aceast prevedere este cunoscut n literatura de specialitate anglo-saxon sub
denumirea de capital budgeting.Decizia rezult din confruntarea nevoi/resurse. Aceast
confruntare poate fi analizat n dou maniere diferite (figura nr. 8) dup cum vom considera
totalul resurselor ca un dat sau ca un rezultat a alegerii efectuate.
Strategia ntreprinderii i obiectivele generale
- Inventarierea surselor de finanare disponibile
- Gruparea proiectelor de investiii
- Determinarea structurii capitalului
- Evaluarea individual a proiectelor de investiii
- Gruparea proiectelor de investiii

Evaluarea individual a proiectelor de investiii

- Selecia proiectelor de investiii
- Selecia proiectelor de investiii i a programelor de finanare
- Inventarierea surselor de finanare
- Determinarea structurii capitalului
n realitate, procedurile sunt de obicei iterative i fac apel la ambele moduri de abordare:
Procedura numit capital rationing const n a determina totalul resurselor care pot fi folosite
pentru investiii.
Acest total rezult din alegerea prealabil a unei politici de finanare.
Cunoaterea aproximativ a previziunii de autofinanare i a ratei ndatorrii firmei permite
fixarea unei sume globale de fonduri care pot fi disponibile. Problema const n alocarea acestor
resurse ntr-o manier eficient.
A doua procedur const n clasificarea tuturor posibilitilor de a investi n coresponden cu
obiectivele firmei i care corespund criteriilor care sunt fixate. Vom obine astfel totalul
resurselor n vederea realizrii politicii industriale i comerciale a firmei. Se impune examinarea
condiiilor finanrii i posibilitatea de realizare a proiectelor considerate oportune.
Unele firme condiioneaz realizarea fiecrui proiect de investiii de existena unei singure surse
de fonduri, dar, n general, la realizarea diferitelor proiecte de investiii pot s contribuie diferite
surse. De aceea, se impune o analiz atent a surselor de finanare.

Evaluarea i analiza proiectelor de investiii

Firmele, n general, au resurse limitate i nu dispun de fonduri pentru a investi n toate proiectele
posibile (sau recunoscute sau imaginate ca posibile). Dac un set de proiecte de investiii este
identificat i evaluat ca fiind promitor, atunci este necesar s respingem alte cteva proiecte de
investiii sau seturi de proiecte de investiii de la finanare. Acest proces de evaluare servete la
concretizarea strategiei ntreprinderii i exist o mare varietate de metode care asist managerii
n activitatea de planificare i evaluare a proiectelor de investiii

Metode contabile
Rata de rentabilitate medie;
Termenul de recuperare.

Metode financiare
 Venitul net actualizat;
Indicele de profitabilitate;
Rata intern de rentabilitate;
Termenul de recuperare actualizat
Metode multicriteriale
Dei, considerentele economice pot fi determinante n decizia de investiie, totui opiniile
individuale i preferinele decidenilor pot deveni factori care afecteaz selecia.

REZUMAT
Eficiena este atributul oricrei aciuni umane de a produce efectul util dorit, fiind un raport
obiectiv ntre efectele i eforturile depuse n vederea obinerii lor.
O ntreprindere este eficient atunci cnd obine rezultate/efecte maxime cu chletuieli/eforturi
minime. n acest sens, pentru determinarea eficienei unei activiti se utilizeaz mai multe
categorii de indicatori astfel: indicatori de tip efort/effort, cum ar fi costul unui loc de munc,
gradul de nzestrare tehnic a muncii; indicatori de tip efect/effort, cum ar fi profit la un leu
investit, producia la un milion lei mijloace fixe; indicatori de tip efort/efect, cum ar fi investiia
specific, cheltuieli la 1000 lei producie i indicatori de tip efect/efect, din care amintim profit la
1000 lei ncasri, curs de revenire etc.
Din cele prezentate pe parcursul acestui capitol reiese c eficiena economic a investiiilor
reprezint problema fundamental a investitorului, iar un proiect va fi eficient dac indicatorii de
eficien calculai n acest sens rspund cerinelor decidenilor. Aadar, n capitolul urmtor, vom
analiza indicatorii statici de evaluare ai eficienei economice a investiiilor.
2.3 Actualizarea n calculele de investiii
In calculele de eficien economic, se compar de regul, mrimea profiturilor ce se sconteaz a
fi obinute cu fondurile de investiii necesare.
Pin acum, nu s-a inut seama c fondurile de investiii se ccheltuie intr-o perioad iar fluxurile
de venituri se obin in alt perioad. Mai mult, in mod normal, fondurile pentru investiii se
cheltuie ntr-o perioad scurt ( 2-3 ani pentru proiectele de mare anvergur ), in timp ce
fluxurile de venituri se obin intr-o perioad relativ lung ( 15 20 ani la echipamente, 60 80
ani la cldiri, perioad nelimitat pentru terenuri sau 99 de ani pentru concesiuni ).
Rezult de aici c nu este logic s se compare eforturile fcute in prezent cu efecte ce vor fi
obinute in viitor fr nici un corectiv. In timp, modificrile de preuri i deprecierea monetar
acioneaz asupra investiiilor ca i cheltuiala iniial ( renunarea la o utilitate care se poate
procura in prezent in schimbul unei utiliti de consum viitoare sporite ), cit i ca rezultate
( incasri sau beneficii ) din care s se recupereze cheltuiala iniial i s se obin un venit net
sau goodwill.

FIGURA

2.4 Momentele actualizrii n calculele de investiii

n general, opiniile exprimate n literatura de specialitate romneasc converg ctre faptul c
actualizarea se efectueaz in urmtoarele momente:
a. luarea deciziei;
b. inceperea construciei obiectivului;
c. punerea in funciune a obiectivului;
d. scoaterea din funciune a obiectivului.
Schematic, tehnica de actualizare n diferite etape investiionale poate fi reprezentat astfel:
Numerele de pe sgeile indicatoare arat cii ani trebuie intoarse in timp
efectele cit i eforturile pentru a le face comparabile in momentul lurii deciziei.
a) actualizarea la momentul lurii deciziei poate fi efectuat dup formulele:
- pentru cheltuielile de capital ( sau de investiie )
FORMULA

, unde m = momentul lurii deciziei;

Momentul punerii n funciune
Momentul nceperii constr.
Momentul lurii deciziei
unde: t = durata de construcie a obiectivului;
Ih = investiia anual;
a = rata ( coeficient ) de actualizare;
h = numrul de ani.
Pin la punerea in funciune, m reprezint timpul care se scurge de la luarea deciziei de
proiectare pin la inceperea construciei obiectivului.
- pentru beneficiu sau profit, se folosete urmtoarea
formul:

unde:
s = suma anilor care au trecut intre momentul lurii decizieii cel al inceperii funcionrii
obiectivului;
n = durata de funcionare a obiectivului.
b) actualizarea la momentul inceperii construciei obiectivului ( cuprinde i faza de
proiectare )
Are o importan deosebit pentru calculul anumitor indicatori, ca de exemplu costuri unitare
actualizate. Actualizarea la acest moment presupune atit scderea investiiilor, cit i a
beneficiilor, diminuarea respectiv fiind invers proporional cu nivelul coeficientului de
actualizare ales i cu durata de timp consumat pin la cheltuirea integral a fondurilor sau
obinerii efectelor.
Generalizind, la momentul inceperii construciei obiectivului, formulele de actualizare a
investiiei i a beneficiului devin:
FORMULA,

unde h = anul efecturii investiiei;

d = durata de construcie,
n = durata de funcionare a obiectivului.

Rezumat
Teoria economic trateaz problema investiiilor ca o alocare de resurse intre prezent i viitor,
sau mai bine spus intre producia de bunuri de consum i producia bunurilor de capital.
Indicatori ai modului de exprimare, indicatori naturali: capacitatea de producie in expresie
fizic, suprafaa, gradul i modul de utilizare a acestuia, durata de realizare i cea de exploatare,
consumurile totale i specifice de materii prime, materiale, combustibil, numr personal.
Indicatori de baz: volumul investiiilor, durata de executare a lucrrilor de investiii, durata de
funcionare a obiectivului de investiii, termenul de recuperare, coeficientul de eficien
economic a investiiilor.
Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor prime, grad de automatizare.
Indicatori ai gradului de sistematizare i reflectare.
Efectul economic al imobilizrii fondurilor de investiii in perioada de construcie ( Et )
cuprinde: volumul de active circulante aferent capacitii de producie a obiectivului; alte
elemente in care s se evidenieze: pierderea de venit net in perioada de construcie, volumul
amortizrii activelor fixe dezafectate in vederea investiiilor, volumul pierderilor din ocuparea
terenului cu destinaie productiv.
In ceea ce privete mrimea investiiilor directe se ridic unele probleme legate de sfera de
cuprindere a lor, in cazul investiiilor integrate sau neintegrate.
O alt problem este cea legat de preurile de evaluare. De regul, asemenea investiii nu snt
necesare.
1. Volumul investitiei concretizeaza efortul investitional, si este principalul indicator.
2. Durata de realizare. Cuprinde: perioada de proiectare; perioada deschiderii lucrrii de
investiie; perioada de execuie a lucrrilor de construcii-montaj, perioada de recepie
preliminar i pentru punerea in funciune;
In sens restrins durata de realizare a investiiei se refer indeosebi la perioada dintre momentul
inceperii lucrrilor de organizare pe antier i cel al punerii in funciune. calculul imobilizrilor
de fonduri in perioada de construcie ca urmare a influenei factorului timp;
3. Capacitatea de producie ( Cp ). Este indicatorul de efort direct al
investiiilor exprimind potenialul maxim de producie al unui obiectiv in uniti fizice sau
valorice. Capacitatea de producie trebuie s se refere in toate variantele care se compar la
aceeai perioad de timp. la un volum dat de investiii s se asigure un spor maxim de capacitate
productiv ;
In ceea ce privete primul aspect accepiunea capacitate de producie este una mai general ca
efect al realizrii unor investiii i care se apropie de conceptul de dimensiune a obiectivului.
La cel de-al doilea aspect problema este i mai dificil pentru c intre volumul alocat de investiii
mrimea capacitii de producie, investiia specific, costurile viitoare i profitul se manifest
interdependen greu de explicat. termenul ( durata ) de recuperare; coeficientul de eficien
economic, randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiiei ); viteza de recuperare a
investiiei;
1. Investiia specific exprim volumul investiiilor care revine pe unitatea de capacitate de
producie sau unitate de produs.
In literatura de specialitare se exprim opinia potrivit creia in calculul investiiei specifice nu
trebuie luat volumul investiiei ci doar sporul de active fixe pe unitatea de cretere a producie in
perioada respectiv.
2. Durata de recuperare ( termenul de recuperare )
In principiu, durata de recuperare se calculeaz ca un raport intre investiia total i Venitul net
anual sau sporul de venit net anual dac este vorba de modernizri i reutilri. In realitate, nu se
poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea unei variante de investiii. sursa de
recuperare a investiiei;
Au fost sugerate mai multe baze de calcul pentru durata de recuperare: venitul naional i
economia la cheltuielile de producie.
Amortizarea se include in costul anual de producie, iar ca surs de finanare este destinat
investiiei de inlocuire.
n cazul n care parametrii tehnico-economici proiectai nu sint realizai integral la momentul
punerii in funciune a obiectivului i este necesar o perioad de asimilare, durata de recuperare a
investiiilor se prelungete.
3. Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durat de
recuperare
In primul rind trebuie s se aib in vedere faptul c in relaia de stabilire a duratei de recuperare
se cuprinde i volumul produciei pentru c profitul este produsul dintre cantitatea de producie
obinut i profitul unitar.
4. Coeficientul de eficien economic a investiiilor
In privina acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare i a posibilitii de
exprimare in analiza variantelor de investiii. coeficient de eficien absolut; coefficient de
eficien relativ; coeficient de eficien normativ.
5. Viteza de recuperare a investiiilor
In literatura de specialitate anumii autori au propus utilizarea indicatorului vitez de recuperare
a investiiilor. Argumentul este acela c indiferent de forma exprimrii sale durata de recuperare
nu reflect nivelul de eficien economic pe toat durata de funcionare a obiectivului.
Randamentul economic poate fi compact de la o durata la alta indiferent de activitatea unui
obiectiv de investiii pentru c acesta nu constituie un indicator de volum.
Actualizarea n calculele de investiii
In calculele de eficien economic, se compar de regul, mrimea profiturilor ce se sconteaz a
fi obinute cu fondurile de investiii necesare.
Momentele actualizrii n calculele de investiii
In general, opiniile exprimate in literatura de specialitate romaneasc converg ctre faptul c
actualizarea se efectueaz in urmtoarele momente: pentru cheltuielile de capital ( sau de
investiie )
Pin la punerea in funciune, m reprezint timpul care se scurge de la luareadeciziei de
proiectare pin la inceperea construciei obiectivului.

4.3.Criterii de selecie i evaluare a proiectelor de investiii

Opiniile teoreticienilor finaniti ca i a experilor in domeniul investiiilor sint foarte diverse in
ceea ce privete analiza rentabilitii i selecia proiectelor de investiii. Muli dintre ei vorbesc
despre dou metode:
- metoda contabil care opereaz cu criteriile rentabilitatea medie
( randamentului ) i a duratei de recuperare ( a termenului sau a
perioadei );
- metoda financiar care opereaz cu criteriile:
valorii
actualizate nete,
ratei
interne de rentabilitate;
duratei
de rambursare sau durata de recuperare actualizat;
duratei de via minimal;
anuitii echivalente;
ratei de rentabilitate global.
Unii economiti consider c metodologia calculelor de investiii include tot atitea metode cite
criterii au fost enumerate anterior. Deci plecm de la premiza valabil in epistemologie: metoda
se intemeiaz pe principia teoretice i se aplic in practic pe procedee sau criterii de calcul,
astfel prerea potrivit creia exist doar dou metode de apreciere sau evaluare a proiectelor de
investiii apare ca fiind perfect justificat. Pe de alt parte, faptul c metoda contabil se bazeaz
pe o evaluare static operind cu medii ale datelor inregistrate anterior in evidena contabil i
financiar, iar c metoda financiar se bazeaz pe o evaluare dinamic operind cu estimri sau
fluxuri financiare previzionate, intrete convingerea exprimat. Simplu spus, metoda financiar
apeleaz la principiile calcului actuarial.
La baza metodei financiare moderne de evaluare a proiectelor de investiii st metoda american
( a economitilor americani ) DCF ( discounting cash flow method ) consacrat inc din anii
1940. Cu alte cuvinte putem considera c metoda financiar constituie o metod a actualizrii
fluxului de trezorerie sau de lichiditi. Pe ansamblu este cea mai satisfctoare metod atit din
punct de vedere teoretic cit i practic dovedind c este utilizat cel mai mult de ctre
intreprinderea modern. Aceast metod opereaz in fapt cu aceleai criterii ca i metodele
convenionale ( a beneficiului, a actualizrii venitului ) dar cu determinri mai precise a
variabilelor luate in calcul. Criterii integrate in metoda financiar:
- valoarea net actualizat;
- indicele de profitabilitate;
- durata de rambursare actualizat;
- durata de via minimal;
- rata intern de rentabilitate;
- rata de rentabilitate global;
- anuitatea echivalent.

1. Valoarea net actualizat

n literatura de specialitate aceasta apare sub denumiri diverse:
- valoarea net actual,
- valoarea net actualizat;
- valoarea net prezent ( NPV, adic net present value).
Semnificaia este aceeai: o valoare suplimentar generat de exploatarea obiectivului de
investiii peste valoarea capitalului investit iniial i rata randamentului necesar remunerrii
investitorilor. Cu alte cuvinte, Valoarea Net Actualizat ( VNA ) este o noiune similar a
goodwillului utilizat frecvent in teoria tradiional a investiiilor. Aplicarea criteriului VNA
const in a accepta un proiect de investiii dac valoarea fluxului de lichiditi actualizate cu o
rat egal cu costul mediu ponderat al capitalurilor permanente este pozitiv. Ipoteza care st la
baza acestui criteriu este aceea c intreprinderea i-a determinat o rat normal de oportunitate
pentru fondurile utilizate in afacere. Aceasta este o rat de referin sau de rentabilitate minimal
necesar in utilizarea fondurilor de investiii. Rata de referin este desemnat fie ca un criteriu
de oportunitate, fie ca un cost al capitalurilor permanente pe care intreprinderea le va utiliza in
viitor. Dac piaa capitalurilor ar fi perfect, dac mediul economic ar fi de o aa natur incit
acionarii intreprinderii ar putea cunoate cu precizie rentabilitatea proiectelor, teoretic ar trebui
s avem egalitate intre costul capitalului permanent i costul de oportunitate.
Criteriul VNA sau VAN const din:
a) determinarea valorii actualizate a fiecrui flux de trezorerie sau lichiditi asociat la un proiect
( investiia iniial i eventualele investiii ulterioare, fluxurile nete de exploatare i valoarea
rezidual )
b) efectuarea sumei algebrice a valorii actualizate pentru cele trei variabile importante.
Dac aceast sum este pozitiv proiectul este acceptabil pentru c el va genera un plus de
venituri sau lichiditi in comparaie cu alternative utilizare a fondurilor in investiii cu risc
similar i avind costul de oportunitate considerat. Dac suma este nul, firma este indiferent
intre a realiza sau nu proiectul. Dac suma este negativ, proiectul va fi refuzat. In situaia
comparrii mai multor proiecte concurente necesitind acelai nivel de investiii, criteriul VAN
determin alegerea proiectului cu cea mai mare valoare actual net.
Notm cu C = suma capitalurilor investite;
F1, F2, ......Fn = fluxuri de lichiditi din exploatarea obiectivului;
K = costul capitalurilor permanente;
N = durata de via a proiectului;
VR = valoarea net recuperat la finele duratei de via a proiectelor ( valoare rezidual net,
valoare rmas );

FORMULA

Formula general a VAN ine seama de eventualitatea efecturii unor

investiii ulterioare punerii in funciune a obiectivului ( pe parcursul mai
multor ani ). Deci: FORMULA

Dac se iau in considerare fluxurile nete de lichiditi ( soldurile anuale cumulate ):

FORMULA

Semnificaia VNA este urmtoarea: pe de o parte remunereaz in permanen la o rat egal cu

costurile capitalurile permanente capitalul incestit la debutul perioadei, pede alt parte
ramburseaz acest capital pe durata de via a proiectului i generaz un plus de valoare care
contribuie la creterea valorii de pia a intreprinderii.

2. Indicele de profitabilitate
Acest criteriu constituie o complementaritate a criteriului VNA n cazul proiectelor concurente la
care cheltuielile de capital snt diferite.
Mai este denumit i rata cost beneficiu, deoarece se determin ca un raport intre valoarea
actual a fluxurilor de lichiditi nete viitoare calculate pe intreaga durat de via a proiectului i
valoarea investiiei ( valoarea actualizat dac investiia se ealoneaz pe mai muli ani ).

FORMULA

Se mai poate scrie i:

FORMULA,

cind investiia se ealoneaz pe mai muli ani.

In general, exist urmtoarea coresponden intre Indicele de profitabilitate ( IP ) i Valoarea
Net Actualizat ( VNA ):
Tabel 1
Mrimea IP Mrimea VNA Regula de decizie
IP < 1 VNA < 0 Proiectul este refuzat
IP = 1 VNA = 0 Proiectul este indiferent
IP > 1 VNA > 0 Proiectul este admis
Intre 2 sau mai multe proiecte concurente se va accepta cel al crui indice de profitabilitate este
mai mare. Dac se analizeaz dou sau mai multe proiecte independente avnd fluxuri de
lichiditi normal distribuite in timp ( nu exist alternane negativ pozitive ), Indicele de
profitabilitate ( IP ), Valoarea Net Actualizat ( VNA ), Rata Intern de Rentabilitate ( RIR ) vor
oferi semnale identice deciziei de investiii in ceea ce privete acceptarea sau refuzul unui
proiect. Cind se compar proiecte concurente pot interveni conflicte de criterii intre VNA i IP.
Aceasta se petrece atunci cind investiia iniial este semnificativ diferit.
Ca atare, decizia final trebuie s fie luat pe baza altor criterii. Dac firma nu are restricii
privind resursele de finanare, atunci criteriul VNA este preferat, pentru c este important s
selectm proiecte care ofer cea mai mare cretere a valorii de pia a intreprinderii.
Dac firma este in situaia unei restricii de finanare, criterial indicelui de profitabilitate poate fi
preferat pentru c indicatorul proiectelor este cel care maximizeaz procentul pe leu investit.

3. Criteriul anuitii echivalente

Anuitatea echivalent poate fi definit ca fluxul de lichiditi anuale i constante a crui mrime
are aceeai valoare net actual pe intreaga durat de via a proiectului ca i proiectul insui.
Acest criteriu permite compararea a dou proiecte concurente cu durate de via diferite care pot
fi inlocuite odat sau de mai multe ori pe parcursul ciclului de via a firmei. O comparaie intre
proiecte cu valori nete actuale diferite nu este posibil. Ca atare, presupunem c la finele duratei
de via a proiectului, acesta este inlocuit cu unul identic, astfel incit, s se ajung la un numitor
comun in ceea ce privete durata de via a investiiei.
Dac se pune problema comparaiei intre mai multe proiecte de investiii cu durate de via
diferite, atunci se calculeaz anuitatea pentru fiecare i se alege proiectul pentru care VNA este
cea mai mare din momentul in care eficiena investiiei impune maximizarea valorii nete
actuale in cadrul restriciei de orice natur.
Deoarece criteriul anuitii echivalente este cel mai frecvent utilizat pentru analiza rentabilitii
investiiei de inlocuire a utilajelor i echipamentelor este denumit i criteriul costul echivalent
anual pentru lanurile de inlocuire.

4. Rata intern de rentabilitate

Rata intern de rentabilitate constituie indicatorul cel mai des recomandat in m etodologia Bncii
Mondiale. In determinarea acestui indicator se ia ca punct de plecare, de asemenea, fluxul de
numerar. n esen, rata intern de rentabilitate reprezint factorul de actualizare care face ca
venitul net actualizat al fluxului de numerar s fie egal cu zero. Altfel spus, rata intern de
rentabilitate exprim capacitatea medie de valorificare ( de citig ) a resurselor utilizate pentru
realizarea proiectului, pe intreaga durat de via a acestuia.
Rata intern de rentabilitate ( RIR ) se utilizeaz in analiza economic a proiectelor, purtind
denumirea de rat de rentabilitate economic intern, sau in analiza financiar a proiectelor, in
care caz ia denumirea de rat de rentabilitate financiar intern. Condiia impus ratei interne de
rentabilitate este de a face ca venitul net actualizat s fie egal cu zero, iar raportul venituri/
costuri s fie egal cu 1, la o anumit rat de actualizare ( i ).
Deci, RIR = i,
dac:

FORMULA

Rata intern de rentabilitate se calculeaz dup relaia de mai jos prin interpolare:
FORMULA

n care:
R reprezint rata de rentabilitate ( intern, minim, maxim );
VNA = venitul net actualizat al fluxului de numerar;
Criteriul de selecie, funcie de rata intern de rentabilitate, const in a accepta toate proiectele a
cror a cror rat RIR se situeaz deasupra ratei de rentabilitate economic normat.
Legtura dintre indicatorii de evaluare a eficienei proiectului, determinai pe baza tehnicii de
actualizare, const tocmai in aceea c: rata intern de rentabilitate este acea rat, de actualizare,
care face ca venitul net actualizat al proiectului s fie egal cu zero.
Pentu a putea determina rata de actualizare care indeplinete criteriile enunate mai sus, devenind
rat intern de rentabilitate, se fac incercri repetate i aprecieri.
a. Rata de rentabilitate global ( RRG )
Criteriul ratei de rentabilitate global necesit parcurgerea a dou etape de calcul:
a) determinarea valorii viitoare la finele duratei de via a proiectului pentru toate fluxurile de
lichiditi cu ajutorul unei rate de capitalizare reprezentativ pentru oportunitile de plasament
sau utilizare a fondurilor. In general, se ia ca rat de reinvestire costul marginal al capitalurilor
permanente. In cazul investiiei financiare
se va lua o rat mai sczut de randament corespunztoare plasamentului fondului de amortizare
in active fr risc.
b) determinarea ratei de rentabilitate global prin raportarea valorii viitoare a fluxurilor de
lichiditi la valoarea iniial a investiiei.
Calculul RRG este mai simplu decit calculul RIR pentru c ecuaia care o definete are un singur
termen ( 1 + ry )n. Deasemenea, se constat c RRG < RIR a aceluiai proiect.
In general, se determin costul capitalurilor permanente ( K ). Astfel c, intre cele trei mrimi
( costul capitalurilor permanente, RIR, RRG ) se stabilesc urmtoarele relaii:
K comparativ cu RIR RRG comparativ cu RIR
K < RIR RRG <RIR
K > RIR RRG > RIR
K = RIR RRG = RIR

Criteriul ratei de rentabilitate global ( RRG ) sau al ratei interne modificate const in integrarea
a dou rate de referin: costul capitalurilor permanente sau o rat de randament pentru fluxurile
de lichiditi ( reinvestite pe durata de via a proiectului ) i rata de rentabilitate global.
Aplicarea acestui procedeu de calcul pentru un anumit proiect nu are valabilitate in cazul unui
program de investiii concurente decit atunci cind calculul RRG se extinde la toate celelalte
proiecte din program.
b. Termenul de recuperare actualizat ( TRA ) De fapt, criteriul TRA constituie o prelungire a
criteriului VNA atunci cind difer durata de via a proiectelor comparate i ia in calcul
rapiditatea recuperrii capitalului investit. Altfel spus, TRA reprezint perioada n care capitalul
investit iniial este recuperat i fructific in plus o rat de randament egal cu costul marginal al
capitalurilor permanente. Formula de calcul a TRA este urmtoarea:

FORMULA

, unde a = termenul de recuperare actualizat;

Dac a indic un numr mai mic de ani decit durata de via a investiiei, aceasta inseamn c,
capitalul investit este recuperat in mod oportun i proiectul poate fi acceptat. Oricum, VNA este
pozitiv RIR este mai mare dect rata de actualizare K, deci proiectul este rentabil.
Chiar dac criteriul TRA are avantajul de a evalua lichiditatea unui proiect i implicit ia in
considerare riscul de nerambursare, el nu furnizeaz o msur direct a rentabilitii proiectului
pentru c nu ia in calcul fluxurile de lichiditi produse dup momentul recuperrii. Mai mult,
criteriul menionat nu ofer nici un indiciu privind evoluia randamentului dup momentul
recuperrii. Este posibil ca dup ce a fost atins termenul de recuperare s fie necesare noi
investiii i astfel fluxurile de lichiditi degajate s nu fie suficiente pentru a rentabiliza
proiectul. S-a ajuns la un paradox: TRA < durata de via a proiectului iar VNA s fie negativ i
RIR < K. Deci criteriul TRA nu poate fi utilizat de unul singur ci ca o completare a criteriului
VNA. i ofer firmei o idee despre momentul de la care proiectul incepe s produc profituri
efective sau s rentabilizeze capitalul investit.
Durata de via minimal a proiectului de investiii.
In mod tradiional s-a ncetenit ideea c decizia de investiii are un caracter ireversibil. Din
aceast perspectiv scoaterea din funciune inainte de expirarea duratei normate de funcionare a
unui obiectiv apare ca un eec sau o decizie iraional avind consecine economico financiare
negative.
Mediul concurenial actual impune o alt abordare mai flexibil a procesului dezinvestirii. Dac
intreprinderea se afl intr-o situaie problematic in ansamblul su, sau unele produse au atins
sfiritul stadiului de maturitate i se estimeaz c nu exist posibilitate de redresare a situaiei
intr-un viitor previzibil ( deci produsul a intrat n faza de declin ), abandonarea profilului
de activitate sau a produselor respective apare ca fiind soluia cea mai logic.
Intotdeauna exist oportuniti pe care le ofer piaa care ar putea s fructifice mai bine capitalul
intreprinderii decit o fac activitile actuale.
Privit din aceast perspectiv, decizia de dezinvestiie apare ca o decizie contient, responsabil
i raional. Reprezint in fond reversul medaliei avind un caracter strategic ca i decizia de
investiie. Atunci cind se analizeaz un proiect de amploare punerea problemei dezinvestirii lui
este mai mult decit recomandabil. Altfel spus, trebuie s ne intrebm ce s-ar ntimpla dac
obiectivul in care investim ar fi scos din funciune dup 1 an, 2, .a.m.d. Cit am putea s
recuperm din fondul investit ? Ce oportuniti de investiii ar putea fi ?
Rspunsurile cel mai simple la aceste intrebri au fost propuse in literatura de specialitate prin
determinarea profilului VNA succesive i criteriul TRA care este ins corijat pentru a ine seama
de valoarea rezidual intermediar. Valoarea rezidual intermediar este ceea ce s-ar obine dac
proiectul ar fi abandonat la finele fiecrui an din durata de via estimat. De exemplu VNA
succesiv pentru anul 4 este egal cu diferena dintre valoarea actualizat a fluxurilor de
lichiditati nete din anii 1,2,3,4 la care se adaug valoarea actualizat a valorii reziduale la
sfiritul anului 4 i valoarea investiiei iniiale plus valoarea actual a eventualelor investiii din
anul 1,2,3. Criteriul VNA succesive are avantajul de a descrie complet profilul de rentabilitate i
lichiditate a unui proiect , permite cunoaterea VNA minimal, a punctului neutru sau a TRA in
funcie de valorile reziduale anuale, a VNA maxim i a VNA la finele duratei de via a
proiectului. Grafic, profilul VNA succesive poate fi reprezentat astfel:

GRAFIC