MEMORIA COPILULUI

Primele amintiri ale bebelusului

De la nastere, creierul bebelusului isi pune in functiune memoria si incepe sa "imprime" tot ce
percepe. Pe masura ce trec lunile si se produc noi conexiuni neuronale, aceasta activitate se va
rafina.
Foarte schematic, se disting doua categorii de "amintiri". Ele corespund celor doua sisteme diferite
de memorie, prezente amandoua de la varsta cea mai frageda:
- Memoria de invatare.
Capacitatile generale, de limbaj, de calcul...
- Memoria evenimentelor - numita memorie episodica.
Amintirea unde am pus un obiect, recunoasterea unui chip vazut cu o zi inainte... ce
a spus o anumita persoana.
In "copilaria mica", amintirile-episod nu sunt independente de dezvoltarea cognitiva si de invatare.
Intr-adevar, acelasi eveniment este "codificat" in mod diferit in functie de varsta sugarului. De
exemplu, in primele luni, un cuvant sau o fraza nu sunt percepute decat ca o serie de sunete emise
vocal, de sunete si nu de cuvinte distincte unele de altele, sau de fraze care inseamna ceva. De
asemenea, chiar daca sugarul poate sa si le aminteasca (sa le recunoasca sau chiar sa le evoce),
aceasta secventa vocala nu va fi pentru el decat amintirea unor sunete brute

Limbajul, un bun indreptar.

Putin cate putin, cuvintele pronuntate in prezenta copilului vor contribui la modificarea conexiunii
intre anumiti neuroni ai cortexului. Astfel, ceea ce la origine nu era decat o vocaliza, va deveni un
cuvant care are sens. Aceasta reprezinta ceea ce se numeste "invatarea limbii".
Creierul poate acum fabrica o amintire, in care un cuvant sau o anumita propozitie poseda o
semnificatie anume sau reprezinta un anumit context (memoria unui episod). Astfel, pe masura
dezvoltarii limbajului si, in mod mai general, a dezvoltarii cognitive, se vor modifica elementele
mediului pe care creierul il va putea codifica: copilul isi aminteste ceea ce intelege.

Deoarece unele codificari ale evenimentelor se modifica profund in timpul primilor ani de
dezvoltare, iar altele mai putin, exista amintiri care pot ramane accesibile de-a lungul anilor si
altele care devin inaccesibile, modificate sau care sunt chiar literalmente distruse pe "hard discul"
memoriei.

Dar unde se stocheaza amintirile?

In creier, structura limbica si, in special, o parte a hipocampului, este cunoscuta a avea un
rol in stocarea si stabilizarea amintirilor episodice in cortex. Aceasta este structura care este
distrusa cu predilectie la amnezici. Acestia nu mai pot memora evenimente, dar in schimb, pot sa
mai achizitioneze un numar de proceduri noi (pot invata sa mearga cu bicicleta, pot invata sa cante
o melodie noua la un instrument, fara a-si aminti insa procesul de invatare) si sa si le aminteasca
pe cele invatate inainte de amnezie.
Anumite aspecte ale hipocampului sunt functionale inca de la nastere, ceea ce explica existenta
unei memorii la nou-nascut. Totusi, marea majoritate a cortexului nefiind inca matura, relatiile
hipocamp/cortex se vor modifica profund pe parcursul primelor luni si a primilor ani de viata

Daca bebelusul "pune mana pe toate", acest lucru nu este intamplator. Se stie ca sensibilitatea lui
tactila ii permite sa descopere. Ea il ajuta, de asemenea, sa tina minte elementele ambientului sau,
pentru a le identifica mai bine ulterior. Iata cum evolueaza aceasta uimitoare aptitudine.

Un copil foarte mic "recunoaste " cu degetele mai degraba decat cu ochii. Si, mai uimitor, el este,
dupa cum au aratat anumite studii, irezistibil atras de noutate.
Una din principalele metode aplicate pentru studiul memoriei la un copilas pe parcursul primelor
zece-douasprezece luni de viata consta din familiarizare urmata de un test de preferinta. Aceasta
tehnica, care consta din a-i prezenta bebelusului de mai multe ori acelasi obiect (sau a-l face sa
asculte de mai multe ori acelasi sunet) se bazeaza pe reactia la nou.
Inca de la nastere, toate sistemele senzoriale (vizual, auditiv, tactil...) participa la acest tip de
memorizare. Intr-adevar, de la varsta cea mai frageda, bebelusul exploreaza din instinct ambientul,
apucand si pipaind ceea ce il inconjoara.

Prima constatare: exista o asimetrie dreapta/stanga in tratarea informatiei tactile, mana stanga
este mai performanta pentru analiza prin simpla pipaire, in timp ce mana dreapta are o vocatie
motrice deosebita (ea este cea care este folosita cu mai multa usurinta pentru a apuca obiectele).

A doua constatare uimitoare: bebelusul are o anumita placere pentru noutate.

Diferitele studii facute asupra memoriei sugarului au aratat ca interesul bebelusului pentru acelasi
obiect scade pe masura ce acesta ii este prezentat. Atractia pentru nou este un mecanism de baza
fundamental, fara de care nu ar exista invatarea, un automatism "negandit", observat chiar si la
fat.
De exemplu, in ultimul trimestru al sarcinii, fatul poate recunoaste o secventa sonora care ii este
repetata cu regularitate. Dar, daca se introduce un sunet nou, care intrerupe aceasta regularitate,
se observa o schimare in comportamentul lui: de exemplu, i se accelereaza bataile inimii,
accelerare care nu poate proveni de la mama, care poarta o casca care o impiedica sa auda
sunetele prezentate fatului
Daca studiem recunoasterea exclusiv tactila (obiectul fiind plasat in afara campului vizual al
bebelusului), putem observa evolutia urmatoare:
La doua luni
Bebelusul poate recunoaste un obiect pe care l-a tinut in mana cu 30 de secunde mai devreme.
Memorarea se face, deci, pe termen scurt. Mana dreapta "uita" mai usor la aceasta varsta, iar
baietii par sa treaca testul cu ceva mai mult succes decat fetele.
Daca, dupa mai multe prezentari ale unui obiect "recunoscut", introducem un element de noutate
(alta forma, alta textura), copilul devine mult mai interesat.
Interesant: daca ii aratam - vizual - bebelusului un obiect pe care acesta l-a recunoscut tactil si un
obiect nou de o alta forma, el repereaza obiectul cunoscut si, evident, nu se intereseaza cu
predilectie decat de ceea ce este nou.

La patru luni
Bebelusul poate recunoaste un element pana la 2 minute dupa momentul in care l-a avut in maini.
Evolutia este aceeasi la baieti si fete.

La opt luni
Dupa o pauza de 5 minute, obiectul este recunoscut. Aceste rezultate dovedesc clar ca exista o
memorare, chiar daca memoria tactila este fragila deoarece face apel la o manipulare complicata:
bebelusul trebuie sa reconstruiasca o informatie secventiala pentru a putea vizualiza, putin cate
putin, obiectul in intregime.

Memoria
Putem, de asemenea, observa la micut un tip de memorie, care nu comanda un raspuns de
preferinta pentru ceea ce este nou, ci un raspuns totdeauna identic in prezenta aceluiasi stimul.
Cand bebelusul este culcat, daca ii legam de glezna o panglica legata de un mobil suspendat
deasupra lui, va desoperi foarte repede ca pentru a pune mobilul in miscare, trebuie sa-si agite
piciorusul. De fiecare data cand va vedea mobilul deasupra sa, isi va misca piciorul
supraveghindu-l.
La 6 luni isi va aminti acest procedeu un timp mai indelungat decat la 3 luni, iar la 8 luni, un timp
mai indelungat decat la 6 luni.
Dimpotriva, daca se inlocuieste unul din elementele mobilului, sau un alt element
exterior (de exemplu culoarea perdelutei leaganului), bebelusul de trei luni nu isi va
misca piciorul deoarece perceptia globala pe care o are asupra mediului care il inconjoara nu mai
este aceeasi: el a invatat legatura dintre un mobil anume, dintr-un loc anume, intr-o camera
anume, dar nu a invatat ca, miscandu-si piciorusul, poate pune un mobil in miscare...

Lipsa de concentrare

Nu este totdeauna usor sa faci diferenta intre lipsa de concentrare si memoria ciuruita. Iata cateva
sfaturi care va pot ajuta.

Unii copii au capacitatea redusa de a se concentra sau au un comportament distrat, dar exista altii
care au probleme reale de memorie care le jeneaza viata scolara. Exista, in general, tendinta de a-i
lua la gramada, cu toate ca solutiile sunt diferite pentru fiecare din aceste cazuri.

Daca viseaza ore intregi, fara a intoarce pagina, sau ii trebuie un timp groaznic de lung pentru a-si
invata lectia, aceasta nu inseamna, totusi, ca memoria lui este deficienta. Poate ca, pur si simplu,
nefiind atras de ceea ce studiaza, nu o face sa functioneze!
Pe scurt, se plictiseste!
Acest fenomen este destul de frecvent si caracterizeaza adesea o inteligenta destul de vie, dublata
de un sentiment acut al prioritatilor. De ce sa-mi incarc mintea cu lucruri plictisitoare atunci cand
exista atatea lucruri pasionante de facut in viata?
Este usor sa aflam daca aceasta lipsa de memorie este mai curand o problema de concentrare.
Propuneti-i copilului vostru sa se ocupe de domeniul care il intereseaza: ii place cinematograful,
mecanica? Dati-i o cartulie de specialitate, o problema de rezolvat in domeniul respectiv. Daca
reactioneaza prompt si este capabil sa va povesteasca anumite elemente citite in lucrarea
respectiva, nu trebuie sa va faceti multe probleme cu privire la memoria lui. Dar nu va fi usor ca el
sa-si duca studiile la bun sfarsit, daca nu va gasi un adevarat centru de interes. Ramane ca voi sa
dati dovada de imaginatie pentru a-l face sa ii intre in cap esentialul din programele scolare.

De stiut: jocurile, discutiile in care nuiaua este lasata in cui, experientele practice facute
impreuna cu parintii, sunt manevre incununate, in general, de succes pentru a-l face sa
progreseze.

Adevaratele probleme de memorie

Exista tulburari ale dezvoltarii creierului care au drept consecinta dificultati de memorare si de
invatare, specifice sau generale. Originea lor poate fi genetica: poate fi vorba de o constructie sau
organizare proasta a anumitor parti ale creierului. Poate fi vorba, de asemenea, despre un accident
cerebral in timpul dezvoltarii intrauterine sau postnatal. Anumite dificultati de memorie sunt
intalnite si la copiii epileptici.

Dar exista alte tipuri de dificultati de memorie sau de invatare fara nici o alta anomalie
reperabila. Copilul are o dezvoltare normala, dar se constata ca nu reuseste, de exemplu, sa
invete sa citeasca, fiind in acelasi timp, bun la calcule sau matematica. Alti copii au dificultati mari
la invatarea operatiilor aritmetice, fiind in acelasi timp capabili sa rationeze in mod corect etc...

Ce este de facut in acest caz?

Nu serveste la nimic sa coplesim copilul, dojenindu-l sau certandu-l, si nici sa-i creem un
sentiment de inferioritate spunandu-i ca nu este inteligent. Este gresit. Exista, de exemplu,
dislexici care au devenit mari oameni de stiinta sau mari artisti. Un copil poate sa nu
reuseasca sa memoreze in unele domenii si sa aiba capacitati excelente de memorare in
altele.

Pentru tulburarile de invatare care scot la iveala probleme de memorare, indiferent daca
sunt generale sau particulare, nu trebuie sa ezitati sa consultati un specialist.
Daca suspectati o dislexie, adresati-va unui logoped. Daca nici un simptom nu va indica natura
greutatilor, iar problemele iau proportii serioase, consultati un serviciu de neuropediatrie, care va
face investigatiile necesare pentru a pune un diagnostic si pentru a incerca sa gaseasca remediile

La toti copiii, capacitatile de memorare sunt legate de mecanismele la nivelul creierului si de

diferitele retele neuronale. Dar, ca toate capacitatile potentiale, acestea pot fi exersate si
ameliorate. Depinde de voi!

Nu mai spuneti "are memoria slaba"! Ajutati-l sa si-o exerseze. La orice varsta exista posibilitati
reale de progres. Dar in special atunci cand suntem mici!

Este absolut posibil sa ne antrenam, sa invatam, sa memoram. Ajunge sa gasim numai mijloacele
de a o face. Vom incepe prin a evita, cu orice pret, tot ce ar putea deveni o sursa de plictiseala. Nu
este nevoie de nimic altceva pentru ca creierul cel mai vioi sa traca la relanti si, prin reactie, sa uite
total de a mai inregistra orice amintire. Iata cateva "trucuri" valabile de la varsta cea mai frageda,
pentru a va ajuta copilul sa-si intareasca potentialul de memorare.
 Alternati perioadele de invatare cu perioade de odihna.
Activitatea neuronilor solicitati in procesul de memorare este de asa natura incat este important sa
le lasam posibilitatea de a-si recupera fortele. De exemplu, daca copilul invata seara o poezie, nu
este de mirare ca si-o va aminti mai bine dimineata.
Daca copilul trebuie sa invete "pe de rost", o lectie sau o poezie, incercati pe cat posibil
sa o faca in etape. Un fragment dimineata, altul inainte de masa, apoi seara etc... Daca se
ambitioneaza, poate sa o invete intr-o ora. Dar regula generala este ca, acest sistem de invatare
distribuita in timp, este mai eficient decat invatarea comasata. Va tine minte mult mai mult timp
ceea ce a invatat, in timp ce "indoparea capului" este eliminata in cateva zile sau, cel mult, cateva
saptamani.
Daca are dificultati sa pastreze lucrurile in memorie, obisnuiti-va sa depuneti efortul de
a face o legatura intre amintiri. Astfel, a-i oferi un capat de amintire, il ajuta de multe ori sa isi
reaminteasca restul. Acest lucru este tot atat de adevarat la sugar ca si la adult. Pentru a-l ajuta sa
isi reaminteasca un curs deosebit de greu, asociati-l in linii generale cu lucruri pe care le cunoaste
deja, pe care le-a memorat perfect. Facand aceasta legatura, agatati vagoanele (ceea ce ii este
greu sa-si aminteasca) la o locomotiva (ceea ce stie bine). Iar declicul face sa porneasca trenul in
intregime!
Pentru a-l face sa invete in mod eficient o lectie, creati un context mai pasionant decat
simpla lectura. Inventati povesti in jurul anumitor aspecte din istorie sau geografie, cereti-i sa
faca legatura dintre un fenomen invatat la fizica sau alte stiinte cu evenimentele dintr-un film sau
un roman. Toate acestea ii permit copilului celui mai distrat sa isi graveze literalmente in memorie,
daca nu detaliile, cel putin liniile generale ale cursului sau