Sunteți pe pagina 1din 65

Pedodontie II

Curs 1
Particularitati morfo-functionale si de structura
ale dintilor permanenti tineri

Dinte permanent tanar = dinte aflat in faza intraorala a eruptiei dentare care cuprinde 2
etape:
etapa prefunctionala nu participa la functiile ADM
etapa functionala dintele participa la functiile ADM dar are radacina in curs de formare
si apexul deschis;

Dintii permanenti tineri:


1. au o mineralizare mai deficitara decat dintele permanent adult pt realizarea in bune
conditii a maturatiei posteruptive a smaltului (structura smaltului permite absorbtia
ionilor minerali din mediul bucal in prezenta glicoproteinelor salivare care au afinitate pt
hidroxiapatita si care sunt transportori de Ca) care se face pe o adancime de 0,5mm este
nevoie ca in mediul salivar sa existe ioni de Ca, P si F;
2. in dentatia mixta in cavitatea orala exista dinti temporari, adesea cu policarii
complicate intretin o flora microbiana bogata duce la atacul carial;
3. perioada lunga de eruptie pana ating planul de ocluzie (perioada prefunctionala) - poate
dura 3-4luni sau mai mult;
4. etapa functionala - dureaza intre 2 ani (dinti monoradiculari) si cel mult 4 ani (dinti
pluriradiculari);
5. relieful ocluzal accidentat imediat posteruptiv (cuspizi inalti si ascutiti, fosete si fisuri
adanci care reprezinta zone de retentie pt resturile alimentare);
6. camera pulpara voluminoasa in raport cu tesuturile dure;
7. coarnele pulpare expuse superficial;
8. canaliculele dentinare largi;
9. zona apicala este larga
10. radacina - in curs de formare sau poate fi formata cu apexul inca deschis;
11. capacitate deosebita formativa si de apare a pulpei dentare;

Particularitatile pulpei dintilor permanenti tineri (pulpa = un tesut conjunctiv format


din substanta fundamentala si elemente structurale: celule, fibre, vase sangvine, limfatice,
nervi):

1. substanta fundamentala = un gel coloidal, omogen, bogat in apa si in


mucopolizaharide, reprezentand mediul intern al pulpei dentare care asigura schimburile
metabolice (sub forma de transfer de substante nutritive spre celule si eliminarea din
celulele a produsilor de catabolism celular);
- contine o cantitate mai mare de apa decat dintele permanent adult ceea ce favorizeaza
trecerea rapida a substantelor nutritive, dar si eliminarea produsilor de inflamatie pulpara
mentinandu-se o presiune constanta intrapulpara;

1
2. celulele se caracterizeaza printr-o bogatie mare de celule; exista 4 categorii importante
de celule in functie de structura si activitate metabolica:
odontoblasti = celule inalt specializate dispuse in palisade la periferia pulpei dentare cu
rol in secretia predentinei (dentina primara, secundara, tertiara);
fibroblasti = celule de baza ale pulpei, in numar mare in pulpa si voluminosi, cu o
capacitate de diferentiere in preodontoblasti;
celulele de legatura = o forma intermediara de celule intre fibroblast si odontoblast
situate in zona subodontoblastica; au rol in formarea colagenului si a substantei
fundamentale si la nevoie se pot transforma in celule inalt diferentiate (odontoblasti) sau
in cazul lezarii odontoblastilor acestea pot secreta elemente ale matricei dentinare
reactionale;
macrofage, mostocite, plasmocite-celule cu rol antiinflamator si antiinfectios;
celule mezenchimale in numar foarte mare, la nevoie se pot transforma in:
celule cu rol dentinoformator
celule cu rol reactional
celule cu rol de aparare

3. fibre slab reprezentate ca in orice tesut tanar;


fibre de colagen dispuse in retea fina in tot parenchimul pulpar dupa care se vor
organiza in fascicole; se ingroasa, se densifica si devin mai abundente in dintele adult (se
mai ingroasa si in dintele permanent tanar);
fibre de reticulina fine, subtiri, dispuse in retea in tot parenchimul pulpar cu precadere
in jurul vaselor de sange;
fibrele oxitalan dispuse sub forma de fascicule fara o distributie preferentiala;

4. vascularizatia foarte bogata, predomina in special capilarele care sunt


concentrate mai ales in zona subodontoblastica formand si plexul subodontoblastic;
- multe capilare patrund intre corpii odontoblastilor dupa care se anastomozeaza si pot
forma bucle sau anse terminale;
- anastomozele arteriovenoase de la nivelul pulpei asigura reglarea debitului sangvin si au
proprietatea de a izola anumite microleziuni care apar in pulpa;
- vasele capilare au capacitatea de regenerare prin inmugurire;
- are rolul de a:
asigura metabolismul celular
contribui la capacitatea dentinoformatoare
contribui la capacitatea de aparare antiinflamatorie si antiinfectioasa
- reteaua limfatica bine reprezentata; are rol:
protector
de reglare a fluidului interstitial
de aparare antiinflamatorie

5. inervatia mai slab reprezentata pt ca fibrele nervoase se formeaza mai tarziu;


- exista totusi fibre nervoase nemielinizate care pot ajunge pana in zona de predentina;
- aceste fibre nervoase au si un rol inductor legat de citodiferentierea odontoblastilor;

2
- pulpa este inervata de fibre senzitive si vasomotorii;
- o parte din fibrele nervoase patrund printre odontoblasti ajungand in zona de predentina
dar cea mai mare parte a lor patrund in canaliculul dentinar si insotesc fibra Tomes;

Caracteristicile zonei apicale sunt legate de faptul ca radacina este in curs de formare
sau gata formata dar cu apexul larg deschis ofera o zona larga de comunicare pulpo-
parodontala;

Avantajele zonei apicale deschise:


1. tesutul pulpar nu este supus conditiilor determinate de un canal radicular ingust adica de
un spatiu delimitat tensiunea este mult mai redusa in cazul unui proces inflamator
pulpar durerea mai redusa;

2. elementul celular foarte bine reprezentat celulele de la acest nivel se pot diferentia in
celule specializate, in celule de aparare, in celule de reparatie ceea ce ofera o autonomie
acestei regiuni si faciliteaza vindecarea in cazul unor injurii;

3. vascularizatia bogata asigura schimburi metabolice rapide dar si eliminarea rapida a


produsilor de degradare si a toxinelor;

4. mentinerea vitalitatii pulpare la acest nivel asigura conditiile de continuare a formarii


radacinii chiar si in situatiile in care in rest pulpa este puternic afectata;

3
Pedodontie II
Curs 2
Caria simpla a dintilor permanenti tineri
- are anumite caracteristici fata de dintii permanenti adulti legate de particularitatile
morfofunctionale si structurale ale dintilor permanenti tineri;
1. smaltul poate fi considerat inca imatur cu atat mai mult in cazul eruptiilor precoce, cu o
suprafata poroasa la care adera mai bine placa dentara si ofera o susceptibilitate crescuta
la carie;
2. relief ocluzal accidentat cu cuspizi inalti, fosete adanci;
3. canalicule dentinare largi
4. coarne pulpare expuse superficial
5. radacina in curs de formare

Factori prezenti in mediul oral in care dintele erupe:


1) Dinti temporari afectati de carii carii de contact mai ales pe fetele M ale M de 6ani si
intretin o flora microbiana bogata;
2) Dinti care erup in malpozitii cu inghesuiri, anomalii dento-maxilare care cresc zonele de
retentie ale resturilor alimentare autocuratire ingreunata si curatirea mecanica
ingreunata
3) Aparate ortodontice care favorizeaza retentia resturilor alimentare
4) Preferinta in alimentatie pentru hidrati de carbon decalcifieri
5) Deprinderi de igiena orala insuficient formate
6) Respiratia orala care duce la carii de colet la frontalii superiori
7) Perioada pubertara cu toate modificarile hormonale si cu explozie de carii

Ordinea frecventei cariei in functie de topografie si de varsta:


1. Molarul de 6 ani cel mai carioreceptiv pentru ca atinge tarziu planul de ocluzie si
datorita unei igiene deficitare; se pot observa frecvent carii ocluzale dar si proximale
datorita contactului cu M2 temporar cariat, el fiind deseori confundat cu un dinte
temporar datorita faptului ca este un dinte de completare (si nu de inlocuire);
2. Incisivii superiori incepand cu varsta de 10-11 ani
carii proximale
carii palatinale la nivelul foramen caecum
carii cervicale (la copii cu igiena orala deficitara, copii cu gingivita, respiratori
orali);
3. Premolarii superiori si inferiori incepand cu 13-14 ani; se pot observa carii proximale
si apoi ocluzale;
4. Molarul de 12 ani carii ocluzale;
5. Caninul cel mai cariorezistent, dar poate prezenta carie disto-palatinala la superior;

Clasificarea cariei dentare dupa topografie (Clasificarea lui Black):


1. Clasele I
2. Clasa a II-a
3. Clasa a III-a
4. Clasa a IV-a

4
5. Clasa a V-a

Clasificarea cariei dentare dupa profunzime:


1. Carii superficiale pana la jonctiunea amelo-dentinara
2. Carii medii depasesc jonctiunea amelo-dentinara dar cu o profunzime limitata in
dentina
3. Carii profunde extindere adanca pana in apropierea camerei pulpare
Clasificarea cariei dentare dupa evolutie:
1. carii acute
2. carii cronice
3. carii oprite in evolutie

Diagnosticul cariei simple:


1. Simptomatologie subiectiva:
in carii superficiale nu avem sensibilitate
in carii medii si profunde - apare sensibilitate la agenti fizici (rece) si la agenti chimici
(dulce) dupa inlaturarea factorului iritant; sensibilitatea este mai atenuata decat la dintele
adult;
2. Simptologie obiectiva:
Carii superficiale pata cretoasa sau o pigmentare a unei fosete sau a unei fisuri; rar lipsa
de substanta incipienta;
atentie la gropitele de pe fetele V ale M care pot avea o leziune carioasa care scapa
inspectiei datorita lipsei pigmentarii sau deschiderii mici, palparea insa va evidentia
prezenta unei carii profunde; trebuie examinat si dintele omonim de pe hemiarcada
contralaterala pentru ca leziunile sunt simetrice;
cariile proximale cu debut sub punctul de contact pot fi tradate de o papilita sau o pata
cretoasa;
Carii medii si profunde deschidere punctiforma la nivelul smaltului sau mai extinsa in
smalt; daca intereseaza dentina atunci aceasta este ramolita, umeda, in cantitate variabila;
percutia negativa; teste de vitalitate pozitive;

Diagnostic diferential se face cu:


1. Distrofii dentare in carii superficiale
2. Pulpite cronice cu camera pulpara inchisa in carii medii
3. Necroza si ggr in carii profunde
!!! Examinati si dintele omonim de pe hemiarcada contralaterala pentru ca apar carii
simetric;

Tratament - trebuie instituit cat mai precoce datorita particularitatilor morfofunctionale


ale dintilor (camera pulpara foarte aproape, canaliculele dentinare foarte largi);
- obiective:
1. indepartarea factorilor iritanti si asigurarea conditiilor favorabile pentru ca pulpa
dentara sa isi poata indeplini functia dentinogenetica si de continuare a formarii radacinii;
2. refacerea morfofunctionala coronara astfel incat dintele sa isi poata relua toate
functiile (fizionomica, fonetica, masticatorie, ocluzala, de autointretinere si de asigurare
a cresterii osoase);

5
Timpii tratamentului:
1. Timp chirurgical:
1. accesul in cavitate
2. exereza dentinei economia de tesut dur dentar sanatos si protectia
pulpara pe tot parcursul tratamentului
3. asigurarea rezistentei
4. asigurarea retentiei
5. extensia preventiva
6. bizotarea marginilor cavitatii
7. verificarea cavitatii
2. Timp medicamentos (tratamentul plagii dentinare) - are urmatoarele obiective:
1. Indepartarea factorilor nocivi
2. Protectia suprafetei dentinare
3. Protectia peretelui pulpar si a pulpei de factorii fizici si chimici din mediul oral dar si din
materialele de obturatie
4. Stimularea neodentinogenezei care va contribui la definitivarea formarii radacinii si la
inchiderea apexului;

!!! pt toaleta cavitatii se evita apa oxigenata sau alcoolul. Se foloseste serul fiziologic sau
apa distilata;

3. Timp protetic (de refacere morfofunctionala coronara) - se face in functie de


profunzimea cavitatii si de aspectul dentinei de la baza cavitatii;
- pentru dintii laterali se foloseste amalgamul de argint iar pentru dintii frontali se
foloseste ciment oxifosfat de zinc pana la varsta de 16-17ani datorita riscului mare de
necroza pulpara care apare in caz de obturatie cu silicate si compozite;
Cavitati superficiale se poate recurge direct la obturatia definitiva; nu necesita baza;
Cavitati medii exista 2 posibilitati:
Dentina de aspect normal coafaj indirect, baza, obturatie de durata
Dentina dura si pigmentata se aplica un material antiseptic de durata (eugenat de zinc)
cu care se umple cavitatea iar dupa 24-48h se indeparteaza o parte din el pentru realizarea
obturatiei definitive;
Cavitati profunde exista 4 posibilitati:
Dentina dura si de aspect normal se face coafaj indirect cu materiale pe baza de
Ca(OH)2 cum ar fi Dycal, Kerrlife + obturatie de baza + obturatie de durata; dintele este
izolat, cavitatea se spala cu ser fiziologic, se usuca cu bulete de vata sterile si cu jet de aer
fara presiune; exista posibilitatea utilizarii unor materiale de coafaj care se utilizeaza fara
baza aplicam un strat mai gros de material de coafaj indirect ca sa asigure si o buna
izolare; in absenta materialului de coafaj indirect se poate folosi eugenatul de zinc cu care
se obtureaza intreaga cavitate in sedinta urmatoare se indeparteaza o parte din el pentru
a crea spatiu obturatiei de durata;
Dentina dura si pigmentata trebuie facuta dezinfectarea dentinei pigmentate cu eugenat
de Zn sau Ca (OH)2; peste acesta se pune provizoriu eugenat de zinc sau CIS care se lasa
2-3saptamani; daca nu apare sensibilitate se poate trece la obturatia de durata;
Dentina dura dar cu o insula limitata de dentina ramolita in dreptul unui corn pulpar - se
lasa dentina pe loc pt a nu deschide camera pulpara coafaj natural: aplicam Ca (OH)2
6
sau eugenat de Zn datorita capacitatii sale neodentinogenetice si dezinfectarii peste care
se lasa o obturatie provizorie pt minim 6 saptamani; daca nu exista acuze subiecte (se fac
teste de vitalitate si examen radiologic inainte) se continua pregatirea cavitatii fara riscul
deschiderii accidentale a camerei pulpare intrucat deja s-a depus dentina de reactie,
protejand cornul pulpar; dentina moale care a fost lasata devine uscata si poate fi
indepartata sub forma de lamele; dentina nou-formata este dura coafaj indirect propriu-
zis obturatie de baza obturatie de durata;

Dentina dura dar cu o deschidere punctiforma a camerei pulpare se poate recurge la


coafaj direct care se lasa pe loc timp de 6 luni numai daca:
dinte fara simptomatologie de pulpita in antecedente
conditii de izolare in timpul deschiderii (asepsie, antisepsie)
pacient tanar clinic sanatos
deschiderea cu sange de culoare rosu deschis - se poate asigura hemostaza cu o buleta
imbibata si stoarsa in ser fiziologic in aceeasi sedinta
- dupa aceea se fac teste de vitalitate, examen radiologic;
- continuarea formarii radacinii evidentiabila pe radiografie demonstreaza succesul
metodei aplicate;

Materiale de obturatie
1. materiale plastice se aplica direct in cavitatea preparata in cabinet urmand sa faca
priza;
2. materiale neplastice confectionate in laborator iar in cabinet se cimenteaza;
1. nefizionomice: amalgam;
2. fizionomice: compomeri, compozite, nanocompozite (CIS este la situat la limita dintre
cele doua);

Criterii in alegerea materialului:


Profunzimea cavitatii
Zona (frontala sau laterala)
Varsta
- sub orice compozit se aplica un liner de Ca(OH)2 pentru ca sunt toxice necroza;

Materiale pt coafaj direct si indirect:


Ca (OH)2
Eugenat de Zn
Ciment oxifosfat
Ciment policarboxilat
CIS
I. Amalgamul nefizionomic, are toxicitate crescuta pt organism datorita concentratiei
in Hg;
- este un ameste de aliaj de Hg cu Ag, Sn, Cu, Zn dar cel mai folosit este amalgamul de
Ag;
- amalgamul de Cu este mai bun si poate fi gasit in:
Varianta conventionala (clasica) continut de Cu de 2-5%

7
Varianta moderna continut de Cu de 12-30%
- amalgame non-Gamma 2;
Indicatii protocol clinic:
Carii pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a cu:
retentie ocluzala
istm tesit pt ca se poate fractura amalgamul
se aplica obligatoriu o matrice circumferentiala fixata cu un ic de lemn
amalgamul se taseaza progresiv in cavitatea verticala si apoi in cea ocluzala
controlul adaptarii ocluzale se face cu hartie de articulatie
finisarea dupa 24-48h cu freze diamanatate speciale pt finisare, cu discuri de finisare,
perii care sa-i ofere luciul specific si se va perfecta si inchiderea marginala a
amalgamului;
In cavitati superficiale se poate aplica direct amalgam;
In cavitatii medii si profunde este obligatorie protectia peretelui pulpar si obturatia de
baza cu CIS;
Avantaje:
usor de utilizat
durabilitate
pret de cost redus
Dezavantaje:
inestetic
nu e adeziv trebuie facuta extensia preventiva si retentia;
toxicitatea mercurului pt organism

II. CIS (glassionomer) = hibrizi rezultati din cimenturi policarboxilate (proprietate buna
adeziva si putin iritante pentru pulpa) si silicate (transluciditate si eliberare de F);
Avantaje:
usor de utilizat
sigilare foarte buna
biocompatibilitate foarte buna
elibereaza F cu efect carioprofilactic indicat pt dintii tineri
rezistenta la compresiune mai buna decat cimentul oxifosfat
proprietati hidrofile nu necesita uscare riguroasa
Dezvantaje:
rezistenta mecanica inferioara compozitelor
durabilitate limitata maxim 2 ani
se folosesc in cavitati putin extinse pt ca au coeficient de contractie mare
estetica inferioara compozitelor
Cimenturi glassionomere condensabile (Fuji IX) folosit pentru:
cimentari de lucrari
molarii permanenti tineri si cavitati de dimensiuni mai mici
persoane cu carioreceptivitate crescuta pt ca elibereaza mai mult F, in tehnica sandwich

8
Cimenturi glassionomere modificate cu rasina sau fotopolimerizabile (Fuji II LC,
Photo-Fil) sunt indicate la dintii temporari in cavitati superficiale sau profunde de orice
clasa;
- adera mai bine la dentina decat la smalt se utilizeaza mai ales ca baza in tehnica
sandwich;
Protocol clinic de utilizare:
1. timp chirurgical, izolare
3. optional aplicarea de demineralizant acid poliacrilic pt 30secunde, se spala si se
usuca
4. se aplica CIS in cavitate ca baza sau obturatie provizorie si apoi se face
fotopolimerizarea in functie de produs
5. control, adaptare ocluzala si protectia obturatiei cu un lac fotopolimerizabil (adeziv
foto)
III. Compomeri = materiale de obturatie moderne, derivate din CIS si compozite;
Avantaje:
sisteme adezive bune
nu necesita demineralizare se folosesc cu primer
elibereaza F comparativ cu compozitele
au rezistenta mai buna decat CIS
Dezavantaje:
estetica inferioara compozitelor
durabilitate maxim 4 ani
elibereaza mai putin F decat CIS
rezistenta mecanica inferioara compozitelor
Indicatii:
1. Tratamentul cariilor de orice fel inclusiv de clasa a IV-a la dintii temporari si permanenti
tineri (nu trebuie preparata cavitatea, este suficient un periaj riguros);
2. Material de electie pt obturarea cavitatilor de clasa a III-a si a IV-a pe dintii permanenti
tineri;
3. Tratamentul cavitatilor de clasa a II-a in combinatie cu un compozit;
4. Tratamentul cavitatilor de dimensiuni mici;
5. Tratamentul eroziunilor dentare (lacune cuneiforme);
6. Tratamentul cariilor radiculare;
7. Restaurari coronare ale fisurilor dentare;
8. Restaurari coronare in caz de fractura dentara;
9. Restaurari ale bonturilor cand din peretii cavitatii sunt prezenti;
Protocol clinic:
Alegerea nuantei compomerului
Accesul in cavitate, exereza dentinei ramolite, izolarea
Nu se foloseste demineralizant
Uscarea si aplicarea primerului timp de 30secunde apoi uscare usoara fara presiune dupa
5-10secunde si fotopolimerizare 10-20 secunde
Se aplica compomerul - se fotopolimerizeaza in general 40secunde
Controlul ocluzal cu ajustare ocluzala si finisare cu discuri, freze diamantate de finisare,
gume de finisat

9
Produse: Compoglass (Vivadent), Dyract AP, Elan (Kerr), Twinky star (Voco)
Pedodontie II
Curs 3
IV. Compozite = materiale moderne utilizate in restaurarea dentara prezentand aspectul
estetic, utilizate pe dinti temporari si permanenti;
Indicatii:
1. leziuni carioase apartinand oricarui tip de cavitate;
2. fisuri ale smaltului
3. fracturi/fisuri partiale ale coroanei dentare
4. fatetari dentare directe poate servi si la inchiderea unui spatiu sau a unei diasteme
5. defecte de structura ale dintilor
6. distrofii dentare
7. discromii dentare
8. imobilizari ale dintilor parodontotici
9. reparatii ale coroanelor de invelis

Avantaje:
1. estetica superioara
2. rezistenta relativ buna
3. durabilitate buna in functie de igiena orala si carioreceptivitate
4. eficienta prezinta sistemul adeziv astfel incat sunt suficiente preparatiile care respecta
principiul economiei de substanta dentara oferind rezistenta si retentie cavitatii
,,stomatologie minim invaziva
5. raportul calitate-pret este bun
6. biocompatibilitate buna
7. tehnica de lucru relativ simpla
8. adera mai bine la smalt decat la dentina

Dezavantaje:
1. dureaza 5 ani
2. au un protocol sensibil la orice contaminare nu mai adera
3. grad de toxicitate crescut putand da necroza in timp
4. rezistenta mai mica decat a amalgamului dar mai mare decat a CIS

Clasificare:
compozite fotopolimerizabile
compozite autopolimerizabile
- in functie de structura:
compozite microhibride si nanohibride estetica superioara;
- indicate in special pt dintii din zona frontala;
Avantaje: rezistenta mecanica satisfacatoare, estetica foarte buna;
Dezavantaje: punct de contact dificil de realizat, protocol sensibil la orice contaminare;
compozite condensabile
Avantaje: rezistenta mecanica crescuta fata de primele, folosite mai mult in zona laterala,
estetica buna;

10
Dezavantaje: punct de contact dificil de realizat, protocol foarte sensibil la orice
contaminare, nu exista suficiente studii asupra calitatilor;
compozite fluide vascozitate redusa;
Indicatii:
baza sub compozitele de vascozitate mare in cavitati profunde si unde compozitul
patrunde mai greu in toate detaliile
sigilari si sigilari largite
cavitati de dimensiuni mici
cavitati care au necesitat o preparare speciala (ex: prin tunelizare) sau unde s-au utilizat
metode minim invazive
Avantaje: estetica buna, usurinta de a patrunde in orice detaliu;
Dezvantaje: rezistenta mai redusa, protocol de lucru sensibil la orice contaminare;

Protocol de utilizare al compozitelor:


1. deschiderea cavitatii
2. exereza dentinei ramolite
3. izolarea dintelui cu diga (daca este posibil)
4. toaleta cavitatii in functie de profunzime
5. uscare
6. aplicarea demineralizantului timp de 15-30secunde numai pe marginile smaltului
7. spalarea cu jet de apa 20-30secunde sub izolare si aspirare pt a fi indepartata orice urma
de acid
8. uscarea riguroasa a cavitatii
9. aplicarea sistemului adeziv prin pensulare timp de 10secunde intreaga cavitate
10. se usuca usor pentru a nu colaba canaliculele dentinare dupa 10secunde pentru a se
obtine un film uniform pe toti peretii cavitatii
11. fotopolimerizarea timp de 20 secunde
12. aplicarea in straturi succesive a materialului compozit nu mai groase de 2mm cu o
fotopolimerizare succesiva pana la refacerea morfologiei coronare a dintelui
13. controlul cavitatii
14. adaptarea ocluzala, marginala cu freze de finisare
15. lustruirea cavitatii cu gume sau discuri
16. verificarea adaptarii ocluzale si marginale refacere morfofunctionala
- se incearca reducerea numarului de pasi a.i. adezivul si acidul sa fie un singur produs;

V. Coroane metalice prefabricate


- dinti temporari se fabrica industrial, in serie, sunt anatomoforme, permit refacerea
morfologica foarte buna a coroanei si refacerea functionala, asigurand si rolul de
mentinator de spatiu al acelui dinte;
- dinti permanenti tineri asigura si rolul de mentinator de spatiu; se utilizeaza mai ales
coronite individuale executate in laborator cu o preparare minima a coroanei urmata de o
amprentare;
Indicatii:
1. Dinti cu leziuni carioase mari atat vitali cat si devitali, temporari si permanenti - inainte
de prepararea coronitei se recomanda pregatirea cavitatii carioase, tratament endodontic

11
daca este cazul, obturarea cavitatii cu CIS sau cu amalgam, preparea protetica a coroanei,
aplicarea coroanei;
2. Dinti cu distructii coronare masive
3. Dinti din zona laterala
Avantaje:
ofera o buna rezistenta
protejeaza dintele respectiv
refacere morfofunctionala optima a coroanei
Dezavantaje:
necesita buna colaborare a pacientului
inestetice
timp de lucru prelungit

Tehnica de lucru:
Coronite prefabricate pregatire minima a dintelui cu desfiintarea punctelor de contact
interproximale, respectarea convexitatii fetelor V si O ale dintilor, cu o minima slefuire
ocluzala;
- pot fi ajustate la colet prin taiere cu foarfeca;
- se obtureaza dintele cu CIS, izolare, uscare, cimentare cu CIS;
Coronite in laborator se desfiinteaza punctul de contact, se pastreaza convexitatea si
maxim 1,5mm de tesut dentar ocluzal, necesita o buna adaptare la colet;

VI. Cape de celuloid = accesorii prefabricate, anatomoforme, transparente permit


fotopolimerizarea;
Indicatii:
1. distructii coronare de dimensiuni mai mari
2. fracturi ale unghiurilor incizale
3. anomalii de structura ale dintelui: distrofii, coloratii, discromii
4. dinti temporari si permanenti tineri, frontali si laterali
Avantaje:
estetica
rezistenta buna
Dezvantaje:
buna colaborare a pacientului
timp de lucru prelungit
protocol de lucru sensibil la orice contaminare
Tehnica de lucru:
1. indepartarea tesuturilor dentare alterate
2. alegerea si adaptarea capei mai ales la nivelul coletului
3. izolare si demineralizarea cu acid ortofosforic 30secunde
4. spalare sub izolare si cu aspiratie continua 20secunde
5. uscare riguroasa
6. aplicarea adezivului
7. fotopolimerizarea
8. umplerea capei cu compozit

12
9. aplicarea capei pe dintele respectiv cu adaptarea ei si indepartarea excesului de compozit
de la nivelul coletului
10. fotopolimerizarea 40secunde pt fiecare fata a dintelui
11. finisarea la colet pentru a buna inchidere marginala
VII. Inlay-uri si Onlay-uri = mijloace moderne de restaurare coronoara care substituie
obturatii de dimensiuni mai mari;
Indicatii:
1. dinti temporari si permanenti tineri
2. cavitati de clasa a II-a pentru refacerea pragului gingival sau unde este dificil de realizat
punctul de contact interproximal
3. maximum 60% din coroana este afectata
4. cavitati de tip MOD
Avantaje:
1. rezistenta foarte buna comparativ cu obturatiile
2. protejeaza bine papila intedentara
3. refacere morfofunctionala optima a coroanei
4. estetica buna daca sunt din ceramica
5. durabilitate
Dezvantaje:
1. timp de lucru prelungit
2. cost ridicat
3. interventia laboratorului de tehnica dentara
Materiale din care pot fi confectionate in functie de zona unde se aplica:
ceramica
aliaje nobile: Au (rezistenta mai mare fata de cele de ceramica, pot rezista pana la 40 de
ani in caz de carioreceptivitate scazuta)

VIII. Fatete dentare = mijloace moderne de restaurare a dintilor din zona frontala dar
care se pot extinde chiar si pe PM1 si PM2 vizibili in suras sau vorbire;
- pot fi piese protetice sau realizate in cabinet;
- apartin stomatologiei estetice;
Clasificare - dupa modul de realizare:
directe se realizeaza extemporaneu in cabinet din compozit; durabilitate 2-3ani;
indirecte se realizeaza din ceramica in laboratorul de tehnica dentara dupa o preparare
prealabila minima a dintelui; durabilitate pana la 15ani;
Avantaje pt fatele din oxid de zirconiu - transluciditate foarte buna si o stralucire
similara smaltului dentar
Indicatii:
1. dinti permanenti din zona frontala
2. fracturi dentare cu interesarea unghiului
3. fisuri dentare
4. discromii date de tratamente endodontice, fluoroza, medicamente
5. anomalii de structura ale smaltului: amelogeneza imperfecta
6. spatieri dentare: diasteme
7. cosmetizari ale dintilor malpozitionati rotati izolati
8. cosmetizari ale dintilor cu modificari de forma: dinti conici, nanici

13
9. dinti cu obturatii mari unde nu se poate asigura o buna estetica prin obturatia in sine
10. modificari de forma, culoare, aspect, pozitie;

Contraindicatii:
1. pacienti cu parafunctii sau obiceiuri vicioase (bruxism)
2. pacienti cu parodontopatie activa
3. pacienti la care ar trebui realizat un tratament ortodontic
4. coroana dentara poate sa asigure stabilitatea
5. pacienti cu igiena orala deficitara si carioreceptivitate crescuta

Indicatiile terapiei la dintii permanenti tineri


1. dinte permanent in eruptie cu santuri, fosete indemne, cu relief putin anfractuos
tratament non-invaziv prin aplicare de lacuri cu F;
- dupa ce a erupt suficient si putem beneficia de conditii de buna izolare se poate recurge
la sigilare;

2. santuri, fisuri, fosete cu marmoratii sau chiar prezenta unor microcavitati


- tratament: sigilare largita si in anumite santuri si fosete se poate face obturatia
preventiva cu rasini (se prepara o mica cavitate care sa cuprinda sistemul de santuri si
fisuri cu lipsa de substanta, se obtureaza cu un material compozit fluid sau chiar cu
sigilant);

3. cavitati superficiale cu extindere pana la limita amelodentinara sau cu o


profunzime de pana in maxim 1/3 externa a dentinei;
- tratament: prepararea unei cavitati de o anumita clasa cu respectarea principiului de
economie de tesut dur dentar;
- in functie de aspectul dentinei se aplica un CIS peste care se aplica compozitul;
- daca dentina este pigmentata se aplica o baza pe baza de hidroxid de calciu si apoi
compozit;

4. cavitate profunda care ajunge pana la dentina parapulpara


- tratament: dupa prepararea cavitatii se aplica in functie de tipul de dentina Ca (OH) 2
CIS compozit sau un coafaj indirect in 2 timpi (baza provizorie 2saptamani apoi se
obtureaza definitiv);

5. cavitatea foarte profunda juxtapulpara cu sensibilitate subiectiva


- tratament:
coafaj indirect sau natural in functie de aspectul dentinei
daca se deschide accidental camera pulpara se face coafaj direct controale periodice la 6
saptamani, teste de vitalitate, radiografie de control la 6 luni obturatie de durata
daca apar acuze subiective care nu cedeaza pulpectomie

Sigilarea largita si obturatia preventiva cu rasina - tin de stomatologia minim invaziva


cu preparea de cavitati cu minim sacrificiu de tesut dentar;
- extensia preventiva este inlocuita cu sigilare preventiva;

14
Sigilarea largita = obturatia preventiva cu rasina tip I
Indicatii:
1. dinti cu santuri, fisuri, fosete cu marmoratii
2. la adolescentii cu dinti permanenti tineri, carioreceptivitate medie sau crescuta

Consta in:
enameloplastie (fisurotomie) = indepartarea smaltului superficial afectat, pigmentat (o
biopsie de smalt);
1. periaj dentar profesional al suprafetei respective
2. enameloplastie
3. izolare cu diga
4. uscarea si aplicarea acidului ortofosforic 37% pe toata suprafata smaltului
5. spalarea in conditii de izolare cu aspirare
6. uscarea foarte buna
7. aplicarea sigilantului sau a adezivului primer-bonding si compozitul fluid
8. fotopolimerizarea compozitului
9. verificarea in ocluzie
10. adaptarea in ocluzie
11. finisarea cu discuri si gume de finisat
- este indicat sa se cuprinda tot sistemul de fosete si fisuri al suprafetelor ocluzale;

Obturatia preventiva cu rasina tip II si III diagnosticul se pune dupa prepararea


cavitatii;

Indicatii:
1. cavitati superficiale cu marmoratii pana la jonctiunea smalt-dentina cu lipsa de substanta
2. cavitati care intereseaza dentina 1-2mm (tip II) sau extindere mai mare in dentina (tip III)
3. copii cu carioreceptivitate redusa
4. pacienti cu igiena orala buna, care respecta dispensarizarile, dieta sanatoasa

Contraindicatii - carioreceptivitate crescuta

Tehnica:
1. periaj dentar profesional al suprafetei
2. izolare
3. enameloplastie cu freze de turbina sferice sau exista freze speciale pentru fisurotomie pt
ca sectioneaza cat mai putin canaliculii dentinari;
4. diagnostic de profunzime a cavitatii:
1) extindere pana la 1mm
2) extindere mai mult de 1mm
5. baza de Ca(OH)2/CIS
6. demineralizarea cu acid ortofosforic 37% timp de 30secunde pe tot sistemul de
fosete si fisuri
7. Spalare 30 secunde

15
8. Se aplica sistemul adeziv, se fotopolimerizeaza 20 secunde
9. se aplica compozitul fluid, hibrid peste care se aplica un sigilant; nu se mai
face extensia preventiva;

in OPR III se aplica Ca(OH)2 sau CIS si se face demineralizare intregului


sistem de fisuri;

!!!Extensia preventiva din principiile lui Black este inlocuita cu aplicarea


sigilantului.

10. verificarea
11. adaptarea ocluzala si marginala cu freze speciale
12. lustruirea

16
Pedodontie II
Curs 4
Caria complicata a dintilor permanenti tineri
- unii dinti permanenti tineri (mai ales M1 permanent) sunt confundati de catre parinti cu
dintii temporari cariile incipiente sunt neglijate solicita asistenta medicala cand caria
deja este complicata;
- particularitatile diagnostice si terapeutice sunt determinate de radacina inca in formare
si de comunicarea pulpo-parodontala tensiunea este scazuta in tesutul pulpar
simptomatologie dureroasa mai atenuata pulpa dintelui permanent tanar prezinta
capacitati de aparare crescute, cu un metabolism intens si rapid si cu eliminarea mai
rapida a produsilor de degradare microbiana (a toxinelor);

Complicatiile cariei dentare:


1) pulpite
2) necroza
3) gangrena

1) Pulpite
Etiopatogenie:
1. complicatie a cariei:
in faza de carie simpla a smaltului se ajunge la fenomene limitate de inflamatie pulpara
total reversibile;
cand s-a depasit limita amelo-dentinara apar depuneri de dentina tertiara (de reactie);
in caria medie si profunda apare o depunere neregulata de dentina tertiara (de reactie)
asociata cu o inflamatie pulpara; daca actiunea factorilor iritanti continua inflamatia
devine pulpita propriu-zisa;
- la dintele tanar raspunsul de apare pulpara la carie este caracterizat prin producerea
abundenta de dentina de iritatie si de calcifieri intra si pericanaliculare;

2. traumatisme dentare cu interesarea directa a camerei pulpare;


- modificarile determinate de compresiune sau tractiune vor fi cu atat mai reduse cu cat
apexul este mai larg deschis;
- daca se prezinta intr-un timp de 24-48h la tratament atunci fenomenele pot fi reversibile
dar, de regula, cu timpul apar calcifieri si fibrozarea tesutului pulpar reducandu-se astfel
capacitatea de aparare;
3. deficiente in pregatirea cavitatii carioase si in tratamentul cariei simple (materiale de
obturatii) se va avea in vedere racirea continua cand se lucreaza cu turbina (factori
fizici/mecanici), substantele folosite pentru toaleta cavitatii sa nu fie iritante (ex: alcool,
apa oxigenata), toxicitatea materialelor de obturatie fara baza (factori chimici);

Clasificarea pulpitelor:
- dupa criteriul clinic:
1. pulpite acute
2. pulpite cronice
3. pulpite cu camera deschisa
4. pulpite cu camera inchisa

17
5. pulpite partiale
6. pulpite totale
- dupa criteriul histopatologic:
1. pulpite seroase
2. pulpite purulente
3. pulpite ulceroase
4. pulpite granulomatoase
- dupa criteriul simptomatologiei:
1. pulpite asimptomatice
2. pulpite simptomatice
- dupa criteriul evolutiv:
1. pulpite reversibile
2. pulpite ireversibile
- la copii apar frecvent forme asimptomatice si reversibile datorita particularitatilor pulpei
tinere;
Forme clinice de pulpita:
1. Hiperemia pulpara
2. Pulpita acuta partiala seroasa
3. Pulpita acuta totala seroasa
4. Pulpita acuta partiala purulenta
5. Pulpita acuta totala purulenta
6. Pulpite cronice cu camera pulpara deschisa
7. Pulpite cronice cu camera pulpara inchisa

Manifestari clinice:
I. Examen subiectiv:
Pacientul se prezinta pentru durere (caracter spontan/provocat, durata lunga/scurta,
vechimea, tipul lancinant/pulsatil, intensitatea, zona de iradiere, factori favorizanti si
calmanti)
Durere spontana apare deja in pulpita acuta partiala seroasa, copilul poate preciza
dintele in cauza doar in cazul cariei profunde, hiperemiei pulpare, pulpitelor acute
partiale;
In pulpitele acute totale apare iradierea durerii;
In pulpitele cu o vechime mai mare (in special in cele totale) copilul nu poate preciza
dintele in cauza ci numai hemifata afectata, ca a avut durere la acel dinte in antecedente
care a cedat la antialgice ( indica pulpita cronica care evolueaza in pusee);
Perceptia durerii este diferita la copii iar modificarile histopatologice ale tesutului pulpar
sunt mai avansate decat simptomatologia;
Durerea are intensitate mai mica la copil;
II. Examen obiectiv:
Carie extinsa cu depozit bogat de dentina alterata - dupa indepartarea dentinei ramolite un
corn pulpar poate fi deschis cu aparitia sangerarii cu sange de culoare rosu aprins (forma
acuta) sau inchis (forma cronica) (in functie de forma clinica) sau a unei picaturi de puroi
urmata de sangerare, prezenta ulceratiei sau a polipului pulpar;
Obturatie voluminoasa cu o carie secundara sau cu modificari de culoare ale smaltului;

18
Percutia pozitiva/negativa (in functie de forma clinica) cu sensibilitate in formele totale;
Testele de vitalitate nu sunt concludente la copii;

1) Hiperemia pulpara = primul stadiu de inflamatie pulpara;


Subiectiv durere recenta, de scurta durata, provocata de agenti termici (rece) prelungita
cateva minute dupa incetarea actiunii factorului iritant;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita din abundenta care dupa ce este
indepartata lasa dentina dura pigmentata/nepigmentata;
- este un fenomen total reversibil la dintii permanenti tineri daca inceteaza actiunea
factorilor iritanti;
Histopatologic fenomene inflamatorii limitate cu exsudat si cu usoare modificari
vasculare de tip vasodilatatie;

2) Pulpita acuta seroasa partiala


Subiectiv durere provocata (de agenti termici sau chimici) sau spontana, nocturna, in
crize de scurta durata, de data recenta (1-2nopti), lancinanta, intensitate mare, localizata,
exacerbata la agenti termici (cald, rece), cedeaza la antialgice;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita abundenta care dupa ce este indepartata
lasa un strat subtire de dentina dura pigmentata/nepigmentata;
- aceasta forma este total reversibila la dintii permanenti tineri cu conditia incetarii
actiunii factorilor iritanti;
Histopatologic modificari inflamatorii cu vasodilatatie activa apoi de tip paralitic,
exsudat, modificari in stratul odontoblastic;
Percutie negativa;

3) Pulpita acuta seroasa totala


Subiectiv durere intensa, spontana, in crize prelungite, lancinanta, de vechime mai
mare, exacerbata la agenti termici (rece, cald), cedeaza la antialgice, iradianta, copilul nu
poate preciza dintele cauzal;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita abundenta la indepartarea careia se
deschide camera pulpara si apare o sangerare cu sange de culoare rosu deschis, fenomene
inflamatorii ireversibile;
Histopatologic modificarile inflamatorii se extind in pulpa radiculara;
Percutia pozitiva;

4) Pulpita acuta purulenta partiala


Subiectiv durere spontana, pulsatila, exacerbata la cald, cedeaza la rece, nu cedeaza la
antialgice, cu caracter nocturn;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita abundenta la indepartarea careia se
deschide camera pulpara si apare o picatura de puroi urmata de sangerare si calmarea
durerii;
Histopatologic apar microabcese limitate in pulpa coronara;
Percutia negativa;
5) Pulpita acuta purulenta totala
Subiectiv durere spontana, pulsatila, intensa, in crize prelungite, iradianta, cedeaza la
rece, se exacerbeaza la cald, nu cedeaza la antialgice;

19
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita abundenta la indepartarea careia se
deschide camera pulpara si apare o picatura de puroi urmata de sangerare si calmarea
durerii;
Histopatologic apar microabcese si in pulpa radiculara;
Percutie pozitiva;

6) Pulpite cronice cu camera pulpara inchisa


Subiectiv durere in pusee de acutizare, jena la masticatie;
Obiectiv obturatie voluminoasa sau fara protectie pulpara, modificari de culoare ale
smaltului din vecinatatea obturatiei, carie secundara;

7) Pulpite cronice cu camera pulpara deschisa


1) ulceroase
Subiectiv jena la masticatie sau dureri in pusee de acutizare prin obturarea cavitatii
carioase cu resturi alimentare;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita abundenta care dupa indepartare releva
prezenta unei ulceratii situata la nivelul plafonului camerei pulpare dar mai frecvent la
limita dintre pulpa coronara si cea radiculara (sangerare de culoare rosu inchis);
2) polipoase (granulomatoase)
Subiectiv usoara jena la masticatie si sangerari;
Obiectiv carie profunda cu dentina ramolita dar la nivelul patrunderii in camera pulpara
se constata prezenta polipului pulpar acoperit cu tesut de granulatie care sangereaza la
atingere; trebuie diferentiat de polipul gingival sau periodontal urmarind insertia acestuia;

Hiperemia+pulpita acuta seroasa partialaforme reversibile la dintii permanenti


tineri;

Tratamentul pulpitelor - obiectivele tratamentului:


a) Asigurarea conditiilor favorabile ca dintele sa-si continue procesul de continuare a
formarii radacinii si de obtinere a unei inchideri apicale;
b) Indepartarea factorilor iritanti
c) Eliminarea durerii
d) Pastrarea vitalitatii/integritatii partiale/totale pulpare doar in formele reversibile
e) Stimularea capacitatii pulpare de neodentinogeneza

Coafaj indirect in doi timpi (indicat mai ales in caz de pulpita partiala seroasa) in
primul timp se aplica o pasta pe baza de antibiotic si hidrocortizon pentru 24-48h dupa o
prealabila pregatire a cavitatii si rezolvarea durerii;
- in al doilea timp (dupa 1-2zile) pacientul revine, se face o toaleta riguroasa a cavitatii cu
ser fiziologic sau neofalina dupa care se aplica coafajul indirect propriu-zis cu material
histofil pe baza de Ca(OH)2 obturatia de baza obturatia de durata; se lasa 3-4luni;

Coafaj natural se pastreaza insula de dentina ramolita; 6 saptamani;


Coafaj direct se practica numai daca sunt respectate toate conditiile enumerate in
primul curs; poate fi realizat in 1 sau 2 timpi; se lasa 6luni;

20
Amputatia vitala (pulpotomia vitala) = conservarea pulpei radiculare dupa esecul
coafajului si in toate formele de pulpite partiale (inclusiv purulenta) mai ales la
pluriradiculari;
Tehnica:
Radiografie
Anestezie
Pregatirea cavitatii
In conditii de izolare deschiderea larga a camerei pulpare cu indepartarea integrala a
plafonului camerei pulpare
Ablatia pulpei coronare cu lingurita Black sau freze cu turatie joasa
Hemostaza cu ser fiziologic si bulete sterile
Uscarea cu bulete sterile
Aplicarea la intrarea in canalele radiculare a unui preparat pe baza de Ca(OH) 2 cu priza
rapida
Obturatia de baza
Obturatia definitiva
Control clinic si radiologic pana la formarea radacinii

Pulpectomia se recomanda sa se faca odata si tehnica apexifierii (si pentru necroza,


ggr, parodontite);
- se indica in toate formele de pulpita totala, in esecurile dupa pulpotomie, la
monoradiculari sau pluriradiculari;
Tehnica:
Radiografie
Anestezie - se lasa obligatoriu tesut pulpar restant cu riscul de a fi infectat la nivelul zonei
apicale si se va menaja zona apicala pt ca pot fi impinse cu foarte multa usurinta resturi
de tesut pulpar infectat in zona periapicala;
Izolare
Pregatirea cavitatii carioase
Deschiderea larga a camerei pulpare
Ablatia pulpei coronare
Indepartarea pulpei radiculare cu instrumentar special (ace cu varful bont si cu cursor) si
nu se patrunde numai pe 2/3 din lungimea radacinii
Se pot face spalaturi usoare fara presiune cu ser fiziologic sub aspirare
Uscare cu conuri de hartie sau cu aer fara presiune
Obturarea cu Ca(OH)2 aplicat cu ace lentulo
Obturarea camerei pulpare cu un ciment
Obturarea cu compozit sau material provizoriu pt ca tratamentul se reia din 6 in 6 luni in
functie de evolutia formarii radacinii
Dupa terminarea formarii radacinii tratamentul se reia si obturatia radiculara se va face cu
materiale nerezorbabile respectand zona apicala si periapicala
Pedodontie II
Curs 5

21
2) Necroza
= procesul patologic de mortificare aseptica a tesutului pulpar;
- apare in special la dintii permanenti tineri frontali;

Factori etiopatogenetici:
1. Factori locali (determinanti):
Factori mecanici: pregatirea incorecta a unei cavitati cu folosirea irationala a turbinei
traumatism dento-parodontal; traumatisme la dintii frontali;
Factori chimici: toxicitatea substantelor folosite pentru toaleta cavitatii; toxicitatea unor
materiale de obturatii;
Factori termici: folosirea turbinei fara racire;
2. Factori generali (favorizanti) nu produc in mod direct necroza ci doar creaza premise
pentru ca unii factori obisnuiti sa devina nocivi;

Manifestari clinice:
Subiectiv tulburari fizionomice date de modificari de culoare ale dintelui cu pierderea
transluciditatii;
Obiectiv dinte cu obturatie masiva necorespunzatoare, modificari de culoare, pierderea
transluciditatii, traumatism dento-parodontal care duce la strangularea pachetului
vasculo-nervos al dintelui;
Teste de vitalitate - negative;
Percutia - nedureroasa;
3) Gangrena
= procesul patologic de mortificare septica a tesutului pulpar cu sau fara cointeresarea
tesuturilor periapicale produs sub actiunea unei flore microbiene mixte aeroba si
anaeroba;
Etiopatogenie:
1. Complicatiile cariei dentare si a pulpitelor
2. Traumatisme (IC superiori)
3. Complicatia necrozei dupa obturatii fizionomice
- daca radacina este complet formata, evolutia, complicatiile si terapia este la fel ca la
dintele adult;
- daca radacina este incomplet formata, procesele de crestere se opresc, radacina ramane
scurta, apexul larg deschis iar valoarea functionala a dintelui este redusa;
Forme clinice:
Simpla - Procese patologice limitate la nivelul tesutului pulpar
Complicata Invazia microbiana se extinde si in tesuturile periapicale; mult mai
frecventa la dintii permanenti tineri;
Factori care determina complicarea unei ggr simple respectiv difuziunea microbiana
in tesuturile periapicale:
Comunicarea larga pulpo-parodontala
Canal radicular larg
Canalicule dentinare largi
Vascularizatie bogata

22
Structura osoasa cu spatii medulare largi
Manifestari clinice:
Subiectiv tulburari fizionomice date de modificarile de culoare ale dintelui, pierderea
transluciditatii, carie profunda;
Obiectiv modificari de culoare ale dintelui, o carie profunda cu dentina ramolita
abundenta, camera pulpara deschisa, cu miros fetid, fara sensibilitate la palpare iar in
gangrena complicata apare sensibilitate la percutie, sensibilitate la presiunea mucoasei
gingivale in zona apexului;
Teste de vitalitate - negative;

Complicatiile gangrenei - Parodontite apicale:


Acute Congestive
Cronice Exudative

23
Parodontita apicala acuta are 3 faze (endoosoasa, subperiostala, submucoasa), cea
mai dureroasa fiind cea subperiostala;
- evolueaza spre parodontita apicala cronica;
Manifestari clinice:
Subiectiv durere atroce de intensitate mare, aproape continua care nu cedeaza la
antialgice obisnuite, accentuata la masticatie si la orice atingere a dintelui (chiar si in
fonatie), senzatia de alungire a dintelui (de egresiune);
Obiectiv carie profunda cu multa dentina ramolita, camera pulpara deschisa, lipsa
sensibilitatii la palparea tesutului pulpar, durere la percutie, durere la presiunea mucoasei
in dreptul apexului dintelui respectiv asociata cu congestie;
- in formele mai avansate se instaleaza un abces;
Teste de vitalitate - negative;

Parodontita apicala cronica
Manifestari clinice:
Subiectiv - durere numai in fazele de acutizare, poate preciza ca a mai avut dureri la acel
dinte chiar si abcese;
Obiectiv manifestarile parodontitei apicale acute la care se adauga fistula obligatoriu;
- cand are loc scaderea rezistentei organismului (suprasolicitari, sezon rece, viroze)
sau cand se face obturarea cavitatii cu resturi alimentare apare acutizarea parodontitei
apicale cronice sub forma de abcese cu edeme mari de vecinatate si alterarea starii
generale;
Teste de vitalitate - negative;
Percutie - pozitiva si dureroasa;
Examen radiologic - releva procese de osteita difuza;
Tratamentul necrozei si al gangrenei:
Conservativ:
Obiective:
Eliminarea continutului necrotic si gangrenos din intregul sistem endodontic
Asigurarea conditiilor favorabile pentru stimularea continuarii formarii radacinii si
obtinerea unei inchideri apicale care sa permita realizarea unei obturatii radiculare
definitive corespunzatoare
- are cele 3 faze:
Tratament mecanic:
dinte permanent tanar cu apexul inchis tratament mecanic obisnuit ca si pentru un
dinte permanent adult chiar usurat de largimea canalului radicular, de permeabilitatea lui
precum si de reactivitatea buna a organismului tanar;
dinte permanent tanar cu apexul deschis - apar dificultati deoarece pot fi impinse cu
usurinta detritusurile din canalul radicular in spatiul periapical, favorizand astfel
extinderea infectiei;
- consta in:
1. Radiografie retroalveolara
2. Indepartarea continutului necrotic gangrenos
3. Indepartarea dentinei alterate de pe peretii canalului radicular cu un instrumentar special
cu varf bont - acele se introduc din partea opusa a peretelui pe care dorim sa il pregatim;
se folosesc ace de marimi mari 1-2-3 (seria I sau II), ace cu cursor pe care s-a marcat
lungimea radacinii sau apex locatorul;
4. Alezajul intregului perete a canalului radicular alternativ cu spalaturi cu solutii slab
antiseptice (amestec de apa oxigenata 3% cu cloramina 2-3% sau hipoclorit de Na) cu
protejarea zonei apicale intrucat iritarea zonei apicale duce la sangerari abundente greu de
stapanit;

Tratament chimic (antiseptic) necesita prudenta deoarece comunicarea larga din zona
apicala permite difuzarea substantei in spatiul periapical cu manifestarea toxicitatii
acesteia la nivel periapical;
- folosim solutie Walckhoff (pe baza de clorfenol (cu actiune bactericida) si camfor
(cu rol de tampon care permite eliberarea lenta a clorfenolului)) sub forma unei bulete
extrem de bine stoarsa lasata pe loc cateva zile (maxim 7zile);
- persistenta sangerarii, a secretiilor, posibilitatea exacerbarii purulente a proceselor
osteitice constituie dificultati cu atat mai mari cu cat apexul este mai larg;

Obturatie radiculara se face in etape;


Apexogeneza = procesul fiziologic de definitivare a formarii radacinii cu inchiderea
apicala;
Obiectivul principal este crearea conditiilor ca radacina sa isi continue formarea si
sa se obtina o inchidere in regiunea apicala care sa permita apoi o obturatie definitiva
corecta, etansa;
- din acest motiv se incearca stimularea capacitatii tecii Hertwig si a celulelor din
zona periapicala de a se transforma in celule specifice care sa depuna dentina si cement;
- aceasta tehnica se numeste apexifiere sau apexificare = procedeu terapeutic prin
care se urmareste continuarea formarii radacinii la un dinte permanent tanar devital cu
obtinerea unei inchideri apicale care sa permita un tratament endodontic definitiv;

Tehnica lui Frank - propune obturarea radiculara provizorie cu un activator
biologic (Ca(OH)2);
- se utilizeaza pasta de hidroxid de calciu cu priza lenta sau amestec de hidroxid de
calciu cu paraclorfenolcamfor:
Radiografie dentara
Izolare cu diga pentru ca necesita timp de lucru indelungat
Deschiderea larga a camerei pulpare
Indepartarea continutului din camera pulpara si din canalul radicular cu menajarea zonei
apicale
Stabilirea lungimii radacinii cu ajutorul apex locatorului sau acelor cu cursor
Tratamentul mecanic cu irigare permanenta cu solutie de cloramina + apa oxigenata sau
hipoclorit de Na
Uscarea canalelor radiculare cu conuri de hartie sau cu mese
Aplicarea pastei de hidroxid de calciu cu lentullo sau cu un fuloar subtire special pana in
contact cu zona apicala fara presiune
Aplicarea unei bulete sterile in camera pulpara
Dubla inchidere cu eugenat si ciment oxi-fosfat de Zn sau cu CIS si compozit
Se lasa 6 luni dupa care se efectueaza o radiografie retroalveolara de control
Se intervine intre timp doar daca apar procese inflamatorii (acutizari, abcese)
Se pot constata una dintre urmatoarele situatii favorabile:
Radacina si-a continuat formarea, apexul s-a inchis
Radacina ramane la dimensiunea la care era, apex inchis
Apex larg deschis, in palnie, radacina ramane la dimensiunea la care era, dar apare la
radiografie puntea calcificata
Inchidere apicala, apare o punte apicala de hidroxid de calciu care nu este vizibila
radiologic dar este palpabila clinic
Daca dupa 6 luni nu se constata niciuna din aceste situatii se reia tehnica Frank
Se recheama dupa 6 luni pana cand se observa una din aceste situatii
Oricare din aceste situatii permite un tratament endodontic propriu-zis cu conuri de
gutaperca cu baza in sus si condensare laterala
Aceasta metoda poate fi folosita atat la dintii monoradiculari cat si la pluriradiculari;

Tratamentul parodontita apicala acuta o urgenta in stomatologie
1) drenaj endodontic cu indepartarea continutului gangrenos asociat cu incizia abcesului
daca exista
2) incizia abcesului
3) daca exista fistula spalaturi pe traiectul fistulei
4) antibioterapie doar cand starea generala este alterata
5) dintele se lasa deschis pana la amendarea fenomenelor acute si se continua cu tehnica
mecanica, chimica si obturatia radiculara prin tehnica Frank

Chirurgical al necrozei si gangrenei:
Rezectia apicala nu este indicata la dintii permanenti tineri pt ca reduce si mai mult
lungimea radacinii, dintele ramanand nefunctional;
Reimplantarea duce la anchiloza dento-osoasa;
Extractia dentara:
o cand esueaza orice metoda de tratament conservativ
o cand pacientul are o afectiune de ordin general si se impune inlaturarea oricarui focar;
o in caz de fracturi
o coroane distruse, radacini scurte
o osteite difuze, acutizari frecvente
o dificultati de colaborare
- cel mai frecvent implicat este M1;
In decizia de extractie a M1 in perioada dentatiei mixte se va tine cont de:
Varsta dentara
Valoarea functionala a dintelui vizat de extractie
Relatiile de ocluzie
Prezenta unor anomalii dentare cu inghesuire
Prezenta unor anomalii de clasa I, II sau III Angle
Legile migrarilor dentare

Extractia molarului de 6 ani:
Daca se face foarte precoce (7-9ani) migreaza spre D mugurii premolarilor sau chiar
premolarii cu aparitia unei treme intre PM2 si PM1 sau intre PM1 si C; antagonistii pot
migra pe verticala mai ales in relatii de ocluzie cu antagonism singular (relatii de ocluzie
cu distalizare de cuspid; canin pe canin);

Daca extractia se face la 11 ani (inainte de eruptia M2) este situatia cea mai favorabila
pentru ca permite migrarea corporala (gresiunea) lui M2 spre M atat intraosos cat si
endooral cu inchiderea biologica a spatiului destinat M1; se va reduce egresiunea
antagonistului;

Daca extractia se face dupa 12 ani ( dupa ce a erupt M2 permanent) are loc migrarea
prin versiune (basculare) a dintilor vecini (M2 spre M, PM2 spre D) astfel incat apar
interferente ocluzale (dinte in malpozitie, obturatie neadaptata, proteze incorect
efectuate) cu consecintele traumei ocluzale:
abrazie patologica
mobilitate parodontala
spasme musculare
sindrom algo-disfunctional al ATM

- se pot produce chiar si migrari verticale in situatii de antagonism singular;

- extractia trebuie temporizata pana la varsta de 10-11 ani prin drenaj,
indepartarea resturilor alimentare;













Pedodontie II
Curs 6
Distrofii dentare
= modificari de numar, dimensiune (volum), forma si structura a dintilor produse
de tulburari care au afectat dintele in diferite etape ale formarii sale si care sunt
evidente in momentul eruptiei ca o leziune cicatriceala sau evolutiva;
- poate interesa dentatia temporara si cea permanenta;
Etiopatogenie:
1) Factori generali:
Genetici
Neuroendocrini mai rar
Endogeni: metabolici si infectiosi
2) Factori locali:
Exogeni: traumatisme, iradieri, inflamatii ale dintilor temporari
Forma clinica si gravitatea ei depind de tipul de factori etiopatogenici care au
actionat dar mai ales de stadiul de evolutie in care s-a aflat mugurele dentar in momentul
actiunii factorului etiopatogenic;

Clasificarea distrofiilor:
1) Distrofii primare prezente in momentul in care dintele erupe pe arcada:
Cicatriceale evidente pe suprafata dintelui ca o cicatrice
Evolutive sufera modificari in timp
2) Distrofii secundare apar dupa o perioada de aspect normal al acelui dinte;

Distrofii primare cicatriceale
- nu au tendinta de evolutie, pot afecta numarul, volumul (dimensiune), forma
si structura dintelui;
1) Modificari de numar
- apar in faza de proliferare si formare a lamei dentare si a mugurilor dentari;
a) Hipodontia = nr redus de dinti;
- poate fi:
Hipodontie izolata
Hipodontie extinsa oligodontie
Hipodontie partiala anodontie partiala
Anodontie

Hipodontie izolata (nonsindromica)
- apare prin aplazie sau agenezie de muguri dentari, M3 fiind cel mai des afectat,
apoi IL superior, PM2 inferior, PM2 superior, IC inferior (absenta dintilor de
sfarsit de serie);
o in caz de aplazie de IL superior aceasta poate fi unilaterala si se asociaza cu prezenta unui
IL superior nanic si conic pe hemiarcada contralaterala;
- hipodontia in dentatia temporara insoteste in 70% din cazuri hipodontie in
dentatia permanenta;
- intereseaza mai frecvent arcada superioara;
o in caz de aplazie a PM2 frecvent persista pe arcada M2 temporar - apare o rizaliza la
molar dar mai lenta alternand cu perioade de repaus si apare ankiloza dento-alveolara a
M2 (sub nivelul planului de ocluzie);
Anodontie si hipodontie extinsa (=oligodontie)
- apare frecvent in diverse sindroame genetice (peste 120 de sindroame genetice
sunt asociate cu hipodontie):
Sindrom oro-facio-digital
Trisomii
Disostoza cleido-craniana
Sindrom Crouzon
Sindrom Ellis van Creveld = sindrom de displazie condroectodermala
Sindrom de displazie ectodermala (Sindrom Christ-Siemens-Touraine) are peste 100
de forme clinice si afecteaza orice tesut care se formeaza din ectoderm (piele, unghii, par,
dinti, SNC); cel putin 2 tesuturi din cele enumerate mai sus trebuie afectate;
- cea mai frecventa forma este hipohidrozica x-linkata;
Clinic:
o Afecteaza parul hipotricoza (mai putin par, friabil, de culoare deschisa)
o Anodontie aspect de facies batran
o Etajul inferior al fetei micsorat
o Frunte bombata, urechi proeminente
o Santurile labiomentoniere adanci
o Buzele apar eversate
o Reducerea secretiei glandelor salivare si lacrimale
o Fotofobie
o Unghiile au forma de lingurita
o Onicodistrofia 75% din cazuri
o Glande sudoripare in nr redus sau absente
o Afecteaza SNC, IQ sub valori medii
o Frecvent dintii prezenti sunt nanici, conici, atipici ca forma, cei temporari sunt persistenti
atunci cand nu exista muguri subjacenti
o Transmiterea poate fi genetica, autozomal dominanta sau recesiva, x-linkata
o Apare mai frecvent la sexul masculin
Tratament: urmarim sa refacem morfofunctional si estetic aparatul dentomaxilar;
- maxilar se aplica proteze infantile sau mentinatoare de spatiu care trebuie
schimbate periodic la 1an-1an jumate pt a nu inhiba procesele de crestere osoasa;
- procesele alveolare se dezvolta deodata cu maxilarul;

b) Hiperdontie (pleiodontie) = dinti supranumerari;
- apare printr-o inmugurire excesiva a lamei dentare controlata sau necontrolata prin
scindarea unui mugure in 98% din cazuri la arcada superioara si in 75% din cazuri in
regiunea anterioara (zona I, C);
- apare in sindroame genetice, sindroame otodontale, despicaturi labio-maxilo-
palatine (DLMP), disostoze cleido-craniene, trisomii;


Meziodens cel mai frecvent supranumerar in vestibulopozitie sau oropozitie,
pe arcada intre cei doi IC:
o Eumorfici de forma normala (dinti suplimentari);
o Dismorfici (atipici) de forma diferita (dinti rudimentari conici sau tuberculari,
frecvent cu radacina incomplet formata);
- dintii conici (mai mici) erup in paralel cu incisivii in timp ce dintii tuberculari sau
anastrofici raman inclusi si dau tulburari de eruptie a dintilor din seria normala
intretinand diastema;
- cand dintele este inclus sau in palatopozitie fren gros al buzei superioare si
insertie joasa;
- dinte anastrofic (situs inversus margine incizala catre orbita) se asociaza cu dinti
supranumerari in dentatia permanenta dand tulburari variate;
Tratament: extractia dintilor supranumerari prin odontectomie;
- in dentatia temporara cand apare un IL aliniat perfect aliniat pe arcada se lasa;
































Pedodontie II
Curs 7
2) Modificari de dimensiune apar in perioada de morfodiferentiere;
- sunt de 2 tipuri:
1. Macrodontie = dinti mai mari
2. Microdontie = dinti mai mici
1. Macrodontie = volum marit al dintilor peste valori normale (suma diametrelor
M-D ale incisivilor >34mm; peste 10mm pt IC);

Macrodontia generalizata este mai rara si intereseaza toti dintii;
- are cauze generale:
boli genetice (sindrom otodental)
tulburari neuroendocrine (hipersecretie de Sth = gigantism (la copil))
boala Crouzon (hemihipertrofia fetei)

Macrodontia localizata este mai frecventa decat cea generalizata si poate sa fie
localizata la un singur dinte sau mai mai multi, dar intereseaza des zona frontala;

Tratament:
slefuire proximala (stripping, slandarize) maxim 0.5/punct de contact (0.25/dinte);
intr-o macrodontie izolata la nivelul unui IC daca exista spatiu pe arcada putem cosmetiza
celalalt IC prin fateta sau coroana de invelis;

2. Microdontie = volum mai mic al dintilor (suma diametrelor M-D ale
incisivilor > 28);

Microdontie generalizata apare in:
boli endocrine generalizate (hiposecretia de Sth (nanism))
displazie ectodermala
sindrom Down
displazie condroectodermala
boala Crouzon
microsomia faciala
Microdontie localizata sau izolata intereseaza frecvent dintii interesati de
aplazie (dintii de sfarsit de serie: M3, PM2, IL sup, IC inf);
- cand exista aplazie pe o hemiarcada dintele omonim de pe hemiarcada
contralaterala este nanic (microdontie);
Tratament - restaurare coronara a dintelui nanic

3) Modificari de forma apar in perioada de formare a matricelor organice
- dinti de forma:
conica
in butoias
in ,,T
tuberculati
in clapeta
Geminatia dentara = o dismorfie corono-radiculara rezultata prin diviziunea
(fuziunea) unui mugure dentar la nivel coronar sau corono-radicular care afecteaza
dentatia temporara dar si cea permanenta;
- este o diviziune incompleta dar in unele situatii se poate ajunge la clivajul total 2
dinti (un dinte supranumerar);
- clinic, coroana apare bifida, pe fata vestibulara se observa un sant care se termina
cu o incizura, camera pulpara este voluminoasa iar la numaratoare rezulta un numar
normal de dinti este singurul criteriu de diagnostic diferential intre geminatie dentara si
fuziune;
Tratament: cosmetizare sau extractie;

Fuziunea dentara = o dismorfie corono-radiculara rezultata din unirea a doi


dinti la nivelul smaltului, dentinei sau/si pulpei dentare;
- clinic, aspect este identic cu geminatia doar ca la numaratoarea dintilor obtinem cu
o unitate mai putin;
- un dinte din seria normala fuzioneaza cu un dinte supranumerar nu ne mai putem
da seama nici din numaratoare ,,dinte dublu;
- frecvent fuziunea IL temporar cu C temporar duce la aplazia IL permanent;
- fuziunea dintre IL temporar si IC temporar duce doar in 20% din cazuri la aplazia
IL permanent;
Tratament: separarea celor doi dinti daca este posibil si creere ortodontica de spatiu
in jurul lor pentru a-i putea restaura protetic;

Dentes invaginatus (dentes in dentes, odontom gestant, odontom dilatant) =


formarea unui mugure dentar cu toate cele 3 tesuturi (smalt, dentina, pulpa) in camera
pulpara a altui dinte;
- clinic, pe fata V nu se vad modificari, la o inspectie atenta a fetelor orale ale
dintilor poate fi vizibila o comunicare ca un tunel ingust cu camera pulpara voluminoasa,
frecvent fiind interesat IL maxilar bilateral;
- diagnosticul de certitudine se pune radiologic;
Tratament:
daca este asimptomatic se inchide comunicarea cu material de obturatie
daca apare o pulpita se deschide larg, se indeparteaza dintele invaginat
extractie

Dentes evaginatus = aparitia unui tubercul care contine toate cele 3 tesuturi
dentare (smalt, dentina, pulpa) pe fata ocluzala a unui dinte;
- clinic, aspectul modificat al fetei ocluzale, frecvent se abrazeaza ajungandu-se
rapid la deschiderea camerei pulpare si la procese infectioase sau interferente
ocluzale;
Tratament:
- profilactic slefuirea tuberculului cu adaptarea morfologiei ocluzale a dintelui;
- simptomatic cand au aparut pulpite se face tratament endodontic;

Cuspid pinten = o proeminenta care apare pe fetele orale ale dintilor in 75%
din cazuri in zona frontala maxilara; in dentatia temporara e interesat frecvent IC
maxilar iar in cea permanenta este interesat IL maxilar;
- clinic, se prelungeste pana spre marginea incizala;
Complicatii:
datorita retentiei accentuate a resturilor alimentare apar carii cu complicatii infectioase la
acel dinte;
interferente ocluzale
malpozitii ale acelui incisiv
Tratament: slefuire cu adaptarea in ocluzie a incisivului;

Concrescenta dentara = unirea a doi dinti la nivel radicular la nivelul cementului
cand radacina este aproape sau complet formata;
- apare cand exista radacini foarte apropiate: inghesuiri dentare, malpozitii
dentare;
- apare mai frecvent la molari;

Taurodontia apare la dintii cu camera pulpara voluminoasa;
- clinic, coroana are aspect normal dar distanta de la limita amelo-cementara pana
la furcatia radiculara este mai mare decat distanta de la furcatie la apex
radacinile par foarte scurte;
- camera pulpara are forma dreptunghiulara;
- diagnosticul se face radiologic si endodontic;
- se poate asocia cu geminatia si fuziunea dentara;
- apare in sindrom Down, sindrom Klinefelter, sindrom oro-facio-digital, sindrom
triho-dento-osos, odontoame;

Odontomul = o formatiune alcatuita din cele 4 straturi dentare (smalt, dentina,
pulpa, cement) care poate sa aiba aspectul de la un dinte supranumerar pana la o
tumora dentara dar nu este neoplasm pt ca dupa ce s-a format si mineralizat nu-si
mai mareste dimensiunile;
- apare in etapa de histo si morfodiferentiere dar si in cea de proliferare prin
inmugurirea localizata excesiva a lamei dentare;
- dpdv histopatologic, clinic, radiologic este de 2 feluri:
odontom compus apare mai frecvent in zona anterioara a arcadelor si se manifesta
printr-o tumefiere dura la palpare si nedureroasa la nivelul rebordului alveolar;
- poate sa erupa sau poate sa ramana inclus (frecvent);
- radiologic o zona radiotransparenta reprezentata de o capsula fibroconjunctiva
delimitata net de osul inconjurator si care contine mai multi denticoli (zeci, sute), zone
radioopace separate intre ele;
- atunci cand erupe da:
complicatii infectioase pt ca se cariaza rapid
incluzii la dintii permanenti
tulburari de eruptie
degenerescente chistice

odontom complex apare mai frecvent in zona posterioara a arcadei;
- este format din tesuturi dentare dispuse neregulat;
- frecvent are aspect conopidiform tesuturile dentare au o dispozitie radiara;
- daca erupe se cariaza rapid complicatii infectioase;

Dilacerarea = dismorfie corono-radiculara care prezinta o angulatie intre coroana
si radacina;
- cauze:
Dilacerare localizata:
traumatism in dentatia temporara cu intruzia dintelui temporar
- daca traumatismul apare foarte devreme (4-5ani) determina hipoplazia de smalt
la nivelul mugurelui dintelui succesional;
- daca traumatismul apare mai tarziu cand coroana e complet formata si mineralizata
dilacerare corono-radiculara;
traumatism direct la nivelul dintelui permanent intre 7-10ani (incisivi) o cudura
localizata in apicala a radacinii in functie de stadiul de formare al radacinii;
Dilacerare generalizata o usoara angulatie intre coroana si radacina evidenta la
dintii din zona frontala;
- dintii dilacerati pot erupe sau pot ramane inclusi;
- dificultati apar atunci cand e necesar un tratament endodontic sau cand sunt
inclusi;

4) Modificari de structura
Cauze:
Factori locali exogeni:
1. Procese infectioase (ggr complicata a dintilor temporari)
2. Traumatismele dintilor temporari dau hipoplazii (in perioada de formare a matricelor
organice) si hipomineralizari la nivelul mugurilor dintilor succesionali;

Factori generali endogeni

Hipoplazii si hipomineralizari dobandite
Cauze:
Hipovitaminoza A, C, D
Deficit de Ca, P, F postpartum
Procese infectioase
Boli contagioase: lues congenital apare triada Hutchinson: surditate labirintica,
keratoza, dinti Hutchinson la nivelul IC permanenti (nanici, cu forma de trunchi de con,
cu marginea incizala in forma de semiluna, cu axele convergente);
Dinte Mozer apare frecvent, este consecutiv sifilisului, dar des este o consecinta a
rahitismului (M1 permanent care isi incepe mineralizarea in luna a 9-a intrauterin)
modificarea 1/3 ocluzale cu pigmentatie galben-maronie, aspect strangulat al cuspizilor;
Bolile copilariei: rubeola, rujeola, varicela
Dinte Turner (PM inferior) este hipoplazic: coroana de dimensiuni mai mici, cuspizi
ascutiti, modificari de culoare, aparitia unei pigmentatii galben-maroniu, aspect strangulat
la nivelul cuspizilor, poate sa apara si in zona frontala dar frecvent apare la PM inferior;
Fluoroza (smaltul patat) apare ca si o consecinta a unui exces de F pe cale endogena
pana pe la varsta de 5-6ani:
in formele usoare apar pete albe, opace la nivelul smatului dupa care in functie de
gravitatea fluorozei petele sunt galbene sau galben-maronii, pete localizate;
in formele mai grave petele intereseaza aproape toate grupele dentare;

Pedodontie II
Curs 8
Distrofii primare evolutive
- pot interesa atat dintii temporari cat si cei permanenti;
- cuprind toate grupele dentare, au caracter familial, debuteaza posteruptiv si au o
evolutie progresiva spre distrugerea coroanei cu o simptomatologie stearsa;

1. Amelogeneza imperfecta (amelogenesis imperfecta) - apare in etapa de
histodiferentiere si morfodiferentiere pt tipul hipoplazic iar pt tipul
hipomineralizat factorul etiologic actioneaza in etapa de mineralizare;
- este considerata ereditara, pe radiografie camera pulpara si radacinile avand un
aspect normal;
- are 3 forme clinice:
forma hipoplazica este intalnita in 60-70% din cazuri;
- afecteaza mai grav si mai frecvent fetele decat baietii;
- rezulta un smalt de dimensiuni reduse, cu un strat subtire este afectata
producerea cantitativa de smalt, mineralizarea mineralizandu-se corespunzator;
- suprafata smatului poate fi neteda, rugoasa sau cu gropite;
- se abrazeaza destul de repede expune dentina abrazia dentinei complicatii
pulpare;
- au dimensiuni mai mici au frecvent treme;
- smaltul poate fi si pigmentat;

forma hipomineralizata - smaltul se produce in cantitate corespunzatoare dar este
afectata mineralizarea smaltului;
- la palpare smaltul este moale, permeabil, se abrazeaza usor, se fractureaza usor,
se detaseaza sub forma de lamele expune dentina precoce cu invazia microbiana
complicatii pulpare;
- apare o pigmentatie galben-maronie a dintelui;
- se poate transmite autozomal dominant, autozomal recesiv sau X-linkat;

forma hipomatura smaltul este subtire, neted, de culoare galben-bruna, fara tendinta
de abrazie excesiva sau susceptibilitate la carie;

Tuberculi
1. tuberculul Carabelli apare pe fata palatinala a M1 permanent superior;
2. tuberculul Bolk apare pe M II si III permanenti superiori;
3. tuberculul Sixtum apare pe MII sau PMI permanenti inferiori;
4. tuberculul ZuckerKandl apare pe M temporari (mai ales pe MII temporari)
superiori si inferiori;

2. Anomalii de structura ale dentinei = dentinogeneza imperfecta =
dentinogenesis imperfecta
- are transmitere autozomal dominanta si se datoreaza unei tulburari in sinteza
moleculei de colagen tip I care constituie unul dintre principalii componenti ai
matricei dentinare;
- afecteaza ambele dentatii (temporara si permanenta);
- sunt mai grave in dentatia temporara;
- dentina in aceste situatii are o structura amorfa, cu un continut redus de celule;
- exista 3 tipuri:
tip I asociat frecvent cu osteogeneza imperfecta apare o hipomineralizare osoasa,
oase fragile, fracturi multiple, sclera de culoare albastrui;
tip II este izolat, nu se asociaza cu osteogeneza imperfecta;
- in ambele tipuri dintele apare de culoare albastru-violaceu sau poate prezenta
nuante de galben-brun; aceasta coloratie a dintelui se datoreaza dentinei care
transpare prin smalt; apare si o modificare a morfologiei coronare, cu o constrictie
la nivelul coletului;
- smaltul se abrazeaza rapid si expune dentina care si ea se va abraza rapid
bonturi scurte, negricioase dintele este predispus la o abrazie rapida;
tip III rar intalnit; a fost identificat regional in Maryland, usor diferit fata de primele
tipuri in sensul ca dentina circumpulpara este in strat subtire, ca o coaja se numeste
,,dinte scoica

3. Displazia dentinara
- are transmitere autozomal dominanta;
- este asemanatoare cu dentinogeneza imperfecta;
- afecteaza ambele dentatii dar mai grav dentatia temporara;
- exista doua tipuri:
Tip I (displazia dentinara radiculara) coroanele au morfologie normala; modificarile
sunt sesizate radiologic unde radioopacitatea radiculara este foarte redusa, camera
pulpara si canalele radiculare sunt partial sau total absente datorita calcifierilor care apar;
apar frecvent resorbtii radiculare; radacinile sunt mai scurte mobilitate dentara;
Tip II (displazia dentinara coronara) coroanele pot sa aiba morfologie normala,
camera pulpara are forma de flacara si prezinta adesea pulpoliti;

4. Odontogeneza imperfecta
- apare o aplazie a smaltului si a dentinei;
- intereseaza mai grav dintii temporari la care adesea smaltul este absent iar
dentina se abrazeaza foarte rapid resturi radiculare;
- la dintii permanenti poate sa existe la inceput un smalt subtire de culoare gri care
se va abraza rapid expunerea dentinei abrazie resturi radiculare de culoare
galben-brun-negricioase;

5. Melanodontia infantila Beltrami
- intereseaza dintii temporari cu debut la nivelul frontalilor superiori care prezinta
pete de culoare galben, brun rosietic si care se vor extinde in suprafata si in
profunzime bonturi de culoare negricioasa;
- apare depunere de dentina secundara si tertiara;

6. Anomalii de structura ale cementului
- au transmitere autozomal dominanta si frecvent se asociaza cu alte sindroame:
displazia cleidocraniana, epidermoliza buloasa distrofica sau hipofosfatazia;
- cementul are un continut fibros accentuat (cementul atubular) iar cementul
celular este displazic;
A. in disostoza cleidocraniana apare:
aplazia sau hipoplazia claviculelor
dinti supranumerari
alte distrofii osoase
frecvent incluzii dentare
la dintii supranumerari extrasi s-a constatat ca lipsea cementul sau era prezent un strat
subtire sub forma de insule de cement pe suprafata radacinii nu exista ligamente dento-
alveolare mobilitate dentara precoce cu exfoliere dentara);
B. in epidermoliza buloasa distrofica:
tegumentele si mucoasele sunt foarte fragile si sensibile la traumatisme
cementul lipseste sau este partial format si consecintele sunt aceleasi mobilitate dentara,
exfolierea precoce a dintilor;
C. hipofosfatazia apare datorita reducerii concentratiei serice de fosfati alcalini,
fiind afectata formarea cementului;

Discromii (coloratii)
Coloratii extrinseci apar datorita unor pigmenti prezenti in saliva, culoarea
difera in functie de etiologie:
Coloratia verzuie a dintilor cu localizare in 1/3 cervicala datorita bacteriilor cromogene
Coloratia galbuie a dintilor cu localizare in 1/3 cervicala datorita pigmentilor biliari din
lichidul crevicular;
Coloratia negricioasa extinsa pe toata suprafata dintilor datorita tratamentului cu sulfati
ferici din anemia feripriva;
Coloratia cenusie-gri a dintilor datorita obturatiilor cu amalgam;
Pete albe pe dinti datorita demineralizarii

Coloratii intrinseci apar datorita unor pigmenti care au patruns in dinte in
perioada odontogenezei si chiar inainte de mineralizarea smaltului deoarece nu
componentii anorganici sunt sensibili ci componentii organici absorb foarte bine
acesti pigmenti;
- apar frecvent la dintii cu defecte de mineralizare;
- apar in caz de:
amelogeneza imperfecta
fluoroza
dentinogeneza imperfecta
administrare de tetraciclina la copiii sub varsta de 6-7ani pete in structura smaltului de
culoare galben-portocaliu sau gri-brun in functie de tipul de tetraciclina administrat; in
prezent se evita prescrierea tetraciclinei pana la varsta de 7ani;
porfirie
copii cu disfunctii biliare, la cei cu atrezia canalelor biliare, cu hemoragie interna, cu
incompatibilitate de grupa sangvina coloratii in nuante de galben-brun sau albastru-
verzui

Distrofii secundare (progresive)
1. Caria circulara a dintilor temporari (caria de biberon)
- apare precoce in jurul varstei de 1,6-2ani frecvent la copiii debili alimentati cu
exces de glucide sau carora li se ofera tetine imbibate in miere sau sucuri
indulcite;
- este simetrica si intereseaza in ordine: incisivii superiori, caninii superiori,
incisivii inferiori, foarte rar molarii temporari;
- debuteaza ca o coloratie brun-verzuie a smaltului la nivelul coletului care are
tendinta de a se extinde ca un brau in suprafata si mai putin in profunzime;
- procesul evolueaza lent, asimptomatic, ducand la fracturarea coroanei;
- pulpa ramane deseori vitala, camera pulpara micsorandu-se prin depunere de
dentina de reactie;

2. Sindromul Dubreuill-Chambardel (caria galopanta a dintilor permanenti)
afecteaza grupul frontal superior permanent;
- debuteaza la varsta de 11-12ani cu leziuni ale smaltului pe fata vestibulara care
se extind rapid in suprafata si in profunzime ajungandu-se in timp scurt la
distructii coronare masive;

Afectiunile mucoasei orale la copil

Particularitatile mucoasei orale la copil si adolescent:
1. vascularizatie bogata
2. integritatea mucoasei bucale
3. densitate tisulara celulara redusa
4. capacitate mare de remaniere, de regenerare
5. autocuratirea prin miscarile obrajilor, limbii, buzelor, mimica activa
6. prezenta salivei cu rol:
mecanic - de spalare
chimic - prin variatiile de pH, prezenta lizozimului si a inhibinelor
7. capacitate buna de aparare atunci cand exista un echilibru la nivelul mediului oral

Etiologie:
1. factori generali care scad rezistenta organismului si modifica tonicitatea mucoasei:
flora saprofita poate deveni patogena
pot fi inoculate tulpini patogene
2. factori locali:
traumatici
fizici
chimici

Forme clinice:
1. stomatite = leziuni inflamatorii generalizate
2. glosite, cheilite, gingivite = leziuni inflamatorii localizate



Clasificare:
dupa tipul de leziune:
eritematoase
veziculoase
ulceroase
dupa etiologie:
microbiana
virala
sistemica
dupa topografie:
labiala
palatina
linguala

Tipuri de leziuni:
eroziunea = pierdere de substanta la suprafata fara interesarea stratului subjacent al
mucoasei (ex: lichen plan);
ulceratia = pierdere de substanta mai profunda cu interesarea stratului conjunctiv
subjacent (ex: afta);
macula
papula
vezicula = formatiune cu relief pozitiv, bombata, cu continut seros (ex: herpes);
pustula = formatiune intraepiteliala cu relief pozitiv, bombata cu continut purulent (ex:
impetigo);
noduli

1. Aftele banale recidivante apar la varsta scolara, de 2x mai frecvent la fete;
- apare eroziunea unica sau multipla apoi ulceratia delimitata de un halou rosiatic;
- leziunea primara poate fi macula sau vezicula dar trec neobservate;
- nu este contagioasa dar este dureroasa, contactul cu alimentele exacerband
durerea;
- se asociaza cu hipersalivatie si adenopatie;
Localizare preferentiala: mucoasa labiala inferioara, limba, vestibul inferior;
Etiologie nedeterminata; factori favorizanti:
traumatism dento-parodontale
deficit de vitamine
scaderea imunitatii
asociata bolilor infecto-contagioase
afectiuni hematologice
stres
SIDA
Vindecare in 7-10 zile cu sau fara tratament dar poate recidiva la anumite intervale;
Tratament:
Tratament local simptomatic:
igiena oro-dentara riguroasa
administrare de alimente cu o consistenta redusa cu predominanta lichidelor in
alimentatie
evitarea extremelor de temperatura
badijonari locale pentru a evita contactul dintre leziune si mediul oral salivar se aplica
anestezina-rezorcina, glicerina boraxata, planta gingival, aftolizol; paste cu antibiotice si
corticosteroizi sunt recomandate doar daca apare suprainfectarea leziunii;
Tratament general sustinerea starii generale, vitaminoterapie, stimularea imunitatii

Stomatita aftoasa = o boala infecto-contagioasa de cauza virala cu prezenta de
numeroase leziuni aftoase extinse pe limba, palat;
- poate evolua ca atare sau poate insoti alte boli infectioase (rujeola, tuse
convulsiva);
- durata bolii este de 7-8zile iar prognosticul este favorabil;
Simptomatologie generala:
Stare generala alterata
Febra, cefalee, inapetenta,
adenopatie
Simptomatologie locala:
Durere la nivelul leziunilor
Senzatia de uscaciune a gurii
Halena fetida
Tratament:
Tratament general - sustinerea starii generale prin:
Vitaminoterapie
Antialgice, antiinflamatoare
Antibiotice daca apare o suprainfectie
Tratament local badijonari si clatiri cu solutii antiseptice slabe, igiena riguroasa

Febra aftoasa = boala infecto-contagioasa produsa de un virus asemanator celui
din herpes;
Semne generale:
Febra, cefalee
fenomene digestive
posibil un exantem la nivelul mainilor, picioarelor prin contact cu animalul bolnav
Semne locale:
stomatitavezicule inconjurate de o areola rosiese sparg repede si lasa ulceratii
aftele intereseaza buzele, limba, bolta palatina, faringe, gingie

2. Herpesul = afectarea mucoasei orale produsa de virusul Herpes Simplex (HSV);
- primoinfectia apare in perioada 1-3ani iar la urmatoarele infectii apare reactia ggl;
- tipul de leziune specific este vezicule ,,in buchet cu un continut lichidian alb-
galbui sau eroziune respectiv ulceratie cu lizereu rosiatic;
Localizare:
la nivelul rosului buzei superioare
la nivelul buzei inferioare
la limita dintre tegument-rosul buzelor
pe tegumentul perioral
in zona aripioarelor nazale
- frecvent se extinde leziunea chiar si intraoral atunci cand veziculele se sparg si
continutul lichidian difuzeaza;
- dureri puternice, exacerbate la alimentatie sau inghitirea lichidelor, cu
hipersalivatie, halena, adenopatie loco-regionala;
Factori favorizanti:
stari emotive
rezistenta scazuta
dupa proceduri stomatologice de rutina
Diagnostic de certitudine prin culturi pt identificarea virusului;
Se vindeca in 7-10zile;
Tratament:
Local: simptomatic:
aplicatii topice cu aciclovir (daca se aplica chiar la momentul debutului timpul de
vindecare se poate injumatati)
igiena orala, clatiri cu ceai de musetel, indepartarea depozitelor cu tampoane si aplicari
de violet de gentiana;
aplicatii topice cu tetraciclina in caz de suprainfectie
General:
aciclovir sau zovirax tb 200mg de 5x/zi timp de 5zile sau 10zile;
se asociaza antibiotice doar daca apare suprainfectia;
este importanta prevenirea deshidratarii printr-o hidratare corespunzatoare;
gamaglobuline si vitaminoterapie C, B1, B2
Vaccinoterapia pt pacientii cu recidive frecvente;

Gingivostomatita herpetica poate sa apara si ca si primoinfectie;
= boala infecto-contagioasa transmisa de virusul Herpes Simplex;
Simptomatologie:
Stare generala alterata
Febra
Adenopatie
Leziune se pot extinde pe limba, palat si apoi la nivelul intregii mucoase orale;
veziculele se extind, conflueaza si apoi se sparg lasand zone sensibile;
Tratament acelasi:
General:
aciclovir sau zovirax 200mg de 5x/zi
antialgice, antiinflamatoare, antibioterapie rar;
vitaminoterapie, prevenirea deshidratarii;
pacientul in general refuza alimentatia administrare de alimente reci;
Local: aplicatii topice de aciclovir, paste cu antibiotice foarte rar;

3. Candidoza (muguet, margaritel) = produsa de candida albicans care in mod normal
exista sub forma saprofita in cavitatea orala dar in anumite conditii se inmulteste foarte
rapid ajungandu-se la tulpini patogene;
Factori favorizanti:
Antibioterapie prelungita
Afectiuni alergice
Prematuritate
Xerostomia
Imunitate scazuta
In diabet non-echilibrat (decompensat)
La sugari cand nu se respecta conditiile de igiena
Clinic are 2 forme:
Candidoza pseudo-membranoasa
Candidoza atrofica
Simptomatologie:
Subiectiv senzatia de uscaciune, de arsura a cavitatii orale, gust metalic;
Obiectiv debuteaza la nivelul mucoasei linguale, apare o zona eritematoasa la inceput
peste care apar pete albicioase care se unesc, se extind dand un aspect albicios intregii
mucoase linguale, jugale si palatinale;
- se pot inlatura usor sangerare;
- ulterior conflueaza in placarde care au aspectul unor depozite
aderente ce se detaseaza odata cu regenerarea epiteliului;
Tratament:
Inlaturarea factorilor predispozanti
Alcalinizarea mediului bucal
Igiena bucala riguroasa
General antimicotice: ketoconazol, fluconazol (50 si 150mg) la adult o tb/zi inclusiv
48h dupa disparitia simptomatologiei; la copil 4-7mg/kgc/zi; la adult se da o doza de atac
dupa care 1tb/zi;
Local:
- aplicatii topice de nistatin suspensie 100.000UI sau se
comercializeaza sub forma de flacon de 6gpulbere; la copil 1ml x 4ori pe zi;
- la sugar cavitatea bucala va fi stearsa cu tampoane imbibate in
ceai de musete sau solutii alcaline (bicarbonat de sodiu, violet de gentiana)
- biberoanele si tetinele vor fi sterilizate

4. Gingivo-stomatita ulceronecrotica
= forma rara care apare la copii intre 6-12ani, rar <6ani in conditiile in care exista
o scadere a imunitatii organismului si o exacerbare a virulentei florei microbiene
fuzospirilare;
- poate sa apara ca si o complicatie a unei gingivite eritematoasa sau
pericoronarite in cavitati orale cu igiena deficitara;
Simptomatologie:
debuteaza la nivelul papilelor gingivale, se extinde la marginea gingivala si apoi la
intreaga mucoasa orala, in special la mucoasa jugala, linguala si spre faringe;
apare o congestie a papilei, papila se tumefiaza, ulterior apare ulceratia care se poate
acoperi de pseudomembrane cenusii; papila apare amputata, se extinde spre marginea
gingivala si spre mucoasa orala;
se insoteste de durere intensa, senzatie de tensiune in maxilar, stare generala alterata cu
febra, insomnie, inapetenta, agitatie, apar secretii la nivelul sulcusului gingival, halena si
sangerari, sialoree, adenopatie amigdalitate criptica purulenta si unilaterala (angina
Vincent);
copilul evita periajul agraveaza simptomatologia;
Tratament:
General:
vizeaza eliminarea factorilor etiologici (inclusiv factorul microbian)
antibioterapie, vitaminoterapie
regim alimentar de consistenta moale, pastoasa cu un aport bogat de vitamine, saruri
minerale, proteine

Local:
lavaje cu solutii caldute de cloramina 3%, permanganat de potasiu solutie diluata (2-
3cristale la un pahar cu apa)
combaterea durerii prin aplicatii de anestezina-rezorcina, glicerina boraxata
depozitele fibrinoase se pot indeparta cu comprese sterile imbibate in apa oxigenata iar
local se pot aplica paste, solutii cu o compozitie mixta cu antibiotice, antiinflamatoare,
extracte vegetale, apifitoterapie, antihistaminice
asigurarea unei igiene orale adecvate

5. Manifestari orale in carente vitaminice
Vitamine hidrosolubile: vitamine B, PP, C;
Vitamine liposolubile: vitamina A, D;

Manifestari orale in carenta de vitamina B1 boala Berry-Berry manifestata prin
polinevrite, nevrite periferice, hemoragii peridentare, hemoragii in organul
smaltului (in perioada de formare a smaltului), predispozitie crescuta la carii
dentare, intarzieri ale eruptiei dentare;

Manifestari orale in carenta de vitamina B2 (riboflavina ariboflavinoza)
glosita, cheilita angulara, dermatita seboreica a santului nazolabial (fulcrum);
- in cazuri severe duce la despicaturi nazo-palatine, retrognatii mandibulare,
atrofie a crestei alveolare compresiva in zona frontala;

Manifestari orale in carenta de vitamina B6 glosita, gingivita;

Manifestari orale in carenta de vitamina B12 anemia pernicioasa: glosita
Hunter;

Manifestari orale in carenta de vitamina PP glosita, stomatita, gingivita;

Manifestari orale in carenta de vitamina C scorbut la adult sau boala Moller-
Barlow la copil: gingivita, sangerari gingivale, atrofia odontoblastilor cu depuneri
neregulate de dentina, accelerare a eruptiei dentare;

Manifestari orale in carenta de vitamina A keratinizarea mucoaselor bucale, a
glandelor salivare, conjunctivala, traheala;
- keratinizarea poate imbraca aspect de leucoplazie (=depozit alb, nedureros,
leziune precanceroasa);
- daca apare <5ani intarzieri in formarea si eruptia dintilor;

6. Manifestari orale in bolile infecto-contagioase ale copilariei
- frecvent manifestarile orale (enantemul) preced cu 2-3zile eruptia cutanata
(exantemul);
- in cadrul acestor boli pot aparea prin suprainfectie stomatite eritematoase,
eritemato-pultacee, ulceroase;

a. Varicela apare la nivelul cavitatii orale prin macule care se transforma in


vezicule, se sparg, lasa ulceratii, pot fi extinse la nivelul intregii mucoase orale;
- apoi apare eruptia maculoveziculoasa tegumentara;

b. Scarlatina debut la nivelul cavitatii orale sau concomitent cu eruptia cutanata


prin limba saburala;
- limba se descuameaza de la varf spre baza, devine toata congestionata, papilele
fungiforme prolifereaza, capata o culoare roz intens limba zmeurie;

c. Rujeola (pojar) apare semnul caracteristic Koplick: 6-8micropapule


albicioase pe o zona congestionata de la nivelul mucoasei jugale in dreptul
molarilor (in apropierea canalului Stenon M2 permanent) care nu se sterg;
- rar apar pe mucoasa gingivala sau in santul vestibular;
- treptat dispar dar apare eruptia cutanata;


Pedodontie II
Curs 9
Afectiunile parodontiului marginal la copil si adolescent

Parodontopatii = afectiuni inflamatorii sau/si distrofice ale parodontiului de
etiologie pluricauzala, cu evolutie progresiva, care afecteaza parodontiul de
invelis si de sustinere (fixare) a dintelui, care pot sa duca la mobilitate dentara cu
eliminarea dintilor;
- structural si functional se deosebesc 2 tipuri de parodontiu:
Parodontiu de invelis cuprinde 3 zone:
gingia marginala (libera) = zona superficiala a parodontiului care in momentul in care
dintele ajunge in planul de ocluzie se afla la nivelul coletului si delimiteaza sulcusul
gingival cu o adancime de 0,5-1,5mm; se extinde pana in zona insertiei epiteliale;
gingia interdentara (papilara) bine reprezentata la copii si adolescenti, cuprinde intreaga
nisa papilara si ofera protectie impotriva traumelor parodontale; la copii tot protectie
impotriva traumelor parodontale ofera si forma globuloasa a dintilor temporari;
gingia atasata (aderenta) = o zona de mucoasa atasata de osul alveolar cu o latime de 2-
4mm la copii;

Parodontiu de sustinere cuprinde:
desmodontiu (spatiu periodontal) cuprinde ligamente alveolo-dentare care pot avea
fibre marginale transseptale, oblice, orizontale, radiare;
- contine tesut conjunctiv lax, o vascularizatie bogata, inervatie,
substanta fundamentala, celule (fibroblasti, osteoclasti, cementoclasti, cementoblasti);
- este mai larg permite mobilitate dentara;
cement radicular este mai subtire la copii si adolescenti, se ingroasa cu varsta;
os alveolar are corticala interna care inconjoara radacina;
- corticala interna este perforata de vase si nervi lamina cribriforma;
- pe radiografie nu se vad perforatii ci apare un tesut compact lamina dura;
- spongioasa este laxa, cu trabecule mari;

Factori etiologici ai parodontopatiilor:
1. factori generali:
1) Genetici: sindroame genetice, sindrom Down;
2) Endocrini: hipotiroidism, hiperparatiroidism, gingivita pubertara;
3) Metabolici: diabet juvenil;
4) Carente vitaminice (vitamina C boala Muller-Barlow)
5) Infectiosi;
6) Boli autoimune, hemopatii;
7) Deficite imunitare (SIDA);
8) Tratamente medicamentoase: in epilepsie cu hidantoina;
2. Factori loco-regionali:
1) Placa mucobacteriana si tartru
2) Inactivitate masticatorie
3) Factori de iritatie: obturatii, crosete, aparate ortodontice
4) Traumatisme
5) Disfunctii si parafunctii orale: respiratie orala, deglutitia infantila
6) Trauma ocluzala: abrazie dentara
7) Anomalii dento-maxilare: inghesuiri dentare
8) Frenuri labiale anormal inserate

Clasificarea parodontopatiilor:
A. forme inflamatorii (parodontite):
Superficiale (gingivite)
Profunde (parodontite progresive)
B. forme distrofice (parodontoze):
Distrofice pure
Atrofice
C. forme proliferative (parodontoame):
Hiperplazice
Hipertrofice
D. cu evolutie acuta:
Gingivite
Papilite
E. cu evolutie cronica:
Inflamatorii:gingivita cronica,parodontita marginala cronica superficiala+profunda
Degenerative
Mixte

Entitati clinice in functie de factorul etiologic:
1. Gingivita odontiazica
2. Gingivita localizata (papilita, sindrom de sept)
3. Gingivita marginala nespecifica
4. Gingivita pubertara
5. Gingivita hiperplazica (hiperplazia gingivala)
6. Manifestari parodontale ale unor afectiuni generale
7. Recesiuni gingivale
8. Gangrena complicata cu extindere in parodontiul marginal patologia furcatiei la
dintii temporari;
9. Evolutia ectopica a unor dinti apare in caz de persistenta de dinte temporar sau in caz
de extractie timpurie fibromucoasa foarte groasa;
10. Rizaliza asimetrica a unor dinti temporari o radacina complet rizalizata, celelalte
incomplet rizalizate;
11. Parodontopatia acuta juvenila

Forme acute:
1. Papilita (gingivita localizata, sindromul de sept)
Cauze:
iritatii mecanice in timpul actului masticator
carii in oglinda cu subminarea crestei marginale si a punctului de contact
periaj intempestiv
folosirea irationala a scobitorii sau a firului de matase
iritatii chimice: tratamente odontale incorecte (aplicarea unui devitalizant fara o inchidere
buna marginala);
Simptomatologie:
papila congestionata, tumefiata
papila dureroasa mai ales in timpul actului masticator sau la periajul dentar, sangeranda
ulceratie si necroza in caz de papilita chimica
Tratament:
Local: badijonari cu solutii antiseptice usoare, igiena orala corecta, clatiri cu ape de gura
indepartarea factorilor iritativi si etiologici
refacerea morfofunctionala a coroanei

2. Gingivita - poate sa debuteze de la inceput ca si gingivita sau poate sa apara ca
si o extindere a unei papilite;
Etiologie:
factori termici: arsuri
factori chimici
factori traumatici: malocluzii, disfunctii ocluzale, traumatizarea mucoasei palatinale
gingivale de catre marginea incizala a incisivilor inferiori;
ca si manifestare a unor afectiuni generale
gingivita eritematoasa la copii si adolescenti
in stomatite herpetice, aftoase, candidozice

Postpartum in perioada 0-3ani apare gingivita odontizica odata cu eruptia
dintilor temporari;
Semne clinice: congestie gingivala, prurit, hipersalivatie;
Complicatii:
gingivo-stomatita forma ulcerativa
foliculita expulziva (se elimina din maxilar precoce coroane incomplet formate)

In perioada 3-11ani apare gingivita de inactivitate:
Cauze:
carii din zona de sprijin (C, M1, M2 temporar) datorate autointretinerii deficitare pe
hemiarcada respectiva depozite de placa tatru gingivita de inactivitate
gingivo-stomatite care insotesc febrele eruptive (rujeola, varicela, scarlatina)
Tratament:
refacerea leziunilor carioase cu stimularea masticatiei corecte bilaterale
indepartarea depozitelor de placa
igiena orala corecta

In perioada 11-12 ani si premenstrual apare gingivita pubertara datorita
factorilor endocrini (estrogenilor), tulburarilor metabolice, consecutiv unor
medicamente;
Simptomatologie: asemanatoare unei gingivite doar ca papilele sunt mult mai
inflamate, edematiate, congestionate, turgescente mai ales in zona incisivilor;
Gingivita medicamentoasa apare la epilepticii tratati cu hidantoina;
Simptomatologie: augmentarea volumului gingiei, gingia are o consistenta ferma,
nedureroasa, uneori acopera mai mult de din coroanele dentare;
Tratament: intreruperea, renuntarea, inlocuirea tratamentului cu raspuns parodontal
(Ex: hidantoina);

Forme cronice:
1. Gingivita cronica apare in special in caz de:
iritatii mecanice persistente
ocluzii traumatice
la purtatori de aparate ortodontice unde apare cronicizarea formei inflamatorii
- toate formele de pana acum intereseaza doar parodontiul de invelis, parodontiul
de sustinere ramane indemn (neafectat);

2. Parodontita marginala cronica superficiala - apare in prezenta unor factori
iritativi persistenti asociati cu placa mucobacteriana abundenta;
Simptomatologie subiectiva:
marginea gingivala congestionata, sangeranda, inflamata
senzatia de tensiune in maxilar, senzatie de egresiune a dintilor
halena
Simptomatologie obiectiva:
congestia gingivala, mucoasa edematiata
secretie seroasa in santul gingival, sangerare la palpare
pungi parodontale false intrucat insertia epiteliala isi pastreaza pozitia
un proces de halistereza (=fuga sarurilor minerale) la nivelul limbusului alveolar
Radiologic pat vascular intens, ciupirea limbusului alveolar, proces ce evolueaza
de la suprafata spre profunzime si din centru spre periferie;
Histologic - usoare distructii ale ligamentelor dento-alveolare;

3. Parodontita marginala cronica profunda procesel inflamatorii se extind in
parodontiul de sustinere;
Simptomatologie subiectiva - aceleasi modificari dar mult mai accentuate;
Simptomatologie obiectiva:
papile accentuat edematiate, violacee, sangerande
senzatia ca se detaseaza de pe dinte
retractie gingivala cu pungi parodontale adevarate, de adancimi variabile
interferente ocluzale
evolueaza in profunzime
Histologic:
in parodontiul de sustinere apar distructii ale ligamentelor dento-alveolare cu
compromiterea insertiei epiteliale care coboara
necroze ale cementului radicular
Radiologic - atrofia verticala a osului alveolar



4. Forme distrofice (parodontoze juvenile) rare la copii si adolescenti <0,1%;
- apar localizat la nivelul M I sau I permanenti dar exista mai rar si forme
generalizate;
Simptomatologie:
atrofie orizontala progresiva a osului alveolar
mobilitate dentara
migrari dentare
retractii gingivale (recesiuni) progresive
Exista o forma de atrofie idiopatica a osului alveolar care apare doar pe fetele V ale
radacinilor in special in zona I, C ducand treptat la descoperirea radacinii, dintii nefiind
mobili. Factori agravanti sunt tratamente ortodontice incorecte, periaje traumatizante,
frenuri inalt inserate.


5. Forme mixte (degenerativ-inflamatorii) = Parodontopatia acuta juvenila =
sindromul Papillon Lefevre
- afectiune foarte grava, poate sa fie localizata sau generalizata la copii;
- este mai frecvent localizata la M si I simetric, poate debuta si sub varsta de 10ani;
- apare la adolescent si la adultul tanar apar mai frecvent forme generalizate;
Etiologie:
bacili de tipul actinomycetes comitans
consangvinitate
scaderea fosfatazei alcaline
deficite imunologice
Simptomatologie:
evolutie rapida a unor pungi osoase
secretie seropurulenta care se extinde in profunzime, halena
distructii masive ale osului alveolar mobilitate dentara progresiva eliminarea dintilor
hipercheratoza palmo-plantara
Radiologic: aspect cu fenomene dramatice chiar si radiografie atrofie osoasa
verticala si orizontala progresiva;


6. Elefantiazis gingival (fibromatoza idiopatica) = o afectiune genetica ce nu
este vizibila la nastere, de obicei familiala; poate fi localizata sau generalizata;
Simptomatologie:
gingia se hiperplaziaza, se mareste in volum odata cu eruptia dintilor temporari si
continua sa creasca in volum si pe parcursul eruptiei dintilor permanenti
gingia este neteda, nedureroasa
tesutul fibros dens favorizeaza eruptii ectopice si alte malpozitii dentare
boala devine dureroasa doar atunci cand gingia ajunge pana la nivelul fetelor ocluzale si
este traumatizata in masticatie
Tratament:
igiena riguroasa
gingivectomii localizate sau generalizate cu tendinta la recidiva

7. Recesiunea gingivala
Cauze:
frenuri cu insertie inalta
anomalii dentomaxilare (in caz de angrenaj invers apare o recesiune la inceput de 1-2mm
a incisivilor inferiori care se accentueaza aparand santul de eliminare putand duce la
expulzia dintelui)
disfunctii (deglutitie infantila) sau parafunctii orale (respiratie orala)
Tratament:
indepartarea factorului cauzal: frenectomie, frenoplastie, tratamentul anomaliilor dento-
maxilare, corectarea disfunctiilor, parafunctiilor, badijonari gingivale cu apa oxigenata
sau ZnCl2 10% sau 30% (contraindicata in caz de punga parodontala)
igiena riguroasa: indepartarea depozitelor moi, detartraj, periaj profesional, instructaj de
periaj
gingivoplastie

8. Manifestari parodontale in afectiuni generale - starea de sanatate a
parodontiului poate fi un indicator al starii de sanatate al organismului:
in bolile contagioase ale copilariei apar frecvent gingivite, in amigdalite existand focarul
microbian la nivelul orofaringelui care poate genera, agrava sau intretine o gingivita sau
parodontita;
in diabetul juvenil apare parodontopatia specifica diabetica cu pungi osoase, secretii,
mobilitate dentara, xerostomie;
la adolescent poate sa apara gingivita ulcero-necrotica in conditii de scadere a rezistentei
organismului asociata cu o igiena orala precara;
in leucemia acuta apare hiperplazie gingivala initial pe fetele V si apoi pe cele O ale
dintilor;
- gingia este palida cu zone ulcero-necrotice, foarte dureroasa, sangeranda la cea
mai mica atingere, mobilitate dentaraperiaje dese si cu peri moi, sangerari chiar si
spontane;
- se insoteste de adenopatie laterocervicala, stare generala alterata;
in leucemia cronica apare hiperplazie gingivala cu margini gingivale necrozate,
hemoragii spontane si provocate, durere intensa;

Tratament pt toate formele:
1. Tratament etiologic - indepartarea factorului cauzal:
daca afectiunea este nespecifica:
igiena orala riguroasa chiar daca pacientul evita igiena orala: instructaj de periaj,
identificarea depozitelor de placa cu ajutorul revelatorilor de placa bacteriana la copii,
lavaje bucale cu apa oxigenata, ceai de musetel, solutie slaba de acid boric sau
permanganat de potasiu, clorhexidina de 2-3ori/zi in concentratie de 0,2% timp de 14zile;
combaterea fenomenelor inflamatorii si a celor infectioase prin aplicare de paste cu
antibiotice, antiinflamatoare;
combaterea disfunctiilor, parafunctiilor
alimentatie corespunzatoare calitativ si cantitativ: consum preponderent de fructe, legume
proaspete care sa solicite o masticatie riguroasa, activa, bilaterala;
refacerea leziunilor carioase cu restaurare morfofunctionala coronara corespunzatoare
adaptarea sau refacerea lucrarilor protetice defectuoase
utilizarea adjuvantelor pentru igiena orala (ata dentara fara traumatizare)

3. Tratament general (unde este cazul):
vitaminoterapie, antiinflamatoare per os
antibiotice (tetraciclina contraindicata sub 7ani), metronidazol
interventii chirurgicale: chiuretaje gingivale, frenectomii, frenoplastii, gingivectomii,
gingivoplastii

Pentru a aprecia rezultatele terapeutice se foloseste:
indicele PMA a lui Schour si Massler (P= papila, M=gingia marginala, A=gingia atasata):
0-4 (lipsa inflamatiesupraadaugarea ulceratiei la modificarile papilei si gingiilor)
indicele CPITN: cod 0 cod 4 (fara necesitate de tratament parodontal tratatem
complex care necesita interventii chirurgicale)

Frecventa (=raspandirea intr-o populatie) gingivitelor este direct proportionala
cu gradul de insuficienta a igienei bucale:
la adulti 9-10%
la 15 ani 49%
la 11 ani 54%
la copii la 7 ani 40%
la copii la 5 ani 18%

Incidenta = cazuri noi;



















Pedodontie II
Curs 10
Traumatismele dento-parodontale
- apar frecvent atat in dentatia temporara cat si in dentatia mixta si permanenta la
adolescent;
- intereseaza cu precadere zona frontala (zona incisivo-canina), cei mai afectati
fiind IC superiori, apoi IL superiori si apoi IC inferiori;
- apare cu o frecventa mai mare la baieti:
mai ales in primul an de viata cand se invata mersul sau in caderi din pat in timp ce sug
biberonul (factor ,,contondent)
o frecventa crescuta in perioada 7-9 ani interesand zona frontala (incisivii permanenti
sunt in perioada de formare si dezvoltare)
Etiologie:
1. accidente de joaca, sport, circulatie
2. agresiune
Sistematizarea traumatismelor se poate face in functie de mai multi factori:
varsta pacientului (dentatie temporara/permanenta)
etapa evolutiva a dintelui respectiv:
faza de mugure
faza de dinte temporar: tanar, matur, rizaliza fiziologica
dinte permanent: radacina in curs de formare sau complet formata
structurile interesate: smalt, dentina, pulpa, cement, desmodontiu, os alveolar
leziuni asociate
gravitatea leziunilor
momentul prezentarii ( timpul scurs de la impact pana la prezentare in serviciu clinic)

In functie de tipul de leziune se disting:
Contuzia = leziune cu o distructie partiala a ligamentelor periodontale care sunt
comprimate intre cement si peretele alveolar spatiul periodontal devine insuficient
apar fenomene usoare inflamatorii asociate;
Simptomatologie asemanatoare unei parodontite subacute:
1. senzatia de dinte alungit, usor mobil
2. sensibil la percutia axiala
Teste termice indica hiposensibilitate;
Radiologic largire asimetrica a spatiului periodontal;

Luxatia = leziuni mai grave: apare o deplasare a celor doua suprafete articulare una fata
de cealalta (cement si perete alveolar) cu modificarea anatomiei spatiului periodontal
fenomene inflamatorii asociate; poate sa fie:
luxatie partiala (subluxatia) - apare mobilitate dentara de diferite grade, sensibilitate la
atingere, hipersensibilitate la teste, modificari ale spatiului parodontal;
luxatie totala (luxatie completa) - apare distructia completa a spatiului periodontal cu
eliminarea/avulsia dintelui respectiv: pacientul se prezinta cu dintele in mana trebuie
explorata alveola pt a diagnostica eventuale fracturi ale peretilor;
Fractura = solutie de continuitate la nivelul tesuturilor dentare putand interesa smalt,
dentina, cement, pulpa; poate sa fie:
fractura coronara poate interesa un cuspid, 1/3 incizala, mijlocie sau cervicala;
- apare sensibilitate la agenti fizici, chimici,
mecanici creste cu atat mai mult cu cat expunerea la dentina este mai mare;
fractura radiculara intereseaza dintii copiilor mai mari dupa terminarea dezvoltarii
radacinii la nivelul:
1/3 apicala sunt descoperite doar radiologic la fel ca si fracturile cu o linie oblica;
1/3 medie apare o mobilitate anormala a coroanei, evidentiata radiologic; pot aparea si
procese infectioase;
1/3 cervicala - apare o mobilitate anormala a coroanei, evidentiata radiologic; pot aparea
si procese infectioase;
fractura corono-radiculara separa dintele in mai multe fragmente

forme asociate fracturile si luxatiile se pot asocia cu leziuni ale partilor moi sau cu
fracturi ale proceselor alveolare (ridica probleme de profilaxie antitetanica);
- pot fi implicate si leziuni regionale sau generale;
- la copii osul alveolar si mai ales cel spongios are trabecule largi, spatii medulare
largi, elasticitate mare astfel incat la dintii temporari apar mai rar fracturi si mai frecvent
luxatii si subluxatii;

Clasificarea leziunilor dento-parodontale:

Clasificarea lui Ellis:
clasa I = fractura smaltului si/sau superficiala in dentina
clasa a II-a = fractura smaltului si a dentinei in profunzime
clasa a III-a = fractura coronara complicata (smalt, dentina, pulpa)
clasa a IV-a = fractura coronara completa cu pierderea coroanei

Clasificarea Godya:
0 = fisura in smalt
1 = fractura in smalt
2 = fractura in smalt si a dentinei fara interesarea pulpei
3 = fractura in smalt, dentina si pulpa
4 = fractura in dentina, cement
5 = fractura in dentina, cement, pulpa
6 = fractura radiculara
7 = subluxatie
8 = luxatie partiala
9 = deplasare laterala a dintelui
10 = intruzia dintelui
11 = extruzia dintelui
12 = avulsia dintelui

Clasificare WHO (World Health Organization):
Fracturi ale smaltului
Fractura coronara necomplicata (smalt si dentina)
Fractura coronara complicata
Fractura corono-radiculara
Fractura radiculara

Traumatismele dintilor temporari - consultatia este deseori dificila, copiii fiind
agitati;
- pot sa existe leziuni ale partilor moi, edeme de vecinatate, hemoragii
consultatie ingreunata;
- daca colaborarea lasa de dorit se recomanda o investigare a cazului:
daca dintii interesati de traumatism sunt foarte mobili si exista riscul de aspirare a lor vor
fi indepartati in sedinta respectiva;
daca mobilitatea nu este atat de accentuata atunci copilul poate fi lasat pana a doua zi cu
recomandare de antiinflamatoare, alimentatie pastoasa, evitarea utilizarii zonei respective
in masticatie, evitarea inciziei, lavaje orale cu solutii antiseptice;
- in dentatia temporara sunt mult mai frecvente subluxatiile si luxatiile decat
fracturile coronare datorita particularitatilor anatomice (coroane scurte si
globuloase, radacini in curs de formare sau rezorbtie, spongioasa cu ochiuri largi),
cel mai frecvent fiind afectati incisivii superiori, rar inferiorii si foarte rar caninii;

Obiectivele tratamentului:
1. Diminuarea si evitarea oricaror consecinte negative asupra mugurelui dintelui
permanent succesional - este important tipul de traumatism al dintelui temporar, stadiul
de evolutie al mugurelui dintelui permanent;
2. combaterea durerii, a inflamatiei, a infectiei
3. asigurarea desfasurarii in bune conditii a functiilor aparatului dentomaxilar

1) in caz de fractura a smaltului se face netezirea marginilor anfractuoase si fluorizare
2) in caz de fractura a smaltului cu interesarea superficiala a dentinei netezirea marginilor
anfractuoase, fluorizare, aplicarea unei obturatii daca este posibil mentinuta in cape;
3) in caz de fractura cu interesarea profunda a dentinei obturatie mentinuta cu o capa/inel;
4) in caz de fractura coronara complicata (cu deschiderea camerei pulpare) tratamentul
este in functie de stadiul de evolutie al dintelui:
cand radacina este in formare pulpotomie
cand radacina este complet formatapulpectomie
cand radacina este in curs de resorbtie:
rizaliza incipienta pulpotomie
rizaliza avansata extractie
5) in caz de fractura radiculara:
fara mobilitate sau cu usoara mobilitate dentara, fara deplasarea celor 2 fragmente
radiculare unul fata de celalalt (vizibil radiologic) radacina se poate mentine; atitudine
terapeutica: igiena orodentara riguroasa, alimentatie care sa nu solicite dintele respectiv
(evitarea alimentelor dure, de consistenta crescuta, a alimentelor lipicioase),
monitorizarea dintelui prin control periodic asociat cu examen radiologic;
cu mobilitate si deplasarea fragmentelor radiculare unul fata de celalalt extractia
dintelui; daca fractura a avut loc in 1/3 coletala (cervicala) a radacinii, fragmentul
radicular se poate mentine depinzand totusi de stadiul de formare al dintelui temporar:
stadiul I, II tratament endodontic al fragmentului radicular;
stadiul III extractie dentara;

Contuziile:
pot trece neobservate cu restitutio ad integrum a desmodontiului nu apar consecinte
daca sunt neglijate pot aparea modificari de culoare a dintelui in cenusiu (pierderea
vitalitatii) sau galbui (calcifieri intrapulpare);
In caz de fracturi sau contuzii sunt obligatorii examinari complementare:
examen radiologic obtinem informatii despre existenta si nivelul unei fracturi
radiculare, stadiul de dezvoltare al radacinii, aspectul zonei apicale si a spatiului
periodontal, etc.
testele de vitalitate (termic, electric) - nu sunt concludente imediat dupa traumatism
deoarece lipsa raspunsului pulpar poate fi tranzitorie in urma socului suportat,
sensibilitatea revenind dupa intervale de cateva saptamani
metoda transiluminarii

Subluxatii dintele are o mobilitate usoara alimentatie de consistenta moale,
evitarea utilizarii in masticatie a acelui dinte, controale periodice;

In luxatii vestibulare - este necesara combaterea oricaror obiceiuri vicioase
(sugerea degetului, interpunerea limbii) pt ca uneori forta orbicularilor este
suficienta pt a repozitiona dintele;
- o perioada nu se foloseste in masticatie;
- se recomanda controale periodice;

In luxatii palatinale dinte in angrenaj invers cu arcada antagonista obligatorie
obtinerea saltului articular cu aparate ortodontice deoarece trauma ocluzala
prezenta impiedica vindecarea ducand la alte consecinte negative ale traumei
ocluzale;
- pt imobilizarea dintilor cu luxatie se pot utiliza sisteme care se
coleaza pe dintele traumatizat si inca pe minim 2 sau 3 dinti vecini;

In intruzii sub planul ocluziei se mai vede o mica parte din coroana;
- se tine sub observatie si daca in 3-4saptamani dintele intrudat nu-si face aparitia
pe arcada atunci se poate recurge la extractia acestuia si eventual aplicarea unui
mentinator de spatiu in functie de varsta;

In extruzii - in functie de gravitate se poate repozitiona manual sub anestezie
locala si se indica pentru cel putin o saptamana sa fie evitate fortele masticatorii la
nivelul dintelui respectiv; se recomanda controale periodice;

In avulsii - daca dintele nu a mai fost recuperat se aplica un mentinator de spatiu
fiind foarte important considerentul de a inhiba interpozitia partilor moi din
vecinatate (limba, buze), se face o reevaluare ortodontica a spatiului;
- nu se recomanda reimplantarea dintilor temporari;

Consecintele traumatismelor dintilor temporari asupra mugurelui permanent
depind de:
stadiul dintelui temporar radacina in resorbtie / complet formata
stadiul de evolutie al mugurelui dintelui permanent
grosimea tesutului osos dintre radacina temporarului si mugurele dintelui permanent

Consecintele asupra mugurelui dintelui permanent succesional sunt:
necroza pulpara manifestata prin modificarea dintelui in cenusiu sau aparitia
complicatiilor infectioase, osteite, fistule;
- rar apare obliterarea camerei pulpara ofera o culoare
galbuie (nu influenteaza rizaliza);

intruziile afecteaza cel mai grav; pot duce la:
hipoplazii de smalt in primii de 2ani
dilacerare corono-radiculara
cuduri radiculare
modificarea pozitiei mugurelui dintelui succesional cu intarzieri in eruptia lui
eruptii in malpozitie
incluzii

Alegerea conduitei terapeutice in cazul dintilor temporari se face in functie
de urmatorii factori:
1. mugurele dintelui permanent succesional (prezenta lui, pozitia lui, gradul de dezvoltare,
stadiul de mineralizare)
2. intervalul de timp care ar mai fi necesar pana la exfolierea dintelui temporar
3. mentinerea spatiului dintelui temporar in cazul in care este necesara indepartarea lui
(legile migrarilor dentare ale dintilor vecini si antagonisti, interferente ocluzale,
necesitatea de tratament ortodontic, prezenta obiceiurilor vicioase, disfunctiilor,
parafunctiilor ADM)

Consecintele traumatismelor dintilor temporari:
1. Asupra dintelui temporar respectiv:
discromii in caz de traumatisme usoare discromiile sunt un element tardiv de
diagnostic; daca apar imediat dupa traumatism pot fi tranzitorii/reversibile; daca dintele
temporar se afla in stadiul I se monitorizeaza prin controale periodice si radiologic; se
intervine numai daca apar procese inflamatorii periapicale;
obliterari pulpare = complicatii frecvente ale traumatismelor; apare o colorare in galben
opac a dintelui; nu se intervine decat daca apar inflamatii periapicale;
resorbtii accelerate radiculare (rizaliza accelerata) la cateva luni de la traumatism se
pierde dintele temporar; ar fi indicata o depulpare posttraumatica;
resorbtie tardiva a radacinii in special in traumatismele prin intruzie cand are loc si o
ankiloza dento-alveolara; duce la tulburari de eruptie ale dintelui permanent succesional
(tulburari de pozitie, incluzii);
ankiloza dento-alveolara

2. Asupra dintelui permanent in functie de:
intensitatea si directia fortei asociate traumatismului
varsta pacientului
gradul de dezvoltare si mineralizare a mugurelui dintelui permanent succesional
raportul dintre radacina dintelui temporar si mugurele dintelui permanent

Traumatismele dintilor temporari produse in jurul varstei de 2-3 ani au
intotdeauna consecinte asupra mugurelui dintelui permanent:
1) discromii sub forma de coloratii alb-galbui, brun ale coroanei dintelui permanent;
2) hipoplazii de smalt
3) dilacerari corono-radiculare
4) angulatii coronare
5) angulatii radiculare
6) malpozitii ale dintelui permanent
7) tulburari de eruptie
8) odontoame
9) incluzii

Succesul terapiei in traumatismele dintilor temporari depinde si de statusul
odontal al dintelui temporar inaintea traumatismului, de amploarea
traumatismului, de respectarea contentiei, de colaborarea medic-pacient-
parinte;

















Pedodontie II
Curs 11
Traumatismele dintilor permanent tineri

- frecvente, afecteaza 1/3 din adolescenti si copii;
- intereseaza in 85% din cazuri incisivii;
- sunt mai predispusi copiii cu protruzia I superiori (proalveolodentie superioara)
la care over-jet-ul (treapta sagitala) >9mm;
- datorita particularitatilor anatomice si structurale ale osului alveolar si ale
dintilor, cele mai frecvente sunt fracturile coronare:
daca traumatismul este important prezentarea este imediata in serviciul de stomatologie,
tratamentul fiind o urgenta medicala;
daca traumatismul a fost mai putin important prezentare tardiva, diagnostic retrospectiv
tratamentul consecintelor si complicatiilor traumatismului;
- datorita tulburarilor estetice din suras si vorbire care apar impactul este si unul
psihologic: tulburari emotionale a.i. consultatia este dificila;

Anamneza este importanta se insista asupra informatiilor legate de:
locul, circumstantele, tipul de traumatism
modificarea starii generale daca apare o modificare a starii generale, dureri de cap,
tulburari oculare;
intervalul de timp care a trecut de la traumatism pana la prezentarea in serviciul
stomatologic;
leziuni asociate din sfera orofaciala;
Examen exooral (facial) daca exista fracturi ale oaselor maxilare, contuzii,
leziuni de parti moi, leziuni in ATM (cracmente, salturi articulare);

Examen endooral amanuntit, nu limitat la nivelul dintelui care pare sa fi suferit
traumatismul:
inspectia si palparea mucoaselor
inspectia si percutia fiecarui dinte - la nivelul dintilor traumatizati se analizeaza lipsa de
substanta, aspectul tesuturilor restante, gradul de mobilitate, marginea gingivala, aspectul
rebordului alveolar;
percutia laterala, axiala si testele de vitalitate nu sunt concludente imediat posttraumatic -
se fac la 2-3 saptamani dupa traumatism;

Examen radiologic evidentiaza linia de fractura, raportul ei cu pulpa dentara,
sediul liniei de fractura, fracturi asociate ale osului alveolar, starea parodontiului,
gradul de dezvoltare al radacinii, starea apexului;

Alegerea conduitei terapeutice depinde de:
1) varsta pacientului
2) intervalul de timp scurs de la traumatism pana la prezentarea la dentist
3) gradul de formare al radacinii si starea apexului
4) gravitatea traumatismului
5) amploarea lipsei de substanta
6) gradul de afectare al parodontiului
7) fracturi asociate ale osului alveolar
8) starea odontala a dintelui anterior de traumatism
9) prezenta unor disfunctii, parafunctii, obiceiuri vicioase ale ADM
10) existenta unui tratament ortodontic sau necesitatea lui
11) anatomie radiculara, diametrul canalului radicular

Tratamentul propriu-zis pastrarea vitalitatii pulpei pt continuarea formarii
radacinii si inchiderea apicala; obligatoriu inainte se face examen radiologic;
1) fractura coronara cu interesarea smaltului:
netezirea marginilor anfractuoase de smalt
fluorizari repetate
daca este mai extinsa in suprafata reconstituire coronara cu materiale respectand
criteriul biologic
rar apare mobilitate dentara; daca avem mobilitate contentia dintelui pt 7 zile;
2) fractura coronara cu interesarea smaltului si dentinei:
reconstituire coronara inclusiv cu fragmentul dentar detasat cu compozit respectand
criteriile biologice;
in functie de profunzimea interesarii dentinei coafaj indirect, monitorizarea dintelui,
controale periodice, teste de vitalitate dupa 7 zile;
daca linia de fractura intereseaza camera pulpara coafaj direct/pulpotomie/ pulpectomie
dupa principiul tratarii dintilor permanenti tineri (tehnica apexifierii);
daca se asociaza si mobilitate dentara sistem de contentie pt 7zile;
3) fractura corono-radiculara:
daca intereseaza si pulpa tratament endodontic, reconstituire coronara;
daca linia de fractura este profunda extractie;
se asociaza cu leziuni parodontale;
4) luxatia partiala se asociaza cu mobilitatea dintelui, intruzie sau
extruzie;
5) luxatia totala se asociaza cu intruzia dintelui;
malpozitii dentare asociate (V, O, M, D)
repozitionarea dintelui manual sub anestezie;
sistem de contentie pt 7-10zile;
igiena oro-dentara riguroasa, evitarea alimentelor de consistenta prea dura, lipicioase,
evitarea fortelor masticatorii intense;
in caz de intruzie se asteapta ca dintele sa isi reia eruptia 1-2saptamani; daca nu isi reia
eruptia evolutia este spre ankiloza dento-osoasa extractie;
in caz de avulsie se renunta la dinte sau se reimplanteaza;

Succesul reimplantarii depinde de:
intervalul de timp care a trecut de la traumatism pana la serviciul de urgenta (in prima
ora)
modalitatea de pastrare si transport a dintelui
gradul de formare al radacinii
aspectul alveolei si al partilor moi
- daca a trecut 1h de la traumatism, dintele a fost pastrat in solutie de antibiotic se
face reimplantarea fara tratament endodontic in prealabil;
- daca se prezinta la cateva zile se face tratament endodontic, se reimplanteaza, se
aplica un sistem de contentie minim 7-10zile maxim 2-8 saptamani, medicatie
antiinflamatorie, antibioterapie

Sistemele de contentie - cerinte:
sa asigure o pozitie fiziologica dintelui
sa nu interfereze cu ocluzia
sa nu traumatizeze parodontiul marginal
sa fie estetice
sa permita tratamente endodontice

- pot fi:
ligaturi dentare
sine de imobilizare si elemente ale unor aparate ortodontice fixe se pot aplica in aceeasi
zi (daca s-a obtinut hemostaza) pe fetele V ale dintilor;
gutiere acrilice sau termoformate pot sa se extinda pe intreaga arcada sau sa cuprinda 2-
3 dinti limitrofi celor traumatizati; este necesara o amprenta care trebuie luata dupa 24h
de la traumatism respectand indicatii riguroase (igiena orodentara, scoaterea dintilor de
sub influenta fortelor masticatorii);
aparate ortodontice la purtatorii de aparate ortodontice;

Consecinte ale traumatismelor dintilor permanenti asupra lor:
necroze pulpare
degenerescente
discromii
inflamatii periapicale acute si cronice
ankiloza dento-osoasa
resorbtii radiculare
- depind de severitatea traumatismului si de calitatea masurilor terapeutice
instituite in serviciul de urgenta;














Pedodontie II
Curs 12
Tratamentul protetic la copii si adolescenti
- are particularitati fata de tratamentul protetic la adulti legate de faptul ca:
trebuie sa permita cresterea fiziologica a ADM
are caracter temporar fata de adult la 16-17 ani se face tratament propriu-zis

Indicatiile unui tratament protetic:
1) distructii coronare masive
2) traumatisme dentare
3) complicatii ale cariei dentare care duc la pierderea precoce a dintilor temporari si a celor
permanenti tineri
4) hipodontii reduse sau extinse
5) anomalii de forma, structura, culoare
6) anomalii dento-maxilare in care tratamentul protetic este un adjuvant al tratamentului
ortodontic

Tratamentul protetic este specific in functie de tipul de dentatie:
temporara
mixta
permanenta timpurie

Tratamentul protetic in dentatia temporara
Obiectivele si mijloacele depind de zona topografica a arcadei (frontala-
anterioara sau de sprijin laterala);

Masurile si metodele instituite depind de:
1. calitatea si dimensiunea tesuturilor dentare restante
2. intervalul de timp ramas pana la momentul exfolierii fiziologice a dintelui
3. igiena orala a pacientului la aceasta varsta deprinderile de igiena orala sunt insuficient
formate
4. cooperarea cu pacientul
5. prezenta unor anomalii dento-maxilare

Zona anterioara a arcadei:
I temporari:
inele ortodontice prefabricate sau confectionate extemporaneu - se aplica in distructii
coronare unde cavitatea nu ofera retentie pt restaurarea prin obturatii; inelele necesita
adaptare transversala si verticala pe coroana dintelui; vor sustine obturatia si se
cimenteaza cu CIS;
coroane pedodontice prefabricate = coronite acrilice, specifice I temporari, au un aspect
estetic si permit restaurarea morfofunctionala a intregii coroane dentare;
mentinatoare de spatiu/proteza infantila cand se aplica se face un examen radiologic
care sa ateste prezenta sau nu a mugurilor succesionali si stadiul lor de evolutie; pot sa fie
fixe/mobile dar trebuie avut in vedere criteriul referitor la cresterea oaselor maxilare a.i.
cele fixe trebuie schimbate periodic la 1-1,5ani iar la cele mobile saua protetica nu
trebuie sa se extinda pe versantul V al crestei alveolare;
Rolul protezelor infantile:
1) sa inlocuiasca dintii lipsa pt a reface functia fizionomica, fonetica, masticatorie
2) sa asigure pastrarea spatiului edentat si paralelismul dintilor vecini
3) sa previna denivelarea planului ocluzal, egresiunea antagonistilor
4) sa permita cresterea maxilarelor prin neextindere pe fata V a rebordului alveolar
5) asocierea unor elemente ortodontice active in functie de necesitati
6) modificarea sau inlocuirea la anumite intervale de timp (12-18luni)

- I temporari nu au rol de mentinator de spatiu pt I permanenti dar au rol
fizionomic, fonetic, masticator, prevenire a parafunctiilor si disfunctiilor;
Afectiunile dintilor temporari frontali care sa necesita terapie protetica:
caria de biberon (caria circulara)
traumatisme
incisivi cu distrofii
incisivi cu tratament pulpar

Zona laterala: C, M1, M2
Rolul zonei de sprijin:
mentinator de spatiu pt ca diametrele M-D sunt mai mari si chiar exista un lee-way space
pt a ajunge in rapoarte neutrale la nivelul M sau poate fi folosit de I permanenti erupti
usor inghesuiti;
mentin DVO
mentin DVO in perioada de inlocuire a I
rol masticator
centri de crestere pt oasele maxilare prin ligamentele lor

- apar procese carioase complicate cu distructii coronare masive, pierdere precoce
de dinti temporari care necesita terapie protetica:
1) incrustatii se folosesc mai rar avand in vedere timpul prelungit de pregatire a cavitatii,
de amprentare, costuri, solicita rabdarea copilului;
2) inele ortodontice prefabricate sau confectionate extemporaneu se selecteaza dintr-un set
de mai multe inele, sunt anatoforme;
necesita o adaptare transversala a.i. sa refaca punctele de contact interdentare si sa se
aplice intim pe fetele aproximale, V si O;
necesita si o adaptare verticala a.i. sa nu afecteze parodontiul marginal (0,5-1mm pana la
parodontiu) si sa nu produca interferente in ocluzie;
nu refac morfologia fetei ocluzale care trebuie refacuta cu material de obturatie;
se cimenteaza cu CIS;
3) coronite pedodontice prefabricate = un mijloc de restaurare de durata in cazul distructiilor
coronare masive;
refac in totalitate coroana morfo-functional;
necesita slefuiri minime: indepartarea a maxim 1,5mm de tesut dentar;
intotdeauna este recomandata devitalizarea dintelui;
4) mentinatoare de spatiu obligatoriu examen radiologic pt a investiga situatia mugurilor
dintilor permanenti succesionali; se recurge mai rar la cele fixe avand in vedere faptul ca
dintii temporari au coroane scurte si nu ofera retentivitate si stabilitate acelui mentinator;

Tratamentul protetic in dentatia mixta obiectiv principal: economia de tesut
dur dentar (mai ales la dintii vitali)

In zona frontala se recurge numai in caz de distructii coronare masive,
traumatisme, aplazii uni sau bilaterale mijloace protetice:
1) fatetari sunt recomandate dupa 18 ani, dar daca dintele este devital se poate recurge la o
fatetare similara cu fatetarea adultului;
2) coroane de invelis pp slefuire; se folosesc mai rar; se aplica la dintii permanenti tineri
devitali similar cu aplicarea lor pe dintele adult;
3) coroane de substitutie se prepara canalul radicular; indicatii limitate la copii;
4) inlay-uri - costuri, timp de lucru prelungit;
5) onlay-uri
6) punti dentare au caracter provizoriu si trebuie inlocuite periodic pt ca inhiba procesele
de crestere ale oaselor maxilare;
7) punti colate dupa 18ani;

In zona de sprijin similar cu dentatia temporara: incrustatii, inele ortodontice,
coronite pedodontice si mentinatoare de spatiu cu mentiunea ca exista distal M de
6 ani;
se recurge frecvent la mentinatoare de spatiu fixe si semi-fixe care constau
intr-un inel pedodontic cimentat pe M I permanent care are sudata o ansa dubla ce
se extinde pana la fata D a M 1 temporar sau PM 1 unde se sprijina
supraecuatorial; se aplica in caz de bresa unidentara in pierderea precoce de M2
temporar; mentine spatiul doar sagital nu si vertical;
cand se recurge la mentinatoare de spatiu este necesara o investigatie
radiologica si o evaluare a acelui caz;

M de 6 ani un dinte frecvent afectat de caria dentara si de complicatii a.i.
restaurarea sa presupune un mijloc protetic;
- se recurge la incrustatii, inel ortodontic, coronita de invelis, rar coroana de
substitutie;
- necesitatea recuperarii acestui dinte se impune avand in vedere valoarea
functionala deosebita a acestui dinte;
- cand tratamentul conservativ inclusiv protetic esueaza se recurge la extractia lui
urmand a se lua decizia de a se mentine spatiul in caz de inghesuiri ale arcadei sau
spre inchidere biologica de bresa prin migrarea corporala a M de 12ani;

Tratamentul protetic in dentatia definitiva obiective:
1) refacerea functiilor ADM
2) respectarea principiului biomecanic si biofunctional
3) respectarea directiilor de crestere ale masivului facial
4) decizia se ia in functie de prezenta anomaliilor dento-maxilare
- are caracter provizoriu pana la 18 ani cand se gaseste o solutie protetica
definitiva;
- cresterea osoasa continua 2-3ani dupa incheierea eruptiei dintilor permanenti;
- in zona laterala arcada poate creste pana la 21ani;

S-ar putea să vă placă și