Rolul grupului de sprijin

Grup - este un termen utilizat in mod foarte divers, prin atribuirea

acestuia unor ansambluri diferite prin marime, durata, grad de organizare si
de intercunoastere.

Din toate aceste utilizari diverse ale termenului se desprinde totusi un punct
comun si anume acela ca termenul de grup desemneaza mai mult dect un individ.

Grupul, - este un numar de mai multe persoane, care se gasesc unii cu

altii in relatii de status si rol, stabilite dupa o perioada de timp si care poseda
un set de valori sau norme ce reglementeaza comportarea reciproca, cel putin
in probleme ce privesc grupul.

Fiind vorba de relatii interpersonale (fata in fata), acestea sunt nsotite obligatoriu,
de cunoasterea reciproca a membrilor grupului. Liantul grupului l constituie
interrelatiile, mai exact densitatea lor si telul comun, care au ca rezultat coeziunea
grupului. Astfel, modelul coeziunii, se verifica in cazul grupurilor mici cum sunt
cele ale familiilor adoptive, care desfasoara relatii fata in fata, nsotite de
cunoastere reciproca, rezultnd relatii de interactiune, influenta si atractie, mediata
de activitatea comuna, respectiv telul comun.

Grupul de sprijin - este un grup cu un anumit specific, relatiile dintre

membrii grupului se bazeaza pe cunoastere reciproca, pe comunicare, este un grup
de contact, informal, bazat pe ntlniri regulate si schimb interactive, avnd ca liant
problema adoptiei.

Grupul - se poate constitui pe baza a doua principii:

Daca este un grup primar, atunci relatiile dintre membrii grupului sunt
directe, fata in fata, ei stabilesc relatiile strnse unul cu celalalt, ajungnd sa
se cunoasca reciproc. Aceste relatii nu se bazeaza pe relatii oficiale, formale,
fiecare membru participnd activ la activitatile grupului, existnd o reala
coeziune in cadrul acestuia (ex. Grupul de sprijin pentru familii adoptive).

Daca este un grup secundar in care predomina relatiile indirecte intre

membrii, acestia nu se pot cunoaste personal, activitatile lor sunt ntotdeauna
mediate. Relatiile interpersonale din grup sunt doar partiale iar comunicarile
trec prin intermediar, constiinta existentei celorlalti este vaga, globala. In
 acest tip de grup predomina relatiile formale bazate pe regulamente si acte
oficiale (ex. asocialtie cu statut juridic pentru familii adoptive).

In primul caz, vorbim despre un grup ideal, in care familiile adoptive se

cunosc una pe cealalta, comunica si se ajuta reciproc, le face placere sa stabileasca
relatii fata in fata si sa discute despre problema adoptiei. Totusi acest grup are
nevoie de medierea unei persoane cheie, in cazul nostru, asistentul social care a
lucrat cu toate familiile adoptive din grup si care constituie liantul grupului.

Membrii acestui grup percep adoptia ca pe un lucru pozitiv prezent in viata

lor, nu fac un secret din adoptie si sunt foarte deschisi sa comunice cu persoane
care au aceeasi experineta cu a lor. In cadrul unor astfel de ntlniri, familiile
adoptive stabilesc usor contacte unele cu altele, discuta cu placere despre copiii lor
adoptati si cauta mpreuna solutii la eventualele probleme ale unor membrii din
grup.

Familiile adoptive care sunt mai avansate in procedura de adoptie II sfatuies

pe ceilalti cum sa procedeze pentru a nu repet eventualele lor greseli si au
numeroase idei de imbunatatire a statutului familiei adoptive si de promovare a
imaginii adoptiei in Romnia.

In al doilea caz , avem un grup in care ntlnirile se fac sporadic,

comunicarile din cadrul grupului se fac prin intermediar si niciodata in mod direct.
Relatiile din grup sunt formale si oficiale, neexistnd o reala coeziune de grup,
membrii acestui grup nu se cunosc, relatia dintre ei este foarte superficiala.

In general din cauza lipsei comunicarii si deschiderii dintre membrii

grupului, familiile adoptive dintr-un astfel de grup, percep adoptia ca pe o realizare
personala si doresc sa pastreze tacerea asupra acestui lucru. Ei nu simt nevoia sa se
intalneasca regulat, sau chiar daca o simt, ea este inhibata de teama de a nu se
cunoaste ca ei au adoptat, teama care este att de puternica incot nu mai percep
necesitatea reala a unui astfel de grup. O astfel de familie adoptiva se autoizoleze,
si schimba locul de munca sau locuinta sau chiar orasul, pentru a ascunde cat mai
bine faptul ca au adoptat un copil. In general aceste familii nu accepta ideea ca acel
copil va trebui sa stie vreodata ca este adoptat.

Recrutarea familiilor adoptive

Recrutarea familiilor adoptive se refera la caile si mijloacele prin care

familiile interesate in vederea adoptarii unui copil pot afla de existenta unui
astfel de program.
 Recrutarea implica un program continuu, planificat, organizat, care se
efectueaza att de ctre asistentul social responsabil cu programul de adoptie
nationala, dar si de intriga retea de asistenti sociali ai serviciului public specializat
sau ai organizatiei.

Recrutarea are ca scop identificarea de familii; telul ei principal este de a

asigura un numar suficient de mare de familii potential adoptive aprobate conform
standardelor legale in vigoare, care sa corespunda nevoilor copiilor eligibili pentru
adoptie.

Pentru recrutarea eficienta a unui numar cat mai mare de potentiale familii
adoptatoare trebuie elaborata o strategie care sa includea folosirea unei varietatea
de metode de recrutare:

Abordarea individualizata sau contactul personal cu familiile este cea mai eficienta
cale pentru a ajuta familiile care doresc sa adopte sa-si identifice adevaratele
nevoi , precum si optiunile cu privire la sexul si vrsta copilului pentru care familia
opteaza.

Asistentii sociali ai serviciului public specializat sau ai organizatiei precum

si familiile adoptive care au parcurs deja procesul de adoptie pot aborda noi familii
individual. Aceste potentiale familii adoptive pot sa fie prietenii lor, colegii sau
vecinii.