Sunteți pe pagina 1din 368
CALATORIA CRESTINULUI JoHN BuNnyaNn Editura Stephanus PREFATA EDITURH STEPHANUS John Bunyan s-a nascut in anul 1628 la Elstow, un sat de langa Bedford, in Marea Britanie. Pentru a asigura existen{a numeroasei sale familij, tatal lui John, de meserte tinichigiu, lucra din zori pana in seara. Din pricina lipsurilor materiale cu care se confrunta familia sa, John a primit o educafie modesta, invafand sa scrie si sa citeascd la o scoala din Bedford. Nimerind intr-un anturaj vicios $i capatand de timpurtu deprinderi rele, el a ajuns curand liderul tinertlor fard capatai de pe meleagurile natale. Chiar daca uneort il mustra constiinfa pentru purtarea sa vinovata, far visele urate si presimfirile sumbre izvodite la gandul judecdafii il tulburau adesea, totusi, o data cu trecerea anilor, inima i se impietrea din ce in ce mai mult. [In cateva randuri, Dumnezeu |-a scdpat in mod providential de la moarte (de doud ori era sd se inece), dar aceasta nu |-a impre- sionat si nici n-a adus vreo schimbare in comportarea lui. John Bunyan avea doar 14 ani cand a izbucnit in Anglia razboiul civil dintre Carol I si Parlament. S-a inrolat in armata si a participat, de partea Parlamentului, fa asediul orasului Leicester. Un camarad, care acceptase sa stea de garda in locul sau a fost omorat ca urmare a unui glont primit in cap. Nici casatoria, care a avut loc 10 ani mai tarziu, n-a adus o schimbare majord in viata lui Bunyan. Fata cu care fst unise destinul era Ia fel de sdraca: o lingurd, o supterd si doud carfi religioase erau toata ,zestrea“ ei. Provenind dintr-o familie de oament tematori de Dumnezeu, ea ft vorbea uneort lui John despre viata evlavioasa a parintilor ef. De asemenea, cei doi tineri citeau impreuna, din cand in cand, in cele doua c4arfi primite ca dar de nuntd: ,,Calea catre cer a omului obisnuit“ sf , Viafa evlavioasa“. Lectura aceasta a fost prima sdmanta aruncata in inima lui John. O dorinfa intens&é de indreptare a cuprins sufletul lui. Asa a inceput el sa se intereseze de lucrurile spirituale si sd frecventeze adundarile crestine. O predica puternicd despre intrebuinjarea gresit a zilei de duminica |-a miscat profund, caci predicatorul pusese degetul exact pe pasiunile sale pa- catoase. Dar spinii au indbusit simanja adevarului si John a continuat sa duca o viafa pacatoasd, desi constiinta nu-I slabea deloc. Pe fondul chinurilor sale untrice, s-a intalnit intr-o zi cu un crestin veritabil. Acesta era un om simplu si sdrac, inst focul dragostei care ardea in inima /ui nu /-a putut lasa indiferent pe Bunyan. Marturia acestui credincios I-a impins sa ia decizia de a citi Biblia cu seriozitate. Sabia Cuvantului i-a atins sufletul, incepandu-si opera sa curafitoare. Numai ca, deoarece John inca nu ajunsese la cunostinta dragostei lui Cristos si a puterii Aarului Sau eliberator, el a incercat sd facé unele corecfii in purtarea sa doar cu propriile sale forte. Aga a trecut un an de lupte si framantari sufletesti; John abandonase o parte din pasiunile sale de odinioara, dar inca nu experimentase nasterea din nou $i nu gustase bucuria mantuirii. A urmat o deplasare la Bedford, cu prilejul céreia are o discutie benefica cu 3 femei intoarse la Dumnezeu. Clientele sale il conving pe tinichigiul ambulant despre lucrarea harului Jui Dumnezeu in viata pacatosului si despre pacea care inundi inima acestuia cand el se pocaieste cu adevarat. Dragostea $i sinceritatea acestor femei credincioase, adevarurile exprimate cu claritate in cuvinte calde, dar patrunzatoare, au dat un nou impuls tanarului angajat in cdutarea pacii cu Dumnezeu. In consecinfa, el a decis s4 renunfe la compania oamenilor ne- eviaviosi in schimbul unui anturaj crestin. Apoi, apeleaza la sfaturile unui pastor pentru a obfine cunostinfe mai adanci despre Calea Domnutui. [ntre timp, se muta din Elstow la Bed- ford si, dupa ali doi ani lungi de sovaieli, indoieli, lupte si cdutari dupa mantuire, gaseste in Cristos Isus pe Domnul si Man- tuitorul sdu personal. Bucuria lui nu mai cunostea margini. Acum, in varstd de 27 de ani, este primit ca membru al Bisericii baptiste din Bedford, mérturisind public, prin botez, credinja crestina. Jn scurt timp, recunoscand darul sau de a vesti Evanghelia si rdvna sa pentru Imparatia lui Dumnezeu, Biserica fi di mana de insofire pentru a transmite Vestea cea Bund semenilor sai, indeosebi celor cu care venea in contact datoritaé meseriei sale de tinichigiu. Dumnezeu misca sufletele oamenilor care se adu- nau sa-] asculte pretutindeni, in numar din ce in ce mai mare. Libertatile religioase erau garantate in vremea aceea, Anglia fiind guvernaté de Oliver Cromwel. Ins dupa cafiva ani, o data cu venirea la putere a lui Carol Il, incepe o perioada de persecufii 6 religioase contra tuturor credinciosilor care nu erau membrit bisericii oficiale. Nonconformistul Bunyan avea sd sufere mult din pricina credinfei sale veritabile, fiind aruncat curand in inchisoarea din Bedford. Initial, ameninjat cu moartea prin spanzurare, el si-a pregatit o predica pentru ziua executiei sale, dar ulterior pedeapsa i-a fost comutata. fn temnifa, unde se aflau impreund cu el incd vreo 60 de credinciosi, John Bunyan a continuat s& desfisoare o intensd activitate, predicind Evanghelia $i organizand intruniri de rugaciune. Sofia lui, rimasd acasd cu 4 copii, printre care se numata si o fetifa oarbd, lupta din greu pentru a face fafa situagiet.. Domnul a facut ca Bunyan sd capete trecere inaintea autoritafilor inchisorii, astfel ca i s-a permis sa confecfioneze, pentru intre- finerea familiei, diferite obiecte: carlige, panglict, impletituri pe care fetita cea oarba le vindea apoi la poarta inchisorii. Eliberat pentru scurt timp in anul 1666, Bunyan a fost din nou arestat tocmai cand era pe punctul sa find o predica intr-o adunare publica. [n cursul acestei detengii, care a durat 6 ani, a scris el cartea ,Calitoria crestinului sau calea spre fericirea de veci.“ I s-a redat libertatea in anul 1672, cand executase deja a pedeapsa totald de 12 ani. Dupa iesirea din inchisoare, a slujit Domnului péstorind Biserica baptist4 din Bedford, practicénd totodata meseria de tinichigiu. Dumnezeu [si punea pecetea incuviinjarii Sale peste lucrarea acestui binecuvantat predicator laic, in jurul céruia oamenii se adunau cu miile. John Owen, un renumit teolog contemporan, se ducea deseori sa-l asculte pe Bunyan. Cand vestea aceasta a ajuns la urechile regelui, foarte surprins, suveranul /-a intrebat pe Owen: ,Cum pofi dumneata, un om atat de instruit, sa araji interes pentru predicile unui tinichigiu?* Suspinand, Owen a replicat: ,Maiestate, eu as da cu placere toa- @ stiinfa mea, in schimbul darului de vorbire al acestui predicator.“ La un moment dat, Bunyan a fost intemnifat pentru a treia oara. Insé dupa 6 luni de inchisoare, si-a recdpatat libertatea, de data aceasta intervenind in favoarea sa un episcop anglican. Dar cerul viefii sale avea sa se innoreze iarasi, caci peste putin tmp Bunyan va fi expulzat din Bedford impreund cu tofi adepfit sai. Tronul Angliei a fost preluat de Iacob Il, a carui domnie a antrenat un nou val de persecufii religioase. Anul 1687 a adus in viafa cetafenilor englezi mult-asteptata libertate de constiinfa. Dar in anul urmator, la 31 august, »calitoria crestinului, a autorului insusi, John Bunyan“ ia sfargit. In varsta de 60 de ani, dupa o viati de necazuri si bucurii, lupte si biruinfe, autorul carfii ,Razboiul sfant“ intra, prin harul Domnutlui, in ,fericirea de veci.“ one »Calatoria crestinului“ a fost tradusa in peste 120 de limbi si este una dintre cartile cele mai cunoscute in lumea intreaga. De aceea, din respect fafa de valorile spiritualitafii universale $f pentru a rispunde unei nevoi tot mai presante manifestate in randurile cititorilor din Romania, Editura Stephanus a trecut la reeditarea acestei carfi. Considerim c& procedand astfel ne-am facut o datorie de cuget si simfire fafa de cititorii nostri pe care dorim sa-i slujim cu abnegatie si dragoste. In realizarea acestei editii, noi am port de Ia ,Calatoria crestinului sau calea spre fericirea de veci - edifie noud cu note si multe ilustrapii revazuta de Dumitru Cornilescu“ (traducdtor al Bibliei in limba romana), ap&ruté cu multe decenii in urmd la ,Editura Societafii de Carpi Religioase’, Bucuresti. Fireste ca, tinand seama de evolufia limbii, s-a impus o revizuire a textului pentru aducerea Ia zi a limbajului folosit de Dumitru Cornilescu, insd pe alocuri am finut sa pastrim ,atmosfera de epoca“, optand pentru anumifi termeni sau expresii specifice ,,talmacitorului* Tidunie unor capitole, in versiunea Comilescu, fiind prea lungi, au trebuit sd fie scurtate uneori, iar unele note de subsol, considerate ca superflue, au fost eliminate. Fie ca, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, $i aceasta edifie sa-i ajute pe multi dintre semenii nostri sd piriseasca precipitati Cetatea Pierzarii, spre a se angaja, cu seriozitate si hotarare, in calatoria ,cétre fericirea de veci", iar crestinilor aflafi deja pe »calea care duce Ia viata" sa le fie un puternic imbold pentru a inainta cu pasi repezi pe drumul ingust, ca sa ajunga cu bine in Cetatea Cereasca! Bucuresti, 15 iulie 1998 CONSTANTIN MOISA - consilier editorial ~ CUVANT INAINTE Cartea de fafa este cea mai raspanditd din lume dupa Biblie. insusi faptul acesta vorbeste despre insemnatatea cuprinsului ei. A fost scrisa acum cAateva sute de ani de un crestin care a trait mai int4i el insusi tot ce este asternut in ea. De aceea, desi scrisi intr-un limbaj foarte bogat in imagini si figuri de stil, ea este totusi o carte inspirata din viata si pentru viata. Este vorba de ceea ce intampina, de obicei, cel ce se hotaraste sa traiasc4 o viata intreaga cu Isus Cristos si primeste pe Domnul Isus ca pe Cel ce a murit in locul lui si a inviat pentru el. ' Cartea nu este usor de inteles pentru cel ce este un crestin doar cu numele. Oricdrui om care nu este nascut din nou ea i se pare un basm. De aceea, cititorule, daca vrei sa intelegi aceasta carte, tine minte urmatoarele: din fire, noi ne nastem intr-o lume paAcdtoasd, care zace sub stépanirea Satanei. in aceastd imparatie a intunericului nu este nimeni care s4 nu se nasc4 cu otrava de moarte a pacatului. Bogat sau sdrac, invatat sau neinvatat, preot sau laic, fiecare este un pacdtos inaintea lui Dumnezeu. Pacatul acesta este cAlcarea legii lui Dumnezeu si razvratire impotriva Ziditorului. Din aceasta pricina, toti oamenii, fara nici o exceptie, sunt sub osanda lui Dumnezeu. Fiecare se naste in aceast4 stare de manie si urgie din partea lui Dumnezeu. Sfarsitul acestei stari este osanda de veci. Toti oamenii se nasc in aceasta stare si merg spre o astfel de osinda. Dumnezeu nu poate si nu pedepseasca pacatul, iar pedeapsa este 9 moartea. Dar Dumnezeu iubeste pacatosul cu o dragoste nespusa si uraste padcatul cu o ura tot nespusa. El nu putea sA nu pedepseasca pdcatul, dar inima Lui sangera de durere la g4ndul ca fapturile Lui nechibzuite si nepu- tincioase se nasc sortite la o osanda vesnica. Cum sa scape insé4 pe om de aceasta osanda, cand dreptatea Lui ramanea neinduplecata? Omeneste nu era nici un mijioc de scapare | dintr-o asemenea stare. Dumnezeu ins4 gaseste o cale, astfel ca si dreptatea si iubirea Lui s4 ramand nestirbite, iar omul sa fie scApat. Vine El Insusi pe pamantul acesta in Persoana Domnului Isus Cristos, ia asupra Lui toata povara pacatelor tuturor oamenilor de la inceputul pana la sfarsitul lumii si sufera El Insusi pedeapsa si osanda pe care ar fi trebuit, dar pe care nu ar fi putut sa le suporte nici cel mai bun om de pe pamant. Domnul Isus vine pe pamant, traieste o viata intocmai cum ar fi trebuit sA o traiasca orice om, intr-o fire intocmai ca a noastra, insa fara sA pacdtuiascd vreodatd. Aceasta Il face vrednic sa poata plati lui Dumnezeu datoria noastra. Cand a fost rastignit pe cruce, purta asupra Lui pdcatele intregii lumi, deci si ale tale si ale mele, cititorule mult iubit. Paca- tele mele si ale tale loveau in cuiele din mainile si picioa- rele Lui... Dea bunul Dumnezeu ca si talmdcirea noastra in romaneste sa aduca neamului nostru roade binecuvantate de Domnul! | DUMITRU CORNILESCU 10 CAPITOLULT CALATORUL pavéseste CETATEA PIERZARII! Ritacina prin pustiul acestei lumi, am dat peste o vagauna. Acolo am adormit si am visat cd am vazut undeva un om imbracat in haine zdrenfaroase $i murdare (Is. 64.5-6; Mt. 22.11, 12, 13; Col. 3.9-10), care isi parasise casa (Le. 9.62; 14.26-27; Mc. 8.34) si stdtea in picioare * (Mt. 24.42; 25.1-13; Ef. 5.14; Ex. 12.11) cu o carte in mand (loan 5.39; Le. 16.31), si cu o sarcind grea (Ps. 38.5; Evr. 12.1) in spate. M-am uitat Ja el si l-am vazut deschizand cartea si citind si, pe cand citea, plangea si tremura. Slab de fire cum era, nu s-a putut stap4ni si a inceput s4 se tanguiasca, oftand deznadajduit: Ce sd fac?“ (F.A. 2.37; 16.30). Cu inima amarata, s-a intors acasa, si se pazea de nevasta si copii, ca nu cumva ei s4 inteleagi ceva din nelinistea sufletului su. Dar n-a putut tacea mult, pentru cA intristarea (2 Cor. 7.10) lui crestea mereu. fn cele din urma si-a destainuit amaraciunea nevestei si copiilor, si ‘fn capiolul 1 avem tabloul unui suflet trezit din nepasare prin citirea Bibliei si ajuns la incredinjarea cA este pac&tos si sortit pierzarii, daca ramAne in starea in care este. Nelinistit, el vrea sa stie ce sa faca. Harul lui Dumnezeu il indreapti spre Cristos prin poarta cea stramta. Vecinii si cunoscutii nu-l infeleg si vor si-l opreasca. El merge inainte. in Slab-de-inger se vede omul trezit, dar care nu se bizuie in totul pe lucrarea lui Cristos; de aceea $i da usor inapoi, cand vin greutatile. 2Gata de lucru; trezit din somnul nepasarii si linigtii. 12 Crestinul si greaua lui povara 13 le-a zis: ,ocumpa mea nevasta si dragii mei copii, eu, care sunt iubit de voi, sunt pierdut din pricina unei sarcini care apasd foarte greu asupra mea. Si pe langa asta, mi s-a dat de stire cA orasul nostru va A ars cu foc din cer (2 Pet. 3.7, 10-11). Si atunci eu voi pieri impreuna cu tine, draga mea nevasta, si cu voi, scumpii mei copii, daca nu se va gasi mai curand vreun mijloc de m4ntuire, care nu mi-a venit in minte pana acum.“ Dupa aceasta marturisire, nevasta si copiii lui au ramas incremeniti (1 Cor. 2.14), nu pentru ca ar fi dat crezare spuselor lui, ci pentru cad ei credeau cd el si-a pierdut mintile si a innebunit! (1 Cor. 1.18; 3.1-2). Ei nadajduiau ca are sa-si vina in fire din nebunia lui, daca va dormi. Tocmai se apropia noaptea si, de aceea, l-au trimis sa se culce in graba cea mai mare. Dar el, in loc s4 doarma, a vegheat toata noaptea, oftand intruna si plangand (Ps. 6.7; 28.1; 102). Dimineata, ai lui au voit sa stie cum i-a mers. Si el le-a raspuns: ,,Tot mai rau si mai rau“! Apoi, a inceput sa le vorbeasca iardsi ca mai inainte. Ei insa s-au purtat si mai aspru cu el, crezand ca fi vor inlatura amaradciunea prin purtarea lor manioasa si respingatoare. Incepurd apoi ba sa-l i-a in ras, ba sa-l certe, si la urma l-au ldsat in pace, fara sa le mai pese de el (loan 15.18-21; Mt. 10.34-39). Dar el s-a incuiat intr-o odaie (Mt. 7.6) ca sd se roage cu mildZ pentru et $i sa-si planga ticdlosia. Cateodaté mergea singur sa se plimbe pe camp, rugandu-se si citind. Asa isi petrecea el cea mai mare parte din vreme CEf. 5.16). Pe cand umbla pe camp si citea din cartea lui, asa cum avea obiceiul, cugetul ii era mai tulburat ca inainte. ,Ce SA fac ca sa md mantuiesc® (F.A. 16.30) se intreba el necontenit. Am bagat de seama cA privea speriat cand intr-o parte, cand in alta, parca ar fi vrut sa fuga de cineva. ‘Asa zice lumea totdeauna despre cei ce se gandesc cu tot dina- dinsul la mantuire. Evreii ziceau despre Isus ca are drac. 14 Apoi a ramas locului, pentru ca, dupa parerea mea, nu stia incotro sa apuce (Ps. 139.7-12; Lc. 23.30). In urma am vazut ca un om cu numele Fvanghelistul (Lc. 4.18,19) s-a apropiat de el si l-a intrebat de ce plange asa tare. — Domnule, a raspuns C2/atorul, am inteles din cartea pe care o am in mani, ca sunt osandit sd mor si apoi sa vin inaintea judecatii (Ev. 9.27). De murit nu vreau sa mor, si pentru judecaté nu sunt destul de bine pregatit (Ez. 22.14). Evanghelistul a raspuns: ~ De ce nu vrei sa mori? Doar viata este amestecata cu atata rdutate! — Pentru ca ma tem, zise omul, de sarcina din spate, ca nu cumva sd ma traga mai adanc dec4t groapa, si sa ma arunce pana in fundul Iadului (Mt. 25.41); si daca imi este frica de Jad, cu atat mai tare imi este frica sa stau inaintea judecatii si sd primesc pedeapsa cuvenita. La aceasta m4 gandeam, si de aceea m4 vditam atat de amar. — Daca este asa de rau de tine, a spus Fvanghelistul, atunci de ce stai locului? — Pentru cd nu stiu incotro s4 apuc, zise drumetul. Dupa aceasta, Evanghelistul ii dadu un sul de hartie,’ pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: ,Fug! de mania vittoare!* (Mt. 3.7). Ca/atorul citi cele scrise, se uita insa cu durere la Evanghelist si ti spuse: — Incotro sa fug? Evanghelistul ti arata cu degetul o campie intinsa, si fi spuse: — Nu vezi tu acolo o Poarta Stramta? — Nu,’ raspunse omul. — Si nici o /umind stralucind in intuneric? (2 Pet. 1.19) il intreba mai departe celalalt. ' Adica Evanghelia, Cuvantul lui Dumnezeu; sulul semnifica temeinicia tuturor fagdduintelor lui Dumnezeu, care nu vor trece nicodata. 2Omul din fire nu pricepe deloc invafatura lui Isus. Privirile lui nu vad decat poarta cea larga si drumul cel lat. 15 — Parca da... murmurad omul. — Bine, urma Fvanghelistul, indreapta-ti privirea in- tracolo (Ps. 119.105) si tine drumul drept, si vei da de poarta cea stramta. $i cand vei bate la poarta aceea, fi se va spune ce si faci. Am vazut ci omul a luat-o la fuga. De-abia trecuse de usa casei si se departase putin de ea, cd nevasta si copiii lui au bagat de seam si au inceput sa-] cheme inapoi’. El ins& isi vari degetele in urechi si striga: — Viatd, viata, viata vesnica! (Mt. 16.26). Si nu voia nici macar sa priveasca inapoi (Lc. 9.62), ci alerga pe campia larga si pustie. C4nd auzira strigatele si-] vazura alergand, vecinii iesira afara, si unii isi Datura joc de el, altii 1 ameninfara, iar o parte incepura si-I cheme inapoi. in mijlocul acestor strigdte, se gasira insa doi oameni care se hotdrara sa se ia pe urmele sale si s4-l intoarca inapoi cu sila. Unul din ei se chema Mndirdtnicul, iar altul Slab-de-Inger. Célatorul se departase de-a binelea, dar ei il urmarira mereu pana il ajunser4. Atunci el le zise: — Dragii mei vecini, de ce veniti pe urma mea? — Ca sa te sfatuim sa-ti iei drumul inapoi, zisera ei. — Asta nu se va intampla niciodata, raspunse hotarat omul. Voi doar traiti in Cetatea Pierzérij, unde m-am nascut si eu (Rom. 5.12; Ef. 2.1-3; Ioan 5.19). Stiu prea bine. $i daca veti muri acolo, mai curand sau mai tarziu, veti cidea mai adanc decat mormAntul, veti cddea intr-un loc unde arde un foc nestins, amestecat cu pucioas4. Deci ganditi-va bine si haideti cu mine! fndaratnicul: — Ce zici? Cu tiiine? $4 ne l4sam noi prietenii si sd ne intoarcem fafa de la toate placerile? — Da, zise Crestinul, cici asa se numea calatorul, tocmai pentru c4 tot ce vefi parasi nu se poate deloc asemana cu 1E cea din urma opintire pe care o fac ademenirile lumii acesteia ca s4 opreascd pe crestin. ? Asa face lumea si azi. 16 Evanghelistul ii arata Calatorului Poarta cea Strémta ceea ce vefi cAstiga (Mc. 10. 29-30), at&t voi, cat si eu, daca veti merge cu mine, si va veti tine de mine. Caci unde merg eu, este numai belsug si prisos (Le. 15.17); veniti repede si veti vedea ce adevarate sunt cuvintele mele. Indaratnicul: — Ce fel de lucruri sunt acelea, de dragul carora parasesti tu lumea intreaga? Crestinul: — Caut 0 mostenire care nu se poate nici strica, nici intina, nici vesteji (1 Pet. 1.4); mostenirea aceasta se pastreaza in cer si, la vremea hotérata, se va da acelora care au cautat-o cu stéruinja (Evr. 13.14). De voiti, cititi toate aceste lucruri in cartea mea. Indiratnicul: ~ 1a mai da-o incolo de carte! Vrei sa te intorci cu noi ori nu? Crestinul: —{n ruptul capului nu, cdci acum am_pus mina pe plug (Le. 9.62). Indiritnicul: ~ Haide acasi, vecine Slab-de-inger, si si-l lasim s& mearga unde va vrea. Asta este un fel de nebun, caruia, daca i-a trecut ceva prin minte, fs/ inchipuie c4 este mai intelept decat 7 infelepti, $i vrea sa incerce marea cu degetul. Asa-i, mai Slab-de-inger, cum iti spun eu. Slab-de-inger: — Nu crede cA este asa de rau cum iti inchipui. Caci, vezi, dupa spusa bunului nostru Crestin, lucrurile spre care si-a indreptat el pasii imi par si mie mai bune dect ale noastre, si de aceea eu ascult glasul inimii mele si plec cu el. Ind&ratnicul: ~ Ce ziiici? Un nebun mai mult? Ascult’i-ma si vino inapoi! Cine stie incotro te va duce smintitul acesta! Fii cuminte si intoarce-te! Crestinul: — SA nu ai grija, vecine Slab-de-Inger, intovaraseste-ma numai! Caci toate lucrurile despre care fi-am vorbit, le vei gasi acolo, si multe altele cu mult mai trainice. Dacd nu ma crezi, citeste in cartea aceasta, Caci ceea ce este scris aici este intérit prin sangele Aceluia Care a facut-o (Evr. 9.17-22). Slab-de-Inger: — Asculti, vecine {ndaratnic, eu mai ci m-as hotdri sé merg cu omul acesta si sa incerc. Dar, draga Crestine, stii tu si drumul intr-acolo? 18 Crestinul: —M-a invajat un om cu numele Evanghelistul s4 merg spre Poarta Stramtd care iata se zareste in de- partare, si acolo voi primi alte indrumari. Slab-de-inger: —Haide, asadar, drag vecine, si mergem! $i pornira amandoi impreuna, fndaratnicul: — Eu ma intorc acas’. Doar n-am s-o iau la drum cu niste nebuni! Dupa ce se desparti /ndiritnicul de ei, acestia incepura s4 vorbeasca unul cu altul, mergand inainte pe camp. Crestinul: — la spune-mi drag’ vecine, Slab-de-inger, cum te mai simti? Sunt bucuros cf te-ai hotirat s4 mergi cu mine! Daca fndiritnicul ar fi simtit frica si puterea lucru- rilor care nu se vad, nu ne-ar fi intors spatele asa de usor. Slab-de-inger: ~ Hai, Crestine, acum, de vreme ce suntem singuri, povesteste-mi mai departe ce fel de lucruri sunt acelea pe care le c4utém si cum putem sa avem parte de ele? Crestinul: — Eu le simt in sufletul meu mai bine decat ti le-as putea spune. Daca doresti sa le stii, ifi voi citi ceva din cartea mea. Slab-de-Inger: — Crezi cA cele scrise in cartea ta sunt absolut adevarate? Crestinul: — Hot&rat, cici cartea este scrisi de Acela Care nu poate minfi (Tit 1.2). Slab-de-Inger: - Foarte bine; si ce fel de lucruri sunt acelea? Crestinul: -imparatia vesnica in care sa locuim si viata vesnica pentru noi ca si putem locui in acea imparatie pentru totdeauna. (Ioan 10.27-29). Slab-de-Inger: ~ Foarte bine; si mai ce? Crestinul: — Acolo sunt cununi de slava (2 Tim. 4.8) si haine care stralucesc (Ap. 3.5) ca soarele (Ap. 7.13; 14) pe bolta cereascd (Mt. 13.43). Slab-de-Inger: - O, asta-i minunat; si mai ce? Crestinul: — Acolo nu va fi mahnire, nici bocete (Is. 35.10), caci Domnul imparatiei acesteia ne va sterge toate lacrimile din ochi (Ap. 7.16; 21.4; Is. 35.10). 19 Slab-de-Inger: - $i ce fel de oameni vom gisi acolo? Crestinul:— Vom fi acolo cu serafimi si heruvimi, fapturi asa de minunate incAt, la vederea lor, ochii se intunecd deodata. Mai departe, vom intalni acolo mii si mii de alti oameni, care au pornit intr-acolo inaintea noastra. Toti acestia nu se manie, sunt plini de dragoste si sfinti. Fiecare va sta inaintea lui Dumnezeu, cu placerea si bucuria lui vesnicd. Scurt: acolo vom da de batrani cu cununile lor de aur (Ap. 4.4), de fecioare fara prihand, cu alautele lor de aur, de barbafi, care din pricina sfinjeniei vietii lor au fost taiati cu fieréstraul, arsi in foc, sfasiati de fiare sdlbatice i inecafi in mare (Evt. 11.33-37) de dragul Domnului acelui loc; tofi fericiti si invaluiti cu nemurirea ca si cu o haind (2 Cor. 5.2-4). Slab-de-Inger: ~ {mi tresalté inima de bucurie cand aud aceste lucruri, dar cum vom avea parte de ele, cum le vom cAstiga? Crestinul: — Domnul acestei imparatii a scris in cartea aceasta (Is. 55.1, 2): Cine Je doreste din tot sufletul (loan 6.37; 7.37) le primeste gratuit. Slab-de-Inger: — Dragul meu tovaras de drum, imi face mare bucurie sa te ascult. Haide dar, s4 ne grabim! Crestinul: - Nu pot zori ataét de tare cum as dori, din pricina sarcinii pe care o port in spate.’ Apoi am vazut in vis ca, tocmai cand incetara s& vorbeasca, ajunsera la o mlastina adanca in mijlocul campiei*, si, nebagand de seama4, cAzura deodata in milastina. Aceasta se numea Deznadejde. {notara cateva clipe in noroi, pana se cufundara adfnc; ba Crestinul era cat pe ce si se afunde p4na peste cap, din pricina sarcinii din spate. ‘Pacatul este o piedicd pentru inaintare. Cine nu-si simte stricciunea crede ci m4ntuirea este o lucrare usoara. Se intampli adesea ca, dupa ce ai rupt-o total cu lumea, esti napadit de necredinga si indoiala. 20 - Of, Crestine, unde esti? strigi Si2b-de-inger. Crestinul raspunse: — Nu stiu nici eu unde! Slab-de-Inger incepu atunci sa-si piarda rabdarea si s se aprinda de manie, zicdand tovarasului sau: ~ Aceasta este fericirea cu care mi-ai asurzit urechile atéta vreme? Daca acuma, la inceputul calatoriei noastre, a dat peste noi o nenorocire asa de mare, ce trebuie s4 ne astepte de acum inainte, pana vom ajunge la sfarsitul drumului nostru? S4 scap numai cu viata de aici, si te las singur prin locurile acestea atat de frumoase! Dupa aceea, luptand din rasputeri, reusi cu greutate si scape din mlastina; a iesit in partea care ducea spre casa si s-a grabit si apuce intr-acolo. Crestinul nu |-a mai vazut. Asadar Crestinu/ a ramas singur aici, tavalindu-se prin mocirla Deznddejdii. S-a trudit cu toata puterea s4 iasd din mocirla, si anume, nu pe partea care ducea spre casi, ci in cealalta parte, care da spre poarta cea stramt4. Dar din pricina sarcinii grele din spate nu a putut ajunge asa departe. $i atunci vazu ca prin vis cd un om, cu numele Ajutorul;' veni la el si-l intreba ce face acolo. ~ Domnule, a raspuns Crestinul, mi s-a poruncit de citre un om, numit Evanghelistul, si merg pe drumul acesta. M-am indreptat spre poarta aceea de acolo, ca s4 fug de mania viitoare, si, luand drumul intr-acolo, am cazut aici. — De ce n-ai luat-o pe cararea figaduintelor? il intreba Ajutorul. (intr-adevar, am vazut o carare care ducea drept acolo, fara vreo piedica). 7 — Pentru c4 m-a apucat o fricd atat de mare cA n-am; mai stiut pe ce drum merg, si iaté cd am ajuns aici in. mijlocul mlastinii acesteia. - Intinde mana incoace! zise Ajutorul. - Crestinul i-o intinse, iar Ajutoru/ i apucd de mana, ‘ Harul lui Dumnezeu. 21 il scoase afara si-i porunci sa-si urmeze drumul mai departe. Dar dupa ce iesi din mocirla, Crestinul zise celui ce-l ajutase: — Domnule, daca numai pe drumul acesta pofi sa iesi din Cetatea Pierzarii si si ajungi la poarta aceea care se vede in departare, de ce n-a fost desecata aceasta mlastina, pentru ca sa nu fie in primejdie sarmanul calator? Ajutorul raspunse: ~— Groapa aceasta urata niciodata nu se va putea curati sau astupa; aceasta saratura este locul tuturor scursurilor si aici curg necontenit noroiul si necuratenia care vin din recunoasterea pacatelor. De aceea aceasta mlastina se si cheami Miastina Deznadejdii. Caci in sufletul pacdtosului, trezit din somnul lui, apar frica si indoiala si fel de fel de griji, care ti iau orice nadejde. Toate acestea se scurg aici, si de aceea este asa de rau pamantul in locul acesta. Dar voia Imparatului nu este ca locul acesta s4 ramana asa (Is. 35.3, 8). Lucratorii Lui s-au straduit mai mult de 1600 de ani (cartea a fost scrisa in timpul detentiei din anii 1666-1672. N. Ed.), sub carma misuritorilor pa- mntului, sa indrepte locul acesta, ca sA se poata umbla pe el. Dar, dupa cate imi aduc aminte, cel putin 20 000 de care de tot felul de sfaturi intelepte, ba milioane de sfa- turi intelepte s-au aruncat aici aducandu-se de prin toate tinuturile apartinand imp4ratului, numai s4 se poatd astupa mlastina aceasta. (Cei care se pricep zic ci acesta ar fi leacul cel mai bun pentru a imbunatati mlastina). Ins locul acesta a ramas si va ramane mlastina Deznddejdii, chiar daca s-ar incerca tot ce este cu putinta pentru astu- parea ei. Fara indoiala cd, sub cArma prea inalta a Datatorului de legi, se fac pe aici si urme bune si batute, dar, cand se vars toate necurafeniile in locul acesta, ceea ce se intam- pla de obicei la schimbarea vremii,’ atunci cu greu se pot ‘Cand vine vreo imprejurare insemnat’ la care nu te-ai gindit, cand te afli intr-o stare noua sau c4nd vin incercarile, atunci apar si teama si indoiala. 22 Ajutorul si Crestinul la Mlastina Deznddejdii 23° vedea urmele; si chiar daca se vad, oamenii adeseori le pierd, din pricina ametelii din capul lor. Apoi se umplu de noroi, macar ca ar fi putut merge pe urmele ldsate de inaintasi. Totusi, o data ce ai trecut de poarta, pamantul este solid. : Am vazut mai apoi ci S/ab-de-inger s-a intors acas4, si vecinii lui au venit la el sa-] vada. Unii ziceau ca este un om cuminte, ca s-a intors inapoi; o seama ziceau ca este un prost, pentru ca a indraznit s4 mearga cu Crestinul. Ba mai erau cativa care il luau in batjocura (ic. 14.29- 30), spunandu-i ca este un gagaut fricos. — A, daca te-ai apucat s4 mergi, trebuia s4 mergi, si sa nu te intorci din pricina unei piedici atat de mici. De-am fi fost noi acolo, hotarat ca ne-am fi dus mai departe. _ Astfel, S/ab-de-inger a ramas ca plouat intre ei. Dar mai pe urmé si-a venit in fire, caci ei au incetat cu batjocurile la adresa lui si au inceput sa-l batjocoreasc4 pe bietul Crestin si sa rada de el. Atata stim despre S/ab- de-inger. 24 CAPITOLUL2. CRESTINUL greseste drumut, ascultand de INJELEPTUL LUMI: apoi revine pe calea cea dreapta ' Grestinul pleac4 singur inainte. Si pe cand pribegea pe campia intinsd, vazu un om pe care il ajunse din urma, la capatul unei carari. Omul acesta se numea /nfeleptul- Lumii si traia in orasul Infelepciunea-Firii-Pimantesti, un oras foarte mare care se invecina cu Cetatea Pierzdrii. [nteleptul-Lumif auzise de soarta Crestinului, caci iesirea lui din Cetatea Pierzdrti facuse mare valva in toate partile, asa ca nu numai in Cetatea Pierzdarii, ci in toate targurile se vorbea despre hotararea si cdlatoria lui. Infteleptul-Lumii, vizand acum pe Crestin cdindu-se si oftand, intra in vorba cu el: ~ {ncotro, frate, cu o povara atat de grea? Crestinul: —- Adevarat povara grea! Nimeni n-a mai purtat o povara atat de grea ca a mea. Of, nenorocita -fiinfa ce sunt! Dar, daca ma intrebi si incotro merg, haide ‘fn capitolul 2 se vede cum omul, ingrozit de pacatele lui, aproape intotdeauna vrea s4 se mantuiasca4 prin ascultarea de Legea lui Dumnezeu; dar cand incearca cu tot dinadinsul, vede cA este cu neputinfa. * Aici este vorba de oamenii care se poarta cinstit dupa felul lumii, dar care, cand li se vorbeste despre Isus Cristos si despre mantuirea facut4 prin moartea Lui, cred ci nu au nevoie de jertfa aceasta. Ei cred cA, pentru ca sd scuture jugul pacatului, nu au nevoie de toate ajutoarele de care vorbeste Evanghelia (nasterea din nou, rugaciunea, unirea cu Isus Cristos etc.). Cele ce urmeaz4 ne pun in lumina adevdrul acesta. Oa- menii acestia sunt impotriva crestinismului, si merg spre pierzarea lor. 25 sa-ti spun: m4 duc, omule, spre poarta cea stramtd, care se vede acolo inaintea mea. Dup4 cfte mi s-a spus, acolo are sA mi se arate calea pe care trebuie s4 o urmez ca sd scap de sarcina aceasta grea. Inteleptul-Lumii: — Ai nevasta si copii? Crestinul: - Da, dar sarcina aceasta ma apasa asa de greu, incat nu mai am nici o bucurie de ei. Am nevasta, dar parca n-as avea-o (1 Cor. 7.29-31). — MA vei asculta sa-ti dau un sfat Crestinul: - Da, te ascult daca sfatul tau va fi bun, pentru ci am nevoie de sfaturi bune. nteleptul-Lumii: — Asadar, te sfatuiesc s4 scapi singur’ si cat mai iute, de sarcina ta. Caci nu vei putea gusta linistea sufleteasc4 pnd nu vei putea scapa de sarcina, si nici de binecuvantarea lui Dumnezeu nu vei avea parte pana nu vei scapa de sarcina din spate. Crestinul: — Eu doar asta caut. Ma trudesc indeajuns s scap de ea, n-o pot face singur. Jar in fara noastra, nu este nimeni (F.A. 4.12) care ar putea si mi-o ia de pe spate. De aceea, trebuie si fac drumul acesta atét de anevoios. Dar pare-mi-se ca si dumneata, cu toate sfaturile pe care mi le dai, porti o sarcina grozava, asemAnatoare cu a mea. Este adevarat ca o porti cu usurinfa si cd parca nici nu o zaresti? fnfeleptul-Lumii: — Ce tot spui dumneata? Eu nu am nici o povara! De altfel, vorbim despre dumneata, nu de- spre mine. Spune-mi: cine fi-a poruncit s4 apuci pe calea aceasta, ca sa scapi de povara? Crestinul: — Un necunoscut care mi-a iesit inainte, om bun, de altfel, si foarte cumsecade. Pe cat imi aduc aminte, se chema Evanghelistul. fnteleptul-Lumii: — Urgisit s fie pentru sfatul pe care tila dat (1 Cor. 2.6-8). in toata lumea nu este drum mai primejdios si mai sc4rbos decat cel aratat de Evanghelist. ‘Lucru cu neputintd omului. Vezi 2 Cor. 3.5; Rom. 7.15-52; Ioan 15.4-9. 26 Daca vei urma sfatul lui, te vei convinge. De altfel, dupa c&te vad, ai si inceput sa treci prin diferite nenorociri. Caci vad noroi pe hainele tale de la mlastina Deznadejdii. Baga bine de seama ca mlastina asta este numai inceputul greutatilor care se pun inaintea celor care vor si mearga pe calea aceasta. Asculta-ma, caci eu sunt mai batran decat tine. Pe calea pe care mergi, ifi vor iesi inainte: chinuri, suferinte, truda, foame, primejdii, lipsa de imbricaminte, sabie, lei, zmei, intuneric si cine mai stie ce; cu un cuvant, iti va iesi inainte moartea. Gandeste-te, omule, toate astea sunt adevarate si dovedite prin marturiile altora. Nu sunt basme! Cum poate un om sa se arunce intr-o primejdie asa de mare de dragul sfatului altuia, nu inteleg! Crestinul: - Bine, omule, dar sarcina care imi apasd, umerii este mult mai ingrozitoare decdt tot ce-mi spui acum. $i mie mi se pare c4 nici nu-mi este iertat s4 ma in- treb ce fel de greutati mi se pun in cale, cand este vorba sa-mi usureze povara. fnfeleptul-Lumii: — Cum de-ai ajuns sa simfi aceast’, povara? i Crestinul: - Citind cartea pe care o am in mana. njeleptul-Lumii: —M& gandeam si eu la una ca asta; fi s-a intamplat si tie, ca si altor oameni, slabi de fire, care si-au pus de gand sa adanceasca lucrurile, si-au facut planuri foarte mari si au ajuns apoi prada acestei z4paceli, care te chinuieste pe tine acum. Zapiceala aceasta face din oameni neoameni, cum bag de seama ca a inceput sa faca si din tine, si ii face s4 umble dupa lucruri cu neputinya de obtinut, cu nadejdea ca vor capata cine stie ce. Crestinul: — Ma rog, eu stiu prea bine ce caut: sa scap de povara asta grea.’ fngeleptul-Lumii; - Cum o sa scapi de -ea pe drumul acesta? Doar ai de luptat cu atatea primejdii! Daca vrei sa afli ceea ce caufi, asculta-mia! Sti dau un sfat, ca sA te poti feri de primejdiile in care te arunci. Da, este un leac la ‘Jertarea pacatelor mele. 27 indemana, pe care, daca il vei intrebuinta, vei intalni in calea ta, in loc de necazuri, numai liniste, primire buna si multumire. Crestinul: - Rogu-te spune-mi taina aceasta!! fnteleptul-Lumii: - Bine. in tinutul acela, si anume in cetatea Bunelor-Deprinderi, traieste un om numit Legea, un om foarte cuminte, care se bucura de un nume bun si are puterea s4 usureze pe oameni de sarcinile lor. Ba el este asa de istet, incat le poate ajuta acelora care, din pricina poverii lor apasatoare, si-au iesit din minti. De aceea iti spun sA mergi degraba la el, si vezi ca-ti va putea ajuta. Locuinfa lui nu este departe: de aici, ajungi intr-o jumatate de ceas. Daca se va intimpla sa nu-l gasesti acasi, vei gasi pe baiatul lui, numit Bund-Crestere. E] este tot asa de istef. $i acolo de buna seama ca fi se va lua sarcina din spate. Daca ai de gand sf te intorci acasa,? ceea ce si eu te sfatuiesc, atunci trimite? dupa nevasta si copii, si vei locui cu ei in locul acesta. Acolo sunt gos- podirii multe si, pentru c4 sunt nelocuite, vei putea pune mina pe una cu pret foarte mic.‘ Traiul este ieftin si foarte ‘ Aici se pune intrebarea de temelie a Evangheliei: ,Cum pot fi méntuit? fntelepciunea omeneasca rispunde asa cum zic tofi oameni » Purtandu-ma bine.“ Evanghelia spune c4 NU, din pricind c4 nimeni nu se poarta bine; adic3 nu face in totul voia lui Dumnezeu, asa cum trebuie s4 o faci; asa cd tofi oamenii sunt sub osanda. Atunci cum pot fi mAntuit? Evanghelia spune ca primind jertfa lui Isus ca Picutd in locul tau, pentru pacatele tale. lertarea o capeti in dar. Insa intelepciunea omeneascd nu vrea si audd de asa ceva si, ca s4 se laude cu ceva, spune ca pofi fi placut lui Dumnezeu printr-o pretinsd purtare bund. Asta inseamné a voi sa fii mAntuit prin Lege, prin fapte cerute de ea. Vom vedea ca si Crestinul a incercat, dar cand a inceput, a fost ingrozit de intinderea si sfinjenia acestei Legi, pe care atatia spun ca au finut-o. 2La striciciune si pacat. 3 Adicd nu si incepi o viata crestina ci s4 ai o purtare crestin’, in felul oamenilor. ‘ Adic’ nu ai nevoie si te opintesti prea mult ca si fii pus in randul oamenilor cinstiti din lume. 28 bun. Vei fi mai fericit dec&t oriunde si vei fi primit cu cinste de bunii tai vecini." Crestinul statu cateva clipe pe ganduri, apoi se hotart $i Zise: — Dac este asa cum imi spune omul acesta, n-am decat si merg. ~ Care drum duce la casa omului aceluia atat de bun? intreba calatorul. ~— Vezi muntele acela inalt?? intreba fnfeleptul-Lumii. — Vad, raspunse Crestinul. — La muntele acela trebuie s4 mergi, si cea dintai casa pe care o vei intalni este casa omului nostru, zise fnfe- leptul-Lumii. Crestinul se abatu din drumul lui si o lua spre casa aratata, ca si i se dea o m4na de ajutor. Dar, iata ca, ajuns aproape, muntele i se paru inalt si sterp, iar o poala de munte atarna peste drum. Crestinu/ se temu si mearga mai departe, de fricd si nu i se prabuseascd peste cap} Ramase deci locului, nestiind incotro s-o apuce. Povara ii parea acum mai apdsatoare (Rom, 7.13, 7, 8; Gal. 3.10) dec&t atunci cand era pe drumul lui. Din munte ieseau fulgere si flacari de foc, care umplura pe Crestin de fricd; se temea sa nu-l arda flacarile de viu. Incepu sa asude i sd tremure. Acum ii parea rau ca ascultase de sfatul Inye- Jeptului-Lumii. ? Oamenii din lume se magulesc cu mirinimia lor, cu bunatatea lor, cu insusirile lor bune. ? Este Muntele Sinai, care infatiseaza Legea data poporului Israel, Lege care, cum am ardtat, nu poate face altceva prin sfinjenia ei decat sa-i ajute pe oameni sd-si vada pacatul si osnda; cdci ea spune ce trebuie si faci, dar nu-ti di puterea sd faci. Povarnisul muntelui $i muntele infatiseaz4 groaza sufleteasc4, groaza care vine din puterea unui Dumnezeu desAvarsit in dreptate si sfintenie. Asprimea acestei Legi ar nimici pe tofi oamenii daca n-ar fi harul lui Dumnezeu, care ne mantuieste prin faptul ca Insusi Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Lui pedeapsa cuvenitd noua. + Cand cercetezi Legea mai de aproape, ii vezi asprimea si strasnicia. 29 Pe cand sedea aici, dus pe ganduri, il vizu deodata pe Evanghelist venind spre el. Se facu rogu ca focul de rusine, cand observa ca Evanghelistul se apropia de el cu o privire aspra si ameninfatoare,’ si intrebandu-l: ~ Ce faci aici, Crestine? Intrebarea aceasta il amuti pe calator, cAci nu stia ce si raspunda. Evanghelistul: — Nu esti tu omul pe care |-am vazut odinioara plangand cu amar, dincolo de zidurile orasului Cetatea Pierzarii? Crestinul: — Da. Eu sunt, domnule! Evanghelistul: - Nu ji-am spus sa mergi la poarta cea stramta? Crestinul: - Da, domnule! Evanghelistul: - Cum se face cA te-ai abatut asa de repede din calea ta? Caci aici nu esti pe calea adevarata. Crestinul: - Dupa ce-am iesit din Mlastina Deznadejdii? m-am intalnit cu un om care m-a induplecat sa iau drumul incoace. Mi-a spus cA aici voi da de un alt om, care imi va lua sarcina din spate. Evanghelistul: — Ce fel de om era acela? Crestinul: - Parea un om ales si cinstit. Mi-a vorbit atata pana m-a induplecat sa-l ascult. Asa am ajuns aici. Cand am vazut insd muntele acesta cum spanzura peste drum, am ramas locului, de fricd sa nu se rastoarne peste capul meu. ‘ Evanghelia este aspri in aceastA privinta. Vezi Gal. 2.21; 3.10; 5.4, unde ni se spune ca oricine crede cd isi poate Piuri mAntuirea prin faptele lui, pazind Legea, a cdzut din har. Aceasta din pricind c& neprimirea harului si incercarea de a te mAntui pin fapte vin din méndrie. ?Cum am vazut, Crestinul fusese apucat de groazi, la inceput, la vederea picatelor lui, ceea ce il facuse sa se intrebe daca va mai fi cu puting s4 se mAntuiasca. Apoi, in loc si primeasca prin credinta, in dar, iertarea picatelor sale, adusi prin moartea lui Isus pe cruce, i-a venit gandul si caute mintuirea printr-o purtare mai buna. Dar va constata indaté ca hotdrarea aceasta, oricat de bund ar fi fost ea, nu putea s4-] mantuiasca. 30 Evanghelistul: — Ce ti-a spus el? Crestinul: — M-a intrebat incotro am de gand sa merg,: si eu i-am spus. Evanghelistul: — Si ce ti-a rispuns? Crestinul: — M-a intrebat daca am nevastd si copii. »Da, i-am raspuns, ins4 ma simt asa de apasat de povara. mea, c4 nu-mi mai face bucurie s ma gandesc la nevast& si la copii ca inainte.“ Evanghelistul: - Si ce ti-a mai spus? Crestinul: — M-a sfatuit sa caut sa scap cat mai repede de sarcina. I-am raspuns cd tocmai asta vreau si eu, si ca de aceea ma grabesc spre poarta cea stramtd, unde s4 mi se dea deslusiri despre mantuirea mea. El mi-a spus s& merg pe o cale mai usoara, mai scurta si mai putin, primejdioasa4 decat aceea pe care mi-ai aratat-o tu. Mai departe, mi-a spus cd pe drumul acesta voi ajunge la casa unui om care mi-ar putea lua sarcina de pe umeri. L-am crezut si am parasit cealalta cale, socotind c4 voi scapa mai degraba de sarcina. Ajuns insd in locul acesta, am ramas inlemnit de frica primejdiei care m4 ameninja. Si acum stau aici si nu stiu ce sa fac. Evanghelistul:— Asteapta cateva clipe pana-ti voi spune ce zice Cuvantul lui Dumnezeu. Crestinul ramase locului si incepu s4 tremure. Evanghelistul incepu: — Luafi seama ca nu cumva sd nu voifi s& ascultapi de Cel ce va vorbeste! Cici dacd n-au sc&pat cei ce n-au vrut s4 asculte pe Cel ce vorbea pe pamént, cu atét mat mult nu vom scadpa noi, daca& intoarcem spatele Celui ce vorbeste din indltimea cerurilor. (Evr. 12.25). Si: Cel dupa voia Mea va trai prin credinja; dar, daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste piacere in el (Evr. 10.38). Evanghelistul ii arat4 pentru cine s-au spus cuvintele acelea, si zise: — Tu esti omul care aleargi spre nenorocirea aceasta. Tu ai inceput acum si te intorci de la sfatul Celui Preainalt, si, in loc s4 mergi pe calea pacii, ai apucat pe cai ratacite, cu riscul de a pierde insdsi viata vesnica. 31 - Crestinul c4zu ca mort inaintea Evanghelistului, si striga: — Vai de mine, sunt pierdut! Evanghelistul {| apucd de mana dreapta si-i zise: — Orice pacat si orice hul& se va ierta oamenilor (Mt. 12.31), dar nu ff necredincios, ci credincios (loan 20.27). Cuvintele acestea il mai racorira putin pe Crestin, care se ridicd tremurand si ramase inaintea Evanghelistului. Acesta fi vorbi mai departe: — Ia bine seama la ce-ti voi spune. Iti voi arita cine este acela care te-a trimis. Omul care te-a intalnit se cheama Jnfeleptul-Lumii, si cu drept cuvant, caci el, pe deoparte, isi afl4 mantuirea in invayitura acestei lumi (1 Ioan 4.5), si de aceea umbla la biserica din orasul Bunelor-Deprinderi, iar pe de alta, ii este draga invatatura aceea, pentru cd ea il scuteste de Cruce; si pentru ca este asa de supus pornirilor firii pamantesti, cauté si intunece caile mele drepte. Cat despre sfatul lui, sunt trei lucruri pe care trebuie sd le urdsti cu toata inima: 1. Inti, uraste sfatul pe care ti-l da ca s4 te abati din drumul tau si, apoi, uraste si graba ta de a-l asculta. Altfel, daca il asculti, te lepezi de Cuvantul lui Dumnezeu, de dragul sfatului fnfefeptului-Lumii. Domnul zice: ,Jntrafi pe poarta cea stramti“ (Le. 13.24), poarta la care te-am trimis eu; ,cici stramtd este poarta, ingusti este calea, ca- re duce Ia viafa, si pufini sunt cei ce o afl" (Mt. 7.13-14). Din calea spre poarta aceasta te-a intors paganul acela $i te-a adus aproape de pieire. Uraste-i sfatul si rusineaza-te de tine insufi c4 ai ascultat de invafatura lui. 2. Trebuie apoi sA urdsti sfatul lui, pentru ca a voit s4 fugi de Cruce, pe care esti dator sd o cinstesti mai presus de toate vistieriile Egiptului (Evr. 11.25-26), caci iata ce-a zis in privinta aceasta imp&ratul miririlor: ,Oricine va vrea sd-si scape viafa o va pierde“ (Mc. 8.34, 35) si: »Da- c@ vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatdl sdu, pe ma- Ma Sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe frafii sdi, pe su- rorile sale, ba chiar insdsi viafa sa, nu poate & ucenicul 32 Meu.“ (Lc. 14.26; Ioan 12.25; Mt. 10.37-39). De aceea iti spun s4-i urasti sfatul, cici te amageste si te face sA mergi la moarte, adic acolo unde, dupa Cuvantul Domnului, nu este viata vesnica. 3. In sfarsit, trebuie s4 uristi drumul pe care ai pus piciorul acum. Drumul acesta duce la robia mortii. Omul la care te-a trimis, este prea neputincios ca s4-fi poata lua sarcina de pe umeri. El se cheama Legea si-i ndscut din roabi sau slujnica; si acum ea este in robie cu fiii ei! (Gal. 4.21, 27); ea preinchipuie intr-un fel tainic Muntele Sinai, de care te-ai temut s4 nu-fi cada in cap. Si daca aceasta este in robie impreuna cu fiii ei, atunci cum te-ai astepta S4-ti poata usura povara?* Legea nu te poate mantui! Asta nu s-a intamplat si nu se va intampla vreodata. ,Caci nimeni nu va fi pus fnaintea lui Dumnezeu intr-o stare dupa voia Lui prin faptele Legii.“(Rom. 3.20). Caci prin Lege nici un muritor nu poate scdpa de pacate, si de aceea fnfeleptul-Lumii nu cunoaste adevarul, iar Legea si baiatul ei Bund-Crestere? sunt niste inselatori $i fafarnici, asa cum ii vezi, si nu-ti pot ajuta cu nimic. . Crede-ma c4 tot ce urmaresc nebunii aceia este sd te abaté de pe calea adevarului si, prin urmare, si de la fericirea de veci, spre care ifi ajutasem eu s& mergi. Dupi ce zise cuvintele acestea, Evanghelistul isi ridica ochii la cer si-l lua martor, ca si adevereasca si sa int&reasca spusele lui. Indatd se ivird flaciri de foc din Muntele Sinai si se auzi un glas zicand: ‘Nu-i vorba s4-i urasti pe ei, ci pacatul din ei. Si cand ei sunt pentru tine o pricina de pacatuire si un indemn ca sd nu te mantuiesti, trebuie si-i p4rdsesti si sa-L urmezi pe Domnul. *Pavel spune c4 Avraam a avut doi fii: Isaac care s-a ndscut din Sara, nevasta sloboda si adevarat si din care se trag iudeii, apoi crestinii, care sunt izbaviti de blestemul si ascultarea Legii prin harul care este in Cristos; celalalt, Ismael, care s-a nascut din roaba Agar, si care infatiseaz4 pe cei ce raman sub Lege. Buna crestere, in felul oamenilor, nu are dec4t o cinste aparentd. c-3 33 — Tofi cei ce se bizuie pe faptele cerute de Lege sunt sub blestem, pentru ca este scris: ,Blestemat este oricine nu fine toate lucrurile scrise in cartea Legii ca sd le fac", (Gal. 3.10). Crestinul nu astepta acum dec&t moartea. Incepu deci sa plangd cu amar si s4 blesteme ziua cand a intrat in vorba cu fnfeleptul-Lumii. Se considera un nebun si un ne- trebnic pentru ca a ascultat de sfatul lui. Cand se gandea ca sfatul Anfelepru/ui-Lumii sta in legatura cu pofta firii paméntesti si ca din pricina aceasta a putut parasi calea adevarului, nu stia ce si facd de rusine. In cele din urma, se indrepta spre Evanghelist si-i zise: — Domnule, si mai am nadejde de mantuire? imi este ingaduit acum sa ma intorc spre poarta stramtd? Oare nu voi fi alungat cu rusine din pricina acestui pacat? Da, am ascultat de sfatul omului aceluia si sufletul meu este peste masura de mahnit. Mi se poate ierta pacatul acesta? — Da, pacatul tau este foarte mare, — zise Evanghelistul, cAci ai facut doua lucruri rele: ai parasit calea cea dreapt& si, parasind-o, ai mers pe cai neingaduite. Omul de la poar- ta stramta te va primi, cAci el este foarte bun cu oamenii. Dar, de aici inainte, pazeste-te si nu te mai abati ca sd nu pieri pe cale, cand se va aprinde mania Lui. (Ps. 2.12). Dupa aceea, Evanghelistul |-a sarutat, i-a zambit binevoitor, si i-a urat drum bun, iar Crestinu/ a plecat re- pede si nu mai vorbea cu nimeni care-| intalnea sau il jntreba ceva. Mergea ca si cum ar fi calcat pe un pamant strdin si neingaduit. $i nu se simfi bine, pana nu ajunse la drumul cel adevarat, pe care il pardsise, ca sa apuce pe o cale gresiti, dupa sfatul fnfeleptului-Lumii. 34 CAPITOLUL3 CRESTINUL intra pe Poarta cea stramta ' Dupa un timp, Crestinu/ajunse la o poarta; deasupra ei stitea scris: ,Batefi si vi se va deschide“ (Mt. 7.7-8). Batu de vreo doua-trei ori zicandu-si: ,Of, de-as putea intra induntru si eu, blestematul, raul si nebunul caruia nu i se cuvine dec&t iadul! De se va deschide poarta si pentru mine, atunci nu voi inceta sa dau mirire si slava Domnului vesnic din Sion“. In sfargit, veni la poarté un om cu infafisare mareafa, numit Voje-Bund, care intreba cine-i acolo, de unde vine si ce doreste. Crestinul raspunse: — Aici este un biet pacatos, care vine din Cetatea Pierzdarii si calatoreste spre Muntele Sionului, ca si fuga de mania viitoare. Mi s-a spus ca drumul acela duce prin poarta aceasta, si as vrea si stiu daca-mi dai voie sa intru. — De ce nu? Cu mare placere, zise Vose-Bund, si deschise poarta. Cand dadu sa intre Crestinul, celalalt il apuca de mani si-l trase induntru. Crestinul il intreba ce va sa zicd asta. — Acolo, raspunse Voje-Bund, este o cetate puternici pe care o stépaneste Beelzebub. De acolo, el si slujitorii sdi arunca sageti spre cei ce vin la poarta, ca s4-i omoare chiar fnainte de a intra induntru. — Ma bucur, zise Crestinul, si ma cutremur. * Sufletul primeste Evanghelia cu toata inima si intra pe calea cea ingusta, 35 Dupa ce calatorul trecu de poarta, Voie-Bund il intreba cine |-a trimis acolo. Crestinul: — Evanghelistul a poruncit sa bat aici la poartd $i asa am facut. $i apoi mi-a spus cd tu ai sA ma in- veti ce trebuie sa fac. Voie-Bund: — Priveste drept inainte o us deschis4, pe care nimeni nu o poate inchide. (Ap. 3.7-8). Crestinul: ~ Abia acum incep sa cunosc folosul hotararii mele indraznete. Vote-Buna: — Dar cum se face ca vii singur? Crestinul: — Pentru ca nici unul dintre vecinii mei nu a inteles asa de bine ca mine primejdia care ii ameninta. Voie-Bunda: — A fost intre ei cineva care sa fi stiut ca vrei si pleci incoace? Crestinul: -Da. Nevasta si copiii mei au bagat de seama cei dintai’ cA plec si m-au strigat ca sa m4 opreasca; apoi cAtiva dintre vecinii mei m-au chemat inapoi cand m-au vazut fugind. Dar eu mi-am astupat urechile si mi-am vazut de drum. Voie-Bund: - Cine au fost aceia care au fugit dupa tine si au vrut sa te intoarca jnapoi? Crestinul: — Doi au fost: fndaratnicul si Slab-de-inger. Dar, cand au vazut ci nu mi las, /ndfrétnicul s-a intors acasa batandu-si joc de mine, iar Slab-de- Inger m-a insotit numai cAtiva pasi. Voie-Bund: — De ce nu te-a insofit pana aici? Crestinul: - Ne-am dus impreuna pana la mlastina Deznadejdii $i am cazut deodata in ea. Aici, vecinul S/ab- de-Inger si-a pierdut rabdarea si n-a mai cutezat si ma insofeascd. De aceea, a cdutat sA iasa din mocirla inspre casa lui zicand c4 ma lasa singur pe acele locuri framoase; el s-a intors acas4 pe urma Fadirieniculus iar eu mi-am vazut de drum spre poarta aceasta. Voie-Buna: — Bietul om! Pentru el, slava cereascd nu este atat de valoroas& incat sa-l facd s& infrunte niste greutaji atét de mici! 1 Au vazut intoarcerea mea la Domnul. 36 Crestinul: — Da, despre Slab-de-inger am spus cum @ fost, dar trebuie si spun adevarul si despre mine: nici eu n-am fost mai bun ca el. El, ce-i drept, s-a intors acasa, dar eu m-am abatut de pe calea cea dreaptd, pe cararea Mortii, induplecat de vorbele strasnice ale fnteleptului- Lumii. . Voie-Buna: — L-ai intalnit si tu? Ce zici despre el? Stiu cA te-a sfatuit si caufi mantuirea la Lege. Ai dat ascultare sfaturilor lui? Pusese la cale sa te insele numaidecat. Crestinul: - Da, m-am si grabit sa caut pe omul acela numit Zegea. Ajuns langa munte, m-a apucat o fricd nemaipomeniti: imi era team ca nu cumva muntele s& se rAstoarne peste capul meu, si de aceea am ramas acolo. Voie-Buna: — 4ngi muntele acela nu doar unul si-a dat sufletul, ci multi au pierit. Bine ca ai scdpat si nu fi-au ramas oasele pe acolo. Crestinul: — Eu nu stiu ce s-ar fi intamplat si cu mine, de n-ar fi venit la vreme Evanghelistul. Stateam acolo, mai mult mort de groaza, si nu stiam ce sa fac. Se vede ca asa a fost voia Celui de Sus, ca Evanghelistul sa vina la mine tocmai atunci. Acum am ajuns aici simtindu-ma mai vrednic sa fiu inghitit de muntele acela dec&t si vorbesc cu tine, domnul meu! Dar, o, cat de mare e mila cereasca, pentru ca mi-a ingaduit sa intru aici! Voie-Buna: — Noi nu facem nici o deosebire intre oameni, oricat de mari pacate ar fi facut cineva inainte de a veni aici, si nici nu scoatem afara pe nici unul din tofi cati vin la noi' Goan 6.37). De aceea, iubite Crestine, haide acum cu mine, si iti voi arata calea pe care trebuie s4 mergi. Uite, colo inaintea ta, vezi tu cdrarea aceea ingusta? Acesta-i drumul, pe care trebuie s4 mergi; e un drum care a fost deschis de Patriarhi, Prooroci, de Cristos 1 Vezi istoria talharului de pe cruce care a fost mAntuit, a pac3toasei din casa fariseului, a femeii prinse in preacurvie si a vamesului care s-a intors acasi iertat. 37° si Apostolii Sai, si-i asa de drept de parca ar fi facut la sfoara, lata drumul: apuca pe el! Crestinul: - Dar nu-i nici o raspantie incurcata pe el? Si nu te pofi rataci? Voie-Bund: — Ba da, sunt multe drumuri si carari lituralnice, dar acestea sunt maj Jate si strémbe. Trebuie si deosebesti bine calea adevarati de cea gresita: numai cea adevarata este dreapta $i ingusta. Pe urm4, am mai vazut in vis cum |-a intrebat Crestinul pe Voje-Bund daci nu |-ar putea usura de sarcina lui, c4ci pana atunci nu putuse nici in ruptul capului si scape de ea, cu toate opintirile lui. — Cat despre sarcina ta, raspunse Voie-Bund, sa stii ca trebuie s4 0 duci pana vei ajunge la locul care se numeste Mantuirea. Acolo ea iti va cddea singura de pe spate. Crestinul se incinse, luandu-si povara in spate si porni. Voie-Buna ii mai spuse ci nu va merge mult de la Poarta stramta si va ajunge la casa T4lcuitorului. Acolo sa bata la usa si 74/cuitorul ii va arata lucruri minunate. Crestinul isi lua ramas bun de la prietenul sau care, de asemenea, i-a urat calatorie buna, cu ajutorul lui Dumnezeu. 38 CAPITOLUL4 in casa TALCUITORULUI, CRESTINUL invafa multe lucruri folositoare ' Gestinul merse 0 buna bucata de vreme si ajunse la casa Télcuitorului? unde batu de cAteva ori la usa. Cineva ii deschise si-l intreba cine este. — Omule, raspunse Crestinul, este un drumet pe care un prieten bun al stapanului acestei case |-a sfatuit sa vind incoace si s4 ia de aici invataturi folositoare pentru calatoria lui. De aceea, tare as fi bucuros s4 pot vorbi cu stapanul casei. Omul acela strigi indatd pe stapan, care, dupa cateva clipe veni afara si-l intreba pe Crestin ce-i doreste sufletul. —Domnule, zise Crestinul, vin din Cetatea Pierzarii $i merg spre Muntele Sionului. Mi-a spus cineva care sta la poarta de la intrarea acestui drum cd, daca o sd vin incoace, si o sd intreb, tu imi vei arata lucruri minunate, care mi-ar prinde foarte bine pentru calatoria mea. Talcuitorul zise atunci: — Vino induntru, si-fi voi arata ce-ti va fi de folos. Apoi a poruncit slugii sé aprindd lumina, a spus Crestinuluj sa-l urmeze si |-a dus intr-o odaie deosebita, pe care o deschise sluga. Cand se deschise usa, Crestinul vazu atarnand pe perete tabloul unui barbat ales, cu fata plina de evlavie. El statea cu ochii ridicafi spre cer, in mana tinea cartea cea mai buna dintre toate, Biblia, si pe 1 $ufletul mAntuit afla o multime de lucruri noi $i mantuitoare. 2E numit asa pentru ca lAmurea felurite imagini si asemanari pe care le intilnea Crestinul. $i noua ne trebuie darul acesta ca sd infelegem_ pe deplin Sfanta Scriptura. 39 buze avea legea adevarului. Stitea cu spatele spre lume. Avea infatisarea unuia care roagi fierbinte pe ceilalti oameni sd se intoarca la Dumnezeu, $i deasupra capului avea o cununa de aur. Crestinul intreba: - Al cui este chipul acesta? — Barbatul acesta, raspunse 74/cuitorul, e unul dintr-o mie. El poate spune impreuna cu apostolul Pavel: ,C&ci chiar daca afi avea zece mii de invajatori in Cristos, totusi n-avefi mai mulfi parinfi; pentru cd eu v-am nas- cut in Cristos Isus, prin Evanghelie“ (1 Cor. 4.15); »Copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile naste- ti, panad ce va lua Cristos chip in voi.“ (Gal. 4.19) »Dimpotriva ne-am aratat blanzi in mijlocul vostru, ca o doicad ce-si creste cu drag copiii.“ (1 Tes. 2.7). Ca-l vezi cu ochii ridicati spre cer, cu cartea cea mai buna in man, si cu legea adevarului pe buze, inseamna cA el este capabil nu numai s4 cunoasca cele mai intunecoase cai, ci sa le si lumineze inaintea pacatosilor. De aceea, il vezi stand, de parca ar fi unul care ii roaga fierbinte pe ceilalti; c4 lumea este la spatele lui si cé deasupra capului are o cununa, inseamna cA el disprefuieste si uraste lucrurile din lumea aceasta si c4 s-a facut robul Domnului sau, numai din dragoste, cu nadejdea vie c4 in lumea de apoi va fi rasplatit cu marire. Ti-am aratat mai intai acest tablou din pricina c4 numai barbatul pe care il reprezinta are de la stépAnul locului spre care te indrepti, imputernicirea si te calauzeasca prin locurile cele mai grele, ca nu cumva s te nenorocesti. De aceea, ia bine seama la cele ce-fi arat si fine totdeauna minte ce-ai vazut, ca sa nu-fi faci de lucru cu oameni care fagaduiesc s4 te ducd pe calea cea bun si cand colo, la drept vorbind, drumul lor duce la moarte. Dupa aceea |-a luat de mana si l-a dus intr-o sala larga dinduntrul casei, care era foarte plina de praf pentru cd nu fusese maturata niciodata. 1Se lepadase de lume. 2invatatori mincinosi, lumesti, crestini numai cu numele. 40 Dupa ce Crestinul privi toate lucrurile, Té/cuitorul chema pe un om sa ‘mature sala. Cand incepu acesta s mature, se ridicd un praf asa de mare incat Crestinul mai ca se indbusea. Vazand asta, Té/custoru/ porunci unei slujnice din apropiere s4 aduca apa si s4 stropeasca intai. Dup ce stropi, sala a fost maturata si curafita incet si asa de bine ca era o placere sa te uiti la ea. Crestinu/ intreba ce va sa zica asta. Talcuitorul raspunse: ~ Sala aceasta este inima omului, care inca nu s-a sfintit prin harul dulce al Evangheliei. Praful este pacatul stramosesc si stricaciunea dinauntru, care il fac pe om total necurat. Cel care a inceput sa mature mai inti este Legea, iar cea care a adus apa de-a stropit pamantul este Evanghelia. Ai vazut ca, atunci cand a inceput s4 mature omul acela, s-a ridicat praful din toate pirtile si locul acesta tot n-a putut fi curatat, ci mai c4 te indbusea praful: asta s4-ti fie invapatura c4 Legea, prin felul ei de a lucra, in loc sa-ti curete inima de pacate, le atata mai tare, le face mai puternice si le inmulteste tocmai prin faptul ca le descopera si le opreste. Legea nu-fi di putere sa birui pacatul (Rom. 7.9; 1 Cor. 15. 56; Rom. 5.20). $i faptul cd ai vazut pe fata aceea stropind cu apa locul acesta care s-a curatit apoi de tot, s-a intamplat ca sa stii cA. o dat ce se asaza in inima Evanghelia cu puterea ei binefacatoare si dulce, pacatul este biruit si stapanit. Ai vazut cd fata a putut aseza praful la pamant, stropind cu apa; ei bine, tot asa se curafa inima prin credinta in Evanghelie $i ajungand apoi vrednici sd mosteneasca imparatia cerurilor (loan 15.3; Ef. 5.26; F.A. 15.9; Rom. 16.25, 26; Ioan 14.23). Mai departe am vazut in vis ci T4/cuitorul apucd pe Crestin de mana si-l duse intr-o odaité mica, unde se aflau doi copii. Cel mai mare se chema Patimd, iar celAlalt. Rabdare. Patima parea nemultumit, pe cand Rabdare se- dea foarte linistit. Crestinu/ intreba care s4 fie pricina ca Patimad e asa de nemulfumit. 7é/cuitoru/ raspunse: 41 — Dascalul Patime/ doreste ca Patimd sa astepte pana la anul lucrurile cele mai bune, pe cand Patimd vrea sA aiba toate acum numaidecat. Rabdare insa vrea si astepte. Am vazut apoi pe cineva venind la Patimd cu un sac plin de comori de tot felul, pe care le-a golit la picioarele lui. Patimd le lua si se bucura de ele, bitandu-si joc de Rabdare. , Eu m-am uitat insa, si n-a trecut mult si Patimd le-a imprastiat si le-a stricat pe toate, de n-au mai rimas din ele decat citeva zdrente si cioburi. Crestinul zise Talcuitorului: — Desluseste-mi mai amdnuntit lucrurile acestea! ~ Acesti doi copii, zise Ta/cuitorul, sunt doua exemple. Patima este simbolul copiilor din lumea aceasta, iat Raibdare al celor din lumea cealalta. Caci, dupa cum ai vazut, Patimd doreste sa aiba toate chiar anul acesta, adica in lumea aceasta; asa este si cu copiii acestei lumi. Ei vor sa aiba toate cele bune in vremea aceasta, si nu pot astepta pana la anul viitor, adic’ pana in lumea de apoi, unde este masuraté de Dumnezeu partea lor. Zicala: ,Mai buna vrabia din mana decat cioara din par“ conteaza pentru ei mai mult decat toate marturiile dumnezeiesti despre bunurile lumii viitoare. $i dupa cum vezi ca in scurta vre- me le ispriveste pe toate $i nu mai raman decat niste zdren- te si cioburi, tot asa le va merge tuturor oamenilor la sfar- situl lumii. - Acum vad, zise Crestinul, ci Rabdare are inte- lepciunea cea mai buna, si anume din mai multe pricini: intai pentru cd el si-a indreptat privirea asupra lucrurilor celor mai bune, si apoi pentru c4 va avea parte de marire atunci cand celalalt nu va secera decat dispret. TAlcuitorul: — Da, asa e, si la aceasta mai poti adauga © a treia pricina: ca marirea lumii de apoi nu are nici un sfarsit, pe cand cele de aici sunt trecatoare si scurte. De aceea Patimd nu are de ce sa rada de Rabdare, ci dim- potriva Rabdare ar putea sa rada de Patimd. Caci acesta a gustat binele intai, pe cand Rabdare abia la urma. Ceea ce vine intdi trebuie s4 faca loc totdeauna pentru ceea ce vine la urma. Dar ceea ce vine la urma nu lasa loc pentru 42 altceva, caci nu-i nimic care i-ar putea urma. De aceea cine isi ia partea ift4i, are nevoie de-o vreme ca s-o petreacd. Cine isi ia partea la urmi, trebuie s-o si pastreze pana la urma. De aceea i se spune celui bogat: ,7u pfr-ar duat lucrurile bune in viafa, iar Lazar pe cele rele; acum aici, el este mAangéiat, iar tu esti chinuit“ (Lc. 16.25). Crestinul striga: - Acum inteleg eu cd nu-i cel mai mare bine sa ai parte de lucrurile din lumea aceasta, ci s& astepti $i sA st4ruiesti pentru cele din lumea de apoi. Dupa aceea Télcuitorul ii zise: — Ai vorbit adevarul, »caci lucrurile care se vad sunt trecdtoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vegnice“ (2 Cor. 4.18 ). Dar macar ca e aga, totusi cele lumesti sunt foarte inrudite cu pornirile noastre trupesti, pe cand cele din lumea de apoi sunt straine de cugetul si trupul nostru. Asa se face ca de cele dintai ne legim inima foarte lesne, pe cand cele de apoi ne sunt intotdeauna straine. Dupa aceea, am vazut in vis ci Ta/cuitorul a luat pe Crestin de mana, si l-a dus intr-un loc unde era un foc aprins langa un zid. Acolo, era cineva care turna apa neincetat ca sa-| sting’; cu toate acestea focul se aprindea tot mai mult cu flacdri si mai mari si mai fierbinti. ~ Ce inseamna asta? intreba Crestinul. Talcuitorul raspunse: — Focul acesta este lucrarea harului in inima omului. Cel ce toarna apa in el ca sa-l stingd, este Diavolul. Totusi, cum vezi, focul arde cu atat mai tare si cu flacari cu atat mai fierbinti; pricina ti-o voi spune indata. Apoi s-a intors cu el si s-a dus in cealalté parte a zidului. Acolo a vazut pe cineva finand in mana un vas plin cu untdelemn, din care turna in foc neincetat, dar pe furis. Crestinul intreba: — Ce va s& zicd asta? Talcuitorul raspunse: — Acesta este Cristos, care toarn4 fara incetare untdelemnul harului Sau in inima, ca s& intretina lucrarea inceput& acum. Prin aceasta se aratd c4 in sufletul poporului Sau lucreaza harul Sau, cu toata sta- ruinta Diavolului de a zadarnici lucrarea Lui. Dupa cum ai vazut, El statea dupa zid ca s& intretina focul, ceea ce B jnseamna cd pentru un om neincercat e foarte greu sa inteleaga cum se intretine lucrarea harului intr-un suflet. Am vazut apoi c4 74/custorul a luat iar pe Crestin de mani si l-a dus intr-un loc de petrecere, unde se afla un palat maret si foarte placut la vedere. Crestinul s-a bucurat foarte mult. Pe acoperisul palatului, umblau oameni im- bracati cu haine de aur. Crestinu/ intreba pe Ta/cuitor daci i se va ingadui si lui s4 intre inauntru. Acesta il apucd de mani si-l aduse in fata portfii palatului; la poarta statea o multime mare de oameni, parca tofi ar fi voit sa intre induntru, dar nu li se ingaduia. Putin mai la o parte statea un alt om la o masA. El avea la indemana un registru si cele trebuitoare pentru scris, ca sa scrie numele celor ce doreau sa intre inauntru. Vazu apoi ca in poarta erau mai multi barbati inarmati! care inchideau calea, hotarafi si produca pagube si dureri tuturor celor ce incercau sa treacd si sA intre induntru. Lucrul acesta puse pe Crestin in uimire. La urm4, dupa ce mai tofi fugisera de frica celor jnarmati, vizu un om, cu o infatisare foarte hotrata, care se duse la masa celui ce scria si zise: — Scrie numele meu, te rog. Apoi Crestinul vazu cd acela scoase sabia din teaca, isi puse un coif in cap si se intoarse spre poarta, arun- candu-se asupra oamenilor inarmati, care il intampinara cu o salbaticie fara margini. Omul acela nu-si pierdu catusi de putin cumpatul, ci patrunse intre ei, lovind ca turbat in dreapta si in stanga. Dupa ce primi cateva rani, ranindu-i la randul lui pe cei ce cdutau si-] blocheze, trecu biruitor prin mijlocul lor si patrunse in palat, de unde rasuna gla- sul unuia din cei ce petreceau pe acoperisul palatului: »Veniti, veniti dar si intrafi Aici in slava cea din cet, Ce pand-n vecii vecilor Va fi résplata voastra dreapta!“ 1 Vrajmasii sufletului nostru. 44 Cum intra omul acesta induntru, fu imbracat in haine strilucitoare ca si ceilalti. Crestinul incepu si zambeascd putin, zicand: — Cred ci-mi dau seama ce va sA zicd aceasta. Da-mi voie dar sA intru si eu! ~ Mai 2aboveste putin, zise Ta/cuitorul, pana ce-ti voi arata si alte lucruri. Apoi te vei putea grabi sa mergi mai departe. Dupa aceea il duse de mana intr-o pestera foarte intunecoasa. Acolo, intr-o cusca de fier, sedea un om care parea foarte trist. Statea cu ochii plecafi in jos si cu mainile incrucisate, oftand asa de amar de parea ca i se rupea inima. Crestinul intreba: — Ce inseamna asta? Talcuitorul ii spuse s& vorbeasca el insusi cu omul acela. Crestinul il intreba: — Ce-i cu tine? — Eu sunt ce n-am fost altadata, raspunse omul. — Si ce ai fost tu altadata? intreba Crestinul. Omul raspunse: - Am fost odinioara un adevarat credincios, vestit in ochii mei precum si in ochii altor oameni. Credeam ca sunt vrednic de locuinta cereasc4 si aveam mare bucurie cand ma gandeam cA voi intra induntru. — Dar acum? intreba Crestinul. Ce esti acum? — Sunt un om deznadajduit, ferecat in deznadejde in cusca asta de fier, raspunse el. Ah, nu mai pot iesi din ea, nu mai pot! Crestinul zise: — Cum ai cazut in starea aceasta? ~ Am incetat, raspunse el, sa veghez si sa fiu cumpatat. Am lasat si ma ingenuncheze poftele; am pacatuit impo- triva luminii Cuvantului lui Dumnezeu si impotriva bu- natatii lui Dumnezeu. Am intristat pe Duhul Sfant si El S-a indepartat de mine. M-am |asat ispitit de Diavolul, si el a pus stpanire pe mine. Am intdratat mania lui Dumnezeu, si El m-a parasit. Inima mi s-a impietrit pana intr-atata ca nu ma mai pot pocai. 45 Crestinul se indrepta spre T4lcuitor, si zise: — Cum, nu mai este nici o nadejde pentru omul acesta? — Despre asta, intreaba-l pe el, rispunse 74/cuitorul. Crestinul zise omului: — Nu mai este nici o nddejde pentru tine? Trebuie sa stai vesnic in inchisoarea asta de fier a deznadejdii? — Da, vesnic, raspunse omul, caci nu mai e nici o nadejde! — De ce? intreba mai departe Crestinul, doar Fiul Celui Preainalt este plin de indurare! — Da, raspunse el, dar eu L-am rastignit a doua oara (Evr. 6.14); am batjocorit Fiinta Lui, I-am dispretuit dreptatea, am calcat séngele Lui in picioare, socotindu-} ca spurcat (Evr. 10.29) si am batjocorit pe Duhul harului. Prin aceasta m-am lipsit de toate fagaduintele. Astfel pentru mine n-au ramas decat cumplitele ameninfari ale unei judec4ti mai dinainte hotarate, ale iutimii focului, care va mistui pe cei potrivnici, deci si pe mine. Crestinul intreba mai departe si zise: — De ce te-ai aruncat singur in starea aceasta de deznidejde? ~ De dragul poftelor, plicerilor si foloaselor lumesti. $i pe cand le gustam, imi fagiduiam singur foarte multa desfatare si bucurie. Dar acum, fiecare din aceste lucruri ma. roade ca un vierme de foc. Crestinul zise: — Nu pofi s4 te pocdiesti acum si sd te intorci iarasi la Dumnezeu? ~Dumnezeu, raspunse el, nu-mi mai accept pocainfa. Cuvantul Lui nu ma indeamna s4 cred, ba, mai mult, El insusi m-a inchis in cusca aceasta de fier, si nici un om de pe lume nu-mi poate ajuta si ies de aici. O, vesnicie, vesnicie! Cum voi lupta eu cu chinurile si cu muncile pe care va trebui sa le indur in veci! Talcuitorul zise Crestinului: — SA fii minte intotdeauna ticdlosia acestui om, si s4-ti fie ca o pilda vesnica si infricogata! — Ah, ofta Crestinul, e cumplit! Dumnezeu sa-mi ajute s4 pot veghea, s4 pot sa fiu treaz si sa ma rog, ca sa pot inlatura pricina nenorocirii acestui om. Dar, domnule, inca nu-i vremea si-mi vad de drum? 46 Crestinul in casa Talcuitorului ~ Mai asteapta putin, zise 74/cuitorul, vreau sa-ti mai arat ceva, si apoi vei putea s4-ti vezi de drum linistit. Dup§ aceea a luat iar pe Crestin de mani si l-a dus intr-o odaie, unde se afla un om care se scula din pat si se imbraca foarte speriat. — De ce tremura omul acesta asa speriat? intreb4 Crestinul. Talcuitorul ti spuse sa-l intrebe pe el. Crestinul i] intreba si primi urmatorul raspuns: ~ Pe cand dormeam azi-noapte, am vazut in vis cerul foarte intunecat; si tuna si fulgera asa de ingrozitor c4 m-a apucat o spaima si o fricd de moarte. M-am uitat in sus, in visul meu, si norii pluteau neobisnuit de repede. Apoi am auzit un sunet mare de trambife, si a venit un Om si S-a asezat pe nori, inconjurat de mai multe fiinge ceresti. Dar totul era numai foc. $i cerurile erau aprinse de flac&ri de foc. Dupa aceea, am auzit un glas: ,Sculati-v4, mortilor, si veniti la judecata!* Indati au crapat stancile, s-au deschis mormintele, si mortii care ziceau in ele, au iesit afara. Unii din ei erau plini de bucurie si ridicau capetele, altii cautau sé se ascunda pe sub munti. Cel ce sedea pe nori a deschis o carte, si a poruncit intregii lumi si se infatiseze inaintea Lui. Cu toate acestea, din pricina unei flac&ri strasnice care mergea inaintea Lui, era o distanta bunicica intre El si ceilalti, intocmai ca intre un judecitor si impricinatii care stau inaintea judecatii. Am mai auzit strigindu-se spre cei ce inconjurau pe Cel ce sade pe nori: ,Adunafi neghina, pleava si paiele si aruncafi-le in cuptorul de foc!* (Mt. 3.12). Dupa aceea in locul unde stiteam, s-a deschis 0 clipa adancul fara fund, si din gura lui iesea fum si carbuni aprinsi, cu un zgomot inspaimantator. Ingerilor li s-a mai spus: ,Adunafi graul in granar!* (Le. 3.17); si indaté am vazut c4 multi au fost ridicati si luati pe nori. Eu insa am fost lasat pe pamant. Cautam sa ma ascund, dar nu puteam, cdci Cel ce sedea pe nori Se uita necontenit la mine. Pacatele mele imi treceau prin fata ochilor si cugetul ma chinuia amarnic. Apoi m-am trezit din visul meu. Crestinul zise: - Dar ce te-a infricosat asa tare in visul acesta? 48: — Credeam cA a venit ziua judecdfii, rispunse omul acela, si eu nu eram pregatit. Dar ce m-a speriat mai mult era ca ingerii au luat pe multi altii sus, dar pe mine m-au lasat. $i pe langa aceasta, iadul si-a deschis gura tocmai in locul unde stateam eu. Cugetul meu ma mustra si mi se parea cd, judecatorul nu-si mai lua ochii de la mine, asa ca pe fata Lui puteam citi mania indreptata contra mea. Atunci T4lcuitorul zise Crestinului: ~ Ai luat bine seama la toate lucrurile acestea? — Da, raspunse el, si ele ma infricosaza, dar imi inspira si nadejde! — Bine, spuse T4/cuitorul, pastreaz4 toate lucrurile acestea in inima ta. Ele vor fi un imbold, care nu-fi va permite sd te abati de la calea ta. Acum Crestinu/ isi incinse coapsele si se pregiti sa mearga mai departe. Talcuitorul mai adauga: — Mangiietorul sa fie intotdeauna cu tine, Crestin evlavios, si SA te insofeasca in drumul care duce spre Cetatea Cereasca! Crestinul porni deci la drum cantand: Jerusalime, cetate preamarita, In tine, oh!, acum de-as fil Ce plin de dor mi-i Al meu biet suflet S-ajung odat-acolo sus... Prin munji si vai, departe, Prin sesuri si campie Plutind, el se desparte De lumea aceasta pustie, Cetate preamarita, fii binecuvantata! Deschide-mi poarta ta de har, Caci sufletu-mi de mult tanjeste dupd tine, De cand viata razvratita Si rea am parasit, Dar bunul Dumnezeu mi-a darutt O mostenire-n vesnicie. CAPITOLUL 5 CRESTINUL afla mantuire si har la cruce; apoi impartdseste si altora aceasta bucurie ' Am vazut de asemenea in visul meu ca drumul, pe care trebuia sd mearga Crestinu/ era marginit, de ambele parti, de un zid care se numea M@ntuire (Is. 26.1). Pe drumul acesta Crestinu/ fugea mereu cu sarcina lui grea, si se tanguia de greutatea de pe umeri. Dar merse repede inainte p4na4 ajunse la un loc putin mai ridicat. Acolo se afla o cruce si ceva mai la vale era o groapa. Cand ajunse Crestinu/ lang4 cruce, am vazut in vis ca i-a cazut sarcina de pe spate, si s-a rostogolit asa de mult la vale, pana a cdzut in groapa, unde s-a afundat, fara s-o mai vad vreodata.? Crestinul simti atunci o adevarata bucurie; cu inima usurata si plin de bucurie incepu s4 strige: — El mi-a dat odihna prin suferinta Sa si viata prin moartea Sa. Se opri si ramase catva timp acolo linistit si plin de mirare. Caci era de-a dreptul uimit si inm4rmurit de faptul ca doar privise la cruce si fi si cAzuse sarcina din spate. Privi o data, privi a doua oara la ea, pana cand un izvor 1In capitolul acesta se vede cum de la cei dintdi pasi, pe care-i face sufletul pe calea Evangheliei, se simte descarcat de pacatele tui. Felurite crize primejdioase prin care poti pieri pe calea mantuirii. *Numai privind cu credinta la crucea M4ntuitorului nostru, cum priveau israelitii in pustie la sarpele de arama, suntem izbavifi de greutatea pacatelor noastre (loan 3.14). Isus stergand zapisul care statea impotriva noastr4 in porunci, si desfiintandu-l prin faptul ca La Ppironit pe cruce (Col. 2, 14, 15), ne-a dat iertarea Lui (Col. 1.20). 50. de lacrimi i se porni din ochi, rostogolindu-se pe obraji la vale. (Zah. 12.10; Iér. 9.1). Pe cand statea el asa, privind si plangand, zari Trei Fiinte Stralucitoare, care il privira si il intampinara cu cuvintele urmatoare: — Pace tie! (Dan. 10.19). Cel dintai adauga: | — Iertate iti sunt pacatele! (Mc. 2.5). Al doilea il dezbraca de hainele lui zdrentdroase si murdare (Zah. 3.4) si-l imbraca cu haine stralucitoare. Al treilea ti facu un semn pe frunte, si-i dadu o marturie cu o pecete’ (Ef. 1.13), poruncindu-i sa se uite la ea pe drum, si, cand va ajunge la poarta cereascd, s-o dea acolo. Cei trei plecara, iar Crestinu/ sari de trei ori de bucurie si incepu apoi s4 cante (Rom. 8.15-17): Pacatul tare greu m-apasa Sf nu gaSeSC vreo usurare, La cruce-i locul de odihnda: Acolo scap de-orice-ntristare! Acolo mi-a cazut povara, Ce-atét de mult m-a chinuit, Si lantul vinei si ocara, Si-acum ma simt mai racorit - 54 fie binecuvantata Crucea $i preamarita jertla fie, Celui ce mi-a turnat in suflet Belsug de har si bucurie. Urmandu-si drumul cantand, ajunse intr-o vale. Acolo, la marginea drumului, zdri trei oameni, care dormeau dusi. Ei erau legati cu lanturi la picioare. Unul se numea Gogomanul, celalalt Lenesul, iar al treilea Ing4amfatul. Cand i-a vazut Crestinul zacand in starea aceea, s-a apropiat de ei si a incercat s4-i trezeasca, strigandu-le: ' Aceasta inseamna o chezdsie a mAantuirii; pecetea aceasta ne aduce aminte cum locuinfele israelitilor in Egipt au fost crutate pentru, cd erau insemnate cu sangele mielului. % t 51° — Voi sunteti ca cei ce dorm pe varful catargului unei corabii in mijlocul unei mari furtunoase si fara fund (Pv. 23.34). Treziti-va deci si veniti incoace, si ldsati sA vi se ia lanturile; eu va stau in ajutor cat pot. Daca va veni peste voi Satana, care umbla ca un leu racnind, cdutand pe cine s inghita, (1 Pet. 5.8) veti fi negresit prada dintilor lui. Ei se uitara lung la el si raspunsera fiecare in felul lui. Gogomanul zise: — Eu nu vad nici o primejdie. Lenesul zise: — SA mai ajipesc putin. lar ingamfatul vorbi asa: — Fiecare trebuie s4 stea pe picioarele lui. $i se culcd din nou. lar Crestinul isi vizu mai departe de drum. Cu toate acestea era foarte mahnit cand se gandea cA oamenii ace- ia erau intr-o asa de mare primejdie, si totusi nu luau in seam4 bundvointa lui de a-i ajuta sa scape de obezi. Mahnit asa de tare de soarta lor, vazu, pe partea din stanga a drumului ingust, doi oameni sarind peste zid, si venind repede spre el. Unul se numea Tipicarul, iar celalalt Fafarnicul) Ei se apropiara de Crestin, care le zise: — De unde veniti voi, oameni buni, si incotro mergeti? Ei raspunsera: — Noi suntem nascuti in fara Desertaciunea Marii si mergem la Muntele Sionului s4 capatam laude. — De ce, intreba Crestinul, nu veniti pe poarta de la intrarea acestui drum? Nu stiti ca este scris cd cine nu intra pe usa, ci sare pe aiurea este un hof si un talhar? (loan 10.1). Ei raspunsera am4ndoi cd cei din tara lor sunt de parere c& e un mare ocol s4 vii pe drumul acela, daca treci prin 'Oamenii care cred c4 se mantuiesc printr-o spoiala de crestinism, ca de pilda: numai prin mersul la Biserica, etc, fara o innoire a inimii prin puterea Duhului Sfant. 52 Crestinul a ajuns la Cruce 53 poarta stramta. De aceea obisnuiesc s4 scurteze calea venind pe un drum Iaturalnic si sarind peste zid. Crestinul zise: ~— Nu e aceasta o nesocotire a poruncii Domnului cetatii aceleia spre care mergem, calcand voia Lui aratata lamurit? Ei ii raspunsera ca nu-si bat capul din pricina aceea, caci ceea ce au facut ei era potrivit cu obicetul cel vecht. Si daca ar fi nevoie, ar putea aduce dovezi ca asa se procedeaza de peste 1 000 de ani. — Credeti voi, ii intreba Crestinul, ca felul vostru de a lucra va putea suferi incercarea legii? Ei raspunsera ca un obicei ca acesta, care dainuie de peste 1 000 de ani, hotarat nu va fi o faradelege pentru un judecator drept. — Si afara de asta, adaugara ei, ce ne pasa cum am ajuns pe drumul acesta? Bine c4 mergem pe el! Dupa cat observam, tu, ce-i drept, ai venit prin Poarta stramtd, $i cu toate acestea nu ai ajuns mai departe, pe drumul acesta, decat noi, care am venit pe de laturi si am trecut peste zid. Iti inchipui cumva, cd starea ta e mai bund decat a noastra? Crestinul raspunse: — Eu merg dupa porunca Stapanului meu, voi insA dupa gandurile josnice ale inchipuirii voas+ tre. In ochii Domnului acestui drum, voi sunteti acum niste talhari. De aceea stau la indoiala daca veti fi primifi ca niste oameni credinciosi la sfarsitul drumului. Voi ve- niti de capul vostru incoace, fara povatuirea Domnului, $4 de aceea va trebui sa iesiti afara, daca Domnul nu Se va milostivi de voi. ; Ei n-au mai avut ce s4 rdspundi, si i-au spus doar s4-si vada de treabi. Dupa aceea, au mers fiecare pe dru4 mul lui, si n-au vorbit mult intre ei; si multumindu-se sa-i spun4 Crestinu/u/ doar atat ca, in ce priveste Legea si buna oranduire, ei le-au implinit cu cuget foarte curat, ca si el, ~ Nici nu vedem, a adaugat unul dintre ei, cu ce te deosebesti tu de noi, in afara de mantaua cu care esti invelit, pe care, dupa cate socotim noi, fi-a daruit-o vreun vecin, ca sd-fi acopere rusinea goliciunii tale. 54 Dar Crestinul raspunse: ~ Prin faptele cerute de Lege nu vi veti mantui (Gal. 2.16; 3.11) cdci nu veniti induntru pe usa; iar mantaua pe care o port, am primit-o de la Domnul locului unde merg;! pentru ca, asa cum spuneati voi, sa-mi acopar rusinea goliciunit mele. Si aceasta e pentru mine o dovada a bunatatii Lui deosebite fata de mine. Caci mai inainte nu aveam de imbracat decat niste zdrente. Apoi aceasta imi este si o mare mangjaiere pe cale, pentru ca eu cred ca odata ce voi ajunge la poarta Cetatii, Domnul ma va recunoaste, deoarece port haina Lui, cu care m-a imbracat EI prin harul Sau, in ziua cand m-a dezbracat de zdrentele mele. Afara de asta, pe frunte mai am un semn, la care poate inca nu afi luat seama. Semnul mi l-a facut cineva care se cunoaste foarte bine cu Domnul meu, tot in ziua cand mi-a cdzut sarcina din spate. In plus, vi mai pot spune ca El mi-a dat o mfarturie pecetluitaé; cu ea ma mangai pe cale. Si mi-a poruncit s-o arat cand voi ajunge la portile Cerului pentru a fi lAsat s4 intru induntru. Ma indoiesc ca aveti vreunul dintre voi ceva din toate astea.? Voi nu le putefi avea, pentru c4 n-ati intrat pe poarta. Aici cei doi nu dadurd nici un rdspuns, ci se uitara unul la altul si incepurad sa rada. In timpul acesta, tofi trei isi continuau drumul. Crestinul mergea necontenit inaintea lor si nu mai vorbea cu nimeni decat cu sine insusi, cand suspinand, cand tresdrind de bucurie. Citea deseori in marturia pe care i-o daduse Fiinta aceea stralucitoare, si se simftea foarte imbdrbatat. 1 Mantaua aceasta simbolizeaz4 starea omului dupa voia lui Dumnezeu, pe care o di Insusi Domnul Isus; si in starea aceasta este privit inaintea lui Dumnezeu oricine a primit pe Isus ca Mantuitorul lui, Care a murit pentru pacatele lui, si-a inceput o viata noua cu EL. * Crestinul staruie asa de mult asupra deosebirilor dintre copiii lui Dumnezeu si ceilalti oameni, findca Biblia ne invaté cd este intr-a- devar o mare deosebire intre alesii lui Dumnezeu si oamenii din lume, intre crestinii adevarati si cei cu numele. 55 = CAPITOLUL 6 CRESTINUL urea MUNTELE GREUTATILOR Dam vazut mergand asa pana au ajuns la Muntele Greutatilor} la poalele caruia se afla un izvor. Si in locul acesta, afara de drumul care venea drept de la poartd, se mai aflau doua drumuri; unul ducea in dreapta dealului, iar celalalt in stanga. Drumul cel ingust insa, care era cel adevarat, ducea drept in sus. Urcusul acesta anevoios sé numea Greutate. Crestinu/ merse mai intai la izvor si bau din el, ca s4 se racoreasca putin. Apoi incepu s4 urce_ muntele cantand: Cand harul Domnului te-ndeamnd Sa te intorci, tu starule Ca El sa-fi izbaveascd duhul De sarcine ce-I nadruie. Tu starute, caci poarta-i stramtd, Si-ngusta e a vietii cale; Aici raman impovaratit Care spre rai nu dau navali. Cununa ta pastreaz-o bine St vitejeste avutul tdu; 1 Metafora muntelui sugereaza cA in viata crestinului sunt vremuri de incercari si greutati. Asa, de pilda, sufletul poate sa adoarmé, si atunci pierde marturia dinaduntru pe care i-o daduse Dumnezeu si ajunge napadit de indoieli si necredinfa. Ce dureroase sunt asemenea clipe! 56 57 ’ lurca Muntele Greutatilor Crestinu A starui e foarte bine “ fnsa a da-napoi e rau. Ceilalti doi ajunsera si ei la poalele Muntelui. Dar cand il vazura asa inalt si greu accesibil si cand observara inca doud drumuri, pe care se putea merge, se hotarara s mearga pe ele. Ei isi inchipuiau c4 aceste doua drumuri se vor intalni iar si se vor sfarsi amandoua in drumul Crestinului. Un drum se numea Primejdie, iar celalalt Nimicire. Unul dintre cei doi lua drumul Primejdiei, care-1 duse intr-o padure foarte mare. Celalalt apucd pe dru- mul Nimicirii, care-| duse intr-o zona plina de indltimi jntunecoase. Acolo se poticni si cizu de nu s-a mai ridicat niciodata. Atunci am urmarit pe Crestin ca s vad cum va urca el dealul, si am vazut cum era silit, cand s4 fuga, cand sa mearga, cand sd se agate, cand sd se tarasc4, asa de abrupt era locul. Cam pe la mijlocul dealului, se afla o coliba frumoasa, pe care o facuse Stapanul Muntelui pentru odihna calatorilor obositi. Crestinul a intrat in ea $i s-a asezat jos sa se odihneasca putin. Pe cand sedea acolo, scoase din san Marturia si incepu sa citeasci un cuvant de m4ngiiere. Se uitA apoi din nou la hainele pe care le capatase cand statuse langa cruce. Se bucuri catava vreme si la urma atipi; apoi c4zu intr-un somn greu. Din pricina aceasta, ramase acolo pana se innopta. Adormind, fi cazu Mérturia din mana. Pe cand dormea, veni cineva la el si, trezindu-l, ii zise: ,Du-te a furnica, lenegule; uitd-te cu bagare de seama Ia caile ei, si infelepfeste-te!* (Pv. 6.6). Atunci Crestinul se ridica repede in picioare, porni indata la drum si ajunse in varful dealului. Pe cand statea pe varful dealului, venira repede doi oameni in preajma lui. Unul se numea Fricosul, iar al doilea Banuitorul. Crestinul le zise: — Ce faceti, oameni buni? De ce va intoarcefi inapoi? Fricosul raspunse ca erau in drum spre Cetatea Sio- nului si de aceea au trebuit s4 urce dealul acela anevoios. 58 — Dar, adauga el, cu cat mergem mai mult, cu atat dim peste mai multe primejdii; de aceea ne intoarcem inapoi. —Da, e drept, zise Banuitorul, caci chiar in fata noastra se aflau doi lei. Nu stiu daci dormeau sau nu. fnsa sunt sigur ca, dacd ne-am fi apropiat, ne-ar fi rupt in buc&ti intr-o clipa. Crestinul raspunse: — Voi mA speriati, dar incotro s4 fug ca sa nu fiu in primejdie? Dacd ma intorc inapoi in fara mea, care-i buna pentru foc si pucioasa, voi pieri negresit.' Dar daca voi putea ajunge in Cetatea Cereasca, stiu hotarat ca acolo nu sunt in primejdie. Trebuie sa indraznesc. A ma intoarce inapoi inseamnad moartea. Dacd mergi inainte, tragi o frici de moarte, dar pe urma ai si viaja vesnicd. De aceea, eu merg inainte. Asa s-a si intamplat. Fricosul si Banuitoru/ au luat-o inapoi in graba, la vale. Pe cand Crestinul isi vedea de drum, incepu sa se gandeasc& la cele spuse de cei doi. Dadu sa scoata Marturia din sin ca s-o citeasc4 si sd se mangaie. O cauti, dar n-o gisi. Crestinul era foarte intristat din pricina aceasta si nu stia ce sa facd? Pierduse tocmai ce-i era mai necesar ca sA se mangiie si ce trebuia sa-i slujeasca drept pasaport la Cetatea Cereasca. Stand aga cu totul abatut si intristat si nestiind ce sa facd, iatd ca-si aduse in sfarsit aminte ci a adormit in coliba. Cazu in genunchi si se ruga lui Dumnezeu si-i ierte nechibzuinta aceasta; apoi se intoarse ca sa-si caute Marturia. "Se cuvine oare ca din pricina cAtorva primejdii sau necazuri, pe care le intimpini crestinul pe calea méntuirii, s’ se intoarc’ la mersul obisnuit al vietii celorlalti oameni? ? Aceasta ne arati cd atunci cand crestinul adoarme si se las4 amigit in mijlocul clipelor de odihna pe care i le di Dumnezeu e in primejdie si piard’ marturia liuntricd si chezasia fagiduintelor lui Dumnezeu, care, cum am spus, sunt infatisate prin marturia aceasta; $i cand vine clipa ispitelor $i a greutitilor, se giseste in incurcatura si parca e pa-rasit de Duhul Sfant, fara Care nu poate face nimic. 59 Cine poate descrie mahnirea, pe care o simti Crestinul plecat in cautarea Marturiei? Cand ofta, cand plangea, dar mai mult isi reprosa prostia cA se apucase sa doarma intr-un loc randuit doar pentru putina odihna, atunci cand e calatorul obosit. Se intoarse deci cdutand cu grija si uitandu-se cand intr-o parte, cand intr-alta, doar va putea s4 gaseasca hartia, cu care se mangiiase de atatea ori in calatorie. In sfarsit, zareste coliba. Dar cand o vazu, se mahni si mai mult, caci isi aduse aminte de fapta rea pe care o facuse, anume c4 adormise acolo. Deci incepu s4-si planga somnul pacatos, zicand: — O, nemernicul de mine, am adormit ziua in amiaza mare, in mijlocul atator primejdii; mi-am ricorit trupul printr-o odihna care, dupa porunca Domnului, trebuia s4 slujeascd la racorirea sufletului de calator, nu pentru desfatarea si imbuibarea cArnii! Capi pasi am facut in zadar! Tot asa le-a mers si fiilor lui Israel, care, din pricina pa- catelor lor, au fost trimisi inapoi la Marea Rosie; si eu tre- buie sa merg intristat pe calea aceasta pe care puteam merge voios, daca n-as fi dormit somnul acela pac&tos! Cat de departe as fi fost acum! Iaté cum trebuie sa fac de trei ori drumul acesta, care trebuia facut doar odata. Si probabil cé ma va prinde noaptea, caci ziua e pe sfrsite. O, de n-as fi adormit! Se intoarse deci la coliba, tanguindu-se. Se asez4 cateva clipe jos si incepu sa planga. Dar iata cd vazu Marturia sub un scaun, in locul unde dormise. O apucd tremurand $i o ascunse in san. Cine poate descrie bucuria Crestinului, dupa ce vazu Marturia? Caci ea era doar chezasia vietii si primirii lui la limanul dorit. De aceea o puse in sin, mulfumind lui Dumnezeu, Care-i indreptase ochii tocmai spre locul unde era Marturia. Cu bucurie si lacrimi isi relud drumul spre Cer. Cat de sprinten fugea acum pe cea din urma portiune a dealului! Cu toate acestea, inainte ca s4 ajunga Crestinul in varful dealului, asfinti soarele. Iarasi ii veni in minte primejdia somnului si incepu s4 se tanguiasca, zicand: 60 — O, somn picatos! Cum mia prinde noaptea pe drum din pricina ta! Trebuié sa calatoresc fara lumina soarelui. {ntunericul acopera cirarea si, pentru somnul pacatului, trebuie s@ ascult racnetul de groaza al fiarelor salbatice. Acum isi aduse aminte de cele povestite de Fricos si de Banuitor, cum se ingrozisera de leii pe care ii vazusera. De aceea isi zise in sine: — Fiarele acestea isi cauté prada si dacd ma intalnese noaptea in intuneric, cum sa scap s4 nu fiu rupt in bucatele? Dar merse mai departe. Si, pe cand isi plangea cu amar pacatul, isi ridic ochii in sus, si iaté cd, pe partea dreapta a drumului, se ivi inaintea lui un palat falnic al cdrui nu- me era Plin-de-Frumusefe. 61 CAPITOLUL7 CALATORUL trece pe langa leii furiosi, ajungand la PALATUL PLIN-DE-FRUMUSETE * i, visul meu, am vazut cum se grabea Crestinulca s4 fie gazduit acolo. Nu merse ins& prea mult si ajunse la un drum foarte ingust, care nu era departe de locuinfa por- tarului. Pentru cd se vedea bine pe drum, a observat doi lei. ,Acum vad‘, gandi el, ,primejdiile, care au intors din drum pe Banuitor si pe Fricos“. (Dar leii erau in lanturi;? insa el nu vedea lanturile). Acum il apucd o fricd mare, si se gandea daca n-ar fi mai bine sa se intoarcd inapoi pe urma celorlalti. Caci nu vedea in fafa decAt moartea. Dar portarul, numit Ce/-ce-Vegheazd, baga de seama cA Crestinul sta locului, de parca avea de gand sa se intoarca acasa. El il strig’ si ii zise: — Asa de slab esti? Nu te teme de leii acestia, cAci sunt pusi in lanturi si stau aici ca s4 cerceteze credinta celor ce ajung la noi si s4 arate pe cei ce n-o au. Mergi drept pe mijlocul drumului’ si nu fi se va intampla nimic. Apoi am vazut cum, de frica leilor, mergea repede si tremura, tinand seama de ce-i spusese portarul. Ce-i drept, tin acest capitol se arati odihna dulce a sufletului dup’ ce a trecut prin incercari. El cugeta la lucrurile ceresti. ?In primejdiile care ni se par mai grozave Dumnezeu e totdeauna de fata, si nu ingiduie ca ispita sd fie mai presus de puterile noastre. Dar, de multe ori, El ne ascunde micimea primejdiilor noastre, ca s& ne invete s¥ umb/im prin credinja si si ne incredem in El. 3 Adic&, in greutati, nu te abate niciodati, nici la dreapta, nici la stanga, din drumul cel bun, si nu fi se va intimpla nici un ru. 62 fi auzi racnind, dar nu-i facura nimic; atunci incepu sa bat4 din palme de bucurie si nu se opri dec4t in fata portarului. Crestinul zise: - Domnule, ce fel de casa este aceasta? N-as putea ramine aici peste noapte? Portarul raspunse: — Casa aceasta este ziditd aici de Stapanul Muntelui pentru odihna si adapostul calatorilor. Apoi intreba de unde vine si incotro se duce. Crestinul: - Eu vin din Cetatea Pierzarii $i merg spre Muntele Sionului. Dar, pentru ca a asfintit soarele, as voi, daca s-ar putea, sd ram4n aici peste noapte. Portarul: — Cum te numesti? - Numele meu este acum Crestinul. Mai inainte era Fara-Har (Ef. 2.1-3; Col. 1.21; Rom. 5.12-21). Eu sunt din neamul lui Iafet (Gen. 9.27), caruia Dumnezeu fi ingaduie sa locuiasca in corturile lui Sem.’ Portarul: ~ De ce vii asa tarziu? A apus soarele acum! Crestinul: — As fi ajuns mai devreme aici, dar ticalosul de mine, am adormit in coliba din mijlocul dealului. $i tot as fi ajuns mai devreme aici, dar cand am adormit, am pierdut Mrturia, si m-am suit pana in varful dealului fara ea. Am cautat-o acolo si, vazind ca lipseste, a trebuit sa ma intorc inapoi unde dormisem. Am gisit-o si abia acum am ajuns aici. Portarul: —Bine, voi chema una din fecioarele palatului, si ea te va conduce, dupa randuiala casei acesteia, pe la toti ceilalfi, numai daca ii vei plicea la vorba. Portarul Ce/-ce-Vegheazd facu sa sune clopotelul. La semnalul dat, veni o fecioara cinstita si placut’ numita Priceperea. Cand ajunse la usa, intreba de ce a fost. chemati. Portarul ii raspunse: ~ Este un om, care vine din Cetatea Pierzdrii si merge spre Muntele Sionului. Dar pentru ca este obosit, si pentru ' Sem a fost tulpina din care a iesit poporul lui Dumnezeu. Jafeta fost tat@l neamurilor care au populat apoi Europa, si care au trait multé vreme ca pagani. Dar, dupa venirea lui Cristos, acestea din urmd au fost chemate rand pe rand, imbratisand crestinismul, si faci o singuri cas, acelasi popor cu descendentii lui Sem. Deci cuvintele aces- tea inseamna: ,M-am niscut pagan, dar Dumnezeu m-a facut crestin“.. 63° c& |-a apucat noaptea, intreaba dacd n-ar putea poposi aici. Eu am spus ca am sa te chem pe tine. Daci voiesti, vorbes- te cu el si f4 ce crezi cd se potriveste cu randuielile casei. Ea il intreba de unde vine si incotro merge, cum a venit pe drumul acesta si ce i s-a intamplat pana acum. El ji raspunse la toate, povestindu-si pataniile una dupa alta. In sfarsit, il intreba si de nume, iar el ii raspunse ca se numeste Crestinul si o roaga cu atét mai mult si poata ramane aici, intrucat a auzit c4 locul acesta este zidit de Stapanul Muntelui pentru odihna si adapostul calatorilor. Ea zambi lacrimand si, dupa un rastimp, zise: — Ma duc sa mai chem vreo c4teva persoane care locuiesc aici. Apoi alerga spre usa, si aduse inca trei fete: Prevederea, Eviavia si Dragostea. Dupa ce vorbira putin cu el, il luara in mijlocul familiei. Unele il intampinara acum in pragul usii cu binecuvantarea: - Vino inauntru, binecuvantatul Domnului! (Gen. 24,31). Casa aceasta este zidité de Stapanul Muntelui, in ea pot fi primfi calatori ca tine. Crestinul se inclina si mer- se dupa ele in casa. Cum a ajuns induntru, a sezut jos, si ele i-au dat ceva de baut. Dupa aceea se invoira ca unele sa foloseascd vremea $i sd pregateasca cina, iar altele s4-i tind companieCrestinului. S-a hotarat ca Evlavia, Pre- vederea si Dragostea sa ramana si si vorbeasca cu el. Ele incepura cam aga: Eviavia: — Acum, dupa ce te-am primit cu toata dra- gostea sa innoptezi in casa noastra, haide, iubite Crestine, sa vorbim despre tot ce fi s-a intamplat pe drum. Poate vom trage vreun folos pentru intarirea si incurajarea noastra. Crestinul: - Bine, prea bucuros. Sunt vesel c4 gisesti placere pentru asta. Eviavia: — Ce te-a determinat mai intai s4-ti alegi calea aceasta? Crestinul: - Vestea inspdimantatoare cd m4 va ajunge negresit moartea, dacd voi ramane in fara in care m-am ndscut, iaté ce m-a silit sA-mi parasesc fara. 643 Evlavia; -Cum s-a facut ca, dupa ce ai iesit din fara, ai apucat drept pe calea aceasta ingusta? Crestinul: - Mi se pare c4 asa a voit Dumnezeu. Nu stiam incotro s-o apuc, cand m-a apucat spaima pieirii. Atunci a venit un barbat la mine, tocmai cand tremuram si plangeam si nu stiam incotro si merg. El se numea Evanghelistul. Mi-a aratat Poarta stramtd, pe care altfel n-as fi nimerit-o niciodat4. Asa se face ca am venit pe ca- lea aceasta, care m-a adus pana aici. Eviavia: ~ Dar pe la casa Talcuitorului n-ai trecut? Crestinul: - Ba da, si am vazut acolo niste lucruri, pe care le voi tine minte cAt voi trai, mai ales trei: 1. Cum Cristos, in ciuda Satanei, intretine intr-un suflet lucrarea harului Sau. 2. Cum un om se lipseste singur, prin pdcatele sale, de nadejdea indurarii lui Dumnezeu. 3. Visul unui om care credea c4 vede prin somn judecata din urma. Evlavia: -— \-ai auzit povestindu-si visul? Crestinul: —- Da, si era inspadimantator. Pe cand po- vestea, mi se parea c4-mi sare inima, asa de tare tremuram. Cu toate acestea imi pare bine cA |-am auzit. Evlavia: — Asta e tot ce ai vazut in casa Té/cuitorului? Crestinul: - Nu. El m-a luat de mana, m-a dus la un pa- lat stragnic si mi-a aratat cum poporul care locuia in el era imbracat in haine de aur; si cum un birbat viteaz, care tocmai voia s4 treaca prin mijlocul unor pazitori jnarmati, care strajuiau la poartd, a fost oprit de ei sa intre si sA vada slava vesnica. Dar el a trecut cu forta prin mij- locul lor. Mi s-a parut ca toate aceste lucruri imi zdrobesc inima. As fi stat si un an intreg in casa acelui om bun, de n-as fi stiut ca am de mers mai departe. Evlavia: — Ce-ai mai vazut in cale? Crestinul: - Am mers putin mai departe si am vazut pe Unul rastignit pe o cruce, plin de sange. Cum am privit spre El, mi-a cdzut sarcina din spate; caci oftam mereu sub greaua mea povara, care, cum spun, numai acolo mi-a es 65 cazut. A fost o minune pentru mine, caci asa ceva nu mai vazusem p4na atunci. Da, cum stateam asa si-L priveam — cAci nu-mi puteam intoarce fata de la El, — s-au ivit deo- data trei Fiinte Stralucitoare, care au venit spre mine. Una mi-a zis: ,lertate iti sunt pacatele! Cealalta m-a dezbracat de hainele mele zdrentaroase si mi-a dat vesmantul acesta inflorit care-l vezi pe mine. A treia Fiint4 mi-a facut semnul pe care il vezi pe frunte si mi-a dat marturia aceasta cu pecete. (Spundnd aceasta Crestinul vari mana in san dupa mérturie). Eviavia: ~ Altceva n-ai mai vazut? Crestinul: - Cele povestite pana acum sunt de buna seama cele mai bune. Dar am vazut si alte lucruri. Am vazut trei oameni, anume Gogomanul, Lenesul $i Ingamfatul. ZAceau toti pe marginea drumului. Fiindcd i-am gasit legati cu lanturi de picioare si dormind, cum am ajuns langa ei, am vrut s4-i trezesc.. Dar crezi c4 i-am putut trezi? Am mai v4zut doi barbagi, Tipicarul si Fafar- nicul, sarind peste zid. AmAndoi spuneau c4 erau in drum spre Sion. Dar amandoi au mers pe o cale gresita, cum le-am spus. Ei insa n-au vrut si ma creada. Ins&, pe lang toate acestea, mi-a fost foarte greu sd urc dealul acesta si tot att de greu s4 scap de gurile leilor. Daca n-ar fi fost omul acela bun, Portaru/ care vegheaza la poartd, nu stiu daca n-ar fi trebuit in cele din urm4 s4 ma intorc inapoi. Acum, mulfumesc lui Dumnezeu ca am ajuns asa de de- parte si va mulfumesc si voua pentru ospitalitatea deo- sebita. Aici Prevederea a gisit cu cale sa-i puna cateva intre- bari si s4 astepte raspuns. — Nu te gandesti din cand in cand la cei din ara ta? il intreba ea. Crestinul: —- Da, dar cu rusine si dezgust. Ce-i drept, mi-a fost dor de tara, pe care am parisit-o, si as fi avut destule prilejuri s4 ma intorc inapoi, dar mie mi-e dor de-o fara mai buna, si anume de Cer. (Evr. 11.15-16). Prevederea: — Dar n-ai la tine lucruri pe care le purtai si inainte? 66 Crestinul: — Da! Dar impotriva voii mele, mai ales gandurile ascunse ale firii pamantesti, la care toti oamenii din fara mea tin foarte mult. Acum insd ele ma chinuiese foarte mult si, de-ar fi dupa voia mea, nu m-as mai gandi la ele, caci nu fac binele pe care-l vreau, ci raul pe care nu-l vreau, iaté ce fac (Rom. 7.19). Prevederea: — Dar nu ti se pare cateodata c4 ai biruit aceste pofte care altadata iti pricinuiau mult intristare si amardciune? Crestinul: ~ Da, dar clipele acelea sunt rare, iar cand se intampla sa fie asa, ceasurile acelea sunt foarte fericite pentru mine. Prevederea: — Poti preciza cum ai reusit uneori sa birui aceste pofte? Crestinul: - Da, cand ma gandesc la ce am vazut pe cruce! si cind imi indrept ochii asupra vesmAntului? inflorit, cand privesc Marturi# pe care o port in san si cand ma cuprinde dorul dupa locul spre care merg. Vezi, toate acestea imi slabesc mult poftele firii mele stricate. Prevederea: — Si ce te face mai ales si suspini dupa Muntele Sionului? Crestinul: — Ma mai intrebi? Acolo nu va mai fi nici durere, nici intristare, nici plans, nici moarte. Acolo voi locui intr-o companie minunata si ma voi bucura de o fericire vesnicd si nespusd. Acolo voi vedea viu pe Acela pe Care L-am vazut rastignit pe cruce. $i-L iubesc pe Acest Mantuitor scump si bun, caci prin El am fost izbavit de sarcina mea. Acolo voi fi izbavit pe deplin de toate aceste slabiciuni care mi-au facut atétea probleme. Sunt obosit de boala dinduntrul meu. Doresc asa de mult sa ‘Cand ne gandim la jertfa de pe cruce. ?Noi suntem imbricati in hainele neprihanirii lui Dumnezeu, adic& in Cristos, suntem Templul Duhului Sfant. Omul cel nou are inclinafii cu totul noi si curate. 3 Adic& figiduingele mAntuirii vesnice si chezisia din mine . 67* fiu acolo, unde nu voi mai muri si in compania acelora care neincetat canta: ,Sfant, sfant, sfant, este Domnul ostirilor!* Aici Dragostea lua cuvantul si-] intreba: — Poate ai copii? Esti insurat? Crestinul: — Am nevasta si patru copii. Dragostea: — De ce nu i-ai luat cu tine?! Crestinul incepu sa pling’ si raspunse: ~ Of, cum nu i-as fi luat, dar n-au vrut in ruptul capului sa faci aceasta calatorie. Dragostea: — Trebuia s4 vorbesti cu ei si s& le arati primejdiile care-i asteapta daca ram4n pe loc. Crestinul: — Asa am facut, si le-am aratat tot ce ma invatase Dumnezeu despre nimicirea orasului nostru. Dar lor le-a venit sa rid4 si nu m-au crezut. Dragostea: — Nu te-ai rugat lui Dumnezeu si-ti bine- cuvanteze sfatul? Crestinul: ~ Da, si cu mare caldura sufleteasci, fiindca trebuie sA stii ci nevasta mea si sarmanii mei copii imi erau foarte dragi si scumpi. Dragostea: — N-ai vorbit cu ei despre intristarea si frica ta de nimicire? Caci, dupa parerea mea, nimicirea orasului vostru este destul de vadita.? Crestinul: - De nenumirate ori. $i ei puteau vedea destul de bine, din starea si lacrimile mele, din spaima si framAntarea mea, frica de judecata care ne ameninja. Dar toate acestea n-au ajutat la nimic, nu i-am putut indupleca s4 vind cu mine. Dragostea: — Dar ce motive invocau cand spuneau c4 nu vor sa mearga cu tine? Crestinul: — Ce sa spun? Nevast-mea se temea sa nu-si piarda lumea aceasta, iar copiii mei din tinerefe au fost deprinsi cu desfatari. Au cautat fel de fel de pricini si m-au ldsat sA plec singur, cum vezi. ' Desigur ci aceste intrebari se potrivesc in gura dragostei, cici ea ne va face si dorim ca tofi oamenii si fie mantugi. ? Dragostea insdsi vede ca nimicirea aceasta trebuie sa aiba loc. 68 Dragostea: — Nu cumva ai tagdduit cuvintele si indem- nurile tale faa de ei printr-o viata plind de desertaciuni?! Crestinul: ~ Se intelege, nu ma pot lauda deloc cu viata mea. Caci am si eu pe cuget multe greseli. Stiu apoi c4 omul, prin purtarea lui fat de altii, usor poate rasturna si nimici dovezile puternice pe care le aduce si reco- mandarile pe care le da in sprijinul adevarului. Totusi pot spune c4 m-am straduit s4 nu le dau niciodata prilej de poticnire si sa nu-i dezgust de calatoria mea. Tocmai din pricina asta ma invinuiau ca as fi prea aspru. Ce-i drept, de dragul lor, ma opream de la multe lucruri, in care nu gaseam nici un rau, (1 Cor. 8.9) de teama s4 nu vada la mine ceva care sd le stea in cale, si eram foarte ingrijorat sA nu pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu sau sa supar pe aproapele meu. Dragostea: — Aga este! ,Cain a urat pe fratele sdu pentru cd faptele lui erau rele, iar ale fratelui stu erau bune“(1 loan 3.12); si, dacd nevasta si copiii tai din pricini asemanatoare s-au impotrivit, dovedesc prin aceasta dusm§nia lor impotriva celor buni; tu ins esti nevinovat de sngele lor (Ez. 3.19). Astfel sezura ei de vorba pnd se pregati cina. Apoi se asezara la cind. Masa era pregatita cu bucate alese si cu vin fara drojdie (Is. 25.26), $i toata convorbirea lor de la masa era despre Stapanul Muntelui anume despre faptele Lui, despre ce le-a facut El si despre scopul cu care a zidit casa aceea. Din cele ce se vorbeau, am putut sa inteleg, c4 Stapanul fusese un viteaz razboinic si luptase cu acela care avea stépanire asupra mortii (Evr. 2.14) si-l biruise, totusi nu fara mari primejdii pentru Dansul. — De aceea fl si iubesc mai mult, zise Crestinul. Caci dupa cum aud vorbindu-se si dupa cum cred, El Si-a dat viata, si Si-a varsat sangele din dragoste fata de tara aceasta. ‘Este foarte insemnata struinta cu care face Drigostea aceasta cercetare am&nuntit’ a purtdrii Crestinu/ui, ca s4 vada dacd nu cumva a pacatuit cu ceva in dragostea pe care era dator s-o aiba pentru ai lui, cand s-a despartit de ei. 69, Mai erau si cativa dintre ai casei, care spuneau cA au fost la El si au vorbit cu El de cand a murit pe Cruce. Tofi méarturiseau cd au auzit din gura Lui o asa de mare dragoste pentru sarmanii calatori, incat n-are si mai fie altul ca El de la inceputul si pana la sfarsitul lumii. $i pentru a dovedi ce ziceau, spuneau ca El S-a lepadat de toate bogitiile si de toata slava Lui (2 Cor. 8.9; Fil. 2.6-11), numai ca sa poata savarsi lucrarea pentru cei sarmani. Mai spuneau c4 L-au auzit zicind si marturisind c4 El nu voieste sa locuiasca singur pe Muntele Sionului, ci vrea si imparta Slava Lui cu ai Sadi. De aceea i-a facut domni, desi din nastere fusesera cersetori si inceputul si obarsia lor nu era decat praf si cenus4 (1 Sam. 2.8; Ps. 103.14). Astfel au vorbit ei pana noaptea tarziu. Dupd aceea gazdele il ldsara in paza Domnului si se dusera si ele la odihna. Calatorul a fost condus intr-o odaie inalta si larga, cu ferestre spre rasarit,! care se numea Pace. Acolo dormi, pana se crapa de ziua; si cand se trezi, incepu s4 cante: Isuse, viafa sufletului meu $i-a inimii scumpa bucurie, £u Tie vreau pe deplin s&4 ma predau Acum $i in vesnicie. Tu, Dumnezeul meu imi esti, fn fata lumit pot marturisi: Eu sunt al Tau, Tu esti al meu, Si-al altuia nu vreau s& fiu. Asculta-mi rugaciunea, Doamne, $i nu-mi lepada ruga; Cand n-oi mai vedea cu ochii, 9% nici putere n-oi avea Cu gura mea sd pot vorbi, Ma Ias-atunci s4-Ji spun oftand; 1 Adic& inspre risdritul Soarelui neprihanirii. in directia aceasta tebuie s& ne fie ochii indreptagi intotdeauna. 70 Eu sunt al Tau, Tu esti al meu Si-al altuia nu vreau sa fiu. Dimineafa, gazdele i-au spus Crestinului si nu plece, pana nu-i vor arata toate lucrurile minunate din casa lor. Inti il dusera in odaia in care igi tineau c&rtile, unde ii aratara insemniarile din cele mai vechi si mai insemnate hrisoave. Daca tin bine minte visul, fi aratara spita neamului Domnului acelui munte, care dovedea ca El Se trage din Cel imbatranit de zile, din vesnicie. (Mica 5.2). Acolo erau inscrise cu de-am4nuntul faptele Lui si numele mai multor mii de oameni, pe care ii luase in slujba Sa si pe care apoi i-a mutat intr-o locuinga deosebita, care nu poate fi nimicita nici de multimea zilelor, nici de firea trecdtoare. fi citira apoi cateva fapte insemnate ale unor slujitori ai Lui, care ,prin credinfa au cucerit imparapii, au ficut dreptate, au capatat impliniri de fagaduinte, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scdpat de ascufisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostinile vrijmase.“ (Ev. 11.33-34). Ele citira apoi si din alta carte de insemniari, in care se spunea ca Domnul lor e gata sa primeasca pe toti cu harul Sau, chiar daca ar fi pac4tuit mult impotriva Lui sau impotriva lucrarilor Lui. Aici erau si felurite alte relatari despre intamplari foarte insemnate, pe care le citi Crestinul. Felurite vesti, vechi si noi, din trecut si actuale, precum si preziceri de intamplari, care de buna seam se vor implini, atat spre spaima si frica dusmanilor, cAt si spre mangaierea si odihna calatorilor. A doua zi, il dusera in casa lor de arme, unde ii aratara tot felul de arme si unelte cu care a inzestrat Domnul pe calatori, ca: sabii, pavaze, coifuri, zale si incalfaminte care nu se invechesc. (Ef. 6.13-17; 1 Tes. 5.8). Si era atat belsug de arme cd se puteau inarma cu ele in slujba Dom- nului at4tia oameni, cate stele sunt pe cer. Ele ii aratara si niste unelte, cu care au facut mari mi- nuni unii robi ai Domnului. fi aratara toiagul lui Moise, 71 ciocanul si fArusii cu care a omorat Iael pe Sisera, trambifele si facliile, cu care au pus pe fuga copiii lui Israel ostile madianitilor, nuiaua cu care a batut Samgar 600 de oameni, prastia lui David si piatra cu care a omorat pe uriasul Goliat; in sfarsit, i-au aratat sabia cu care va omori Domnul odata pe Omul Pacatului in ziua cand acesta se va scula asupra prazii Lui. Crestinul a mai vazut si alte lucruri de care s-a bucurat peste masura; dupa aceea a plecat care incotro, sA se odihneasca4. Apoi am vazut in visul meu ca Crestinul s-a sculat de dimineafa si s-a pregitit s se ducd. Ins4 gazdele l-au rugat si mai ramana o zi. — Caci, zisera ele, de va fi cerul limpede, vrem s4-fi aratam Munfii cei Minunati, care te vor mangdia mult, cdci ei se afl si mai aproape de limanul dorit decat palatul acesta. Crestinul se invoi si ramase. Cand se facu ziua, ele s-au urcat cu el pe acoperisul casei si i-au zis s4 priveasca spre miazazi. Crestinu/ privi si vazu departe, departe un finut muntos, foarte frumos, imbracat cu paduri, cu vii, cu tot felul de roade, flori, paraie, izvoare. Crestinu/ intreba cum se numeste fara aceea. Ele raspunsera: ? — Se numeste Tara lui Emanuel, si este la indemana tuturor calatorilor, intocmai ca dealul acesta. Cand vei. ajunge acolo, vei vedea poarta Cetitii Ceresti, pe care fi-o vor arata pAstorii care traiesc pe munfii aceia. Acum Crestinul se hotari sa plece. Gazdele s-au invoit sa-l lase, spunandu-i: - SA mergem mai intai in casa cu arme! S-au dus si l-au inarmat din talpi pana in crestet cu pav4za si arme, ca sa poata tinea piept daca ar navali cineva asupra lui pe drum. 72 CAPITOLUL 8 CRESTINUL iese biruitor din lupta cu APOLION, in VALEA UMILINTEI u Daps ce fu inarmat, Crestinul iesi cu acesti buni prieteni la poartd; si, cand ajunse acolo, intreba pe Portar daca a observat vreun calator trecand pe acolo. EL raspunse: — Da. — $i nu |-ai cunoscut, prietene? zise Crestinul. Portarul raspunse: —L-am intrebat cum il cheama si mi-a spus ca il cheami Credinciosul. — O, zise Crestinul, il cunosc; este din tara mea, e vecinul meu cel mai de aproape; el vine din locul unde m-am nascut eu. Cat de departe crezi cd ar fi ajuns? Portarul raspunse: 2 — Poate sa fie acum jos la poalele muntelui. — Bine, iubite prietene, zise Crestinu/. Domnul sa fie cu tine si s4 te binecuvanteze nespus de mult pentru tot binele pe care mi |-ai facut! Crestinul porni deci mai departe, iar Injelepciunea, Evlavia, Dragostea si Prevederea |-au condus pana la’ poalele muntelui. Calitorind impreuna i-au repetat cele spuse mai inainte, si au tot vorbit cu el pana au ajuns in vale. Aici Crestinul zise: . — Pe cat de obositoare era urcarea pe acest munte, dupa parerea mea, pe atat de grea si de primejdioasa este. coborarea. Prevederea zise atunci: ' : 73 — Da, este adevarat; caci pentru un om nu este usor lucru s4 coboare in Valea Umilintei, unde te afli tu acum, fara s{ cada sau s4 se poticneasc4.! Porni din nou, inaintaénd cu foarte mare baigare de seama; dar tot aluneca o data sau de doua ori. Am mai vazut in visul meu cd aceste bune gazde, cand ajunsera la poalele muntelui, i-au dat Crestinului o paine, o sticla cu vin si cativa struguri. Apoi Crestinul isi vazu de drum. Cand ajunse Crestinul in Valea Umilintei, intampina mari greutati, caci abia facuse c4tiva pasi, cand zari pe marele vrajmas al sufletelor venind drept spre el. Vraj- masul se numea Apolion. Pe Crestin il apucd o mare spaima si se gandea ce sa facd: sA fuga inapoi sau s4 se impotriveasca? Aducandu-si aminte c4 spatele nu-i era protejat, se gindi ca, daca ar fugi ar fi in avantajul vraj- masului, pentru ca i-ar da putinta sa-l poata rani cu sdge- tile lui de foc. De aceea se hotiri s4 se impotriveasca, si stea pe loc si s-l astepte. ,Caci, zicea el, e vorba doar de viata, si atunci e mai bine sa nu fug, ci sa merg inainte si si lupt.“ Merse mai departe. Apolion veni la el. Era infiorator la vedere. Era imbricat in solzi ca un peste, (imbracdmintea aceasta exprima ingamfarea lui); avea aripi ca un balaur, picioare ca un urs; din pantecele lui iesea foc si fum si gura lui era ca aceea a unui leu. Arunca spre Crestin o privire plina de manie si dispret si apoi incepu sa-l intrebe: — De unde vii $i incotro mergi? Crestinul zise: — Vin din Cetatea Pierzarii, loc cu desavarsire pierdut, si merg spre Cetatea Sionului. Apolion: — Din vorba aceasta infeleg c4 esti unul din supusii mei, cdci fara intreagd este a mea, si eu sunt imparatul si dumnezeul ei.? Cum te incumefi sa fugi de 'Dupé ce a infruntat cele dintai greutati, crestinului ji este greu sa ramana smerit. De multe ori e ispitit si se laude cu biruinta lui. ?Satana este intr-adevar dumnezeul si stp4nitorul lumii acesteia (2 Cor. 4.4). 74 sub carmuirea imparatului tiu? Eu trag naidejde ca te vei intoarce sa-mi slujesti, altminteri te-as dobori la pamant cu o lovitura. Crestinul: — Adevarat. Eu m-am nascut intr-o fara aflata sub stapAnirea ta, dar slujba pe care fi-am facut-o a fost foarte amara, si plata asa de mic, inc4t era cu neputinya sa trdiasca cineva din ea, c4ci plata pacatului este moar- tea (Rom. 6.23). De aceea, cand mi-am venit in fire, ca $i alti oameni cuminti, m-am gandit cum as putea sa scutur jugul tau. Apolion: - Nu este nici un imparat sau domn care sa poata lasa pe supusii lui s4 se razvriteasca in felul acesta; deci sa stii ci nici eu nu te las si-mi scapi din mAini asa usor. $i pentru ca te tot plangi de slujba si de simbrie, fa bine si intoarce-te cu mine inapoi! ffi jur c4-ti voi da tot ce vrei in lumea aceasta. Crestinul: - Sa stii cA eu am intrat acum in slujba Altuia, si anume in slujba imparatului imparatilor. Si, ca s& fiu cinstit, cum s-ar putea s4 ma intorc aga de usor inapoi la tine, sub domnia ta ingrozitoare? Apolion: — ,Ai dat din lac in put“, cum zice proverbul. Doar se stie c4 cei ce se dau drept slujitori ai Lui, in scurta vreme, fi intorc spatele si vin iarasi la mine. Fa si tu asa, $i, va fi bine. : Crestinul: — Fugi de aici! Eu m-am predat in slujba: acestui bun St4p4n, si am jurat s4-I fiu credincios. Cum as. putea deci sa fug iar la tine? N-as fi vrednic atunci sa fiu spanzurat ca un tridator? ; Apolion: — Tu mi-ai mai facut comedii de acestea. Totusi, eu sunt gata sa le dau uitarii pe toate, daca te vei intoarce indata la mine. Crestinul: —Ce {i-am spus atunci, am spus din nestiinta.: Si afara de asta, mai stiu ci imparatul meu, Caruia ma, supun acum, este destul de bun ca s4 ma izbaveasca, ba sd-mi ierte si tot ce am facut, chiar si vina cA m-am supus tie, o nimicitorule Apolion! $i ca s4 spun adevarul, 4 stii cA slujba Sa, simbria si rasplata Lui, slujitorii Lui, imparatia. 75 Lui, tovarasii Lui, si fara Lui prefuiesc infinit mai mult decat tot ce-mi pofi da tu. De aceea inca o data iti spun: nu ma mai ispiti! Eu sunt robul Lui si vreau sa ma tin de El pana la sfarsit. Apolion: — Mai gandeste-te o data, cu sange rece, la ce te poate astepta pe calea pe care ai pornit. Tu stii c4 robii Lui cei mai multi n-o ispravesc bine, pentru ca lucreaza impotriva mea $i parasesc caile mele. Cati dintre ei nu au murit de o moarte rusinoasa? Tu crezi slujba Lui mai buna dec4t a mea, dar gandeste-te, dragul meu, ca El nu S-a miscat niciodaté din locul unde sade, ca sa mantuiascd pe vreun rob al Sau din miinile vrajmasilor Lui. in ce ma priveste, toatd lumea stie prea bine ci de multe ori am ajutat pe cei ce mi-au slujit cu credinfa; i-am ajutat, fie prin viclenie, fie prin putere, si i-am scapat de imparatul acela sau de slujitorii Lui, cand fi infricosau; si tot asa vreau sa te scap si pe tine. Crestinul: — Daca El, cateodata nu le vine imediat in ajutor, o face inadins ca sa le incerce dragostea, si vada daca se vor tine de El pana la sfarsit; si sfarsitul rau pe care spui tu ca il au cateodata ai Sai, este pentru ei cel mai frumos sfarsit care li se poate da. Caci ei nu se ingrijesc prea mult de o izbavire vremelnica, ci asteapta slava care le este pregitita si pe care o vor castiga, cand va veni imparatul lor pe norii cerului, imbracat in slava Sa, cu ingerii Sai. Apolion: — Dar tu ai fost necredincios in slujba Lui, cum iti inchipui ca ai s4 capeti si o rasplata de la El? Crestinul: —n ce am fost necredincios, Apolion? Apolion: — Cand ai pornit la inceput pe calea aceasta, fi-ai pierdut taria si era sa te ineci in mlastina Deznddejdii. Pe urma ai apucat pe un drum Iaturalnic, ca sa scapi de sarcina, cand, de fapt, trebuia sa astepti pana fi-ar fi luat-o imparatul tau. Ai dormit somnul pacatului si in starea aceea ai pierdut cea mai scumpa comoari a ta. Era cat pe ce s4 te intorci inapoi, cand ai vazut leii, si ce poti spune despre tot ce ai auzit si ai vazut pana acum? Inauntrul tau 76 tu nazuiesti dupa o cinste desart4 in tot ce vorbesti sau faci. Asta inseamna ca Ii esti credincios? Crestinul: — Toate cate le spui sunt adevarate, si mai sunt multe altele pe care nu le stii, Dar Imparatul, pe Care fl cinstesc si cAruia fi slujesc,' este plin de indurare si vrea sA mi ierte. Unde mai pui ca toate aceste faradelegi le-am facut cand eram sub puterea ta si in fara ta; acolo le-am savarsit. [ns mi-a parut riu, m-am intristat pentru ele si am capitat iertare de la Domnul meu. La aceste cuvinte Apolion s-a infuriat cumplit si a declarat urmatoarele: — Eu sunt vrajmas Domnului tau, eu urasc Fiinta Lui, legea Lui si pe poporul Lui; si am pornit ca s4 lupt impotriva ta. Crestinul: — Pazeste-te, Apolion, si ia seama ce faci! CAci eu sunt pe calea Domnului, pe calea sfintirii, si nu pofi si ma lovesti, fara sa aduci prin aceasta ocara Domnului meu. Dupi aceea, Apolion se asezi de-a curmezisul dru- mului, cat era de lat, si zise: — N-am nici cea mai micd teama. Pregateste-te de moarte! Caci iti jur pe prapastia iadului meu vesnic c4 nu vei putea merge mai departe. Aici iti voi curma viata! Dupa ce zise aceasta, repezi o sageaté de foc spre pieptul Crestinu/ui. El ins4 avea un scut in mana, cu care a oprit sdgeata si asa a scdpat de primejdie. Crestinul isi scoase acum sabia, caci vazu cd venise vremea s& se dovedeasca viteaz. In timpul acesta Apolion azvarlea cu putere sageti spre Crestin. Ca grindina de dese, asa zburau sagetile in jurul capului sau. Cu toata "Se vede aici c4 Satan se slujeste adesea, cu viclenie si abilitate de reprosurile si acuzatiile pe care ni le facem singuri asupra purtirii noastre fafa de Dumnezeu, ca si ne arunce in deznadejde, dar noi trebuie s4 nu ne incredem in aceste ganduri si sd fugim de aceasté nenorocita deznadejde. 77- apararea lui vitejeasca, fu ranit la cap, mAini si picioare, ceea ce il facu sa se dea putin inapoi. Dar fiindca Apo/ion nu inceta sa izbeasca in el, Crestinul se imbarbata din nou si i se impotrivi cu toata fiinta. Lupta aceasta inversunat& tinu mai mult de o jumiatate de zi; Crestinul obosise de-a binelea. Unde mai pui ca, din pricina ranilor, Crestinu/ slibea tot mai mult.’ Apolion se folosi de imprejurarea aceasta, se apropie tot mai mult de Crestin si incepu sa lupte cu el corp la corp. fn cele din urm&, apucd pe Crestin si-l tranti cu putere. Crestinului ii cazu sabia din mana. Apolion bagi de seam lucrul acesta, $i zise: — Acum esti in mana mea! Nu mai trebuia mult si l-ar fi inabusit de moarte. De aceea Crestinul incepu sa-si piard4 nadejdea c4 va putea sa-si mai apere viata. Dar voia lui Dumnezeu era alta. Cand tocmai se pregitea Apolion sa dea lovitura de gratie si sA curme viata acelui bun barbat, Crestinu/ intinse re- pede mana dupa sabie si o ajunse indati, strigand: —Nu te bucura, vrajmasule, caci, chiar dacd am cazut, ma voi scula din nou (Mica 7.8), si zicand acestea, i-a aplicat lui Apolion o lovitura teribila, asa cd se dadu ina- poi ca un ranit de moarte. Atunci Crestinu/ zise din nou: — Noi suntem mai mult decat biruitori prin Cel ce ne-a iubit (Rom. 8.37). Dar dupa aceea, Apolion isi intinse indata aripile lui de balaur, isi lua zborul, si Crestinul nu-l mai vazu. Nimeni nu si-ar fi putut inchipui, daca n-ar fi vazut el singur si n-ar fi auzit ca si mine, ce zbierete cumplite si racnete inspdimant&toare scotea Apolion ca un balaur, cat a finut lupta, si ce suspine si tanguieli ieseau din adancul inimii Crestinului. Nu |-a invrednicit macar cu o privire pana cand nu I-a ranit pe Apolion cu sabia lui cu 'CAnd lasi si-ti dea Satana o loviturd, lovitura aceasta te face fragil pentru luptele care vor urma. 73° doua téisuri. Abia atunci a inceput intr-adevar sa zimbeasci, ridicandu-si ochii in sus. Dar dupa ce s-a sfarsit lupta aceasta, Crestinu/ a zis: - Acum vreau si mulfumesc Aceluia Care m-a scdpat din gura leului, Aceluia Care mi-a dat ajutor impotriva lui Apolion. De aceea, ridicindu-si glasul, incepu s4 cAnte: fnarmati-va, crestini! Vrdjmasii va cauta sd le fiti prada; Da, insusi Satan va doreste. Inarmafi-vaé cu Cuvantul lui Dumnezeu ‘1 luptati barbateste in orice loc, Ca sé ramanefi nevatamati. Vi pare prea sprinten vrajmasul? Gandifi-va ca Isus e /4nga voi, Si-i gata sa v4 dea ajutorul Lui. Vrajmasul, oricat de tare ar fi, piere 4 Dinaintea Celui Atotputernic, ‘ ($i noi iesim biruitori. Apoi am z4rit o mand, care a dat Crestinului cateva frunze din pomul vietii. El le-a luat si le-a pus pe rani, care s-au vindecat imediat. Dupa aceea a sezut jos ca s4 manAnce painea si sa bea din vinul, care i se daduse cand a plecat la Palatul Plin-de-Frumuseti? Dupa ce s-a intremat putin, a pornit din nou la drum, tinand mereu sabia in m4ana.? — Caci, zicea el, nu stiu ce fel de vrajmasi pot si mai intalnesc. Totusi pana cand a strabatut valea, nu i-a mai iesit in cale nici Apolion, nici vreun alt dusman. 1Deprinderile bune pe care le-a dobandit mai inainte crestinul prin legatura lui cu Dumnezeu, ii sunt foarte utile dupa o lupta sau dupa o infrangere. 2Vegheati si rugafi-va ca si nu cadeti in ispita. 79 CAPITOLULD Inarmat cu sabia si rugdciunea necurmata, Cl IL trece cu bine prin VALEA UMBREI MORTII: L. capatul acestei vai incepea o alta vale: Valea Umbrei Morfii (Ps. 23.4) sau Valea Intunecoasa. Crestinul trebuia neaparat sa treac4 prin ea, deoarece drumul spre Cetatea Cereasca ducea prin mijlocul ei. Valea aceasta este un loc foarte singuratic. Proorocul Ieremia 0 zugraveste asa: ,£ste un pustiu, un paméant uscat si plin de gropi, un pamant unde domnesc seceta si umbra morfii, un pa- mmant pe unde nimeni nu trece (afara de cel ce este Crestin) si unde nu Jocuieste nici un om* (ler. 2.6). Pentru Crestin locul acesta era mult mai primejdios decat lupta cu Apolion, dupa cum se va putea vedea din cele ce urmeaz4. Cand a ajuns Crestinul la gura acestei vai, au venit la el doi barbati, copii ai acelora care scosesera odinioara4 mari strigite impotriva Tarii fagaduintei (Num. 13.33). Ei se grabeau nespus de mult pentru a face cale-ntoars4. Crestinul a vorbit cu ei, si le-a zis: ~ Incotro mergeti voi? —{napoi, au raspuns ei, inapoi, si dorim s& mergi si tu cu noi, daca fii cumva la viata si la fericirea ta. Crestinul a intrebat apoi: — Cum? De ce asa? Ce s-a intémplat? Si ei au rdspuns: — Mai intrebi ce s-a intamplat? Am mers cat am putut de departe pe drumul pe care vrei s4 mergi si tu, si apoi ‘fn capitolul acesta, se vid alte incerc&ri mari, $i este descris& starea sufletului care se simte parasit si lepadat de Dumnezeu, lipsit de orice lumina. 80 um luat-o la fuga inapoi, cici, dacd am fi mers putin mai inainte, n-am mai fi scApat cu viata si n-am mai fi fost aicd sii-ti aducem vestea aceasta! : — Ei, ce vi s-a intéamplat? intreba Crestinul. — Aproape ajunseseram in Valea Umbrei Morfii, au rAspuns ei, cand din fericire am vazut primejdia, putin mai inainte de a ne arunca in ea. Crestinul: - Ei, si ce afi vazut acolo? Ei au raspuns: — SA vezi insasi Valea Intunecoasd mu-i de ajuns? Era neagr4 ca pacura si plina de duhuri rele, de varcolaci si balaurii iadului. Am auzit acolo numai zbierete si racnetele unui popor care zace acolo, legat in lanquri si obezi, in intunericul si umbra morfii (lov 3.5; 10.21), si moartea acopera valea cu aripile ei. Ce si mai vorbim, era un loc primejdios si infiorator. ~ Din tot ce povestesti, zise Crestinul, nu pot sa inteleg dec&t c4 acesta este drumul pe care trebuie si merg eu (ler. 2.6) spre limanul meu dorit. Dar ei au zis: ~ Daca acesta este drumul tau, noi nu vrem s4 mergem cu tine. Astfel se despartira de Crestin, care si-a urmat drumul inainte, tinand sabia in mana, de fricd si nu fie atacat prin surprindere. Acum am vazut in vis cd, la dreapta vaii, cat era ea de lunga, era o prapastie adanca. in praipastia aceasta au cazut orbii din toate vremurile, care se duceau unul pe altul de m4nd si in care au si pierit in chip ticdlos. La stanga era o mlastina primejdioasa, plina de noroi si mocirla, in care, cand cade cineva, nu poate gasi pamant tare s4 puna piciorul. Aceasta era mocirla in care cazuse odinioara imparatul David (Ps. 69. 14-15) si fara indoiala ca ar fi pierit in ea, daca nu I-ar fi scos Cel Atotputernic. Chiar si cdrarea era deosebit de ingust4 pe aici si de aceea pentru Cregtin era cu atat mai rau. Caci, trebuind s4 mearga prin intuneric, c4nd s-o ia intr-o parte, se temea sa nu cada in mocirla, si cand voia sa se indrepte in cealalta parte, se temea sa nu cada in prapastie. c-6 81 Asa ca el mergea ingrijorat inainte, suspinand cu amar. Caci, in afara de primejdiile amintite, acum era asa de intu- neric pe carare incat de multe ori nu vedea nici unde sa-si puna piciorul. Cam pe la mijlocul acestei vai, am bagat de seama ca foarte aproape de drum era gura iadului. Crestinul s-a oprit deci, gandindu-se: ,Ce sa fac acum?“ De acolo ieseau limbi de foc si fum si aburi cu atatea scAntei si vuiet inspaimantator (acestea nu puteau fi indepartate cu ajutorul sabiei cu care Crestinul |-a invins pe Apolion), incat se vazu nevoit sa-si vare sabia in teacd si sd apuce alta arm, care se numea Rugdciunea necurmata CEf. 6.18). Atunci l-am auzit strigand: — MAntuieste-mi sufletul, Doamne! (Ps. 116.4). $i mergind astfel inainte, flacarile se apropiara foarte tare de el. Auzea niste glasuri inspdimAntatoare si niste trosnete in dreapta si-n st4nga asa de grozave, ca de multe ori credea ca va fi facut buc4ti sau va fi calcat in picioare ca noroiul de pe ulifa. Aceste zgomote inspaimantatoare $i privelisti pline de groaza l-au insotit drum de cateva Poste. Apoi i se paru ca aude o gramada de vrajmasi gata s navaleasc4 asupra lui. Atunci a stat pe loc cateva clipe, sia chibzuit ce ar fi de facut. Cateodata mai c4-i venea in gand sa se intoarca, dar se gandea iarasi ca a parcurs deja © jumatate din vale; apoi isi aducea aminte si de primejdiile pe care le infruntase. De s-ar fi intors inapoi, primejdia ar fi putut sa fie mai mare decat daca si-ar fi continuat drumul. Astfel s-a hotarat, in sfarsit, si mearga mai departe. in timpul acesta parea c4 vrajmasii se apropie din ce in ce mai mult. Cand sa fie langa el, striga cat il tinu gura, ca s4 se imbarbateze singur: — Eu vreau s4 merg inainte in puterea Domnului! (Ps. 71.16). La aceste cuvinte, ei au fugit si nu s-au mai aratat. insa mai e un lucru pe care nu-! pot uita. Am bagat de seaméa ca bietul Crestin in vremea aceea era asa de tulburat ca nici glasul nu si-l mai recunostea. Cand a trecut pe 82 linga prapastia iazului de foc (gura iadului), a venit pe dinapoia lui unul dintre duhurile rele, s-a apropiat incetisor de el si i-a soptit la ureche multe blesteme. El credea ca aceste blesteme izvoraisc chiar din gura si inima lui Aceasta nelinistea pe Crestin mai mult decat tot ce i se intamplase inainte si fi era greu sA creada ca L-ar fi blestemat pe Acela pe Care pana atunci fl iubise mai presus de orice. Desi realitatea era alta, totusi nu reusea s4 scape de gandul acesta. Nu putea intelege de unde veneau blestemele acestea, ca sd-si astupe urechile si si nu le mai auda. Mergind el catava vreme in starea aceasta, lipsit de mangaiere, i se paru ca aude glasul unui om care mer- gea inainte si zicea: Chiar daca ar fi sa umblu prin Valea Umbrei Morfii, nu ma tem de nici un rau céci Tu esti cu mine (Ps. 23.4). Aceasta il inveseli foarte mult, din urmitoarele motive: 1. Pentru ca putea s4 vada ca si altii, care se temeau de Domnul, erau in aceeasi stare cand traversau valea aceasta. 2. Pentru cA putea sa inteleaga cad Dumnezeu este cu el chiar daca se afla intr-o stare atat de intunecoasa $i lipsit de mangiiere. ,De ce s4 nu fie El cu mine, isi zicea el, chiar daca din pricina piedicilor care mi se pun in cale, eu nu-L pot vedea sau intelege?“ 3. Pentru ca nadajduia ca, dacd va merge ceva mai repede, va capata pe drum un tovaras bun. De aceea, grabi pasul si striga pe cel ce mergea inaintea lui. Dar omul acela nu stia ce s4-i raspunda, cici si el se credea singur. Incepea sa se crape de ziua, ceea ce facu pe Crestin s zica: ,El a prefacut intunericul in zori.* (Am. 5.8). Cum se facu ziua bine, el mai privi o data in urma, nu pentru cd ar fi dorit s4 se intoarcd, ci ca sa vada la lumina 'Foarte bund zugravire a ceea ce se intampla deseori cand crestinul se mira cd este napadit de o multime de ganduri rele care i se pare c4 ies din sufletul lui si cand cu greu se mai.recunoaste pe sine. 83 zilei cu ce primejdii se confruntase. Atunci vazu limurit prapastia deoparte si mlastina de cealalta parte, precum si cat de ingust4 era cararea pe care a trebuit sa mearga printre cele doua primejdii. Mai vizu duhurile necurate, varcolacii $i zmeii prapastiei, dar toate numai din departare, cAci, cand se ficu ziud, nu se mai apropiara de el. Totusi a putut sa le vada bine, dupa cum este scris: ,E/ descopert ce este ascuns in intuneric si aduce la lumind umbra morfii* (lov 12.22). Crestinul fu ad4nc miscat atunci cd scdpase de toate primejdiile prin care trecuse. Desi se temuse mult inainte, totusi acum la lumina zilei le vedea si mai lamurit. Acum rasarea soarele cu toatd stralucirea, si aceasta era pentru Crestin un nou har. Caci trebuie si stiti cd partea intai din Valea Umbrei Morfii fusese foarte primejdioasa, dar par- tea cealalté pe care o mai avea de strabatut era mult mai anevoioasa si mai primejdioasa. Fiindcd din locul unde se afla acum, panda la sfarsitul Vaii, tot drumul era pres&rat cu lanturi, obezi, sfori si retele pe o parte, si, de asemenea, asa de plin de gauri, gropi si locuri praipas- tioase, incét o mie de viefi si fi avut, pe toate le-ar fi pierdut, daca ar fi fost la fel de intuneric ca atunci cand a strabatut prima parte a drumului. Dar, cum am mai spus, acum rasdrise soarele deasupra lui. De aceea si zise: — Faclia Lui straluceste deasupra capului meu si cu lumina Lui merg prin intuneric (lov 29.3). In lumina aceasta merse Crestinu/ pind la sfarsitul Vaii. Aici era numai sAnge, oase, cenusi si o multime de trupuri moarte ale cdlatorilor care au parcurs odinioara drumul acesta. Pe cand ma gandeam ce inseamna aceasta, am bagat de seama cd in apropiere se afla o pestera unde locuisera candva doi uriasi, numiti Paganul si Fanaticul, care prin puterea lor asupritoare omordse fara mili pe acesti oameni, ale c4ror oseminte zdceau aici. Si Crestinul trecu mai departe fara mari probleme, ceea ce la inceput m-a cam mirat; dar in urma am aflat cd unul din acesti uriasi murise de mai mulfi ani, iar celalalt, 84 desi mai traia, totusi, din pricina batranetii si a multor neputinfe pe care le cdpatase in anii tinerefii, nu mai putea face altceva, dec&t sA stea la intrarea vagdunii sale, s4 ranjeasc’ cu rautate spre calatorii care-i treceau pe dinainte, si sa-si road’ unghiile de ciuda ci nu se mai putea napusti asupra lor. Crestinu/ isi vazu de drum, nestiind ce s4 creada despre acest batran, care sedea in pestera, mai ales ca el ii striga: — Haide, haide, cd nu ma voi purta mai bland cu tine decat cu ceilalti, voi mai arde multi ca tine! Dar Crestinu/ tacu si trecu pe dinaintea lui, fara s4 su- fere vreo neplacere, si incepu sa cAnte: Ce lucruri minunate m-a facut infelepciunea Ta sa vad! Dumnezeule, cum nu pot lduda pretutindeni bundtatea Ta! Sufletul mi-era inconjurat de /anfuri, sténci, intuneric, groaza, De moarte si grozaviile ei, dar mana Ta cea tare, Doamne, m-a izbavit! Prin prapastii grozave, in ciuda vrajmasilor si Iadului, Tu m-ai dus la odihna Ta, $i vrei s4 ma umpli de desfatari nepieritoare. Acolo, plin de veselie, scdpat prin ajutorul Tu, coplesit de binefacerile Tale, Vreau sa preamaresc pe vecie ad4nca infelepciune a faptelor Tale slavite. 85