Sunteți pe pagina 1din 49

Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Evul Mediu Romanesc (Anul I, Semestrul II)


1. Contextul international in secolul al XVIII-lea in Europa Centrala si Rasariteana...........................1
2. Razboiul austro-turc de la finalul secolului al XVII-lea si pacea de la Karlowitz (1699)...................4
3. Razboiul austro-turc din 1716-1718 si ocuparea Olteniei de catre Habsburgi.................................7
4. Razboiul ruso-austr-turc si pacea de la Belgrad din 1739.........................................................9
5. Razboiul ruso-turc si pacea de la Kiuciuk-Kainargi (1774).....................................................10
6. Razboiul ruso-austro-turc din 1787-1792...........................................................................12
7. ara Romneasc i Moldova n secolul al XVII-lea............................................................13
Viaa politic n ara Romneasc i Moldova................................................................15
Domnia lui Matei Basarab n ara Romneasc..............................................................16
Domnia lui Vasile Lupu n Moldova.............................................................................. 18
8. Principatul Transilvaniei n secolul al XVII-lea...................................................................19
9.Episcopul unit Ioan Inochentie Micu-Klein si inceputurile luptei de emancipare nationala a Romanilor
din Transilvania............................................................................................................. 22
10.Rascoala lui Horea..................................................................................................... 25
11.Apogeul luptei nationale a romanilor ardeleni: Suplex Libells Valahorum 1791........................29
12. Regimul fanariot in Tarile Romane................................................................................ 37
Caracteristici generale.................................................................................................. 37
Principalele domnii fanariote......................................................................................... 38
Nicolae Mavrocordat................................................................................................ 38
Reformele lui Constantin Mavrocordat..........................................................................39
Domnitorii din familia Racovita..................................................................................43
Familia Ghica......................................................................................................... 44
Familia Callimachi................................................................................................... 45
Alexandru Ipsilanti.................................................................................................. 45
Familia Sutu........................................................................................................... 46
Ioan Gheorghe Caragea............................................................................................. 47
Regimul de stri n rile Romne sub regimul fanariot........................................................47

1. Contextul international in secolul al XVIII-lea in Europa Centrala si


Rasariteana

Page 1 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

La cumpana secolelor XVI-XVII s-a desfasurat razboiul de 15 ani (1592 1606) dintre
puterile crestine, reunite in Liga Crestina, si Imperiul Otoman. Frontul pricipal al acestui razboi a
fost in centrul si nordul Ungariei, la granita dintre pasalacul de la Buda si stapairile Habsburgice.
Alte fronturi secundare au fost in regiunea Timisoarei, unde s-au confruntat trupele ardelene cu
cele turce si in Tara Romaneasca. Razboaiele lui Mihai Viteazul si toata politica lui externa se
incadreaza in desfasurarea larga a acestui conflict. Mihai s-a alaturat Ligii Sfnte si a devenit un
pion importat pe frontul antiotoman. Politica oscilanta a principelui Transilvaniei, Sigismund
Bathory, care a renuntat de mai multe ori la tron, precum si izolarea politica si militara in care a
ajuns in toamna anului 1599, l-au determinat pe domnitorul roman sa ocupe Transilvania.
Incurajat de acest succes, precum si datorita presiunii poloneze in Moldova, Mihai Viteazul a
ocupat in primavara anului 1600, pentru scurt timp, si celalalt principat de la rasart de Carpati,
reusind astfel sa uneasa pentru prima oara cele trei principate sub un principe roman. Dupa
moartea lui Mihai Viteazul in 1601, Transivania a fost ocpata temporar de armatele habsburgice
comandate de generalul Basta. Dupa 1603 s-au succedat in fruntea Transilvaiei cativa principi cu
domnii scurte, care au incercat sa scoata tara din razboi.

Razboiul dintre turci si iranieini dn anii 1602 1607 a slabit presiunea otomana n Europa
Centrala si a grabt incheierea pacii. Urcii nu puteau sa faca fata pe doua fronturi. In 1606, la
Zsitvarotok, s-a incheiat pacea intre Puterile Crestine si Imperiul Otoman, astfe punand capat
Razboiului de 15 ani. Pana in 1612 turci au fost ocupati cu razboiul cu persii, din care cauza nu
s-au implicat foarte intens in Tarile Romane.

Dupa anul 1612, cand intre Poarta si Iran s-a incheiat pacea, regimul dominatiei otomane
asupra Tarilor Romane s-a accentuat. Turcii doreau sa recupereze pozitia dominanta avuta
inaintea razboiului de 15 ani. Ei au pierdut in special influenta in Moldova, a carei evolutie
politica a ajuns sa fie controlata de polonezi. Polonia revendica suzeranitatea asupra Moldovei pe
baza relatiilor suzerano-vasalice dintre acest regat si principatul moldav in secolele XIV-XV.
Profitand de criza Imperiului Otoman angrenat in razboaiele cu Liga Sfanta si cu persii,
polonezii si-au recuperat pozita de suzeran si arbitru in Moldova. Acest amestec in viata politica
din Moldova a constituit una dintre cauzele razboaielor dintre polonezi si turci in primele decenii
din secolul al XVII-lea.

Page 2 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Poarta nu a putut sa se implice cu toate resursele in razboiul cu Polonia deoarece in anii


1616-1619 a fost angrenata intr-un nou razboi cu Iranul. Polonia a profitat de complicatiile
turcilor si a intrat in Moldova. Campania din 1620 a fost sortita esecului, deoarece turcii si-au
concentrat trupele in aces conflict, dupa ce au incheiat un armistitiu cu Iranul. Campania din
1621 a fost condusa de sultanul Osman al II-lea. In 1623 turcii au incheiat pace cu polonezii, in
timp ce incepea un nou razboi cu Iranul. Lungul razboi turco-iranian (1623-1639), soldat cu
pierderi importante pentru turci, a impiedicat Poarta sa profite de anjazarea europenilor in
Razboiul de 30 ani (1618-1648)

Centrul Europei era dominat de Imperiul Romano-German, condus de casa de Habsburg.


In 1618 a izbucnit un lung razboi intre statele catolice si cele protestante care formau Sfantul
Imperiu Romano-German, cunoscut sub numele de Razboiul de 30 ani. In conflict se implica
majoritatea statelor vecine, fiecare urmarindu-si propriile interese. Conflictul religios a devenit
doar un pretext. Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen (1613-1629) avea de fapt ambitia de a
deveni rege al Ungariei, Gustav Adolf al Suediei dorea sa domine spatul Marii Baltice, Franta
dorea sa scada autoritatea habsburgilor in Europa etc.

In acest razboi central european au fost implicati si principii ardeleni Gabriel Bethlen si
Gheorghe Rackoczi I, care au ramas totusi consecventi supunerii fata de Poarta Otomana. Turcii
erau implicati in razboaiele cu persii, din care cauza nu au putut interveni in razboiul european.

In octombrie 1648 se incheie pacea de la Westfalia, in urma unui adevarat congres al


suveranilor europeni. Din punct de vedere tertorial nu au fost aduse modificari radicale, insa s-a
impus principiul statelor nationale in fata imerialismului medieval german al Habsburgilor. Tarile
de Jos Spaniole si-au dobandit independenta, la fel ca si Confederatia Elvetiana. Lorena si o
parte a Alsaciei au fost pierdute de Habsburgi in favoarea Frantei, iar Marea Baltica a devenit lac
Suedez. Imperiul Romano-German a ramas divizat in peste 350 de state germane, protestante si
catolice. Principii germani aveau chiar dreptul de a incheia tratate externe, ceea ce le conferea
practic un statut independent fata de imparat, a carui autoritate era doar formala.

Intre timp, in 1645 a inceput un conflict intre Turcia si Venetia pentru cucerirea insulei
Creta, incheiat in 1699.

Page 3 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

In 1657-1658 principele Transilvaniei s-a angajat in conflictul pentru ocuparea coroanei


Poloniei, profitand de criza dinastica din acest regat. In conflict au fost antrenati si domnii
romani Constantin Serban si Gheorghe Stefan. Cei trei au fost maziliti de turci in 1658. In spatiul
romanesc, mai ales in Transilvania si in Tara Romaneasca, au urmat doi ani de lupte, care s-au
sfarsit cu intarirea dominatiei otomane in regiune.

Venirea la putere in Turcia a marilor viziri din familia Koprulu (1656-1683) a marcat o
revigorare a actiunilor ofensive ale Portii in Europa, determinata si de politica de reforme a
acestor viziri. Dupa 1663 conflictele dintre Habsburgi si turci sunt aproape permanente pana in
1699. Intre 1672 si 1676 turcii s-au luptat cu polinezii si au ocupat Podolia. Conflictul cu Rusia
din anii 1676-1681 a atras puterea moscovita pana la Nipru, apropiind-o de spatiul Romanesc.

Regimul dominatiei otomane s-a inasprit in Tarile Romane in a doua jumatate a secolului
al XVII-lea. Domnii romani au trebuit sa dea trupe, conduse adesea chiar de ei, in campaniile
turcesti impotriva habsburgilor sau polonezilor. Pe langa aceasta, razboaiele respective au
insemnat si cerinte insemnate de hrana si dese jafuri ale trupelor in trecere prin Principate.

Imperiul Otoman a fost marcat in secolul al XVII-lea de o grava criza interna, politica si
economica. Puterea sultanilor slabeste in favoare ienicerilor si a marilor viziri. Detronarea sau
chiar uciderea unor sultani provoaca adesea criza dinastica. Razboaiele si rascoalele succesive au
accentuat criza economica, determinata de fiscalitatea excesiva.

Casa de Habsburg s-a intarit insa in provinciile ereditare austriece si in Ungaria de Nord.
Razboiul turco-austriac 1663-1664 s-a incheiat printr-o pace pe 20 ani care a spulberat sperantele
ungurilor de a se elibera de sub turci. Revolta ungurilor din Imperiu a fost inital inabusita prin
uciderea capilor, magnati unguri, executati in 1671. Represiunea care a urmat in Ungaria
Superioara a declansat rascoala curutilor condusi de Emeric Thokoli, care a beneficiat si de
sprijin otoman. De altfel campania impotriva Vienei din 1683 a fost declansata de marele vizir
sub pretextul ajutorarii curutilor.

Page 4 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

2. Razboiul austro-turc de la finalul secolului al XVII-lea si pacea de la


Karlowitz (1699)

Succesele obtinute de turci in ultimele razboaie au impulsionat politica ofensiva catre


centrul Europei. In 1683 Poarta a organizat o mare campanie de cucerire a Vienei, cu forte
militare imense, in care au fost angrenate si trupe ale domnitorilor romani, in calitate de vasali ai
sultanului. Asediul Vienei in 1683 a declansat un razboi de proportii, in care s-au implicat si
Polonia, Venetia si Rusia de partea habsburgilor, fiind reconstituita Liga Sfanta. Viena a fost
depresurata de catre armata poloneza, condusa e regele Ian Sobieski. A urmat o sustinuta
contraofensiva crestina, care a marcat inceputul reculului teritorial al Imperiului Otoman.
Polonezii, dupa eliberara Podoliei, au incercat sa ocupe si Moldova. Campania initiata in 1684 de
Ian Sobieski s-a oprit insa la Hotin din cauza traversari Nistrului. In 1686 polonezii au intrat in
Moldova, de unde au fost alungati de Constantin Cantemir cu sprijinul tatarilor. O alta campanie
poloneza in Moldova a avut loc in 1691, cand a fost cucerita Cetatea Neamtului. Habsburgii au
ocupat treptat Ungaria, intrand in 1686 in Buda. Transilvania a fost ocupata in urma unor
tratative diplomatice si demonstratii de forta in 1687.

Antrenarea habsburgilor in razboiul cu Franta intre 1689-1697 a amanat terminarea


razboiului cu turcii pentru cativa ani. Turcii au declansat doua contraofensive in 1690-1691 si
1695-1697, dar nu au reusit sa recupereze teritoriile piedute. Pe de alta parte, unitatea Ligi Sfinte
a fost periclitata de conflictul de interese. De exemplu, atat habsburgii cat si polonezii au ridicat
pretentii asupra Tarii Romanesti si Moldovei.

Dupa victoria austriecilor la Zenta in septembrie 1697, Poarta a acceptat inceperea


tratativelor de pace, cu medierea Angliei si Olandei. Tratativele s-au purtat intre reprezentantii
partilor beligerante la Karlowitz din noiembrie 1698 pana in ianuarie 1699. In cele din urma in s-
a incheiat in ianuarie 1699 pacea la Karlowitz dintre Austria, Venetia si Polonia pe de o parte, si
Imperiul Otoman pe de alta. Poata a recunoscut stapanirea habsburgilor asupra Ungariei si
Transilvaniei si s-a angajat sa darame fortificatiile din Banat. Polonia a fost nevoita sa evacueze

Page 5 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

ostile din Moldova, recunoscandu-i-se in schimb stapanirea asupra Podoliei cu Camenita si


asupra Ucrainei apusene.

Pe tot parcursul razboiului, intre 1683-1699, Tarile Romane au jucat un rol secundar in
derularea evenimentelor militare, dar, in schimb, au constituit o miza importanta pentru puterile
antrenate in coflict.

Domnitorii romani, Serban Cantacuzino al Tarii Romanesti si Gheorghe Duca al


Moldovei, in calitate e vasali ai Portii, au fost nevoiti sa partcipe personal cu trupe la campania
impotriva Vienei. In secret au sprijinit rezistenta asedatilor, furnizandu-le informatii despre
miscarile si planurile turcesti.

In etapa urmatoare a razboiului, Serban Cantacuzino a evitat sa se implice direct pana la o


victorie decisiva a crestinilor. Atat austrecii cat si polonezii au au ridicat pretentii de suzeranitate
asupra Tarilor Romane. In februarie 1688 austriecii au propus lui Serban Cantacuzino
recunoasterea dreptului ereditar la dmnie, acordaea titlului de baron al imperiului si asigurarea
unui ajutor militar de 6000 de soldati. In schimb tara urma sa fie inchinata habsburgilor si sa
plateasca un tribut de 75.000 taleri. In urma unor demonstratii de forta ale trupelor austriece in
Tara Romaneasca, domnitorul roman a trimis o solie la Viena pentru tratative. Intre timp Serban
Cantacuzino a murit subit si succesorul la domnie, Constantin Brancoveanu, a reinnoit mandatul
de delegatie la Viena. In ianuarie 1689, ptintr-o diploma imperiala Tara Romaneasca era
inchinata habsburgilor. Succesele militare obtinute de habsbugi l-au determinat si pe dmnitorul
Moldovei, Constantin Cantemir, sa incheie in februarie 1689 un tratat secret cu austriecii potrivit
caruia Moldova urma sa intre in razboi indata ce trupele habsburgice ajungeau la Braila sau Siret.

Contraoensiva otomana din 1690-1691 s-a desfasat si in spatiul romanesc. Trupele


turcesti, insotite si de Constantin Brancoveanu, domnitorul Tarii Romanesti, au intrat in
Transilvania si i-au invins pe austrieci in batalia de la Zarnesti in 11 august 1690. Emeric
Thokoly a fost inscaunat ca principe al Transilvaniei supus Portii, insa succesul otoman a fost
efemer.

In timpul tratativelor de pace de la Karlowitz habsburgii au cerut si Tara Romaneasca si


Moldova, iar Polonia a ridicat pretentii asupta Moldovei. Pretentiile lor au fost respinse cu
fermitate de catre negociatorul Portii la tratativele de pace, Alexandru Mavrocordat.

Page 6 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Razboiul incheiat cu pacea de la Karlowitz a insemnat inceputul dezmembrarii Imperiului


Otoman si recunoasterea de catre Poarta a dreptului de imixtiune al puterilor europene in
problemele interne. Tara Romaneaca si Moldova, desi au constituit o atractie pentru pterile
invingatoare, care ridicau pretentii de stapanire si suzeranitate, au ramas in continuare sub
suzeranitatea Portii.

3. Razboiul austro-turc din 1716-1718 si ocuparea Olteniei de catre


Habsburgi

La cumpana secolelor XVII-XVIII s-a impus o noua putere politica internationala :


Rusia. Contactele domnitorlor romani cu Rusia au inceput inca de la mijlocul vecului XVII, cand
Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, a incheiat un tratat prin care sepera sa obtina eliberarea tari
de sub dominatia otomana. Succesele militar ale Rusiei in razboaiele cu Suedia si angajarea
ferma in razboi cu turcii au determinat formarea nui curent de opinie favrabil rusilor in mediul
romanesc. Pentru unii domnitori si boieri, Rusia, era vazuta ca posibila eliberatoare de sub
dominatia otomana. Afinitatile bisericesti ortodoxia comuna au contribuit si ele la imaginea
favorabla de care a inceput sa se bucure Rusia in mediile politice romanesti. In razboiul pe care l-
a purtat Rusia cu Poarta s-a implicat direct domnitoru Moldovei, Dimitrie Cantemir, care a
incheiat un tratat la Lutk. Victoria repurtata insa de turci n batalia de la Stanilesti, pe Prut, in
1711 a spulberat sperantele domnitorului-carturar si l-a obligat la n indelungat exil.

Succesul repurtat asupra rusilor i-a incurajat pe turci sa inceapa campanii ofensive pentru
recuperarea teritoriilor pierdute in ultimul razboi, incheiat dezastruos cu pacea de la Karlowitz.
Prima campanie s-a derulat cu succes in Moreea, unde in cateva luni in 1715, turcii au reusit sa ii
alunge pe venetieni. Succesul rapid a insuflat Portii speranta recuperarii teritoriilor pierdute cu
cativa ani mai devreme, concepandu-se planuri de recucerire a Ungariei si o noua campanie
impotriva Vienei. Plaunrile erau insa disproportionate fata de potentialul militar al turcilor.

Page 7 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Inca de la inceputul razboiului dintre habsburgi si turci, balanta a inclinat de partea


austriecilor, care dispuneau de superioritae organizatoica si de armament. Dupa victoria de la
Petrovaradin din augst 1716, habsburgii au ocupat Timsoara si Banatul (octombrie 1716), apoi au
cucerit Belgradul.

Frontul princpal de lupta a fost in sudul Ungariei si in Serbia. In Tarile Romane s-au
desfasurat conflice de o mai mica importanta pentru evolutia generala a conflictului. Planurile
austriece prevedeau insa ocuparea celor doua tari romanesti. Planurle austrice s-au intalnit cu
aspiratiile boierimii, care erau in conflict cu primul domnitor fanariot, Nicolae Mavrocrdat.
Domnitorului a initiat o serie de reforme care urmareau diminuarea puterii boierimii autohtone,
ceea ce a provocat nemultumirea acesteia. La putin timp dupa declansarea razboiului dintre
austrieci si turci s-au stabilit contactele intre boierii munteni si habsburgi.

La cererea unei delegatii boieresti au fost trimise in Tara Romaneasca primele trupe
austriece, reduse ca numar, care au ocupat Oltenia fara lupta. Inaintarea unui corp redus de oaste
austriaca spre Bucuresti l-a determinat pe domnitor sa se refugieze la Giurgiu sub protectia
turceasca. Dupa linistirea primelor zvonuri, care exagerau dimensiunile corpului expeditionar
habsburgic, domnul s-a intors la Bucuresti si a executat unele capetenii boieresti si a impus
boierimea la noi dari, ceea ce a provocat accentuarea distantei dintre domnitor si stari. O noua
campanie austriaca, mai bine organizata, l-a arestat la Bucuresti pe domnitor, in noiembrie 1716.
Nicolae Mavrocordat a fost dus prizonier in Transilvania.

Adunarea boierilor intrunita la Targoviste a decis spunerea tarii habsburgilor si a hotarat


trimiterea unei delegatii in Transilvania la comandantul imperial de acolo cu scopul depunerii
omagiului fata de imparat. In decembrie 1716 s-a instituit o depatatie din ptru boieri care trebuia
sa conduca temporar tara.

Turcii revin in Tara Romaneasca si recuceresc Muntenia, deoarece austriecii nu au


angajat trupe semnificative in regiune. A fost pus pe tron Ioan Mavrocordat in ianuarie 1717.
Noul domnitor, cu asentimentul Portii, s-a straduit sa atragaboierimea de partea lui, renuntat la
represalii. Totodata a initiat negocieri cu austriecii si a obtinut recunoasterea autoritatii sale in
Muntenia, in stanga Oltului, in schimbul unei sume de bani (100 pungi) si a recunoasterii
stapanirii austriece in Oltenia.

Page 8 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

In mai-iulie 1718 s-au desfasurat la Passarowitz negocierile de pace intre partile


beligerante, cu medierea Angliei si Olandei. Tratatul de pace semnat la 21 iulie 1718 a
consemnat statu-quo-ul rezultat in urma evolutiei militare. Turcii au recunoscut stapanirea
habsburgilor in Banat, Oltenia si o parte a Serbiei. Tratatul a acordat habsburgilor libertatea
navigatiti pe o portiune insemnata a Dunarii, libertatea comertului etc.

Pentru doua decenii, pana la pacea de la Belgrad din 1739, Oltenia s-a aflatsub stapanirea
habsburgia. Austriecii au initiat aici o serie de reforme administrative, fiscale si economice.
Spiritul german de organizare a intrat insa in contradictie cu mentalitatea romanilor din Oltenia si
in momentul reuificarii provinciei cu Muntenia, starile oltene au simtit o adevarata usurare.

4. Razboiul ruso-austr-turc si pacea de la Belgrad din 1739

In anul 1735 Rusia a incheiat un ratat de alianta cu Imperiul Habsburgic impotriva


turcilor. Tinta principala a rusior era regiunea Axovului si nordul Marii Negre, iar austriecii
doreau sa dobandeasca Tarile Romane. Rusii au ocupat Crimeea si teritoriile turco-tatare din
nordul Marii Negre, de la gurile fluviilor Nipu si Don. Austria a intrat in razboi abia in vara
anului 1737, nu atat pentru a ajuta armatele rusesti, cat pentru a se asigura ca acestea nu vor intra
in teritoriile vizate de habsburgi, adica regiunea Dunarii si Tarile Romane.

In aceste conditii Tara Romaneasca si Moldova au fost succesiv ocupate de armatele


beligerante, ceea ce a inrautatit situatia populatiei, obligata la diverse munci gratuite, la dari
suplimentare etc.

In august 1737 Austria a propus inceperea tratativelor de pace intre cele trei puteri
Rusia, Austria si Turcia. In septembrie s-a desfasurat conferinta de pace de la Nemirovo
(Polonia), la care, pe langa cele trei puteri aflate in razboi, au participat si delegati ai Olandei,
Angliei si Frantei. Rusii au dorit sa obtina tot teritoriul de la nordul Marii Negre pana la granita
Moldovei, pe raul Nistru, libertatea navigatiei pe Marea Neagra si Marea Mediterana, protectia
rusa pentru Tara Romaneasca si Moldova, care urmau sa fie eliberate de suzeanitatea otomane.
Austriecii au cerut Serbia de Nord, regiunea Vidinului, o parte a Tarii Romanesti pana a raul

Page 9 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Dambovita si o parte a Moldovei. Turcii au preferat continuarea razbiului, refuzand sa cedez


teritoriile respective.

Turcii, care si-au cncentrat efortul militar la Dunare, au infrant trupele austriece, ceea ce
i-a determinat pe austrieci sa propuna un armistitiu pe 1 septembrie 1739 si inceperea tratativelor
de pace. Intre tip rusii au inaintat pana la Iasi.

La intermedierea Frantei s-a incheiat pacea de la Belgrad din 18 septembre 1739 dintre
turci si austrieci. Turcii au recperat o mare parte a teritoriilor pierdute in 1718 : au primit de la
austrieci cetatile Belgrad si Sabat, precum si Oltenia. In aceeasi luna, septembrie, Franta a mediat
si pacea dintre rusi si turci, prin care Rusia renunta la teritoriile cucerite intre Bug si Nstru,
stabilindu-si granitele pe Bug. Cetatea Hotin, care devenise in 1711 raia otomana, a fost restituita
Molfdovei.

Dupa ce austriecii au parasit Oltenia, domnitorul Tarii Romanesti, Constantin


Mavrocordat, a obtinut de la sultan un firman de reintegrare a Olteniei.

In urma pacii de la Belgrad, Franta si-a consolidat pozitia pe plan international, reusind sa
acrediteze ideea mentinerii integritatii Imperiului Otoman ca o necesitate europeana. Franta a
dobandit o situatie privilegiata in Turcia.

5. Razboiul ruso-turc si pacea de la Kiuciuk-Kainargi (1774)

In 1763 s-a reluat problema succesiunii la tron in Polonia. Imparateasa Rusiei, Ecaterina
a II-a, a resit sa-si impuna favoritul pe tronul polonez. In acest context, tarina s-a pregatit pentru
razboi cu Imperiul Otoman, pentru extinderea imperiului rus catre gurile Dunarii. Agenti rusi au
fost trimisi in Moldova si Tara Romaneasca pentru a atrage boierii romani de partea Rusiei.
Razboiul a fost declarat de turci in octombrie 1768 ca replica la o incursiune a rusilor pe
teritoriul Moldovei, care au urmarit un grup de rasculati polonezi.

Datorita relatiilor apropiate ale domnitorilor romani cu Rusia, Sultanul a ordonat tatatilor
sa jefuiasca Moldova, drept pedeapsa, si i-a schimbat pe domni. Armata turca era slab organizata
si prost condusa. In septmbrie 1769 rusii au ocupat Hotinul. Boierii si inaltul cler moldovean au
Page 10 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

inchinat tara imparatesei Rusei. La Iasi trupele rusesti au defilat in fata multimii, s-au facut slijbe
si rugaciuni pentru izbanda impotriva turcilor etc. Rusii erau vazuti ca eliberatori de sub
stapanirea otomana, datorita credintei ortodoxe comune. Evenimentele ulerioare au dovedit insa
care erau adevaratele planuri ale rusilor. Sub masca eliberarii fratilor ortodocsi, rusii urmareau de
fapt ocuparea unui teritoriu cat mai mare din Imperiul Otoman.

Armata rusa a patruns si in Tara Romaneasca, pana in ltenia. Domnitoriul Grigore Ghica
a fost luat prizonier si dus la St. Petersburg, unde a fost tratat cu inalte onoruri de catre tarina. In
11 februarie 1770 armata rusa intra triumfal in Bucuresti. Boierii si clerul au jurat, la fel ca
moldovenii, credinta fata de imparateasa.

Cele doua tari romanesti si-au trmis cate o delegatie (deputatie) la St. Petersburg.
Delegatia munteana a cerut asezarea legilor si randuielilor rusesti pe deplin in Tara
Romaneasca, jumate dintre judecatori sa fi munteni. S-a prmis o armata de 20.000 de osteni,
dintre care 5.000 de calareti. Rusia urma sa o diteze cu artilerie. Merita reinute si cererile de
ordin cultural : infiintarea de academii de stiinte, mestesugri si limbi.

Delegatii moldoveni cereau ca in fruntea tari sa fie 12 boieri mari, iar slijbele sa fie date
pe 1-3 ani boierilor tarii pe rand. Hotarul vechi al tarii trebuia refacut, adica se cerea Tighina si
Hotinul. Au promis oaste de 1.200 de osteni si s-au angajat ca tara poate intretine 5.000 de ostasi
rusi.

Delegatile au stat in Rusia, cu mari onoruri, din martie pana in iulie 1770. Intre timp a
fost un scurt recul al ostilor rusesti in Tarile Romane, insa in toamna aceluiasi an rusi au reocupat
Tarile Romane si au intrat in Dobrogea.

In august 1772 s-au desfasurat primele negocieri la Focsani, sortite insa eseclui din cauza
pretentiilor ruslor. Negocierile reluate in toamna anului 1772 la Bucuresti au esuat din nou,
deoarece turcii nu a consimtit sa renunte la Crimeea. In anul 1773 luptele s-au dat in Dobrogea.
Moartea sulanului Mustafa al III-lea in ianuarie 1774 si infrangerea oastei turcesti in mai alasi
an, i-a obligat pe turci sa accepte negocieri de pace tratatvele s-au purtat la Kuciuk-Kainargi, un
sat de langa Silista, in iulie 1774.

Pacea de la Kuciuk-Kainargi prevedea libertatea tatarlor din Crimeea si Bugeac ; rusii eu


restituit turcilor Principatele Romane. In schimb Poarta a garantat amnistia si dreptul de emigare

Page 11 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

pentru cei care i-au sprijinit pe rusi, a acceptat sa confirme vechile privilegi acordate Tarilor
Romae, a admis ca reprezentanele celor doua principate sa capete statut de drept internationa,
renuntarea la tribut pentru anii de razboi si scutirea pentru doi ani, Rusia putea sa intervina in
favoarea principatelor prin ambsadorii de la Istambul. Pacea a fost ratificata in 2 februarie 1775.

Austria a reusit s obtina prin tratative secrete nordul Moldovei sub pretextul corectarii
regiunii de granita catre Galitia. In 7 mai 1775 turcii au consimtit la cedarea Bucovinei catre
austrieci. Functionarii turci care urmau s delimiteze hotarele noi au fost mituiti si, in ciuda
protestelor domnitorului Grigore Ghica al III-lea, pe 1 octombrie 1775 trupele austriece au mutat
semnele de hotar. Pana in 1786 noul teritoriu a fost sub administratie militara, iar apoi a devenit
o circumscriptie administrativa a provinciei Galitiei. Bucovina a fost ocupata de austrieci nu in
urma unui razboi, ci a fost un succes diplomatic. Este drept ca a jucat un rol important in
presiunile diplomatice faptul ca o parte a Moldovei a fost ocupata de trupele habsburgice in
timpul razboiului ruso-turc.

6. Razboiul ruso-austro-turc din 1787-1792

Dei n 1774 s-a obinut libertatea ttarilor, Rusia a anexat Crimeea n 1783. n vara
anului 1787 sultanul a cerut Rusiei s-i fie restituit Crimeea, s-i schimbe pe consulii rui din
rile Romne i s-l restituie pe domnitorul fugar, Alexandru Mavrocordat. Turcii au contat pe
sprijinul Franei i au declanat ostilitile mpotriva Rusiei.

Austriecii, care aveau de civa ani un tratat secret cu ruii, au intrat n rzboi n februarie
1788. Trupele austriece au ocupat Moldova i au intrat n ara Romneasc. Boierii romni au
cerut protecia austriac. Domnitorul Nicolae Mavrogheni a reuit ns cu sprijin turcesc s i
alunge pe austrieci din ara Romneasc, ncercnd chiar s atace Braovul. Otile turco-ttare
au intrat n Moldova i habsburgii s-au repliat pentru asigurarea granielor Bucovinei n iulie
1788. n luna septembrie a aceluiai an trupele ruseti i austriece au reocupat Moldova: partea
vestic era stpnit de austrieci, iar cea rsritean de armatele ruseti. Insuccesle austriecilor n
regiunea Olteniei i Banatului au fost compensate de succesele ruseti n regiunea Oceakovului.

Page 12 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

n iulie-septembrie 1789 otile ruseti i austriece au nfrnt rezistena turcilor pe grania


moldo-muntean, apoi austriecii au ocupat Oltenia i pe 9 septembrie comandantul otilor
habsburgice a intrat n Bucureti. n luna urmtoare austriecii au ocupat Belgradul.

n iulie 1790 au nceput tratative de pace ntre austrieci i turci, prin medierea Angliei,
Olandei i Prusiei. n 4 august 1791 s-a ncheiat pacea de la itov, prin care habsburgii s-au
mulumit doar cu unele rectificri teritoriale. Revoluia francez, perceput ca un pericol de
puterile din centrul i vestul Europei, a contribuit mai mult la ncheierea pcii austro-turce dect
evoluia direct a frontului.

Dei au rmas singuri, ruii au repurtat n continuare victorii asupra turcilor. Prin
medierea puterilor occidentale, s-a semnat un armistiiu la Galai n 11 august 1791 i pe 9
ianuarie 1792 s-a semnat pacea de la Iai. Potrivit acestei pci, Rusia i-a stabilit grania pe
Nistru, n imediata vecintate a Moldovei. Urmtorul pas a fost fcut la nceputul secolului al
XIX-lea, cnd, n urm unui nou rzboi ruso-turc, Basarabia a fost ocupat de Imperiul Rus.

7. ara Romneasc i Moldova n secolul al XVII-lea

De la mijlocul secolului al XVI-lea s-a instaurat regimul dominaiei otomane n rile


Romne. Acest regim s-a caracterizat prin:

numirea domnitorilor de ctre sultan n schimbul unei sume de bani; anterior domnii
erau alei de stri (boieri i clerul nalt) i apoi erau confirmai de sultan!
Se instituie obiceiul confirmrii personale a domnilor din trei n trei ani. Banii dai
pentru confirmare au primit numele de mucarerul mare. Mai trziu s-a cerut i
confirmarea anual, numit mucarerul mic.
interdicia de a duce o politic extern proprie (domnii romni nu puteau declara
rzboi i pace, nu aveau dreptul s ncheie tratate externe, s trimit soli).
obligaia de a participa cu oaste la campaniile otomane.
obligaia de a asigura hran, cai i crue de transport i alte lucrri pentru oastea
otoman aflat n campanie.
pstrarea autonomiei interne.

Page 13 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Guvernarea rii Romneti i Moldovei era asigurat de domnitor, care avea atribuii
judectoreti (era judectorul suprem i putea pronuna sentina capital), fiscale (stabilea drile,
care formal erau discutate cu sfatul domnesc), administrative (numea dregtorii) i militare.
Domnul era ajutat de un sfat domnesc din care fceau parte principalii dregtori (marele logoft,
marele vornic, marele hatman, marele postelnic, marele sptar, marele paharnic, marele
vistiernic; banul Olteniei n ara Romneasc). Acetia formau categoria boierilor de sfat. Sfatul
lrgit, numit divan, cuprindea i boierii de divan, provenii din neamuri i care aveau diverse
slujbe la curtea domneasc.

Domnitorul erau judectorul suprem al rii i instana superioar de apel. Doar el putea
pronuna sentina capital. Singura excepie era banul Olteniei, care avea i el acest drept. Sfatul
domnesc l asista pe domn la judecat i membrii sfatului i spuneau prerea despre cazul
judecat. Dregtorii din teritoriu aveau drept de judecat asupra celor supui jurisdiciei lor. Se
judeca n continuare dup obiceiul pmntului. Pentru a nltura abuzurile i arbitrajul
dregtorilor, s-au tiprit n secolul al XVII-lea mai multe texte de drept: Pravila de la Govora n
1640, ndreptarea legii de la Trgovite n 1652 etc.

Fiscalitatea a crescut excesiv din cauza cheltuielilor tot mai mari de guvernare, dar mai
ales pentru c obligaiile fa de turci au cunoscut o permanent cretere. Pe de alt parte, teama
de mazilire i-a determinat pe muli domni s aplice o fiscalitate dur pentru a-i recupera banii
cheltuii pentru obinerea tronului i pentru a-i creea rezerve financiare pentru vremuri grele.
ranii liberi i cei dependeni plteau aceeai dare birul, pus pe averea n ansamblu a
contribuabilului. Erau percepute si dijmele din anumite produse. Obligaiile n natur i n munc
au fost treptat convertite n bani n secolul al XVII-lea. Pentru o mai bun organizare a fiscalitii
i pentru eficientizarea procesului de strngere a drilor s-au fcut recensminte fiscale de ctre
dregtori. ntre dou recensminte ranii nu se puteau muta pe o alt moie. Solidaritatea fiscal
s-a meninut: comunitatea era solidar cu contribuabilii care nu i puteau achita drile, care erau
redistribuite. S-au introdus dri noi: vcritul (bani pentru vitele mari, care erau pltii i de
boieri i de mnstiri), pogonritul (pentru cultivarea porumbului), tutunritul (pentru cultivarea
tutunului) etc. Se percepeau dri n orae i trguri pentru prvlii (fumul, schimbul banilor etc.).
Alte venituri domneti erau asigurate din vmi care se percepeau n aa numitele schele n

Page 14 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

apropierea granielor pe traseele comerciale. Ocnele, mai ales cele de sare, erau o alt surs de
venit. La acestea se mai adugau i amenzile, percepute cu ocazia judecilor.

Din punct de vedere administrativ, ara Romneasc era mprit n judee, n fruntea
crora erau cpitanii de judee, iar Moldova era divizat n inuturi, conduse de prclabi i vtafi
de inut. Acetia aveau atribuii judectoreti, fiscale i militare n teritoriile subordonate lor.
Oraele se bucurau de o oarecare autonomie, pe care domnia s-a strduit s o limiteze. n fruntea
oraelor se afla judele, ajutat de cei 12 prgari. Toi acetia erau alei de ctre comunitatea
oreneasc. Din paretea domniei n fiecare ora exista un prclab n ara Romneasc i un
mreadnic n Moldova. Atribuiile lor au crescut treptat n dauna instituiilor oreneti

Viaa politic n ara Romneasc i Moldova

Dup moartea lui Mihai Viteazul boierii l-au ales ca domn pe Radu erban, care a domnit
cu ntreruperi ntre 1601 i 1611 n ara Romneasc. n 1601 a fost alungat de Simion Movil,
dar a revenit pe tron cu ajutorul trupelor austriece din Transilvania, conduse de generalul Basta.
La scurt timp, n 1603, i-a ajutat el pe austrieci s nfrng rscoala ardelenilor condui de Moise
Secuiul. n 1611 a fost nlturat de pe tron de ctre principele Transilvaniei, Gabriel Bathori.

Primul deceniu al secolului al XVII-lea n Moldova este caracterizat de conflictele dintre


ramurile familiei Moviletilor, alimentate de vduvele fotilor domnitori din dinastia respectiv.

Dup 1611, profitnd de noua situaie internaional (n 1606 s-a ncheiat pacea de la
Zsitvarotok ntre Liga Cretin i Poart) rile Romne au revenit sub obediena Porii
Otomane. Deschiderea conflictului dintre turci i polonezi a cauzat dese intervenii militare ale
celor dou pri beligerante. Totodat s-au instalat domni susinui de partidele boiereti filo-
otomane. Anii urmtori se caracterizeaz prin domnii scurte, cu intervenii turceti i poloneze n
Moldova.

Radu Mihnea, domnul rii Romneti dup 1611 pn n 1616 i apoi ntre 1620 i
1623, a dus o politic dur mpotriva partidei boiereti care spera n revenirea lui Radu erban cu
ajutor austriac. A confiscat moiile complotitilor, pe unii dintre acetia i-a executat i a druit

Page 15 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

ali boieri cu moiile confiscate, pentru a-i forma o partid care s l sprijine. Radu Mihnea se
remarc prin masiva rscumprare a satelor aservite, slobozind satele domneti, ciuntind astfel
domeniul domnesc. Radu Mihnea a fost un domn erudit, cu coli la Athos, Veneia i Padova, a
fost un bun diplomat i a evitat desfurarea luptelor pe teritoriul rii. n 1616 a fost mutat de
turci n scaunul Moldovei, fiind primul domn care a domnit succesiv i de mai multe ori n cele
dou principate. ntre 1623 i 1626 a domnit din nou n Modlova, dup ce a mediat ntre turci i
poloni pacea de la Hotin.

n timpul lui Alexandru Ilia (1616-1618), grecii ptrund n ara Romneasc pe diverse
funcii, ceea ce a trezit reacia boierilor autohtoni. Dup alungarea domnitorului, boierii i-au
prigonit i chiar ucis pe grecii stabilii n ar.

n Moldova, n deceniul al II-lea se remarc domnia lui tefan Toma al II-lea (1611-
1616). A venit pe tron cu sprijin turcesc i s-a confluntat cu opoziia boierilor din tabra
Moviletilor, care beneficiau de sprijin polon. n primul an de domnie a fost foarte dur cu boierii,
pn ce au fost executai un numr mare de boieri sprijinitori ai Moviletilor. Domnitorul a
sprijinit mica boierime, trgoveii i rzeii. n 1615 a executat un mare numr de boieri fideli
Moviletilor i le-a confiscat averile. Dei a nfrnt rscoala boiereasc, nu a rezistat campaniei
poloneze pregtit de familia Moviletilor, care l-au adus pe tron pe Alexandru Movil. Acesta
ns nu a fost agreat de ctre turci datorit orientrii sale filo-polone i a fost nlocuit, dup cum
am artat, cu Radu Mihnea.

Gaspar Graiani, care a domnit n Moldova n 1619-1620, a declanat o rscoal


antiotoman cu sprijin polonez, ceea ce a determinat o campanie otoman mpotriva Poloniei,
prin Moldova, n 1621. Pacea a fost mediat de domnul rii Romneti, Radu Mihnea. Ca
rsplat acesta a primit ntre 1623-1626 i domnia Moldovei. El a realizat doar o uniune
personal, deoarece a lsat ara Romneasc fiului su, Alexandru Coconul (1623-1627).

Domnia lui Leon Toma n ara Romneasc ntre 1629-1632 a nsemnat venirea unui
nou val de greci n dregtorii, ceea ce a provocat nemulumirea boierilor. n urma rscoalei
boierilor, domnitorul a emis un document, numit aezmnt, n care s-a angajat s ia msuri
mpotriva grecilor venii n ar. Unul din capii rsculailor a continuat rebeliunea i, ajutat de
principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I, a devenit domn n ara Romneasc n 1632. Aga

Page 16 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Matei este cunoscut sub numele de Matei Basarab i a domnit pn n 1654, fiind cea mai
longeviv domnie din ara Romneasc n secolul al XVII-lea.

Domnia lui Matei Basarab n ara Romneasc

Matei Basarab a fost ales domn de boieri i susinut de paa de Nicopole, fr s


beneficieze de acceptul sultanului. Turcii l-au trimis pe Radu Ilia, a crui oaste turceasc a fost
nfrnt ln Bucureti. Matei Basarab i-a atras de partea sa pe majoritatea boierilor munteni,
apoi i-a trimis soli la Istambul pentru a obine confirmarea n domnie din partea sultanului. n
1633 a mers personal la curtea sultanului, unde a reuit s obin confirmarea pe tron. n schimb
s-a triplat haraciul, de la 45.000 de taleri la 130.000 de taleri anual.

Pe plan intern, lunga domnie a lui Matei Basarab a nsemnat stabilitate i prosperitate. A
acordat scutiri fiscale mnstirilor, a eliberat din rumnie un numr mare de rani aservii i a
creat condiiile prielnice pentru revenirea fugarilor. El a ncercat astfel s compenseze fiscalitatea
ridicat. Boierimea mic i mijlocie a fost rspltit prin slujbe militare, iar pe marii boieri i
atrage n sfatul domensc. Dup 1646 ptrund n sfatul domnesc i elemente levantine.

n 1652 a pubicat ndreptarea Legii, primul cod de legi n limba romn.

Pe plan fiscal, a reformat modul de percepere a drilor n bani. Darea talerului, cum s-a
numit n vremea sa, era perceput pe avere. Fiecare sat era mprit pe nume (un nume cuprindea
mai muli oameni solidari la plat), nscrise n condica vistieriei. Numrul de taleri se mpreau
pe fiecare nume din sat, n funcie de posibilitile de plat ale acestuia. Dup centralizarea la
vistierie a totalului de taleri, fiecare taler era nmulit cu o cifr, adic un coeficient propus de
domn, care putea astfel s aproximeze suma anual pe care urma s o adune din ar. Astfel
talerul era o moned convenional. De obicei, n urma acetui sistem un ran pltea echivalentul
a doi boi i un porc sau a nou porci. Aceast fiscalitate ridicat a determinat fuga de pe moii.
Domnul a introdus pedepse fizice pentru fug i a instituit paza la hotare mpotriva fugarilor.

A sprijinit Biserica, a druit i a ctitorit numeroase biserici i mnstiri. Cu banii si au


fost repictate sau au fost recosntruite biserici la mnstirile de la muntele Athos. Dar tot acest

Page 17 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

domnitor, ncepnd cu 1639, a interzis nchinarea marilor mnstiri muntene ctre Muntele
Athos. n total pn n 1646 au fost scoase de sub nchinare 39 de mnstiri, despre care s-a
dovedit c au ajuns nchinate prin dare de mit.

Pe plan extern, Matei Basarab a fost ntr-un conflict de durat cu domnul Moldovei,
Vasile Lupu, care a dus mai multe campanii pentru a-i impune n ara Romneasc unul dintre
fii ca domnitor. Cu principii Transilvaniei a ncheiat repetate tratate de alian, de fapt tratate prin
care recunotea suzeranitatea principilor Transilvaniei, manifestat mai mult formal.

Domnia lui Vasile Lupu n Moldova

De origine aromn din Epir, Vasile Lupu s-a remarcat n istoria Moldovei prin politica s-a
extern i ambiiile sale politice, dar i prin realizri culturale remarcabile. El a obinut domnia
prin demersuri la Istambul n decembrie 1633, cnd a fost numit de ctre Poart. Fidelitatea fa
de Poart a caracterizat ntreaga sa domnie.

Pe plan intern a fost autoritar. Nu a atentat la viaa marilor dregtori, dar a schimbat
componena Sfatului domnesc, n care domin rudele sale apropiate. Mica boierime a fost atras
de partea domnitorului prin slujbe i dregtorii.

A uurat obligaiile fiscale ale rnimii, pedepsind dregtorii vinovai de abuzuri. A


permis vecinilor (rani dependeni) fugari s rmn pe moiile unde s-au refugiat, fr s mai
poat fi urmrii de vechii lor stpni. Doar n 1646 i-a obligat s se ntoarc la locul de batin.

A atras locuitori din Transilvania cu fgduieli de scutiri pe 10 ani. Au venit i coloniti


ruteni din Halici.

A introdus treptat dri noi, determinat de plile ctre Poart ridicate din cauza
nenelegerilor cu vecinii, apoi din cauza fastului de la curtea domneasc i cheltuielile pentru
oaste.

A sprijinit Biserica ortodox, ctitorind numeroase lcauri. A ajutat Patriarhia din


Constantinopol s ias din criza financiar, impunnd reguli stricte de administarre a finaelor ei.

Page 18 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

n schimb, a obinut desfurarea unui mare sinod la Iai, unde s-a discutat Catehismul ortodox.
S-a implicat n schimbarea patriarhilor de la Constantinopol i din Alexandria.

Pe plan extern, a fost fidel Porii otomane. n timpul su nu a fost sporit haraciul, cum s-a
ntmplat n ara Romneac n timpul lui Matei Basarab. A rezistat n faa presiunilor
principilor ardeleni care voiau s i devin suzerani

A ncercat de patru ori s ia domnia rii Romneti pentru fiul su sau pentru el nsui.
Conflictul a culminat n 1653, cnd, pe 27 mai, Vasile Lupu a fost nfrnt la Finta de Matei
Basarab. Deoarece nu a respectat promisiunile fcute semenilor si n timpul luptelor cu Vasile
Lupu, Matei Basarab s-a confruntat cu rscoala acestor ostai mercenari n ultimul su an de
domnie. Rscoala seimenilor din ara Romneasc a inut pn n 1655, cnd a fost nbuit cu
ajutorul oastei ardelene.

Urmtorii domni, Gheorghe tefan n Modova i Constantin erban n ara Romneasc,


care au avut sprijinul principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea, la urcarea lor pe tron,
au fost nevoii s l sprijine pe acesta n planurile sale de a dobndi coroana Poloniei. Angajarea
principatelor romne n campania polonez s-a fcut fr acordul turcilor. Eecul din Polonia a
determinat pierderea domniei prin intervenia trupelor otomane.

Dup aceste evenimente de la mijlocul secolului al XVII-lea, regimul dominaiei otomane


s-a nsprit prin creterea obligaiilor fiscale i prin controlul accentuat asupra domnitorilor. n
ara Romneasc a fost numit Mihnea al III-lea (1658-1659), un pretins fiu de domn, n realitate
era un grec, iar n Moldova a fost instalat Gheorghe Ghica (1658-1659), de origine albanez.
Planurile antiotomane ale lui Mihnea, politica sa mpotriva marii boierimi, i numirea n
dregtorii a seimenilor, au dus la nlturarea sa.

n 1663 domnii romni au fost nevoii s participe la campania otoman mpotriva


habsburgilor. Cu acest prilej a nceput un conflict de durat, de peste dou decenii, ntre dou
tabere boiereti din ara Romneasc: tabra Cantacuzinilor, adversari ai grecilor, i partida
Blenilor, susintori ai acestora. Conflictul dintre cele dou tabere au determinat schimbri dese
de domnie, n funcie de influena pe care o aveau la Poart. Succesul unei tabere nsemna
execuia unora dintre adversari sau emigrarea altora.

Page 19 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

n rzboiul turco-polon din 1672-1673 au fost implicai i domnii romni. n momentul n


care Jan Sobieski a nclinat temporar succesul rzboiului de partea polonez, domnii romni i s-
au nchinat. Dup revenirea turcilor, ei au fost schimbai din domnie.

n a doua jumtate a secolului al XVII-lea au fost numii adesea greci din Imperiul
Otoman n scaunul domnesc. Aceasta a prefigurat regimul fanariot, instalat la nceputul secolului
al XVIII-lea.

8. Principatul Transilvaniei n secolul al XVII-lea

Dup episodul Mihai Viteazul, principatul Transilvaniei s-a confruntat pentru trei ani cu
ocupaia habsburgic, sub conducerea generalului Basta. Datorit politicii autoritare i datorit
msurilor de reglementri fiscale i administrative specifice administraiei austriece, pe fondul
epuizrii economice determinate de participarea la Rzboiul de 15 ani, n Transilvania se face
simit tot mai puternic curentul anti-habsburgic. Prima amnifestare de amploare este rscoala
ardelenilor condus de Moise Secuiul din 1603, sprijinit de otomani. Cu ajutorul domnitorului
rii Romneti, Radu erban, oastea rsculailor este nfrnt lng Braov i Transilvania
reintr sub stpnirea habsburgic. n toamna anului 1604 tefan Bocskai conduce o nou
rscoal antihabsburgic n Ungaria de Nord i devine principe al Transilvaniei, numit de
otomani i apoi ales de diet. n 1605 austriecii se retrag din Transilvania, care reintr astfel sub
suzeranitatea otoman. Prin ncheierea pcii de la Zsitvarotok din 1606 se confirm statu-quo-ul
i se pune astfel capt Rzboiului de 15 ani.

Dup moartea lui tefan Bocskai, urmaul su, Sigismund Rakoczi, nu rezist dect un an
n fruntea Transilvaniei i renun n favoarea lui Gabriel Bathori, sprijinit de haiduci, categorie
osteasc ce s-a nmulit foarte mult n timpul rzboiului i care avea nevoie de un principe care
s le satisfac preteniile. Noul principe, Gabriel Bathori, a ocupat Sibiul ssesc i s-a dedat la
abuzuri fa de patriciatul ssesc. Pentru a satisface dorina de rzboi a haiducilor si i pentru a-
i satisface preteniile de stpn asupra tuturor rilor Romne, a pornit ntr-o campania n ara
Romneasc n urma creia l-a alungat de pe tron pe Radu erban n 1611. La presiunea turcilor

Page 20 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

s-a retras n Transilvania, unde s-a confruntat cu aliane externe mpotriva sa i cu rzvrtirea
supuilor si.

n 1613 tronul Transilvaniei a fost preluat de Gabriel Bethlen, care a avut una dintre cele
mai benefice domnii din Transilvania (1613-1629). Pe plan intern a dus o politic de promovare
a comerului i a meteugurilor pentru a spori veniturile vistieriei.

Pe plan extern, Gabriel Bethlen se implic n Rzboiul de 30 de ani care se desfura n


centrul i apusul Europei, jucnd chiar un rol important n prima etap a acestui conflict
continental. Ambiiile sale de a deveni rege al Ungariei au fost susinute att de o parte a
nobilimii din nordul Ungariei, care se afla sub stpnire austriac, ct i de cehii rsculai
mpotriva aceleiai stpniri. Dei campaniile sale militare pn n vecintatea Vienei au fost
ncununate de succes, ezitarea partenerilor si a cauzat eecul proiectului de a deveni rege. n
schimb obine unele teritorii n vestul Transilvaniei i importante sume de bani din partea
habsburgilor.

Dup moartea principelui n toamna anului 1629, Poarta otoman a recunoscut-o pe soia
sa, Ecaterina de Brandenburg, ca principes a Transilvaniei. Ea a rezistat doar un an n fruntea
rii, fiind urmat de Gheorghe Rakoczi I (1630-1648). Acesta s-a confruntat la nceput cu
ostilitatea austriecilor, a cror oaste a fost nvins. Dup ce nltur pretendenii la tron,
Gheorghe Rakoczi I urmrete s devin vasalul lui Matei Basarab i al lui Vasile Lupu, reuind
doar n cazul domnului rii Romneti. Tratatele sunt reinnoite de mai multe ori, iar principele
ardelean mediaz conflictul dintre cei doi domni romni.

Pe plan religios, Gheorghe Rakoczi, fiind calvin convins, a ncercat s calvinizeze


biserica ortodox a romnilor ardeleni prin impunerea unor reforme, inclusiv prin obligativitatea
slujbei n limba romn. La confirmare, mitropoliii romni erau obligai s jure c vor respecta
i vor impune aceste reforme. Mitropolitul romn era subordonat episcopului calvin maghiar.

n ultimii ani se implic n ultima etap a Rzboiului de 30 de ani, dar iese din aliana
antihabsburgic prin tratative separate cu mpratul habsburg. Totui Transilvania particip la
tratativele de pace de la Westfalia, care au pus capt acestui rzboi continental.

Urmaul su, Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1657), se implic n problema succesiunii


la coroana Poloniei, pe care o pretinde. Angajeaz ns oastea ardelean ntr-un conflict

Page 21 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

devastator, care duce la distrugerea armatei, la nemulumirea Porii care intervine militar pentru
a-l schimba i la pustiirea rii. Aventura polon a costat Transilvania pierderi teritoriale
regoiunea Bihorului este ocupat de turci i devine paalc. Totodat s-a agravat regimul
dominaiei otomane, nu numai n Transilvania, ci i n cele dou principate romneti.

Dup scurtele domnii ale lui Acaiu Barcsai i Ioan Kemeny, urmeaz lunga domnie a lui
Miahil Apafi I (1661-1690). Aceast domnie se caracterizeaz prin supunere fa de Poart, tribut
ridicat i absena unor iniiative de politic extern. Doar ctre finalul domniei, n condiiile
naintrii austriecilor pe frontul antiotoman, ardelenii ncearc diverse aliane pentru a nu intra
sub obediena habsburgilor.

n 1686 austriecii, care s-au apropiat de hotarele Transilvaniei, au impus tratatul hallerian,
prin care principatul trebuia s treac sub protecia mpratului i s accepte garnizoane austriece
n Cluj i Deva. n octombrie anul urmator, habsburgii l-au obligat pe Miahil Apafi s accepte
tratatul de la Blaj, prin care iernau ostai austrieci n 12 orae i ceti ardelene i o mare
contribuie bneasc de rzboi. n iunie 1688 austriecii au impus Dietei ardelene s rup legtura
cu Poarta i s accepte protecia (adic suzeranitatea) habsburgilor. n urma cererilor repetate ale
ardelenilor i datorit complicaiilor pe frontul antiotoman, mpratul Leopold I a emis Diploma
leopoldin n 4 decembrie 1691, prin care a recunoscut autonomia Transilvaniei i a garantat
respectarea libertilor confesionale i statutul naiunilor privilegiate din princpat. Acest
document a fost o adevrat Constituie a Transilvaniei pn n 1867 i a stat la baza raporturilor
dintre Casa de habsburg i principatul Transilvaniei.

9.Episcopul unit Ioan Inochentie Micu-Klein si inceputurile luptei de


emancipare nationala a Romanilor din Transilvania

Unirea cu Roma a permis romnilor din Transilvania s formuleze pentru prima oar
cereri pentru drepturi politice egale cu ceilali locuitori. nc din primele sinoade ale Unirii s-a
condiionat actul respectiv de acordarea drepturilor politice. Diploma a doua leopoldin a Unirii
din 1701, obinut de episcopul Atanasie la Viena, a consfinit acordarea acestor drepturi.

Page 22 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Obtinerea diplomei leopoldine din anul 1701 nu a insemnat numaidecat extinderea


drepturilor si avantajelor pe care le cuprindea la toti acei dintre romani care au imbratisat unirea
religioasa cu biserica Romei. Dimpotriva, prevederile cuprinse in actui imperial n-au fost puse
niciodata in aplicare, cu exceptia clauzelor referitoare la cler, diploma fiind trecuta sub tacere si
facuta pierduta. Astfel, romanii atat uniti cat si ortodocsi ramaneau pe mai departe in aceeasi
situatie de tolerati si admisi, lipsiti de folosinta oricaror drepturi civile. Cauza nepunerii n
practic a prevederilor politice ale diplomei const n criza pe care o traversa stpnirea
habsburgic n Transilvania n anii imediat urmtori. Nobilimea maghiar s-a rsculat i s-a
grupat n jurul lui Francisc Rakoczi al II-lea. Rscoala respectiv a fost nfrnt abia n 1711,
ncheindu-se prin pacea de la Satu Mare. n acest context diploma a fost uitat deliberat, tocmai
pentru a nu oferi nc un pretext de nemulumire nobilimii maghiare, care se mpotrivea att
Unirii romnilor, ct mai ales acordrii libertilor politice.

Pe de alt parte, n primele decenii ale secolului al XVIII-lea, conducatorii bisericii


greco-catolice, preocupati de reorganizarea i consolidarea propriei institutii episcopate, nu s-au
angajat sa valorifice pentru romani avantajele politice ale actului promulgat de imparat in
vederea dobandirii statutului egalitar de la stare la stare, statut ravnit atat de mult de cei trecuti la
unire.

Ajungerea in anul 1728 a lui Inochentie Micu ca episcop unit a prilejuit declansarea din
cadrele bisericii a luptei de emancipare nationala a romanilor ardeleni. Noul vladica, innobilat cu
titlul de baron si numit deputat ,,regalist" in diet, a pus transant problema acordarii pentru uniti
a drepturilor promise solemn prin diplomele din anii 1699 si 1701.

In conditiile luptei declansate de vladica, care se sprijina pe unirea religioasa, starile si


dieta in opozitia lor inversunata au invocat pretinsul numar mic, neinsemnat al romanilor uniti,
nesinceritatea si ignoranta acestora in materie de credinta, repulsia fata de catolici si religia de rit
latin, pastrarea cartilor schismatice, oficierea slujbei fara adaosul ,,filioque", aderarea la unire
strict din interese lumesti, politice si materiale etc.

In fata disputelor, a invocarii ,,slabiciunii" unirii religioase, Curtea de la Viena pentru a se


edifica asupra numarului real al unitilor a dispus, in 1733, realizarca unei duble conscrieri
confesionale a romanilor, una de catre oficialitatile laice, comitatense ori scaunale, alta de catre

Page 23 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

episcopul unit. Rezultatul acestei initiative a dat castig de cauza episcopului unit, romanii greco-
catolici, potrivit conscriptiei, intrecand, prin numarul de 85.857 de familii, pe oricare dintre
comunitatile religiilor recepte ale principatului.

Avand la indemana datele statistice astfel obtinute, Inochentie Micu se remarca cel dintai
dintre ierarhii romni care inteleg sa valorifice plenar consecintele i avantajele politice, ce
puteau fi trase din unirea religioasa. De activitatea lui se leaga de acum, tot mai mult, inaintarea
catre imparat si oficialitatile tarii, Guberniu si dieta, a numeroase memorii alcatuite in numele
romnilor greco-catolici, precum si a celor din Pamantul Ssesc.

Revendicarile lui Inochentie Micu-Clain privesc, in primul rand, punerea romnilor in


drepturile promise solemn prin cea dea a doua diploma a unirii religioase din 1701. Astfel era
solicitata egalitatea de la stare la stare - adica de la preot la preot, de la nobil la nobil, de la
orasean la orasean si de la taran la taran -a unitilor cu cei apartinatori religiei catolice, acum la
mare cinste si avantajata de o stapanire catolica. n plus, fata de aceasta revendicare, episcopul
Inochentie Micu reclama pentru clerul si nobilimea greco-catolica recunoasterea ca a patra
natiune politica, egala in drepturi cu celelalte trei din Transilvania.

Prin aceasta din urma pretentie, Inochentie Micu depasea cu mult prevederile diplomei
unirii religioase din 1701, fixand termenii ridicarii romnilor intre starile tarii. Episcopul de la
Blaj mai solicita innobilari din randul acestora si reprezentarea lor in Guberniu, dieta, justitie,
administratie si in conducerea cetatilor, cu un cuvant in toate dregatoriile tarii, invocand
cunoscuta sa formula: ,,sa nu se hotarasca nimic de noi, fara de noi si in absenta noastra.

Cu deosebire a insistat asupra dotarii materiale a episcopiei sale, mutata de la Fagaras la


Blaj si inzestrata cu o manastire si biserica catedrala, asupra dotarii clerului greco-catolic si a
respectarii cu strictete de catre autoritatile publice si domnii de pamant a statutului sau juridic,
intrucat de acum apartinea unei religii recepte. Se intereseaza apoi de soarta supusilor iobagi,
cerand usurarea sarcinilor lor prin reducerea robotelor.

Nu a fost ocolita nici problema posibilitatii frecventarii scolilor de fii de iobagi romani,
ca si practicarea meseriilor in scopul mobilitatii sociale si in randul romanilor. Pentru ridicarea
prin cultura a acestora, Inochentie Micu se preocupa de invatamantui satesc, initiaza scolile de la
Blaj, planuieste un seminar la Cluj si reuete sa trimita primii bursieri la Roma.

Page 24 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Episcopal, ca unul de obarsie din Sadu, scaunul sasesc al Sibiului, a ridicat, intr-unele din
memoriile sale, si problema ,,concivilitatii" romanilor cu sasii, adica a egalitatii lor in drepturi.
Arata ca aici sarcinile iobagesti ale romanilor s-au nascut din prestatii sub forma de cinste fata de
dregatorii sasi, convertite insa prin abuz de acestia in obligatii permanentizate, ca dijmele si
patrimile acestora, luate de la ortodoci de pastorii luterani, se cuvin preotilor romani, dupa cum
il nemultumea si exclusivismul oraselor sasesti, solicitand pentru romani dreptui intrarii in orase
si in bresle.

Pentru toate aceste revendicari Inochentie Micu-Clain a invocat diploma privilegiala a


sasilor, Andreanum-ul din anul 1224. Potrivit acestui act, privilegiile si drepturile Pamantului
Sasesc s-ar fi cuvenit, in interpretarea episcopului roman, n egala masura tuturor locuitorilor
acestui teritoriu indiferent ca erau sasi, romani sau secui.

Seria de revendicari reluate staruitor in memoriile sale de Inochentie Micu si sintetizate


in 1744 intr-un asa numit Supplex Libellus, au fost argumentate prin: a doua diploma leopoldina
a unirii religioase din 1701 si Aadreanum-ul sasilor din 1224; ,,justitia distributiva" corelata cu
utilitatea publica a romanilor, ca elemente contribuabile si recrutabile, ei fiind cei mai numerosi,
cei mai folositori statului prin faptul ca plateau darile si suportau recrutarile militare; dreptul
istoric, invocand vechimea, nobletea de origine romana si continuitatea neintrerupta a romanilor
in Transilvania.

Acestor argumente episcopul Inochentie Micu le-a asociat, n final, apelul la autoritatea
sinodala, convocand la Blaj, in 1744, inainte de plecarea la Viena, un sinod largit care i-a
incuviintat continuarea actiunii sale petitionare. Ajuns in orasul imperial, vladica roman din
acuzator s-a vazut acuzat, fiind solicitat sa raspunda la un ,,chestionar de numai putin de 82 de
intrebari. Confruntat cu ostilitatea Curtii vieneze si a oficialitatii, inclusiv a celei ecleziastice,
Inochentie Micu a preferat sa ia drumul Romei in speranta obtinerii unui sprijin din partea papei.

Exilul s-a dovedit insa la fel de amagitor, episcopul fiind lipsit de ajutor si silit in 1751 sa
demisioneze de ,,buna voie, nct actiunile sale au esuat si de aceasta data. A murit in
septembrie 1768 la Roma, parasit de cei pe care ii dorea sprijinitori si fara a putea vedea
implinite idealurile pentru care luptase intreaga viata cu atata daruire. Toate acestea ramaneau
drept mostenire a generatiilor viitoare, cu deosebire a celei suplicante de la 1791.

Page 25 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

10.Rascoala lui Horea

La finalul secolului al XVII-lea s-a nstaurat n Transilvania stpnirea habsburgic,


reglementat oficial prin diploma leopoldin din 1691 i sancionat pe plan internaional de
tratatul de pace de la Karlowitz .

Cu excepia primilor ani ai secolului al XVIII-lea, n care s-a consumat o rscoal


antihabsburgic a nobilimii maghiare sub conducerea lui Francisc Rakoczi al II-lea, ncheiat pri
pacea de la Satu Mare din 1711, stpnirea austriac a principatului Transilvaniei nu a fost
marcat de rzboaie n acest teritoriu. Spre comparaie, n principatele romne ara Romneasc
i Moldova s-au derulat circa 6 mari rzboaie cu ocupaii militare i campanii austriece, ruseti i
otomane nsumnd circa 23 de ani.

La nceputul secolului se poate estima c populaia Transilvaniei se apropia de cifra de un


milion de locuitori, pentru ca la 1831, cnd avem un recensmnt cu calcule exacte, s fie
nregistrate circa 2 400 000 locuitori. Aceast cretere demografic n Transilvania poate fi
explicat printr-o serie de factori:

stabilitatea provinciei sub stpnirea austriac, cu excepia perioadelor de convulsii


sociale, care ns nu au nsemnat depopulri masive ca cele provocate de rzboaie;
progresul agriculturii, prin adaptarea unor noi tehnici agricole, prin generalizarea culturii
porumbului, introducerea culturii cartofului i parial (n Banat) a orezului;
migraia permanent a populaiei srace din Transilvania spre cele dou principate i
invers. Din cauza drilor mari plecau foarte muli din Transilvania n ara Romneasc i
n Moldova, de unde veneau alii, tot numeoi, din cauza deselor rzboaie. Era obinuit
fenomenul de bejenie, o migraie temporar.
Trebuie reinut c pe parcursul secolului al XVIII-lea Transilvania a cunoscut cteva
epidemii de cium care uneori au avut i 100 000 de victime, precum i perioade de
inundaii sau secet. Toate acestea au influenatm desigur negativ, evoluia demografic.

Page 26 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Populaia cu rang nobiliar din Transilvania avea o pondere de circa 6%, printre cele mai
ridicate cote din Europa. De exemplu n Frana proporia nobililor era doar de 1,3%! Desigur,
majoritatea nobilimii era constituit din cea mic, de o singur sesie i nobilimea mijlocie.

rnimea liber varia n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea ntre 50 000 i 80 000
de familii, estimate n 1772 la circa 330 000 de suflete. n acest evaluare au fost cuprini att
romnii, ct i saii, secuii i ungurii care aparineau acestei categorii sociale libere.

Cea mai numeroas categorie social era constituit de rnimea dependent iobagii i
jelerii. Diferena dintre iobag i jeler consta n aceea c ultimul, jelerul, beneficia de libertate
personal, deci nu era legat de moie, dar n schimb nu avea un lot de pmnt pe care s l poat
lsa motenire urmailor.

Statisticile indic pe la 1765 circa 110 000 de familii de iobagi i 50 000 de familii de
jeleri, pe la 1795 circa 130 000 de familii de iobagi i 70 000 familii de jeleri. O alt estimare din
anul 1772 indic circa 750 000 de persoane n rndul iobagilor i circa 350 000 de persoane n
categoria jelerilor. Se poate estima c numrul mediu de persoane dintr-o familie era n medie de
7 persoane.

rnimea dependent era supus la multiple obligaii, att fa de stpnul feudal, ct i


fa de stat. Relevant pentru situaia rnimii din Transilvania la mijlocul secolului al XVIII-lea
este raportul episcopului unit romn Inochentie Micu Klein: Se afl i de aceia, care pe supuii
si n 3-4, ba i n toate zilele sptmnii i silesc la lucru i peste tot timpul cel mai bun de lucru,
mai amar i trateaz ca pe nite robi, dei robie aici nu este, c robilor li se d cel puin de
mncare, iar iobagilor nu.. Sau, cu ocazia rscoalei din 1784, ranii rsculai se plngeau c
nobilii i obligau la o mulime de prestaii; ct numai apa nu am pltit ziceau ranii.

Regimul rnimii dependente iobagi i jeleri a fost reglementat de legea urbarial din
1769 (Certa puncta). Astfel, iobagii urmau s pesteze pentru stpnul feudal 4 zile de munc pe
sptmn, dac lucra cu braele, i la 3 zile sptmnal, dac lucra cu vitele. Pentru jeleri s-a
hotrt o obligaie de 2 zile de munc pe sptmn. Nobililul, stpnul feudal, a ncercat adesea
s depeasc limita acetei reglementri.

Regiunea Munilor Apuseni, datorit reusrselor subsolului, a fost organizat n domeniu


fiscal. Statul a arendat mijloacele aductoare de venituri pe acest domeniu fiscal. n regiune se

Page 27 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

suprapuneau abuzurilor funcionarilor fiscali i cele ale administraiei comitatului. Pe de alt


parte, sracinile iobgeti au fost convertite, cele mai multe, n bani. Au sporit muncile auxiliare
mineritului, n condiiile intensificrii exploatrii minire, mai ales dup 1770. S-a nmulit
restriciile de psunat, de folosire a pdurii, de defriare, etc. n 1775 s-a ncercat o uniformizare
urbatial pe domeniile fiscului din Apuseni, fiind reglementat obligaia n munc la dou zile pe
sptmn, care au fost ns convertite n bani.

n mai 1782 s-a iscat o tulburare cu ocazia trgului de primvar de la Cmpeni, din
cauza dreptului de crmrit. Unii rzvrtii au fost condamnai la moarte, alii nchii. Au fost
trimise la Viena mai multe delegaii ale moilor, care cerea mbuntirea situaiei.

Mitul bunului mprat ncepuse s se cristalizeze deja n Transilvania. Cei ri erau, n


mentalul colectiv, doar nobilii, iar mpratul era cel care le dorea binele ranilor. Acest mit al
bunului mprat s-a format pe fondul adversitii dintre Curtea de la Viena i strile ardelene. n
restul imperiului s-au aplicat deja o serie de reforme fiscale i sociale care ntrziau s se aplice
n Transilvania din cauza opoziiei nobilimii ardelene. Pe de alt parte, Iosif al II-lea, coregent i
apoi mprat, a intreprins dou vizite (1773 i 1783) n Transilvania, ascultnd plngerile
ranilor.

Cauza principal a rscoalei lui Horea a constituit-o situaia grea a moilor, abuzurile
funcionarilor fiscali i comitateni. Premisa imediat a constat ns ntr-un rescript imperial prin
care se hotrse de ctre mprat formarea unor noi uniti militare n ianuarie 1784. nscrierea n
armat era vzut de ctre rani ca o soluie salvatoare, care i elibera de servituile iobgeti. n
rndul iobagilor s-a iscat un curent favorabil nrolrilor. Poziia nobililor era diferit, se opuneau
nrolrii iobagilor. n octombrie 1784 un grup organizat de rani care se ndrepta spre Alba Iulia
pentru a ase nrola a fost oprit cu fora de ctre slujbaii nobiliari la Curechiu, n Zrand.
Incidentul a fost o scnteie care a declanat rscoala.

Pe 2 noiembrie ranii din comitatul Zrand, cercul Brad, au nceput s atace curile
nobiliare sub conducerea lui Crian. Rscoala se extinde curnd n tot comitatul Zrand i apoi n
comitatul Hunedoara, ajunge n Haeg, urc pe Mure spre Alba Iulia. Pe 4 noiembrie ranii
rsculai se organizeaz, fiind luat la Bljeni, la izvoarele Criului Alb, jurmntul primilor
cpitani. Rscoala se extinde spre Cmpeni i Abrud, regiune n care s estabilizeaz nucleul

Page 28 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

rscoalei. Rscoala a cuprins att regiunea minier din Apuseni, ct i comitatele nobiliare, din
Arad i Bihor pn n Cluj, Turda, Alba, atingnd chiar regiunea Maramureului i cea a secuilor.
Rscoala s-a extins treptat, din sta n sat, prin contangiune mental. S-au rsculat att iobagii
romni, ct i cei maghiari.

Pe 11 niembrie 1784 rsculaii, adunai la oimu, au dat un ultimatum nobilimii


refugiate n oraul Deva. Condiiile ranilor rsculai erau:

desfiinarea nobilimii: nobili mai mult s nu fie, fiecare s triasc din slujba pe care o
ndeplinete;
stpnii nobili s prseasc o dat pentru totdeauna moiile;
nobilii s plteasc i ei dri ca toi oamenii de rnd; pmntul nobililor s se mpart
ranilor.

ntre 12-14 noiembrie s-au ncheiat patru armistiii n Zrand, prin mijlocirea
reprezentanilor imperiali. Aceste armistiii au ntrziat aciunile rsculailor i au permis
regruparea forelor nobiliare. Totodat comandantul armatei austriece din Transilvania a primit
ordin de la Viena s intre n aciune, primind i sprijin militar din partea trupelor din cmpia
Panoniei. n primele ciocnici cu armate, de la Brad, Rmei i Lupa, desfurate la sfritul lunii
noiembrie, ranii rsculai au ieit victorioi. Dar curnd s-a nclinat balana. Pe 7 decembrie la
Mihileni au fost nfrni rsculaii din Zrand. Horea a dizolvat gruparea din jurul su i s-a
ascuns n pduri. Pe parcursul lunii decembrie au fost prinse cpeteniile rscoalei, care au fost
anchetate la Alba Iulia de o comisie numit de mprat. Pe 28 februarie 1785 Horea i Cloca au
fost executai prin frngerea cu roata, ultima execuie de acest gen n Europa. Trupele imperiale
au rmas n jurul Apusenilor pn n vara anului 1785 pentru a prentmpina o nou rscoal.

mpratul a ordonat represiuni iniial, dar treptat a optat pentru msuri menite s
mbunteasc situaia ranilor. A luat de la nobilime dreptul de a-i ancheta pe rsculai i a
nsrcinat o comisie special cu aceasta, pentru a afla cauzele reale ale rscoalei.

Page 29 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

11.Apogeul luptei nationale a romanilor ardeleni: Suplex Libells


Valahorum 1791

Sub impactul revoluiei franceze i datorit tendinelor de germanizare de ctre regimul


austriac n timpul mpratului Iosif al II-lea, n imperiul habsburgic s-au desfurat aciuni de
protest ale populaiilor negermane maghiari, romni, srbi etc. n aceste condiii, elita
romneasc, format din clerul greco-catolic (format la colile din Viena, Roma etc.), clerul
ortodox i ofieri ai regimentelor grnicereti, a iniiat o ampl micare cu caracter naional cu
scopul obinerii de drepturi politice pentru romnii din Transilvania. La iniiativa episcopului
greco-catolic, n fruntea micrii au fost capii Bisericilor romneti: greco-catolice i ortodoxe.
Prelund n mare parte programul politic al lui Inochentie Micu-Klein, doleanele politice ale
romnilor au fost sintetizate ntr-o cerere, numit Supplex Libbelus Valachorum, pe care au
naintat-o Curii imperiale.

La 1791 Supplex-ul sintetiza programul politic al natiunii romane astfel:

1. sa fie revocate si desfiintate in chip public, ca nedemne si nedrepte, numirile odioase si


pline de ocara, la adresa romanilor, ca acelea de tolerati, admii, nesocotiti intre Stari, iar
natiunea romana, renascuta, sa fie repusa in toate drepturile civile si religioase;
2. sa fie respectate drepturile natiunii romane ca natiune regnicolara, la egalitate cu ale
natiunii ungare, asa cum prevede un decret al sfantului rege tefan, in care si ungurii si
romanii se bucura de aceleasi imunitati, fapt consemnat in scrisoarea conventului din
Cluj-Manastur din anul 1437;
3. clerul, atat cel care s-a unit cat si cel care nu s-a unit, nobilimea si plebea, atat cea
oraseneasca cat si cea rurala, sa fie socotite, si in cazul romanilor, ca partase la aceleasi
beneficii de care se bucura acestea in cazul celorlalte natiuni care alcatuiesc sistemul
uniunii constitutionale a tarii;
4. in dieta, in comitate, in scaune, districte si orase natiunea romana sa fie reprezentata
proportional cu numarul ei, si tot asa sa se procedeze si la numirile noi si naintarile in
slujbe fie la oficiile aulice, fie la cele provinciale;
5. unitatile administrative cu majoritate romaneasca sa aiba si numire romaneasca, celelalte
sa poarte nume mixte, ori sa-si pastreze numele dupa rauri si cetati. Sa se declare ca toti
locuitorii Principatului fara deosebire de natiune sau religie trebuie sa se bucure, dupa
Page 30 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

starea si conditia fiecaruia, de aceleasi libertati si beneficii si sa poarte pe masura puterii


lor aceleasi sarcini.

Aceste postulate sunt precedate de o ampla argumentatie luata din trecutul istoric:

natiunea romana este cea mai veche dintre natiunile Transilvaniei, ea nu poate fi
socotita ,,admisa", mai degraba ea este cea care le-a ,,admis" pe celelalte;
cu ungurii, romanii convietuiesc pe baza unei intelegeri (pactum convectiim), incheiata
dupa moartea lui Gelu, cand impreuna si-au ales ca duce pe Tuhutum, ducele ungurilor;
intelegerea aceasta asigura aceleasi drepturi cetatenesti tuturor locuitorilor tarii, egalitate
consemnata si de diploma regelui tefan cel Sfant; ba, mai mult, drepturile regnicolare
ale romanilor sunt recunoscute si la 1437, chiar anul constituirii lui ,,unio trium
nationum", in actui scrisorii de adeverire a conventului din Cluj-Manastur, care il
mentioneaza pe Pavel eel Mare ,,stegar al obstii ungurilor si romanilor";
unirea celor trei natiuni (unguri, sasi si secui) nu s-a facut cu eliminarea din drepturi a
romanilor, dovada ca tocmai in acest secol (al XV-lea) natiunea romana ridica din sanul ei
in demnitatile cele mai inalte ale regatului barbati ilustri ca Iancu de Hunedoara, Matias,
fiul sau si rege al Ungariei, pe altii cum sunt Ioan Getzi, tefan Josika si Nicolae Olahul;
si in ce priveste biserica, romanii sunt primii care s-au increstinat, inca de pe vremea
romanilor, sub forma crestinismului rasaritean, ortodox, fara a li se contesta liberul
exercitiu al religiei; cand s-a facut reforma religioasa si s-a scindat biserica romana in
romano-catolici, calvino-reformati, evanghelico-luterani si socino-unitarieni, declarandu-
se acestea patru ca religii recepte", legile care ii recunosc pe acestia nu-i pomenesc si pe
romanii ortedocsi pentru motivul simplu ca ei nu formau obiectul de referinta a acestei
scindari si deci raman pe mai departe in exercitiul drepturilor de mai inainte;
abia in secolul al XVII-lea natiunea romana a fost rasturnata din drepturiie sale prin
articolele de legi ale colectiilor Approbatae si Compilatae, care, n ce-i priveste pe
romani, nu au la baza temeiuri pozitivc in legislatia veche ci numai interpretari si adaugiri
ale compilatorilor cu formuiari tendentioase si injurioase.

De atunci incoace, luand de bune formularile la adresa natiunii romane, de ,,venetica",


,,admisa" si ,,tolerata" in tara ,,pentru folosul public", romanii au ajuns prin vitregia timpurilor, la
starea trista de azi (din anul 1791), cand - in pofida recunoasterii drepturilor lor de catre principii

Page 31 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

luminati care au fost Leopold I, Maria Tereza, si mat cu seama losif II, si a decretelor reparatorii
ale acestora - ei au fost exclusi din drepturile cetatenesti.

Cererile de a fi repusi in drepturi sunt apoi, dupa formularea lor, sustinute de o noua serie
de argumente, de aceasta data inspirate din realitatea prezentului.

Nu numai ca natiunea romana este cea mat veche, cum o aratase analiza istorica, ea este si cea
mat numeroasa.

Din 1.700.000 de locuitori cat numara populatia Principatului inscrisa in recensamantui


din 1787 ea numara peste un milion. Ea intrece in numar pe toate celelalte natiuni ale tarii luate
impreuna. Tot asa Ie intrece si in cuantumul sarcinilor publice, dovedindu-se si cantitativ cea mat
utila binelui obstesc. in plan militar, de asemenea, populeaza in eel mat mare numar efectivele
regimentelor de granita a provinciei.

In consecinta este indreptatita la repunerea in drepturi, iar daca Dieta s-ar opune la aceasta,
memoriul cere imparatului sa ingaduie romanilor o adunare nationals care sa-i aleaga deputatii
proprii, mandatati sa le apere interesele oriunde va fi nevoie, asa cum s-a ingaduit ,,natiunii
ilirice" (sarbesti). n sfarsit, conchide memoriul, cele cinci puncte de revendicari se intemeiaza,
in esenta, pe ,,echitatea naturala, pe principiile societatii civile si pe pactele convenite" .

Memoriul din 1791 nu este un act izolat. El a fost precedat de alte actiuni petitionare, face
parte dintr-o miscare ca parte constitutiva a luptei de emancipare nationala a romanilor din
Transilvania ce strabate intregul veac al XVIII-lea. Ilustraza ceea ce s-a definit ca planul
actiunilor politice initiate si purtate de intelectualitate, in primul rand de elita clerului, la care s-
au asocial treptat si alte categorii, din functionarimea oficiilor administrative, din corpul
ofiterilor, din lumea oraselor.

Cel care a initial aceasta lupta politica, i-a fixat obiectivele si a sustinut-o cu argumente
specifice telurilor sale a fost Inochentie Micu. El initiaza programul politic al naiunii romne .In
esenta, revendicarile din 1791 sunt aceleasi cu cele pe care le formulase i pentru care cheltuise
atata energie vajnicul episcop in urma cu 40-50 de ani. Tezele sale sunt acum reunite, prezentate
mai amplu, argumentate istoric mai fundamental. i totusi, un salt calitativ in programul
revendicarilor de la 1791 prin cererea ca natiunea romana sa fie reprezentata proportional la viata

Page 32 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

statului, la beneficiile publice, ceea ce insemna mai mult decat a fi egala celorlalte trei natiuni
constitutionale, insemna, de fapt, prin ponderea sa, sa devina natiunea dominanta a tarii.

Fara a fi exprimata explicit aceasta teza e suficient de transparent intrevazuta pentru ca


impactui in opinia contemporanilor sa dezlantuie furtuna iar ecourile sale sa ramana vii in
constiinta politica romaneasca pana in pragul veacului nostru.

Eminenta actului de la 1791, ca act fundamental al programului politic al natiunii romane


din secolul al XVIII-lea, rezida mai larg in imprejurarile istorice ce caracterizeaza evolutia
societatii din Transilvania in deceniile care 1-au precedat si nemijiocit m imprejurarile legate de
moartea in 1790 a lui losif al II-lea.

Dupa abdicarea lui Inochentie Micu (1751) - fostui episcop a mai trait, in exil, pana in
anul 1768 - o alta personalitate de anvergura acestuia nu s-a mai putut ridica in fruntea luptei
nationale. Ideile programului sau politic nu s-au stins, insa, dimpotriva, de la inaltimea actiunii
purtate cu atata cutezanta de ilustrul sau fondator, ele au diseminat la nivelul unei not generatii,
acea generatie de intelectuali nascuta in buna parte tocmai ca rezultat al actiunilor sale,
purtatoare de idei politice. Crescuti unii in atmosfera de activism politic din chiar anturajul
episcopului, cu deosebire protopopi fideli ai ierarhului lor, altii ridicati si scoliti in centrele
catolice, la Viena si Roma, de episcopul insusi, si, de acum in scolile proprii, ale Blajului, se
afirma la o scara mat redusa ca amplitudine dar insistent si continuu pana la a deveni, in cele din
urma o ampla miscare culturala, nume ca cele ale lui Silvestru Caliani, Grigore Maior, George
Pop, Nicolae Pop din Balomir, Gherontie Cotore, Ignatie Darabant, Samuil Micu, Gheorghe
incai, tefan Pop, Augustin Korossy, loan Para, Petru Maior, loan Halmaghi, Chiril Topa,
Mihail Timariu, loan Piuariu-Molnar, Iosif Mehesi, tefan Costa s.a. Sunt cei pe care ii gasim
implicati in purtarea mesajului politic national in toti acesti ani, inclusiv in actiuni petitionare
catre episcopii succesori ai lui Inochentie Micu, catre guvern, catre cancelaria aulica, catre
suveranul insusi. Unit sunt coautori in redactarea chiar a Supplexului din 1791. Asistam dupa
Inochentie Micu nu numai la o crestere numerica a intelectualitatii proprii ci si la o vadita
crestere calitativa, ca valoare intelectuala a acestei generatii, la nivelul epocii, de altfel in
contextui unei efervescente spirituale si carturaresti bine afirmata si in mediile intelectualitatii
maghiare si sasesti.

Page 33 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Recunoastem aici pecetea enciclopedismului iluminist al veacului sub semnul caruia isi
desfasoara activitatea barbati eruditi, instruiti in teologie, dar si in filozofia dreptului natural, in
stiintele pozitive ale naturii, in dreptui constitutional si administrativ, si, nu in ultimul rand, in
istorie, filologie, lingvistica si didactica. Din aceasta ultima perspectiva ii vedem animati de un
inalt sentiment al responsabilitatii civice, preocupati sa contribute la ridicarea nivelului de
educatie nationala a poporului de rand, constienti de necesitatea si sansele realizarii si pentru
romani a unei ,,renasteri" al carui suflu strabate agitatoric intregul continent. ,,Virtus romana
rediviva", inscriptia pe steagul regimentului de granita de la Nasaud, simbolizeaza mai mult
decat o refermta la virtutile rnilitare ale stramosilor, la noua forta militara romaneasca pe cale sa
se afirme. Ea poate fi socotita sloganul acestei intelectualitati si a miscarii nationale in ansamblul
desfasurarilor sale, avand ca tinta finala, una politica: o societate civila in care romanii sa decida
in nume propriu cu privire la propriul lor statut politic.

Miscarea nationala s-a putut afirma desigur acum, in conditiile favorabile ale
reformismului imperial. Politica de reforme, initiata dupa 1740 de Maria Terezia, cu marja ei de
toleranta, amplificata printr-o implicare atat de personala de fiul si succesorul ei, de losif al II-
lea, in pofida caracterului sau absolutist si centralizator, ce lovea in separatismul conservator si
exclusivist al ,,natiunilor" politice constitutionale, a facut posibil un cadru oficial si legal de
actiune romaneasca.

Paradoxal, in ce-i priveste pe romani, aceasta rasturnare reformatoare de valori, a putut fi


invocata inclusiv ca punct de plecare al rascoalei lui Horea, moment si el decisiv prin conotatiile
sale nationale grevate in incarcatura sa evident masiv sociala si antifeudala.

Dupa rascoala problematica romaneasca in constiinta contemporanilor se contureaza mai


limpede in toate articulatiile sale: sociale, religioase, nationale si politice. Daca rascoala a
solidarizat taranimea in lupta pentru emancipare sociala peste deosebiri confesionale de uniti sau
ortodocsi, lupta politica la nivelul intelectualitatii, pentru emancipare nationala, dupa rascoala
depaseste si ea acelasi prag. In cadrul national de ansamblu Supplex libellus este expresia de varf
pe acest plan al luptei, planul emanciparii politice.

Momentui redactarii suplicii la 1791 si actiunea petitionara intreprinsa acum se leaga


nemijiocit de imprejurarile provocate de moartea lui losif al II-lea (in februarie 1790) si

Page 34 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

prabusirea sistemului reformist, care i-a urmat. Sub presiunea fortelor conservatoare,
traditionaliste, in special ale nobilimii, nemultumirile acesteia indelung mocnite la adresa
absolutismului reformist imperial, izbucnesc fatis. Cuvantui de ordine in agitatia si tensiunile
momentului este acela al ,,restituirilor", al ,,revocarii ordinelor" prin intoarcere la starile de la
1780, ba chiar mai de dinainte. Nobilimea, in delirul unui entuziasm ,,patriotic", nationalist, se si
vedea repusa integral in vechile libertati si imunitati, visa o restitutio in mtegrum a sistemului
constitutional al celor trei natiuni.

Fata cu acestea, romanii si ei isi strang randurile, se tin la curent cu mersul evenimentelor,
asa cum o reflecta sustinuta corespondenta schimbata intre fruntasii intelectuali ai natiunii, cu
aluzii abia mascate la ,,lucrul de taina" al neamului, dezbatut intre ei si la intalniri de obicei
restranse. Initiative din mai multe directii se concretizeaza in proiecte de memorii, in incercarea
de a concretiza un efort conjugal care sa polarizeze actiunea la nivelul celor dot episcopi ai
bisericilor ortodoxa si unita, Gherasim Adamovici si loan Bob. intr-o atmosfera incarcata de
febra restituirilor, cu trimitere la trecutul istoric, de la cel mai apropiat pana la secolele de inceput
ale raporturilor dintre popoarele diferite ale tarii, romanii raspund in acest joc de referinte, cu
aceeasi moneda. Cel mai activ se arata a fi loan Para, vicarul unit al Nasaudului. El este autorul,
sau coautorul mai multor memorii alcatuite din lunile mai-decembrie 1790, prin care se cere
reprezentare romaneasca in dieta, prin deputatii proprii, cu drept de vot, se cere congres national
si recunoasterea romanilor ca a patra natiune constitutionala. Argumentele anticipeaza pe cele din
Supplex. Cererile sunt redactate fie in numele clerului, fie in numele regimentelor romanesti de
granita. Asociaza la semnatura proprie si semnaturile altora, a lui Petru Maior, respectiv a lui
loan Halmaghi, vicarul Fagarasului, si a lui Chiril Topa, protopopul Sibiului. Petitie dupa petitie
pleaca spre episcopi, spre guvern, spre imparat, atragand dezaprobari oficiale si chemarea la
ordine. Refuzat de episcopul din Blaj se adreseaza lui Ignatie Darabant, la Oradea. Eforturile
converg in cele din urma spre Oradea unde, din elementele deja prezente in suita memoriilor
precedente a fost redactat intr-o prima forma in limba germana, textui final al actului de baza al
Supplex-lui, care in varianta sa latina urma sa fie inaintat suveranului. Memoriul in limba latina
n-a fost insa preluat ad litteram. Din analiza comparativa a celor doua variante se vadeste insa ca
versiunea germana (care formuleaza numai trei puncte de revendicari) este una preliminara si ca
a putut fi conceputa si redactata de losif Mehesi concipist la Cancelaria aulica.

Page 35 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Versiunea latina, textui ultim, eel inaintat imparatului, a fost definitivat tot la Oradea,
fiind pregatit si expediat la 28 martie 1791. El trebuie ca a fost rezultatui unei colaborari
colective in care se regaseste contributia directa sau cunostintele in materie a unor juristi si
istorici printre care: losif Mehesi, loan Para, Samuil Micu, Petru Maior, Ignatie Darabant, loan
Piuariu-Molnar, Gheorghe incai si altii.

Ajuns in mainile imparatului, acesta 1-a trimis dietei cu rescriptui din 18 mat 1791, nu
inaite de a avea referatui cancelarului aulic al Transilvaniei. In esenta referatui e total negativ.
Cererile formulate in suplica n-au nici un temei, sunt nejustificate, ba chiar primejdioase.
Romanii sa fie tratati in continuare dupa prevederile articolului VI din legiuirile anului 1744
conform caruia ei se socotesc parte a natiunii pe teritoriul careia locuiesc si trebuie sa se supuna
jurisdictiilor respective.

Dieta, atat de mult asteptata de Start, ale crei lucrari incepusera in 21 decembrie 1790
(au durat pana la 9 august 1791) ia act de memoriul romanilor in iunte, cand i-a fost citit in
sedinta plenara. Din plecare dieta s-a aratat surprinsa, apoi consternata, apoi indignata de
cutezanta actului. Nici nu e de mirare. Componenta dietei arata o proportte preponderent
nobiltara, de 85% sub raport social, national fiind absolut neromaneasca, cu 90% unguri si secut
si 10% sasi. Romanii? Unul singur, episcopul loan Bob, si acesta nu ca reprezentant al natiunit
sale, ci ca regalist. In acest fel memoriul este sortit unui esec total. Incredintat de dieta spre
examinare unei deputatti interne, aceasta refera negativ. Respinge mat cu seama fundamentui
istoric al memoriului: romanii nu sunt urmasti originarilor la care trimite istoria indepartata, ci
venetici din tarile vecine; doar in tinuturtle Fagarasului si al Hunedoaret ar mai fi din aceia, dar
et se bucura, ca nobili, de toate libertatile conditiet lor sociale, alaturi de cetlali nobili ai tarii; la
fel se bucura de toate libertatile religioase acei romani care s-au decis sau se vor decide sa se
uneasca cu una sau alta din religiile recepte. i ceea ce ar putea fi luat cu titlu de concesie din
referatui deputatiei ascunde de fapt aceeasi pozitie de marginalizare la adresa romanilor. Se
admite, astfel, ideea de a se cultiva acest popor, incepand cu preotimea, dar numai cu o instructie
minimala, nicidecum peste pragul de interes al ocupatiilor agricole la care sa ramana preotii
dimpreuna cu credinciosii lor.

Opiniile comisiei au fost desigur insusite de dieta, primite ca atare atat la Consiliul de
Stat cat si la cancelaria aulica. Cu aceasta, oficial, actiunea romanilor putea fi considerata pe

Page 36 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

deplin inchisa. ncercarile ulterioare de a reactualiza doleantele n-au avut nici ele mai mult
succes, ba chiar au fost respinse cu opinii si mai transant negative, iar la proiectui de cultivare a
neamului romanesc se mai adauga ,,grija" de a gasi pentru sustinerea lui, modalitatea de a se
raspandi intre romani limba maghiara.

n aceste conditii, ale unui regim politic de un conservatorism sever, avand de infruntat
primejdiile dezlantuite de revolutia franceza in expansiunea ei continentala, miscarea
revendicativa isi pierde o vreme acuitatea. Problema romaneasca trece astfel din planul actiunilor
politice fatise, prelungindu-se in polemicile erudite ale invatatilor vremii. Spiritui si experienta
Supplex-ului vor ramane insa teren de referinta, firul calauzitor al luptei nationale pe mai
departe.

Actul se va dovedi si in posteritate unul fundamental pe drumul afirmarii poporului


roman ca natiune, marcand decisiv acest proces prin incarcatura sa doctrinara. El a fost judecat
astfel nu numai in constiinta romaneasca, ca parte constitutiva a acesteia, ci si, indirect, in
constiinta ostila a strainilor, prin vehementa cu care a fost contestat.

12. Regimul fanariot in Tarile Romane


Caracteristici generale

n Moldova (1711) i ara Romneasc (1716) s-a instaurat regimul fanariot, care a durat
peste un secol, pn la revoluia lui Tudor Vladimirescu din 1821. Principala caracteristic a
acestei perioade const n originea domnitorilor: nu mai erau originari din principate, ci erau
greci originari din Fanar, cartierul grecesc al capitalei Imperiului Otoman, Istambul.

Grecii supui ai Imperiului Otoman au ptruns cu mult nainte n principate, ca negustori


i dregtori. Au fost momente acute pe parcursul secolului al XVII-lea, cnd boierii pmnteni s-
au ridicat mpotriva grecilor venetici. Cauza venirii acestor primi greci const n faptul c, atunci
cnd un candidat la domnie i cumpra tronul rii la Istambul, se mprumuta cu sume mari de
bani de la aceti greci. Pentru a-i achita obligaiile, domnitorul i aducea n ar i i ncredina

Page 37 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

demniti importante, care i permiteau recuperarea banilor mprumutai. Deja n a doua jumtate
a veacului al XVII-lea au fost civa domnitori nepmnteni.

Dup 1711 i 1716, sultanul i-a arogat dreptul de a-i numi pe domnitorii celor dou
principate romneti, pe care le considera ca provincii ale imperiului. n aceast viziune,
domnitorii celor dou principate erau considerai pur i simplu dregtori interni ai Imperiului
Otoman, pe care sultanul i schimba i muta dintr-un post n altul dup bunul plac. Muli
domnitori fanarioi au domnit n mai multe etape n ambele principate. O alt caracteristic a
regimul fanariot este nerecunoaterea dreptului rii de a-i alege domnitorul, care apoi s fie
confirmat de sultan. Chiar dac de la mijlocul secolului al XV-lea n ara Romneasc i al XVI-
lea n Moldova Poarta Otoman a intervenit adesea pentru a-i impune pretendentul la tron
preferat, se respecta mcar n parte dreptul strilor rii de a-i alege domnitorul. Odat cu
instaurarea domniilor fanariote, acest drept al rii a disprut.

Epoca fanariot s-a caracterizat printr-o permanent disput ntre domn i boieri pentru
exploatarea masei rurale. Opoziia boierilor marca lipsa unei baze interne pentru succesul
reformelor pe care s-au strduit unii domnitori fanarioi s le introduc n rile Romne.

O alt caracteristic era fiscalitatea excesiv, datorat unor cauze mutiple: cerine sporite
ale Porii, dorina de navuire a domnitorilor, care erau contieni de durata redus a domniei,
desele rzboaie care s-au derulat pe teritoriul celor dou principate.

Din punct de vedere cultural, prima perioad a regimului fanariot, care ine pn la pacea
de la Kuciuk-Kainargi (1774) se caracterizeaz prin influena foarte mare a limbii greceti,
ptruns att prin negustorii i demnitarii greci venii cu domnitorii fanarioi, ct mai ales prin
colile domneti n care limba greac era limba de predare predominant. nc de acum, mai ales
prin intermediul domnilor fanarioi, ptrunde limba francez, care de la sfritul secolului ctig
un rol din ce n ce mai important. Iluminismul de factur francez a fost receptat n Moldova i
ara Romneasc prin filiera neogreac i apoi prin cea rus i a influenat cadrul procesului de
clarificare ideologic a unei pri a boierimii, interesate de nlturarea regimului. Prin reformele
lui Alexandru Ipsilanti din 1776 s-a admis predarea limbii franceze n colile greceti din
principate. nvarea limbii franceze a devenit o mod, astfel nct n 1806 conulatul rus din Iai
sesiza c pn i femeile n vrst dorteau s nvee aceast limb i c nu erau suficienie

Page 38 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

profesori. Domnitorii fanarioi au adus obiceiul formrii unor biblioteci, copiat repede de boieri
i astfel cultura francez a ptruns i pe calea publicaiilor. Un rol important n promovarea
culturii franceze l-au avut i ofierii din trupele de ocupaie ruse. Ei au difuzat i primul periodic
Courier de la Moldavie n 1790.

Principalele domnii fanariote


Nicolae Mavrocordat

A ajuns pe tronul Modovei n 1711 dup defeciunea lui Dimitrie Cantemir, care s-a
aliat cu ruii mpotriva turcilor. Avansul ruilor la aceast grani a Imperiului Otoman i
atitudinea domnitoruui romn i-a determinat pe turci s numeasc n Modlova un domnitor
nepmntean, dar credincios Porii otomane. Nicolae Mavrocordat este primul domn fanariot. El
era fiul sfetnicului de tain al sultanului. Prin mama sa el se nrudea cu familiile domnitoare din
Moldova.

Pentru a evita jefuirea rii, a ncheiat nelegeri cu hanul Crimeii i apoi a ncercta la
Istambul s obin alungarea trupelor polone din ar. A ncercat s l determine s plece pe
regele suedez Carol al XII-lea, refugiat lng Tighina.

Datorit crizei dinastice poloneze, turcii au ocupat cetatea Hotin i au ntrit-o i au creat
ntre 1715-1717 raiaua Hotin, n ciuda interveniilor lui Nicolae mavrocordat, care a ncercat s
pstreze integritatea teritorial a rii.

n condiiile rzboiului austro-turc, Nicolae Mavrocordat a fost adus la nceputul anului


1716 n ara Romneasc. Dup ce boierii i mitropolitul au ncercat s i ntind o curs n
sperana venirii austriecilor n ar, dup rentoarcere, la nceutul lunii septembrie 1716, Nicolae
Mavrocordat s-a rzbunat pe complotiti, declanndu-se o adevrat urgie mpotriva boierilor i
negustorilor bnuii c i-ar atepta pe nemi.

Cu conlucrarea boierilor, trupe austriece l-au prins pe domnitor n noiembrie 1716 i l-au
dus captiv n Transilvania. Turcii l-au numit ns domn pe Ioan Mavrocordat, fratele fostlui
domnitor. Ioan Mavrocordat a ncercat s aplaneze atitudinea boierilor persecutai de fratele su.

Page 39 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

n urma pcii de la Passarowitz, Nicolae Mavrocordat a fost eliberat de austrieci i dup


revenirea sa la Adrianopol a fost din nou numit domn n ara Romneasc. A doua domnie pe
tronul de la Bucureti a fost lung, de 11 ani, ntre 1719 i 1730.

Pentru a avita o nou capcan din partea boierilor, Nicolae Mavrocordat s-a nconjurat de
demnitari alogeni, greci, care aveau o pondere de peste o treime n sfatul rii. n 1722 sultanul i
confirm domnia pe via. Dup 1726 conflictul cu unii boieri s-a ascuit, determinnd ploecarea
unora n exil. n 1730 domnitorul a murit rus de cium.

Din ctitoriile sale se remarc mntirea Vcreti, dotat cu tipografie, coal greceasc
i o bibliotec.

Reformele lui Constantin Mavrocordat

Imaginea care s-a generalizat n multe lucrri istorice, dar mai ales n manualele de
istorie, ne preznt regimul fanariot sub cele mai sumbre culori. O analiz chiar sumar a
aciunilor multora dintre domnitorii fanarioi relev inteniile lor de modernizare a societii
romneti. Foarte sugestiv Nicolae Iorga i intitula cartea despre regimul fanariot din sinteza de
istoria romnilor cu titlul Reformatorii. Cel mai nsemnat reformator a fost Nicolae
Mavrocordat, fiul mai mare al lui Nicolae Mavrocordat. El a domnit cu ntreruperi de ase ori n
ara Romneasc i de patru ori n Moldova, unde a decedat n decembrie 1769, n condiiile
rzboiului ruso-turc ( afost rnit mortal de ruii care l-au capturat).

n timpul stpnirii Olteniei (1718-1739), austriecii au introdus o serie de reforme


economice, fiscale, sociale i administrative. Dup reintegrarea Olteniei n ara Romneasc,
domnitorul rii Romneti se afla pus n faa a dou opiuni: fie lichida sistemul impus de
austrieci n Oltenia i se anulau instituiile i reformele realizate, fie n restul rii urma s se
reformeze formula de guvernare, dup modelul oferit de austrieci.

Constantin Mavrocordat a optat pentru integrarea motenirii austriece i au integrat-o n


programul lor de guvernare. Aceasta venea n ntmpinarea planurilor lor de consolidare a puterii
statului, de lrgire a prerogativelor i rolului statului i, desigur, de sporire a veniturilor fiscului.

Page 40 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Stpnirea austriac n Oltenia a oferit un model, un izvor de inspiraie pentru fanarioii


reformatori. Constantin Mavrocordat, domnitorul de care se leag multe reforme, a iniiat
procesul nc nainte de retragerea austriecilor din Oltenia. Momentul i-a permis ns s nfrng
unele dificulti i rezistene, venite mai ales din partea boierilor. Modelul austriac a catalizat
activitatea reformatoare a fanarioilor. Multiplele domnii n ambele principate de 6 ori n ara
Romneasc i de 4 ori n Moldova i-au permis extinderea i generalizarea reformelor n cele
dou ri romneti extracarpatice.

Reforma fiscal a cumulat un ansamblu de proiecte reformatoare. Din cauza instabilitii


rnimii, care opta adesea pentru fuga pe alte moii, erau dificulti majore n perceperea drilor.
Pe de alt parte de-a lungul timpului s-au nmulit drile, complicnd sistemul fiscal. Refroma
fiscal a constat n:

principiul generalitii la impozite, fiind scutii doar invalizii.


desfiinarea unor dri vcrit, pogonrit etc.
fixarea sarcinii fiscale pe unitatea contribuabil (ran cap de familie). Noul
impozit perceput pe cap de locuitor (contribuabil) se calcula astfel: cota de 10
taleri era nmullit cu numrul contribuabililor dintr-un sat, i apoi era repartizat
n funcie de avere.
stabilirea termenelor exacte de ncasare a impozitului.
desfiinarea solidaritii fiscale sau a rspunderii colective a satului, care nu mai
era obligat s plteasc pentru contribuabilii fugii sau care nu achitau drile.
conscrierea n catagrafii a contribuabililor. Domnitorul a ntmpinat multiple
greuti n realizarea acestor conscrieri, la fel cum s-a ntmplat sub administraia
austriac n Oltenia. A fost nevoie de msuri severe la adresa celor care ntocmeau
catagrafiile. Slujbaii erau selecionai i promovai dup contiinciozitatea cu
care nscriau contribuabilii. Erau controlai i n cazul descoperirii unor greeli,
slujbaii i pierdeau slujba, chiar erau trimii la ocn, iar dac totul era ncheiat
conform instruciunilor, era promovat. Astfel s-a introdus obiceiul inerii evidenei
periodice a contribuabililor i o prim form de act de identitate o hrtie
pecetluit pentru fiecare impozabil.

Reforma social a constat n:

delimitarea strict a categoriilor boiereti

Page 41 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

limitarea ascensiunii dintr-o treapt inferioar a boieriei ctre una superioar.

A redus numrul slujitorilor domneti din teritoriu, care anterior erau scutii de dri.
Austriecii au stabilit la 24 numrul marilor boieri din Oltenia, iar cel al boiernailor la 200. La fel
a procedat i Constantin Mavrocordat. Dup criteriile dregtoriei i al vechimii, boierimea a fost
mprit n dou categorii. Cei de treapta nti i cuprindea pe boierii mari, velii, scutii de dri
i cnd nu mai erau n slujb; copii lor erau numii neamuri i erau scutii de dri. A doua treapt
a boieriei i cuprindea pe mazili, care erau supui la plata birului, dar erau scutii de plata unora
dintre dijme. Domnitorul a reglementat ca nimeni din categoria inferioar s nu mai accead pe
viitor la categoria superioar a boieriei.

Constantin Mavrocordat a intenionat ca, dup modelul austriac din Oltenia, s anuleze
toate imunitile fiscale pe care le aveau boierii din vechime. ntr-o prim etap i-a obligat la bir
pe toi slujbaii boiereti, dar mai apoi, pentru a calma spiritele antireformatoare ale boierimii, a
fcut concesii: boierii mari aveau cte 30-40 de oameni, air cei mici 10-20, care nu erau supui
birului domnesc. Pe de alt parte, a reglementat numrul ranilor scutii de pe moiile boiereti.
Pentru a compensa sacrificul boierimii, a nfiinat instituia scutelnicilor, rani supui boierului
i scutii de dri ctre domnie. n momentele de criz boierii au reuit s readuc vechile
instituii, care au coabitat cu cele noi pn la Regulamentul organic. Boierimea nu accepta s
renune la mna de lucru gratuit a ranului, care s nu fie supus birului domnesc.

desfiinarea rumniei i a veciniciei. A abolit formal dependena personal a


ranului. Pentru aplicarea hotrrii de desfiinare a rumniei a prevzut pedepse
pecuniare pentru boierii care se mpotriveau. ranii nu mai puteau fi vndui
odat cu satele. Totodat reglementa obligaiile rtanilor la 24 de zile de clac pe
an.

Reforme economice:

a redus privilegiile mnstirilor: concesiile de dijmrit i oierit, minele de sare,


venitul vmilor, la fel ca i austriecii n Oltenia.
dreptul de arendare a veniturilor cmrii a fost extins de la marea boierime i la
boiernai i la negustori.

Page 42 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

rnimea a fost supus unui regim unitar de ndatoriri agricole. Statul i asuma
dreptul i obligaia de a urmri desfurarea relaiilor agrare potrivit
reglementrilor domneti.

Reforma administrativ se impunea de la sine, pentru succesul celorlalte reforme:

a creat ispravnicii de jude n ara Romneasc i de inut n Moldova, care


cumulau atribuii administrative, fiscale i judectoreti. Ispravnicii supravegheau
i relaiile dintre stpnii de moii i ranii clcai.
a introdus n rile Romne formula de retribuie a aparatului de stat. Dregtorii
erau pltii printr-un salariu, care nlocuia astfel venitul exterior al dregtoriei. Se
interzicea slujbailor s perceap de la rani bani sau hran sau orice altceva
pentru susinerea slujbei. Desigur, ntre realitate i obiectivele scontate diferena
era mare, pentru c slujbaii au ajuns s cumuleze ambele forme de venituri.
a impus folosirea exclusiv a limbii romne n administraie i a interzis folosirea
celei greceti.

Reforma judectoreasc a constat n:

obligarea boierimii s participe la actul de judecat. La judecarea pricinilor de


moii sau de igani boierii mazili din judeul sau inutul respectiv participau la
judecat alturi de ispravnic.
peste instanele de judecat la nivelul satelor, a creat instane judeene de judecat,
cu o competen strict delimitat. Ispravnicii i puteau judeca pe boierii, mazilii i
ranii din inut, cu excepia cazurilor de omucidere i tlhrie, care trebuiau s fie
trimise la domnie.
Divanul domnesc devenea instana suprem de apel pentru pricinile nerezolvate la
nivelul judeean i instana unic pentru cazurile care comportau pedeapsa
capital.
a impus evidena scris a activitii judiciare n condica de judeci, numit i
protocol. Aici erau nregistrate pricinile i sentinele.
a interzis amestecul reprezentanilor bisericii n actul de justiie i a limitat
atribuiile judectoreti ale seniorului, boierul stpn de moie.

Page 43 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Reformele lui Constantin Mavrocordat au euat n parte din cauza opoziiei boierimii.
Dup plecarea din domnie a domnitorului reformator, o parte a reformelor, n special cele
economice, au fost anulate sau denaturate n folosul boierilor.

Domnitorii din familia Racovita

Mihail Racovi, a domnit pentru cteva luni n ara Romneasc n 1730, cnd a
cumprat domnia n condiiile unei rscoale a ienicerilor de la Istambul. ntre 1741-1743 el a fost
din nou domn n ara Romneasc, n schimbul unor mari sume de bani, care l-au determinat s
impun noi obligaii financiare asupra contribuabililor.

Fiul su, Constantin Racovi, a domnit de mai multe ori n cele dou principate. Iniial a
domnit n Moldova (1749-1753), apoi n ara Romneasc pentru urmtorii ani. A mai domnit
cte un an nc n fiecare principat. Domniile lui s-au caracterizat cu conflicte cu boierii i
obligaii fiscale ridicate, precum i cu rolul ridicat al camarile greceti de lng curte. n 1764,
dup arestarea unor mari boieri, populaia Bucuretiului s-a rsculat. Domnitorul speriat s-a
mbtat i a murit din cauza consumului excesiv de alcool de melas la sfritul lunii ianuarie.

I-a urmat la tron pentru un an fratele su, tefan Racovi, susinut de capuchehaia
principatelor, Iordache Stavarache, un om cu foarte mare influen, care de fapt conducea ara.
Birurile au fost ridicate din cauza obligaiilor acumulate la cumprarea domniei. Capuchehaia a
arestat civa mari boieri i a ridicat birurile, ceea ce a provocat proteste la Paort. n cele din
urm s-a dispus arestarea i uciderea sa, ceea ce a detrminat i surghiunirea protejatului su,
tefan Racovi.

Familia Ghica

n epoca fanariot a domnit cinci domni din familia Ghica. Primul a fost Grigore II
Ghica, nepot de sor al lui Nicolae Mavrocordat, fost mare dragoman al Porii, un bun diplomat.
Iniial a domnit apte ani n Moldova (1726-1733). El a reuit s obin de la ttarii din Bugeac

Page 44 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

despgubiri pentru jafurile comise n ar cu ocazia revoltei acestora mpotriva ttarilor din
Crimea.

n 1733 a fost transferat n ara Romneasc pentru doi ani, pentru a reveni n 1735 n
Moldova din cauza conflictului cu vrul su, Constantin Mavrocordat. n timpul rzboiului ruso-
turc, domnitorul a purtat negocieri de pace cu ruii n numele Porii n 1737. n acelai an a reuit
s alunge din ar trupele austriece care voiau s aduc ara la supunere fa de casa de
Habsburg. n ciuda serviciilor aduse Porii, n 1741 a fost mazilit i exilat. A revenit pentru scurt
timp n 1747 n Modlova i ntre 1748 i 1752 n ara Romneasc. n aceste domnii el a
ncercat s nlture reformele lui Constantin Mavrocordat, cu care era ntr-o mare rivalitate.

Dup trei domni mai puin semnificativi din aceeai familie Matei Ghica, Scarlat Ghica
i Alexandru Scarlat Ghica a urcat succesiv pe tronul celor dou princpate Grigore III Ghica. A
domnit iniial n Modlovfa (1764-1767), unde a luat msuri pentru buna gospodrire a capitalei, a
susinut Academia de tiine, a nfiinat fabrica de postav i a nfiinat cimele.

A fost apoi domn la Bucureti n timpul rzboiului ruso-turc i a fost luat prizonier de rui
n 1769. Dup pacea de la Kuciuk-Kainargi a fost numit domn n Moldova, la intervenia Rusiei.
Opoziia sa fa de ocuparea Bucovinei de austrieci a determinat intrigile acestora la Poart i,
sub acuzaia de colaborare cu ruii a fost mazilit n 1777 i a fost asasinat.

Familia Callimachi

Din aceast familie au fost doi domnitori Ioan Teodor Callimachi i Grigore
Callimachi. Domniile lor scurte s-au caracterizat prin reintroducerea unor dri scoase de
Constantin Mavrocordat, prin rzvrtirea unor boieri i prin influena dregtorilor greci. Grigore
Callimachi a negociat pacea ntre ttari i polonezi n 1763. Domnul a pierdut domnia n
condiiile rzboiului ruso-turc n 1769, cnd nu a strns oaste mpotriva ruilor. A fost arestat i
decapitat la Constantinopol.

La sfritul secolului, n tre 1795-1799, n Moldova a mai domnit Alexandru Callimachi,


care a ncurajat viaa economic.

Page 45 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

Alexandru Ipsilanti

A fost numit pe tronul rii Romneti n spetembrie 1774. Domnia s-a s-a caracterizat
prin grija fa de supui, fiind un reprezentant de seam al iluminismului n rile Romne. Era
nconjurat de oameni nvai, la curent cu marile idei reformatoare ale epocii. Dup ce fiii si au
fugit n Imperiul habsburgic el i-a dat demisia n decembrie 1781, acceptat mn ianuarie 1782
dup readucerea lor.

A doua domnie a sa a fost n Moldova ntre 1786 i 1788, n condiiile pregtirii unui nou
rzboi austro-ruso-turc. Cnd anceput rzboiul el i-a naintat demisia, ns nu i-a fost acceptat
de ctre marele vizir. n aceste condiii i-a aranjat rpirea sa de ctre austrieci, la care a stat
patru ani.

n 1797 a revenit pentru un an n ara Romneasc, cheltuind sume mari de bani pentru a
obine tronul. n scurt timp a fost nlocuit n urma manevrelor capuchehaiei, Constantin Hangerli,
care i-a luat locul.

Alexandru Ipsilanti a fost al doilea mare reformator, dup Constantin Mavrocordat.


Ipsilanti a fost influenat de iliminismul austriac i prusac.

Reforma fiscal:

pentru a clarifica situaia contribuabililor strmutai n urma rzboiului,


domnitorul a hotrt c cei care pn la un anume termen nu se vor ntoarce la
locurile lor de batin, urmau s fie considerai de batin n locurile n care se
aflau.
A stabilit patru termene, numite smi, pentru perceperea drilor: primele trei
pentru nevoile interne, a patra pentru haraci.

Reforma judiciar:

a elaborat prmul cod de legi al epocii fanariote Pravilniceasca Condic, o


sintez ntre dreptul bizantin i obiceiul romnesc.

Page 46 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

A reorganizat structurile judiciare, separnd litigiile civile i comerciale de cele


penale i a nfiinat trei departamente pentru cauzele civile i comerciale i un al
patrulea departamen pentru cauzele penale. Deciziile lor puteau fi atacate la o
instan de apel, n timp ce divanul domnesc rmnea instana suprem.
A separat atribuiile administrative de cele judectoreti ale ispravnicilor.

Reforma administrativ:

Vtafii de plai i zapcii d eplas erau numii direct de ctre domn, nu de ctre
ispravnici ca pn atunci.

Familia Sutu

Membrii acestei familii au ocupat funcii importante la Poart, de unde au exercitat o


puternic influen asupra principatelor. Primul domnitor din aceast familie, Mihai uu a
domnit ntre 1792 i 1795 n Moldova. A adus din Bucovina luat de austrieci 2000 de familii pe
care le-a aezat n slobozii. A ncercat s obin scderea obligaiilor fa de Poart, care au adus
srcia n ar. El era poreclit n ar Ppuoi-vod din pricina foametei i scumpetei. Nepotul
su, cu acelai nume, Mihai uu, a domnit n Moldova ntre 1819 i 1821. El a sprijinit Eteria,
micarea naional greceasc.

Alexandru uu a domnit un an n Moldova n 1801-1802, unde s-a renmarcat prin


blndee fa de locuitori. Fiind numit caimacan i pe tronul de la Bucureti, domnul nu i-a putut
onora ambele obligaii i a fost mazilit. A fost readus pe tron la Bucureti n 1806 pentru cteva
luni, n preajma declanrii rzboiului ruso-turc. A fost mazilit n urma manevrelor Rusiei i
Angliei. A domnit din nou ntre 1818 i 1821 n ara Romneasc.

Ioan Gheorghe Caragea

Dintre celelalte domnii fanariote se remarc Ioan Gheorghe Caragea, care a domnit n
ara Romneasc ntre 1812 i 1818, care i-a cumprat domnia cu 8000 de pungi de bani. El a

Page 47 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

dus o politic fiscal aspr, impunnd dri noi (inclusiv asupra prostituatelor). A profitat de
foametea din Transilvania din 1813-1817, unde a vndut cereale. Banii adunai i-a depus n bnci
din Austria, Elveia, Rusia i Italia. A fost n conflict cu boierii, unora le-a confiscat averile, iar
pe alii i-a surghiunit.

A alctuit un corp de legi Codicele Caragea. n timpul dokniei sale i cu sprijinul su


dasclul ardelean Gheorghe Lazr a inaugurat la coala Domneasc de la Sf. Sava cursurile n
limba romn.

n octombrie 1818 a fugit n Austria i apoi la Geneva, n Elveia, i apoi la Pisa n Italia.

Regimul de stri n rile Romne sub regimul fanariot

Strile politice reprezint totalitatea reprezentanilor categoriilor sociale care particip la


viaa politic a rii. n ara Romneasc i Moldova, strile erau constituite din reprezentani ai
clerului (mitropolit, epicopi, starei ai mnstrilor mari), ai boierimii (n special boierii mari, dar
i din categoriile inferioare) i negustorii. Rolul acestei adunri de stri era s se pronune n
probelemele importante ale rii, ca de exemplu alegerea domnului, adoptarea unor legi
importante, relaiile cu Poarta sau cu alte puteri etc. Raporturile dintre stri i domnie s-au
caracterizat cel mai adesea printr-o stare conflictual n cazul domnilor care urmreau s i
impun autoritatea.

Dup instaurarea regimului fanariot, teoretic strile nu s-au mai putut pronuna n
alegerea domnului. Practic ns, ele s-au strduit s i impun punctul de vedere prin memorii
adresate Porii sau puterilor din jur.

Prezena strilor n viaa politic din principate n perioada regimului fanariot se face
simit puternic n special n raporturile cu Poarta Otoman. Datorit rolului pe care habsburgii i
ruii l-au avut n epoc n sistemul politic internaional din regiunea Dunrii de Jos, adesea strile
au cutat sprijinul acestor puteri. Memoriile adresate de reprezentanii boierimii ctre Rusia sau
Austria erau redactate n numele strilor rii.

Strile au fost consultate de ctre domnitorii fanarioi n special cu ocazia adoptrii


reformelor. De exemplu, n 18 februarie 1740, Constantin Mavrocordat a reunit strile pentru

Page 48 of 49
Tarile Romane in raporturile politice internationale din secolele XVII-XVIII

introducerea programului de reforme. Au participat 82 de clerici (mitropolit, episcopi, starei) i


51 de mireni (dregtorii n funcie i foti dregtori). Strile au avut iniiative proprii care au
venit n ntmpinarea programului de reforme. De exemplu, n urma propunerii strilor s-a decis
mprirea drii n patru etape )aa numitele sferturi).

Constantin Mavrocordat a definit componena adunrii strilor: clericii i dregtorii n


funcie i fotii dregtori, mari i mici, de la vel-logoft pn la vornicei sau trari sau cpitan
de dorobani. Aceast structur a adunrii strilor s-a meninut pn la Regulamentul Organic.

Rolul strilor n actul de guvernare n perioada regimului fanariot a fost ngdit de


influena pe care au cptat-o unii dregtori, venetici de regul, sosii odat cu domnul n ar.
Au fost cazuri n care strile s-au pronunat ca un corp unitar pentru aprarea intereselor rii.
Astfel, n Moldova, boierii au cerut scdrea drilor n inuturi dup 1750, dar s-au opus sfetnicii
greci. Marii boieri au pribegit peste hotare, i n cele din urm domnul fanariot a renunat la
sfetnicii greci. La fels e rscoal boierii, sprijinii de populaia Bucuretiului, mpotriva marilor
arendai greci.

Treptat s-a format o adevrat protipendad, un numr de familii de mari boieri care au
reprezentat strile. Prin reforma social a lui Constantin Mavrocordat boierii teritoriali, care nu
aveau deci dregtorii, au fost asimilai categoriei a doua, a mazililor i ndeprtai astfel de viaa
politic.

Succesul semnificativ al strilor n secolul al XVIII-lea l constituie recunoaterea


internaional a revendicrilor de autonomie a rilor romne. n contextul rzboaielor ruso-
austro-turce, delegaiile boiereti s-au strduit s obin un statut ct mai favorabil pentru
principate, pentru a ngrdi amestecul Porii n viaa politic, dar i fiscaliltatea excesiv a puterii
suzerane.

Page 49 of 49