UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

REFEREAT
Tema: OBIECTUL, IZVOARELE I METODELE
DE CERCETARE ALE ISTORIEI EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI

Armas Tatiana
Gr.111

Chisinau, 2017
 Cuprins
1. OBIECTUL, IZVOARELE I METODELE DE CERCETARE ALE
ISTORIEI EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI.
2. ORIGINEA EXERCIIILOR FIZICE I FORMELE DE PRACTICARE
LA POPULAIILE PRIMITIVE.
3. ETAPELE EVOLUIEI I DECLINULUI EDUCAIEI FIZICE IN
GRECIA ANTICA
4. JOCURILE OLIMPICE ANTICE
5. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE VOLEI
6. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE FOTBAL
7. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE BASCHET
8. BIBLIOGRAFIE
1. OBIECTUL, IZVOARELE I METODELE DE CERCETARE ALE
ISTORIEI EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI

A studia din punct de vedere istoric evoluia educaiei fizice nseamn

a recunoate importana ei n viaa oamenilor. Cum am putea preui astzi
locul pe care-l ocup n contiina colectiv educaia fizic i sportul, dac
nu am cunoate drumul pe care aceast activitate l-a strbtut de a lungul
istoriei omenirii. Preocuparea pentru istorie ne va demonstra i faptul c
"interesul pentru dezvoltarea fizic a omului i pentru creterea potenialului
su fizic au constituit dintotdeauna o preocupare important a oamenilor, de
la populaiile primitive pan la cele mai evoluate naiuni, iar varietatea i
bogia formelor de practicare a exerciiilor fizice, relevat prin studiul
istoric este surprinztoare".

Obiectul istoriei educaiei fizice i a sportului l constituie studierea,

cunoaterea i interpretarea apariiei i dezvoltrii educaiei fizice de-a
lungul oranduirilor i formaiunilor sociale din istoria omenirii. Studiul
coninutului educaiei fizice i sportului ntr-o anumit perioad istoric se
realizeaz inandu-se seama de urmtoarele aspecte:
condiiile istorice generale ale perioadei: sociale, politice,
economice, culturale, religioase;
scopul i locul ocupat de activitatea de educaie fizic n societate;
mijloacele, metodele i formele organizatorice prin care se realizeaz
scopul educaiei fizice;
contribuia unor personaliti la dezvoltarea educaiei fizice.

Izvoarele istoriei educaiei fizice sunt documentele pe baza crora se

poate reconstitui i analiza n mod tiinific, cat mai exact i complet
fenomenul educaiei fizice i a sportului. Acestea pot fi, izvoare scrise
reprezentate de: inscripiile de pe monumente, statui i morminte, legi,
rezoluii, regulamente, manuale, monografii, cronici, reviste, ziare, filme i
fotografii sau izvoare nescrise reprezentate de: statui, monumente, dansuri,
folclor.

Metodele de cercetare care asigur un studiu tiinific sunt:

metoda analizei prin care sunt cercetate concepiile, sistemele,
teoriile despre educaie fizic;
 metoda sociologic care stabilete condiiile sociale n care a aprut
i a funcionat un anumit fenomen al educaiei fizice sau a sportului;
metoda monografic prin care se realizeaz o cercetare exhaustiv a
unei activiti, disciplin sportiv etc.
metoda comparativ prin care se evalueaz comparativ fapte,
fenomene, concepii, activiti, forme de practicare etc.

2. ORIGINEA EXERCIIILOR FIZICE I FORMELE DE

PRACTICARE LA POPULAIILE PRIMITIVE

Exerciiile fizice nu au aprut n mod spontan, ele au o preistorie. Din

cauza numrului mic de documente materiale despre viaa oamenilor din
perioadele strvechi, datele furnizate de arheologie i antropologie sunt
completate cu cele obinute n urma observaiilor asupra unor grupuri de
populaie care s-au meninut pan aproape de zilele noastre ntr-un stadiu de
civilizaie apropiat de primitivism: regiuni din Africa, Asia, Australia,
Polinezia, America. Aceste populaii au fcut obiectul a numeroase studii
realizate de antropologi, sociologi sau etnografi.

Omul primitiv ducea o via aproape identic cu cea a animalelor,

dominat de necesitatea luptei pentru cutarea hranei i asigurarea
supravieuirii. Aceleai micri fundamentale erau mijloacele luptei zilnice
pentru existen: alergarea, sritura, crarea. Rivalitatea omului cu
animalele i cu semenii si pentru procurarea mijloacelor de trai a introdus
n viaa omului i exerciiul luptei. Armele omului primitiv erau mainile,
picioarele, dinii. Apoi omul primitiv a nceput s foloseasc obiecte: piatra,
mciuca, cuitul, lancea. Acestea i-au prelungit, amplificat i sporit fora i n
acelai timp l-au obligat la perfecionarea unor alte feluri de micri,
reclamate de manuirea acestor obiecte. Cea mai important perfecionare a
atins-o omul primitiv atunci cand el nu s-a mai mulumit s in n man
aceste arme, ci a nceput s le arunce la distan asupra adversarului.

Aruncarea deosebete esenial omul de animale. Celelalte exerciii

naturale: alergarea, sritura, crarea sunt caracteristice i animalelor.
Aruncarea ns, este apanajul omului. Acest exerciiu a aprut n momentul
n care omul a trecut de la staiunea patruped la cea biped, obinand astfel
libertatea de micare a membrelor superioare. Omul primitiv era bine
dezvoltat fizic, dar nu i intelectual. Tria n grupuri mici, nomade, pe
malurile apelor, i confeciona uneltele i armele rudimentare din piatr, se
adpostea n copaci sau n peteri, se hrnea mai ales cu plante i cu animale
mici. Datele oferite de arheologie i analiza lor istoric elemente interesante
pentru cunoaterea originilor educaiei fizice. Acestea sunt completate de
cele oferite de studiul etnografic al populaiilor primitive: indigenii din
inima continentului african, locuitorii insulelor din Pacific, supravieuitorii
populaiilor precolumbiene de pe continentul american sau populaiile din
regiunile arctice ale Europei i Americii.

3.ETAPELE EVOLUIEI I DECLINULUI EDUCAIEI FIZICE IN

GRECIA ANTICA

Exerciiile fizice i deprinderile motrice care au alctuit fondul

educaiei fizice din Grecia antic, au fost clasificate n trei mari categorii,
dup scopurile pe care le urmreau i metodele pe care le foloseau:
Gimnastica propriu-zis - al crei scop era formarea omului prin
exerciii care s-i dezvolte fora i ndemanarea;
Orchestrica - alctuit din dansuri, pentru formarea unei inute
frumoase i educarea sensibilitii prin muzic i dans;
Agonistica - prin jocurile i ntrecerile care-i sunt caracteristice avea
ca scop evidenierea calitilor fizice i morale ale participanilor, dar i
ntrirea voinei i a caracterului.

Gimnastica greceasc era alctuit dintr-un numr nu foarte mare de

exerciii, destul de simple ca tehnic de execuie i care nu necesitau aparate
speciale. Acestea erau: alergarea, sritura liber, lupta, aruncarea cu discul,
aruncarea cu sulia, (considerate exerciii uoare), pugilatul i pancraiul,
(cotate ca exerciii grele). Se mai adugau dansurile i jocurile cu mingea.

De obicei atleii practicau una dintre cele dou categorii, sau chiar
unul dintre exerciii. Cei care-i propuneau s devin atlei complei se
antrenau ntr-un program complex, compus din cinci exerciii: alergarea,
sritura, aruncarea discului i suliei, lupta, iar mai tarziu i pugilatul.
Alergarea era exerciiul cel mai vechi i mai simplu. Se executa pe pistele
gimnaziului i putea fi de vitez sau de durat. Alergarea de vitez avea
dou probe: dromos pe distana de un stadiu (192 de metri) i diaulos pe
distana dubl. Alergarea de durat se numea dolicos i se desfura pe
distana de 24 de stadii, adic aproximativ 4,5 km.

Sritura se executa n lungime sau n nlime, de pe loc sau cu elan,

peste coard sau prin cerc. E drept c ultimele dou variante erau practicate
mai ales ca jocuri ale copiilor. Specific gimnasticii greceti era faptul c
sriturile se executau cu acompaniament muzical, mai ales pe muzic de
flaut. O alt particularitate era obiceiul de ine n maini n timpul 18 sriturii
mici greuti, asemntoare ganterelor folosite azi. Tehnica sriturilor sau
rolul acestor greuti nu este foarte bine cunoscut. Aruncarea cu discul era
unul dintre exerciiile pur sportive, acest gen de aruncare neavand nici o
legtur cu vantoarea sau cu exerciiile militare. Discul a fost la nceput din
lemn sau piatr, iar mai tarziu din aram, rotund i turtit, cu suprafaa
ornamentat de figurine cizelate. El avea un diametru de 32 de cm i o
greutate variabil de la 2 kg pan la 5 kg.
Cei mai buni discoboli reueau s-l arunce pan la 32 de metri,
tehnica de aruncare fiind asemntoare cu cea din zilele noastre. Aruncarea
suliei era un exerciiu de precizie care se practica n gimnazii. Suliele care
se foloseau n acest scop sportiv se deosebeau de cele militare prin faptul c
erau din lemn cu varful metalic, mai scurte i mai uoare i se aruncau ntr-o
int. Lupta fcea parte din categoria exerciiilor grele, dar era cel mai iubit
i apreciat exerciiu din cadrul pentatlonului n competiii. Dac la nceput a
fost un exerciiu brutal i grosolan, n care doar greutatea i fora erau
hotratoare, el s-a perfecionat i a ajuns s fie apeciat ca unul din mijloacele
cele mai potrivite pentru meninerea sntii i ntrirea organismului
tinerilor.

Pugilatul sau lupta cu pumnii era forma arhaic a boxului modern, un

exerciiu brutal, n care adversarii cutau s-i aplice lovituri cu pumnii pan
unul dintre ei ceda i abandona. Se putea desfura n dou forme: una cu
pumnii goi i una n care pumnii erau nfurai n curele numite ceste. Cei
mai muli dintre vechii greci nu apreciau acest exerciiu considerandu-l
brutal i nesntos, iar unii medici s-au delarat total mpotriva lui. Pancraiul
era considerat cel mai greu exerciiu din gimnastica greceasc. Pankration
nseamn n limba greac lupta din toate puterile. Era o lupt care combina
tranta cu pugilatul i n care erau permise orice mijloace pentru nvingerea
adversarului: apucri , ridicri, strangulri, clcarea n picioare, piedici, etc.
Lupta se desfura pan cand unul dintre lupttori se declara nvins.
Exerciiul era deosebit de periculos, adeseori se solda cu accidente mortale.

4.JOCURILE OLIMPICE ANTICE

De-a lungul a dousprezece secole OLIMPIA, a fost locul sacru unde

erau consacrai cei mai buni dintre fiii Eladei. Originea acestor jocuri se
pierde n vremurile strvechi ale perioadei preclasice din istoria Greciei.
Exist surse istorice care consider anul 884 .Hr. ca dat probabil a
primelor Jocuri Olimpice, an n care regele Ifitos ncheiat o convenie cu
Licurg, prin care se proclama pace venic ntre Elida i Sparta, iar micul
stat neutru a fost pus sub protecia ntregii Grecii. Pentru istorici ns, anul n
care aceste jocuri au nceput s se organizeze cu regularitate este anul 776
.Hr. Din acest an exist o cronologie exact a jocurilor, care poate fi
considerat cronologia istoriei poporului grec.

Olimpia era o aezare care timp de trei ani sttea nelocuit, fr via,
pentru ca s se nsufleeasc n vara celui de-al patrulea an, devenind centrul
interesului pentru ntreaga ar. Aezarea era situat n nord-vestul
Peloponesului, n regatul Elidei, pe o campie, numit i dumbrava sacr.
n timpurile strvechi, aici s-a aflat un altar al zeiei Hera, iar n vecintatea
lui se desfurau n perioada preelenic jocuri cu un caracter local. n
Olimpia au fost ridicate n decursul secolelor numeroase construcii. Unele
aveau un caracter religios, altele serveau pentru adpostirea instituiilor
olimpice sau gzduiau oaspeii sosii n numr mare la celebrarea jocurilor.
n centrul Olimpiei se gsea mreul templu al lui Zeus patronul jocurilor, iar
n interior, statuia zeului, oper a marelui sculptor al antichitii Phidias.
Jocurile Olimpice aveau loc din patru n patru ani i durau cinci zile,
ncepnd n prima sptman cu lun plin a lunii, dup solstiiul de var,
adic aproximativ prin 27 iulie. Intervalul dintre dou ediii se numea
olimpiad. Odat la patru ani n perioada jocurilor numit "hieromenia"
(luna sacr) nimeni nu avea voie s se apropie sau s traverseze acest
teritoriu narmat: lancea i scutul erau lsate la grani. Admiterea
concurenilor se fcea dup reguli stricte, iar pregtirea lor reprezenta un
lung i serios proces de antrenament.
 Criteriile de selecie erau etnice, sociale, morale i tehnice. Erau
admii doar brbaii de origine greceasc, femeile nefiind admise nici ca
spectatoare. Doar cetenii liberi puteau participa, sclavii fiind de asemenea
exclui. Se cerea concurenilor dovada unei bune reputaii i o moralitate
ireproabil. Jocurile Olimpice durau cinci zile. n prima zi avea loc ritualul
jertfelor la cele 80 de altare, defilarea concurenilor i jurmntul olimpic,
care se desfura n faa statuii lui Zeus. n cea de-a doua zi, avea loc
tragerea la sori i ntrecerea tinerilor de 18-20 ani. Alergarea, luptele,
pugilatul i pancraiul se desfurau n cea de-a treia zi. Ziua a 4-a debuta cu
pentatlonul urmat de ntrecerile hoplitodorilor (oameni narmai, alergrile
de care i clria.

Ctigtorii erau ncununai cu coroane de pin. Permiile constau n

vase pictate cu scene de agonistic.

5. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE VOLEI

Volei este o activitate ce s-a ridicat de la jocul cu mingea pe plaja la
rangul unui joc sportiv care a castigat toate continentele si milioane de
adepti, fiind cuprins in marile competitii ale globului (Jocuri Olimpice,
campionate mondiale si continentale, universiade etc.). Presupune o
temeinica pregatire atletica, forta, viteza si detenta, spirit de anticipare si
clarviziune, reflex si inteligenta tactica.
William G. Morgan (1870-1942) a ramas in istorie ca inventator al
jocului de volei, care la inceput a fost denumit Mintonette.
Si-a dat seama ca avea nevoie sa creeze un anumit numar de jocuri
recreative, pentru a avea un program variat.
La acel moment, Morgan nu cunostea un joc similar cu voleiul, din
care sa se inspire. Descriind primele sale experimente el spunea: In
cautarea unui joc adecvat, m-am orientat la inceput spre tenis, dar pentru
acesta era nevoie de rachete, mingii, fileu si alte echipamente, asa ca a fost
eliminat, dar ideea fileului mi s-a parut una buna. Astfel in 1985, el a ridicat
fileul la o inaltime de 1,98 metri de la sol, chiar deasupra capului unui om de
inaltime medie. Avea nevoie de o minge, si printre cele care au fost incercate
a fost si una de baschet, dar aceasta era prea mare si prea grea. In final
Morgan a cerut unei firme sa faca o minge, care a fost realizata in fabrica de
langa Chicopee, din Massachusetts. Rezultatul a fost chiar satisfacator:
 mingea era acoperita cu piele, cu o camera din cauciuc in interior;
circumferinta sa era intre 63,5 si 68,6 cm si greutatea sa era intre 252 si 336
grame.
Pentru comparatie, regulamentar, in prezent inaltimea fileului este de
2,43 m pentru barbati si 2,24 m pentru femei (inaltimea fileului difera pentru
veterani si pentru juniori), iar mingiile au circumferinta de 65 67 cm si
greutatea de 260 280 g.
Morgan a rugat pe doi dintre prietenii sai, sa scrie (bazate pe sugestiile
sale) conceptele de baza ale jocului si primele zece reguli.
La inceputul anului 1896 a fost organizata o conferinta la Colegiul
YMCA in Springfield, unde Morgan a fost invitat sa faca o demonstratie a
noului joc pe stadion. Morgan a luat doua echipe, fiecare alcatuite din cate
cinci barbati si cativa fani loiali si demonstratia a fost facuta in fata
delegatilor, care participau la conferinta. Morgan a explicat ca noul joc a fost
gandit pentru sala, dar se poate juca si in aer liber. Poate sa participe un
numar nelimitat de jucatori obiectivul jocului fiind tinerea mingii in
miscare peste fileu, dintr-o parte in cealalta a terenului.
Dupa ce a vazut demonstratia si a ascultat explicatiile lui Morgan,
Profesorul Alfred T. Halstead a fost atent la actiune, la fazele jocului, la
traiectoriile mingiei si a propus ca numele de Mintonette sa fie inlocuit de
Volley Ball. Acest nume a fost acceptat de Morgan si de intreaga
conferinta.
Morgan a explicat regulile si a dat o copie scrisa de mana conferintei
ca un ghid pentru folosirea si dezvoltarea voleiului. Un comitet a fost
desemnat pentru a studia regulile si pentru a propune sugestii pentru
promovarea si invatarea noului joc.

6. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE FOTBAL

Prima dovada istorica care atesta jocul cu mingea se afla in cronicile engleze
din anul 1175. In Franta, in sec. XIV se practica ceva asemanator si anume jocul
La soule, iar in Italia Il giuoco del calcio (joc cu piciorul).
In anul 1602 in Anglia apar, in cartea lui Carew Surwey of Cornwall
(Priviri asupra Cornwall-ului), primele detalii asupra acestui joc sportiv. In
perioada respectiva se practicau doua feluri de jocuri cu mingea: Hurling at
gooles (aruncare la porti) si Hurling over country (aruncare la distanta).
Incepand din sec. XVIII, in orasul Rugby elevii incep sa practice, dupa reguli bine
definite, jocul Hurling at does - sau rugbyul de astazi, iar la scolile Chartenhanse
si Westminster, jucatorii erau obligati de alte reguli sa conduca mingea cu piciorul;
ceea ce a dus la o noua denumire a jocului: Dribling game, stramosul fotbalului
de azi.
La 26 octombrie 1863 ia fiinta in Anglia prima asociatie de fotbal si primul
regulament de joc care cuprindea 13 articole. In anul 1904 a fost creata Federatia
Internationala de Fotbal - Asociatie, F.I.FA.), care aduce o serie de modificari in
regulile de desfasurare a acestui joc. In 1930 F.I.F.A. a initial organizarea
campionatului mondial; a carei prima editie s-a desfasurat in Uruguay.
In tara noastra jocul de fotbal a inceput sa se practice din anul 1903, iar in
1905 s-a constituit primul club de fotbal - Olimpia si in 1909 ia fiinta a doua
echipa din Bucuresti cu denumirea de F.C. Colentina. Primul meci international se
desfasoara in 1911, romanii avand ca adversari echipa Galatasarai din
Constantinopol. In 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania,
care avea o comisie centrala de fotbal.
Dupa anul 1919 iau fiinta alte cluburi ca: Tricolorul, Venus, Chinezul
Timisoara, Juventus s.a. Pentru prima data se organizeaza in tara noastra, in anul
1934, o competitie eliminatorie, sub denumirea de Cupa Romaniei. Dupa
eliberarea tarii la 23 August 1944, in cadrul masurilor de democratizare a sportului,
s-a reorganizat si fotbalul. Se infiinteaza .O.S.P. (Organizatia Sportului Popular),
prima organizatie democratica de coordonare a activitatii sportive, care a marcat si
etapa de restructurare a activitatii fotbalistice, bazata pe echipe de intreprinderi, de
departamente etc.
Astazi activitatea fotbalistica este organizata si se desfasoara sub indrumarea
si coordonarea F.R. Fotbal, care asigura pregatirea jucatorilor pe baza unei
conceptii unitare, dupa un sistem adaptat specificului jucatorilor romani, incepand
de la formatiile de pitici, continuand cu echipele de juniori si tineret si terminand
cu cele divizionare: A, B si C.

7. ORIGINEA SI EVOLUTIA JOCULUI DE BASCHET

Vechile populatii incase, maya si aztece practicau un joc in care mingea era
aruncata intr-un inel de piatra, suspendat orizontal pe un zid. Bastinasii
din Florida aveau o tinta formata dintr-un cos de nuiele iar indienii
din America plasau un fel de cos in trunchiuri de copac.
 In anul 1891, un tanar asistent de la colegiul Springfield, din
statul Massachusetts,SUA, pe numele sau James A. Naismith, incercand sa faca
mai variate lectiile de educatie fizica ale studentilor, cu un continut mai atractiv si
mai dinamic, fara conditii materiale deosebite, a combinat unele reguli din jocul de
fotbal cu 13 reguli noi si a inlocuit poarta cu un cos suspendat pe un perete.
Astfel a luat nastere sportul caruia i s-a spus apoi basketball (basket =
cos, ball = minge).
La inceput echipele erau alcatuite din cate 50 de jucatori, apoi numarul s-a
redus treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucatori pe teren. Jocul se
raspandeste in Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din
1904 (de la St. Louis). In 1932 se constituie Federatia Internationala de Baschet
Amator (F.I.B.A.) si din 1935 se disputa Campionatele Europene (la care a
participat si tara noastra). Naismith a gandit desfasurarea jocului dupa urmatoarele
principii, actuale si in jocul de baschet modern:
1.Jucatorul aflat in posesia mingii nu trebuie sa se deplaseze atat timp
cat o detine.
2.Cosul este plasat orizontal deasupra capetelor jucatorilor.
3.Violenta sa fie pe cat posibil eliminata.
4.Mingea apartine jucatorului din momentul in care el o poate prinde,
fara a incerca luarea ei prin contact personal.
Date din istoria baschetului:
Intre anii 1893 1894: Prima carte de baschet a aparut la New York
Jocul de Baschet-ball autori Naismith si Gullick. Se dau doua scheme de
asezare in teren a echipelor din 5 9 jucatori in functie de dimensiunile terenului
27 / 13.
-In 1893 apare primul regulament al jocului de baschet.
-Din anul 1895 incepe practicarea jocului de baschet de catre fete (S. U. A.)
baschetul a fost primul joc sportiv cu care fetele au aparut in competitii.
-In 1897: are locprimul joc 5 : 5 disputat intre Universitatea Yale
Universitatea Pensilavania s-a incheiat cu scorul de 32 0.
-In 1905: prof. dr. Schmidt introduce jocul de baschet in Germania.
 -In anul 1932: se infiinteaza Federatia Internationala de Baschet (FIBA) cu
sediul la Geneva Romania este si ea membra.
-Din 1934: se consacra baschetul in S.U.A. cand in arena de la Madison-
Square Garden din New York, echipa New York City invinge cu 25 18
Universitatea Notre-Dame in fata a 16.000 de spectatori.
-In 1935: are loc primul Campionat European masculin la Geneva, pe care il
castiga Letonia; a participat si echipa Romaniei.
-Din anul 1936: baschetul este introdus la Jocurile Olimpice de la Berlin,
unde s-au prezentat 22 de echipe, finala disputandu-se intre S. U. A., - Canada 19
18.
In Romania principalele date care vizeaza aparitia si evolutia jocului sunt
urmatoarele:
-1921 1922: jocul de baschet este importat de tara noastra din S. U. A.
prin intermediul societatii americane Y. M. C. A. Societatea Y. M. C. A.
organizeaza, pentru elevii unor licee mari din capitala, jocuri demonstrative de
baschet.
-Iunie 1922: se organizeaza prima competitie de baschet pentru echipele
scolare. Se inscriu cinci echipe, finala disputandu-se intre echipele liceului Mihai
Viteazul si Spiru Haret (9 5).
-1924: baschetul este practicat si de studentii ANEF.
-1929: primul campionat pentru echipe de cluburi intre 6 echipe cu
sistem eliminatoriu, castigat de echipa Tenis club Roman (T.C.R.).
-1931: ia fiinta federatia Romana de Baschet si Volei.

Bibliografie
http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/Originea-si-evolutia-jocului-
d13489.php